V. ȘOVĂIELI MISIONARE ALE PĂRINTELUI MIHAI-ANDREI ALDEA
A. ARTELE MARȚIALE
Nu sunt primele șovăieli ale sfinției sale, care din râvnă pentru a cuceri pe alții la propria părere, face tot felul de gimnastici intelectuale să dovedească că cele pe placul lumii ar avea ceva duhovnicesc.
De pildă aici:
Sfinția sa face o apologie etimologică a artelor marțiale ne-orientale, confundându-le cu ostășia. Preacucernicia sa își justifică practica neobișnuită de a-și trimite ucenicii la arte marțiale pe explicația cuvântului arte, dar uitând să ne spună că marțial provine de la Marte [Mars Ultor (Marte Pedepsitorul) și Marspiter (Mars Pater, Tatăl)], fiind deci (chiar doar prin aceasta) o închinare adusă unui zeu păgân.
Dar nici explicația ce se bazează pe efectele pe care le produc scrima, țintirea cu arcul și bătaia între competitori asupra firii ucenicilor nu este mai echilibrată. Susține că încasarea în bătaie a unor pumni dureroși te fac mai delicat decât dacă nu ai avea experiența lor, fiind astfel pregătit să îți aperi și țara. Dar uită că mai și dai pumni ,trecând peste sfiala conștiinței și impactului primului gest de a nu-ți răni aproapele, deci devii mai insensibil și pregătit oricând să ataci. Iar în privința apărării țării, ce să mai spunem… decât că este o copilărie năstrușnică o astfel de afirmație. Cum să ieși împotriva unui tanc Armata T-14 cu o floretă?
Alta este a te pregăti de lupta duhovnicească, prin metode duhovnicești, de biruință împotriva propriilor patimi, alta este a te pregăti pentru armata țării, antrenându-se la aceasta din duh de jertfă pentru ceilalți, și alta a-ți face o cultură de stimulare a trupului, în regim de concurență asupra fratelui tău, dorind să-l biruiești.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și toți Sfinții ostași nu s-au ostășit cu briciul (echivalentul de atunci al floretei de acum), nici nu au vrut să fie în top ten printre atleți, pentru a-și cultiva trupește mândria (îngroșând trupul pentru a le deveni stăpân și a cădea în patimi de ocară), ci (fiind condițiile de luptă de atunci dintre popoare) s-au pregătit cu seriozitate pentru înfruntarea inamicului, folosindu-se de cea mai avansată metodă de luptă cunoscută în vremea lor (arătând și în aceasta seriozitate, iar nu concurs). 17
B. COLECTIV
O altă rătăcire este aprecierea pe care o face preacucernicia sa în legătură cu muzica satanistă, ca fiind curată Ortodoxie:
„Și, ca să pun capac la ticăloșia și nepriceperea mea, mărturisesc public, sus și tare, faptul că nu am izbutit să văd unde ar fi satanistă melodia „The day we die”. Dimpotrivă, dincolo de stilul vocal – pe care îl înțeleg, dar care îmi este incomod – cântecul are un subiect perfect ortodox:
„nu suntem numere, suntem oameni vii, iar ziua în care ne vom da bătuți și vom accepta să devenim numere, vom accepta să fim sclavii sistemului, este ziua în care vom muri”.
Mi-a plăcut mesajul acestui cântec! Foarte mult!
Habar nu am de celelalte melodii ale albumului, dar mesajul acestei melodii este, din punctul meu de vedere, perfect ortodox.5”
5 <https://saccsiv.wordpress.com/2015/11/06/unde-greseste-parintele-mihai-andrei-aldea-mesajul-goodbye-to-gravity-the-day-we-die-este-perfect-ortodox-eroii-de-la-colectiv-sunt-sfinti-rockerii-de-la-colectiv/#more-26682>, luni, 1 februarie 2016.
Sigur că și-a format această idee în mod reflex, fiindcă sfinția sa este luptător pasionat pe câmpul istorico-politic împotriva cipurilor și refrenul de mai sus i-a sunat a trâmbiță de luptă. Însă, din păcate, nu numai că nu s-a interesat de celelalte melodii ale albumului, dar nici măcar restul textului nu l-a cercetat, arătând că expunerea propriilor păreri preconcepute, fără a studia cu seriozitate un fenomen, nu este doar un accident apărut în articolul dezbătut mai jos, ci un obicei personal.
Iar dacă drama de la Colectiv este simbolică, dar trecătoare (ținând de istorie), chiar dacă declanșează încă o prigoană împotriva Sfintei Biserici, acest mod de a studia Ortodoxia (fără a merge la Sfinții Părinți pentru a cunoaște realitatea până la capăt, ci a te pripi cu mintea să îți faci păreri după ce spune unul și/sau altul sau după primele citate culese de prin diferite locuri întâmplătoare sau după rezumate făcute de alții și doar frunzărite), este pierzător de suflet (ținând de veșnicie), mai ales dacă te consideri misionar și lămuritor al altora.
Un asemenea mesaj ca în cântecul de la Colectiv nu o să întâlniți nicăieri în Sfânta Scriptură, care ne învață așa:
Rom 13:1 Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.
Noi cunoaștem că omul devine viu în Hristos prin lupta împotriva patimilor, care nu este oprită de nici un sistem, cu nici o numerotare și cu nici un sclavagism. A accepta sclavia sistemului, nu înseamnă a-ți pierde libertatea în Hristos:
1Co 7:21 Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poți să fii liber, mai mult folosește-te! :22 Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot așa cel chemat liber este rob al lui Hristos.
Cunoaștem sfinți care se vindeau ca sclavi pe ei înșiși, doar pentru a converti pe stăpâni la Ortodoxie.
Să luptăm să nu fim robi păcatului:
Ioan 8:34 Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârșește păcatul este rob al păcatului.
Să vă redăm și alte fragmente din cântecul satanist ,lăudat de Părintele Aldea a fi perfect Ortodox, lăsând la o parte că și acel pasaj este unul neortodox, plin de mândrie, luptând lumește, pe plan politic.
Emancipați-vă și rugați-vă pentru libertate,
Încă un rând sărind în flăcări,
Voci dezlănțuite schimbă conducătorii,
De acum înainte toată lumea e de vină.
[numai cei ce cântă nu. Emanciparea nu este o noțiune Ortodoxă, ci perversă, iar învinovățirea lumii este contrară smereniei care se vede pe sine vinovată pentru toate, inclusiv pentru relele din lume. Mai ales când ne rugăm pentru libertate, ne referim la libertatea ce ne vine din biruința asupra patimilor. Smerenia este omorâtoarea patimilor, iar învinovățirea celuilalt este izvorul a toată patima. – n.n.]
Îi respect pe cei care mă-însoțesc,
O adevărată artilerie,
Fiți cu ochii pe inamic
18
Și declanșați anarhia!
[Ortodoxia este cu ierarhia, nu cu anarhia. Ea nu declanșează nimic ci (com)pătimește, prin propria jertfă biruind în războaiele declanșate de Inamicul cel Vechi. Desigur că războinicii care însoțesc pe cei ce declanșează anarhia nu sunt îngerii păzitori. Ei sunt îngerii căzuți, ce îndeamnă la răzvrătire, pentru a acuza pe cei ce ascultă de ei în fața Stăpânului ordinii din univers, la Judecata de Apoi. – n.n.]
Priviți, un crez șovăielnic,
O scamatorie este dogma pe care ei o predică,
Dincolo de ea, o conștiință se stinge
Pentru a vă nivela toate certitudinile. (în engleză este mai gravă exprimarea To even out all your steady beliefs = credințe)
[crezul și dogmele sunt tăria conștiinței, impulsul spre unicitatea persoanei. Predica autentică îndeamnă nu la nivelarea sau relativizarea certitudinilor, ci la trezirea prin Adevăr. Aceasta este cea mai bună vindecare împotriva căderii în mentalitatea strâmbă și amorfă a depersonalizării. Depersonalizarea apare doar printr-un ritual fără de pocăință, dar adevărata lucrare lăuntrică duce la cunoașterea de sine, în care unicitatea se hrănește din asemănarea nerepetată cu Hristos. – n.n.]
Rămâneți pe poziții în zona de luptă
Plină de viață, oase și dispreț,
Strângeți pumnii, sunt predispus spre luptă,
Trageți trăgaciul și dați tonul!
[iată și îndemnul la artele marțiale, atât de dragi Părintelui Aldea – n.n.]
Trageți de trăgaciul ăla!
S-o ia dracu de corupție nenorocită, 6
6 <https://saccsiv.wordpress.com/2015/11/06/unde-greseste-parintele-mihai-andrei-aldea-mesajul-goodbye-to-gravity-the-day-we-die-este-perfect-ortodox-eroii-de-la-colectiv-sunt-sfinti-rockerii-de-la-colectiv/#more-26682>, luni, 1 februarie 2016.
[chiar nu vedem cum drăcuirea poate face parte din Ortodoxie. Chiar dacă în engleză are o semnificație vulgară de împreunare trupească (prin care diavolul pune stăpânire pe minte: Fuck all your wicked corruption) Ortodoxă tot nu este:
Efe 4:29 Tot cuvântul putred să nu iasă din gura voastră, ci numai care este bun spre zidirea folosului, ca să dea dar celor ce aud.30 Și să nu întristați pre Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru care v-ați pecetluit spre ziua răscumpărărei.31 Toată amărăciunea și mâniea și iuțimea și strigarea și hula, să se lepede de la voi, împreună cu toată răutatea.
Dar să o mai și numești cu un termen nepotrivit și mândru de „perfectă”? Cuvântul „perfect” se potrivește cu reclamele comerciale sau cu ortodoxismul, cea mai hâdă ideologie ce vrea să substituie (prin îngâmfare, plăcere de sine și interes personal) Ortodoxia.
Desigur, că probabil, Părintele Aldea nu s-a referit la aceasta, ci poate a fost dezinformat de restul textului sau nu cunoștea engleza. Dar ne întrebăm, de ce s-a pornit cu atâta înfierbântare în apărarea unei cauze, dacă nu s-a documentat mai întâi cu seriozitate despre ea? – n.n.]
Să reluăm ce mai spunea Părintele Aldea despre drama de la Colectiv:
„Iar comentariile pe temă ale unora – privitoare la „premoniția” din această melodie – țin de o boală cumplită a datului cu părerea despre ceea ce nu știm. Bârfă, șușana, prostie.
Ca și cele despre presupusa „petrecere satanistă” de la Colectiv și altele asemenea, toate bazate pe „auzenii”.
Ooo, sigur, nu a fost o vecernie sau o litie acolo la club. A fost o petrecere, da. Și vineri seară, corect. Dar de aici și până la „sărbătoare satanică” și alte asemenea aberații este o uriașă distanță.
Pe care mulți așa-ziși ortodocși – oameni care ar trebui să fugă de bârfă ca de dracu – nu s-au sfiit s-o treacă. Autoritar, tupeist, fără pic de empatie, fără dragoste, fără milă.
Lista, din păcate – și la figurat, și la propriu – ar putea continua.
Morții vii au dominat mass-media și apar la orice postare. Cu comentarii acide, judecând și condamnând în dreapta și în stânga.
Pe cei care s-au dus la concert, pe cei care au ținut concertul, pe patronii clubului, pe preoți etc., etc. 19
Nu am cum să merg la București acum, din nefericire. […]
Mă voi întoarce la muncă în atelierul de tâmplărie, la rugăciunile pentru cei arși la Colectiv, din care noaptea trecută nu m-am putut opri, pur și simplu, până la 2 noaptea, la lacrimile pe care nu mă pot opri să le vărs pentru familiile celor loviți de tragedie, pentru cei morți și răniți, pentru eroii, ba nu!, sfinții care au căzut încercând să salveze vieți… […]
Este o coincidență faptul că incendiul a avut loc exact în perioada în care erau la rând trei concerte anti-sistem, pentru libertate și care, dincolo de aspectul neconformist, purtau un mesaj ortodox.
Este o coincidență faptul că după rock-ul iubitor de libertate cântat de „Goodbye to Gravity” urmau concertele iubitoare de libertate cântate de Cedry2k, Sișu și ceilalți din Haarp Cord.
Este o coincidență că foarte mulți dintre cei aflați la concert erau ortodocși adevărați, erau români adevărați”. 7
7 <https://saccsiv.wordpress.com/2015/11/06/unde-greseste-parintele-mihai-andrei-aldea-mesajul-goodbye-to-gravity-the-day-we-die-este-perfect-ortodox-eroii-de-la-colectiv-sunt-sfinti-rockerii-de-la-colectiv/#more-26682>, luni, 1 februarie 2016.
Textul de mai sus este unul scris în stare de înflăcărare entuziastă, specifică stărilor de lucrare lăuntrică înșelătoare. Înțelegem că a mustra la vreme nepotrivită pe cei care se închină diavolului (poate fără să o știe), este o greșeală din lipsă de delicatețe, care îi poate răni și îndepărta de Sfânta Biserică, însă a arăta adevărul că muzica rock este un ritual satanic ține de datoria oricărui părinte, cu atât mai mult dacă este Ortodox, cu atât mai mult dacă este părinte duhovnicesc, adică preot.
În schimb a propovădui că hulele împotriva lui Dumnezeu și a rânduielii Lui ar fi Ortodoxia perfectă, că a merge la concerte de rock (atât de cunoscute în rândul creștinilor care caută adevărul cu seriozitate, ca fiind un cult satanic mascat în expresie culturală) este manifestarea adevăratei lucrări ortodoxe românești, este mult mai grav. Este chiar dogmatisirea păcatului sau păcat împotriva Sfântului Duh. Faptul că aceasta o face un preot Ortodox cu impact misionar la popor, este o circumstanță agravantă. Un astfel de cuvânt nu arată dragoste față de rockeri, fiindcă le spune că fac bine ce fac, încurajându-le patima. Cine îi iubește cu adevărat, cu durere și delicatețe, este dator să le spună adevărul.
Desigur că și aici, ca și mai jos, este vorba tot de o minte pripită, dezinformată, iar nu un vicleșug. Însă vedem că lipsa de discernământ își spune cuvântul, astfel că cele scrise mai jos de sfinția sa nu vor fi o surpriză pentru noi, dar nici un criteriu al adevărului.
Dacă pentru sfinția sa:
– mesajul ce îndeamnă la anarhie (sau de obținere a drepturilor formale cetățenești) ca fiind adevărata viață > este mesaj perfect Ortodox;
– concertele anti-sistem > pot aduce libertate;
– drăcuirea sau vulgaritatea obscenă > este un mesaj Ortodox;
– concertele pe ritmul șamanilor idolatri din muzica rock > sunt iubire de libertate (libertatea este slobozenia virtuții și este confundată azi cu libertinajul, adică a te înrobi fără a fi mustrat de conștiință sau de alți oameni Gal 5:12 O, de s-ar tăia de tot cei ce vă răzvrătesc pe voi! 13 Căci voi, fraților, ați fost chemați la libertate; numai să nu folosiți libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiți unul altuia prin iubire. 14 Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți.);
– pasionații de muzică satanistă > sunt Ortodocși și Români adevărați;
– eroii îndrăgostiți de un crez anarhic, antidogmatic și drăcuitor/obscen > sunt sfinți, doar fiindcă încearcă să salveze vieți (datorie la care te îndeamnă firea și conștiința), chiar dacă își pun virtutea în slujba crezului rock;
să ne mai mirăm atunci că preacucernicia sa îl consideră pe Părintele Arsenie Boca „Sfântul Ardealului”, (chiar dacă știe sau nu despre învățăturile și practicile – după cum vom vedea neortodoxe – diavolești ale sfinției sale)? O astfel de gravă lipsă de discernământ poate duce, logic, la o asemenea concluzie.
Pentru cei care, însă, se mai îndoiesc că acel concert de la Colectiv a fost satanist, vom da mai jos imagini din videoclipul pe care l-a făcut trupa „Goodbye to Gravity” tocmai la cântecul prin care s-au jertfit prin sinucidere diavolului celui răzvrătit (simbolizat de anarhie), hulind crezul, dogmele, predicile și credințele (conștiințele).
Vă rugăm să observați: 20
– simbolurile (fulgerul simbolul diavolului Luc 10:18 Și le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer., capul de mort simbolizând pe Adam cel vechi în robia fulgerului, adică a diavolului, prin păcatul care îl duce la moarte);
– cuvintele (printre care: „Goodbye to Gravity” = „La revedere Gravitației” care este consecința și simbolul căderii, „Mantras of war” = „Mantrele de război” ce aduc aminte de hinduism și de semnul AUM în flăcări – Mantra care declară război Sfintei Treimi – pus de Părintele Arsenie Boca deasupra numelui dumnezeiesc în pictura de la Drăgănescu, a se vedea capitolul: Pictura păgână);
– dracul ce iese din capul omului aflat în suferință ridicând mâinile să invoce pe satan (ce simbolizează stăpânirea asupra minții omenești care s-a închinat lui) și
– culorile care sunt aproape la fel cu cele din pictura spectrală violet de la Drăgănescu (a se vedea capitolul: O fantomă în loc de Hristos).
21 22
Parcurgând concepțiile despre Ortodoxie ale Părintelui Mihai-Andrei Aldea putem înțelege că aceleași motive pentru care formația „Goodbye to Gravity” avea un mesaj perfect Ortodox și cei care au murit la Colectiv erau sfinți, pentru preacucernicia sa și învățăturile Părintelui Arsenie Boca sunt perfect Ortodoxe și preacuvioșia sa este perfect „Sfântul Ardealului”, care mai poate, însă, și greși. Motivele sunt:
– același entuziasm fierbinte provenit din părerile lumii, punându-se bine cu ea… din motive misionare și
– aceeași nelămurire în legătură cu realitatea, deoarece nu cunoaște învățăturile Sfinților Părinți.
Este o apropiere reală între cele două fenomene, sesizată de Părintele Aldea, în duh, fără să-și dea seama, deoarece Părintele Arsenie Boca:
– abordează credința în mod duplicitar prin prisma religiilor superioare (controlându-și voința prin metodele lor și prin cele citite în învățăturile hinduse ale lui Mircea Eliade);
– practică cu stăruință Hatha Yoga în fața oglinzii;
– pictează în stil hindus, transmițând mesaje vizuale new-age și
– crede în reîncarnare (desigur… ca o excepție, vedeți capitolele: Despre reîncarnare, Mărturia unui contemporan, Antihrist).
Toate acestea sunt lucrări asemănătoare cu abordarea fenomenului religios prin mantre a formației Goodbye to Gravity:
Alex Pascu: Am încercat să găsim “firul roșu” care leagă acest album, iar tematica versurilor de multe ori era conflictul – nu neapărat conflictul armat propriu-zis, cât conflicte interioare, spirituale sau personale. A fost un moment chiar amuzant când Kostas Kalimeris, inginerul care a mixat albumul, după ce a ascultat un pasaj foarte heavy, a exclamat încântat: „Sounds like WAR!”. Ne-a plăcut ideea de contradicție a mantrelor – care, în esență sunt incantații pozitive – cu războiul și conflictul, speranța noastră fiind că, ascultând aceste piese, capeți din ce în ce mai multă forță pentru a ieși învingător în conflictele de zi cu zi.8
8 <http://www.metalfan.ro/interviuri/alex-pascu-goodbye-to-gravity-contradictia-mantrelor-5954.html>,
Nu cred că vreun Ortodox autentic ar folosi vreo mantră sau alte incantații pentru a ieși învingător sau a dobândi forță. Noi rugăm pe Dumnezeu, folosindu-ne de rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!, pentru a cunoaște neputința noastră reală, a ne goli de noi înșine prin smerenie și așa, a ne umple de Dumnezeu care biruie în noi. Așadar, mesajul concertului numit de Părintele Aldea perfect Ortodox, de fapt era perfect anti-Ortodox.
Pentru cei care tot nu cred, să vedem ce semne făceau și purtau cei numiți de Părintele Aldea Ortodocși și Români adevărați (primul este Andrei Găluț, al doilea Alex Pascu, grupul este Goodbye to Gravity: 23
Să vedem acum și ce semne făcea unul din cei numiți de Părintele Mihai-Andrei a fi „eroi, ba nu! sfinți care au căzut încercând să salveze vieți” (celebrul erou rocker Claudiu Petre): 24
Ar fi bine să înțelegem ce semnifică simbolurile folosite de ei, cu atâta pasiune:
Pentagrama sau steaua cu cinci colturi– un simbol transcultural, ce se poate gasi in cultura hindusa, greaca, romana, babiloniana etc. In ultimul secol insa a fost legat de trei mari concepte cultural – religioase: Satanismul, miscarea Wicca [= „Vrăjitorimea” – n.n.] si Francmasoneria. In genere pictograma satanica este reprezentata cu un colt indreptat in jos iar in interiorul stelei – Capul de țap. Uneori simbolul este reprezentat inconjurat de 2 cercuri si numere pitagoreice. Un amanunt important este ca steaua satanica nu este o negare a pentagramei Wicca iar diferentierea orientarii colturilor (sus sau jos) este o diferentiere moderna, aceasta neexistand pana in secolul 19.
Pentagrama este de asemenea un puternic simbol in Masonerie unde este folosita atat cu un colt orientat in sus cat si cu el in jos in cazul simbolului “Steaua Estului”, simbol al Grupurilor Masonice Feminine.
Steaua cu cinci colturi, un simbol al magiei negre, folosit în ceremoniile si invocările demonice, atunci când este întoarsă formează un cap de tap care l-a simbolizat dintotdeauna pe satana. Folosirea acestui semn este foarte frecventă în sfera muzicii rock.
[…]
Pan a fost unul dintre zeii vechilor greci. Pan avea o înfățișare ciudată, fiind jumătate om și jumătate animal; avea coarne, barbă și copite de țap, iar trupul îi era acoperit de păr si era cunoscut pentru muzica fermecătoare pe care o cânta din flaut. 25
Pe un disc al lui Rolling Stones vedem un cap de tap cufundat într-o oală cu sânge (coperta la lansarea discului). Titlul albumului este Goat’s Head Soup (Supă de cap de țap).
Led Zeppelin au un cântec care este socotit ca cel mai popular din muzica rock: “Scară către cer” (Stairway to heaven). Un vers al lor aminteste de zeul Pan , cu numele de Pipper (flautist – care cantă din flaut) si sună astfel: ” Mintea ta fredonează fără încetare si fără să stii , flautistul te cheamă să-l urmezi. ”
Din nefericire , tinerii din ziua de astăzi ascultă sfatul celor de la Led Zeppelin si , prin muzica rock păsesc pe drumul spre iad, urmându-l pe Pan, care după cum am văzut îl simbolizează pe satana.
Semnul celor două degete
Anton Lavey, întemeietorul bisericii satanice din America a lansat semnul celor două degete care simbolizează coarnele lui satan. Acest simbol al satanei are o foarte mare răspândire între fanii rockului. […]
Fulgerul
Acest simbol al fulgerului face parte din simbolurile mistice si reprezintă pe zeul Thor (=satana) . În Evanghelie Hristos spune:” Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. (Luca 10,18) ”
Multe formatii ca AC/DC , Black Sabbath , Kiss folosesc acest simbol al fulgerului. Este oare o simplă coincidentă faptul că organizatia SS a lui Hitler avea ca simbol acelasi semn al fulgerului? 26
Și formația Goodbye to Gravity avea ca simbol tot pe satana, sub formă de două fulgere ce îl stăpâneau pe Adam cel vechi (mort între păcatele de-a dreapta și de-a stânga):
Iată ce spuneau alții despre eroii de la Colectiv, comentând textul de mai sus, al Părintelui Mihai-Andrei Aldea:
«Mă voi întoarce la muncă în atelierul de tâmplărie, la rugăciunile pentru cei arși la Colectiv, din care noaptea trecută nu m-am putut opri, pur și simplu, până la 2 noaptea, la lacrimile pe care nu mă pot opri să le vărs pentru familiile celor loviți de tragedie, pentru cei morți și răniți, pentru eroii, ba nu!, sfinții care au căzut încercând să salveze vieți…»
Despre Claudiu Petre am scris si noi:
«Unde a disparut CLAUDIU PETRE?»
«AU FOST JERTFITI? (2) Disparitia si reaparitia lui Claudiu Petre. Unde au fost dusi mortii initial si cati exact au fost?»
Si am scris de bine. Poate fi considerat un erou. Atentie mare insa, de la erou la Sfant e o cale uriasa. Ne putem ruga pentru sufletul sau sa-l ierte si sa-l odihneasca bunul Dumnezeu pentru sacrificiul sau, insa a fi Sfant in acest context inseamna a muri pentru Dreapta Credinta. Ceea ce nu e cazul …9
9 <https://saccsiv.wordpress.com/2015/11/06/unde-greseste-parintele-mihai-andrei-aldea-mesajul-goodbye-to-gravity-the-day-we-die-este-perfect-ortodox-eroii-de-la-colectiv-sunt-sfinti-rockerii-de-la-colectiv/#more-26682>, luni, 1 februarie 2016. 27
[…]
EROISM nu ca al mucenicilor crestini, din dragoste pentru binefacerile vesniciei, ci eroismul MUCENICILOR nostri, MODERNI, pentru o realitate anume, pentru o fericire obsteasca aici, pe pamant, FERICIREA satisfacerii totale a tuturor comoditatilor si a neinfranatelor porniri patimase de a bea CUPA vietii pana la fund, prin bunurile distribuite tuturor in egala masura si la fiecare.
Acesti BRAVI MUCENICI[14] ai nostri vor exercita o influenta extraordinara asupra societatii, pentru ca vor SUBTILIZA notiunea de fapta eroica si slava umila a mucenicilor Mielului, ca sa le ocupe locul lor si sa umbreasca pomenirea lor, micsorand adevarul cununii lor mucenicesti.
Aceasta TACTICA, asijderea, COSTA nu putine eforturi si truda, deoarece tu, LEGIUNE a sarpelui negru, va trebui sa intretii prin sugestii sporite SISTEMUL DE EXECUTII(62), ce intareste si alimenteaza ENERGIA VOASTRA de impotrivire si distrugere a poruncilor Mielului printre oameni, si care ne sunt necesare pentru ca inaspresc relatiile dintre popor si autoritati, apropiind ISTORIA de FINALUL prielnic noua, de GUVERNAREA noastra asupra lumii!!!(63)
– Intelegeti voi TACTICA asta? – Tu, LEGIUNE a SARPELUI NEGRU, si tu, batrane MOLOH, si tu, vesnic JUCAUSULE, vesnic zambaretule EROT – COPILUL sarpelui negru!! Sugerati-le, deci, oamenilor RELATIVITATEA IDEILOR!(64) INTUNECATI-LE MINTILE!“(65)10
10 <https://saccsiv.wordpress.com/2015/11/04/eroii-distrugatorului-un-text-pentru-cei-intelepti/>, marți, 2 februarie 2016.
11 <http://www.bisericasatanista.org/ocult/semne-oculte-3>, joi, 4 februarie 2016.
Desigur că sunt puțini oameni vicleni într-atât încât să facă special răul și să se bucure de răul altora. Majoritatea sunt înșelați prin mentalități greșite și făcând răul, sunt convinși că fac cel mai mare bine omenirii. Chiar BSR (Biserica Satanistă din România) are un cuvânt care zice așa (despre semnele oculte):
Udjat: sau ochiul a tot vazator, unul dintre putinele simboluri care face referire la Lucifer (regele iadului), despre care se crede ca va face judecata. Sub ochi intalnim o lacrima deoarece el sufera pentru cei inafara influentei sale.11
Aceasta înseamnă că Lucifer i-a convins pe sărmanii înșelați că are milă, compasiune și suferă pentru cei care nu-i conduce. Noi știm, însă, că și crocodilii plâng înainte de a-și mânca victima, ca să înțelegem că părerea de rău poate ajunge la a plânge, dar dacă este egoistă arată intensitatea emoțională a răutății și nu frumusețea unei persoane jertfelnice.
Cum și între Ortodocși există oameni care își fac cruce, poate chiar și merg la Sfânta Biserică, dar în realitate nu își aduc ca jertfă sufletul lui Hristos, așa și printre rockeri sunt oameni care fac semnul satanei, merg la concerte rock, dar nu își dau seama că își jertfesc timpul, trupul prin gesturi diavolului sau li se pare (din amăgire) că aceasta este un fel de cultură ce se manifestă prin revoltă împotriva răutăților politice, ordinii rele ale acestui pământ sau moralei false, de ochii lumii.
Nu știm exact prin ce gânduri au fost amăgiți cei de la Colectiv. A-i condamna pe ei de satanism este un atac la persoane pe care un om duhovnicesc, călit în cunoașterea neputințelor omenești, înșelării lesnicioase a gândurilor, și pătruns de îngăduința oricărui om, nu o va face. El nu o va face nici măcar pentru conducătorul BSR-ului care aduce jertfă satanei clară, de necontestat, prin ritualuri magice vorbind direct cu Lucifer. Omul duhovnicesc se învinovățește pe sine pentru toate, inclusiv pentru sataniști, considerându-se mai rău decât toți.
Dar de aici până la a numi cele de mai sus Ortodoxie perfectă, românism adevărat, este o distanță uriașă, fiindcă aceste afirmații hulesc și Ortodoxia și românismul, considerându-le dedicate lui Lucifer.
Desigur că nu îl acuzăm pe Părintele Mihai-Andrei Aldea ca un hulitor de cele sfinte. Când le-a hulit nu și-a dat seama, a fost amăgit de râvna rătăcită și nu a cunoscut de fapt realitățile muzicii rock, dar, din păcate, nici Dreapta Credință.
Însă, nu putem să nu observăm că aceleași mecanisme funcționează și în cazul aprecierii (de către Părintele Aldea și de către alții asemenea lui) ca Sfânt a Părintelui Arsenie Boca. Și preacuvioșia sa a fost înșelat, și față de sfinția sa omul duhovnicesc este dator să aibă milă, să se considere mai păcătos decât el, dar dacă este cu adevărat duhovnicesc, adică lămurit în adevăr, în nici un caz nu poate confunda mesajul de la Prislop cu Ortodoxia, dacă nu vrea să hulească.
Și din acest punct de vedere Părintele Mihai-Andrei Aldea a greșit, fiind dezinformat. 28
Desigur că spune Mântuitorul:
Ioan 15:13 Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi.
Claudiu Petre și-a pus sufletul pentru prietenii săi. Aceasta arată frumusețea firii pe care a făcut-o Dumnezeu, că nici ritualul adus lui Lucifer prin gesturi și muzică rock nu poate strica bunătatea chipului dumnezeiesc din om. Însă, răutatea nu există prin sine, este o deturnare a bunătății spre propria slavă egoistă. Astfel că Lucifer, datorită credinței mărturisite de Claudiu Petre, deturnează slava eroismului în cinstea credinței sataniste și se împăunează cu ea, după ce el însuși, din ură față de Sfânta Biserică și din ură chiar față de adepții săi, a provocat (direct sau a pus la cale prin oameni vicleni) tragedia de la Colectiv. Revolta împotriva Sfintei Biserici ne arată la toți, limpede aceasta.
A admira eroismul firesc al chipului dumnezeiesc din om, pentru care toții suntem datori:
Luc 17:10 Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, să ziceți: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.
nu înseamnă a-l confunda cu sfințenia muceniciei, fiindcă punerea sufletului mai are o componentă de temelie:
Mat 16:25 Că cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.
Punerea sufletului, pentru a fi mântuitoare, trebuie să se facă pentru Hristos, adică în Dreapta credință a Sfintei Biserici Ortodoxe de Răsărit.
***
Să cercetăm acum ce ne învață Ortodoxia despre această problemă, importantă și dacă îl considerăm pe Părintele Arsenie Boca mucenic (doar fiindcă a fost omorât de securiști pentru crezul său personal). Vom reda un fragment (incomplet) din capitolul Poate fi considerat mucenic?:
„Deși o parte din ucenici (contraziși de ceilalți) pentru a-și manifesta, justifica și învârtoșa efuziunea celestă, spun că a fost chinuit de securitate, totuși nici aceasta nu este un criteriu de mucenicie. Nu toți cei omorâți politic sunt martiri (nici măcar toți cei omorâți pentru hristos nu sunt mucenici).
Pentru a ajunge Sfânt Mucenic este nevoie să aperi adevărata dreaptă credință, prin fapte și învățături:
Rom 10:8 Dar ce zice scriptura? Aproape este de tine cuvântul, în gura ta și întru inima ta; adecă, cuvântul credinței care propovăduim.[se înțelege cea Ortodoxă – n.n.] 9 Că de vei mărturisi cu gura ta pre Domnul Iisus, și vei crede întru inima ta, că Dumnezeu l-au ridicat pre el din morți, te vei mântui, 10 Că cu inima se crede spre dreptate [deci dreapta credință – n.n.]; iar cu gura se mărturisește spre mântuire. 11 Că zice scriptura: tot cel ce crede întru el nu se va rușina.
Cercetarea vieții și învățăturilor mărturisitorilor care nu sunt canonizați de Sfânta Biserică – deci nu sunt trecuți prin filtrul Sfintei Predanii dăruită nouă de Domnul nostru Iisus Hristos prin Sfintele Sinoade Ecumenice – nu este suficientă pentru a găsi voia lui Dumnezeu în legătură cu lucrarea lăuntrică și nici pentru a afla Adevărul, dacă nu le comparăm mesajul cu Sfânta Predanie.
Unii din mărturisitori au avut și alte motive în lupta lor, de multe ori din dragoste de neam, politice și/sau personale. Nefiind centrați pe dragostea de Hristos și nelucrând pocăința, ci eroismul, nu au avut ca o caracteristică a lor insuflarea de către Sfântul Duh, pentru a fi învățători și pilde pentru mântuire. Acest lucru este vizibil în multe din cărțile scrise de ei, în care se vede că au mari neclarități în legătură cu dreapta credință.
Despre lucrul acesta ne învață și Sfântul sfințit mucenic Ciprian al Cartaginei, când ne vorbește chiar și de mărturisitorii pentru Hristos (numiți confesori), superiori din punct de vedere al pregătirii duhovnicești față de cei ce se luptă doar pentru eliberarea patriei. Cu toate acestea nici ei nu erau scutiți de rătăciri, nici cu viața, nici cu învățăturile:
XIV.
Asemenea oameni, chiar dacă au fost uciși în numele credinței lor, nu-și vor spăla nici cu sânge greșelile. Vina dezbinării e gravă, de neiertat, și suferința n-o poate purifica. Nu poate 29
fi martir cel ce nu este cu Biserica. Nu intră în împărăția cerurilor cel ce a părăsit Biserica, locțiitoare pe pămînt a împărăției cerești. Hristos ne-a dat pacea, ne-a Învățat să fim uniți și solidari, ne-a recomandat să păstrăm neatinse și necălcate legăturile dragostei și ale înțelegerii; nu poate să se numească martir cel ce nu respectă dragostea frățească. Aceasta ne învață și ne asigură Apostolul Pavel zicînd: «Chiar dacă aș avea atâta credință, încît să pot muta munții din loc, dar dragoste nu am, nimic nu sînt ; chiar dacă aș împărți toată averea mea săracilor, iar corpul meu l-aș da să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea e mărinimoasă și binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se trufește, nu se înfurie, nu lucrează cu nebăgare de seamă, nu gândește răul, toate le iubește, toate le crede, toate le speră, toate le rabdă» 46. Dragostea niciodată nu va cădea, zice Pavel, căci ea va domni întotdeauna, prin unitatea fraternității și solidarității va dura veșnic. Nu poate ajunge dezbinarea în împărăția cerurilor, la răsplata lui Hristos care a zis : «Aceasta este porunca Mea : să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu pe voi» 47. Nu poate îndeplini această poruncă cel ce prin discordia perfidă a încălcat dragostea lui Hristos. Cine n-are dragoste nu-L are pe Dumnezeu. Apostolul Ioan spune : «Dumnezeu este dragoste și cel ce rămîne în dragoste rămîne în Dumnezeu și Dumnezeu rămîne în el» 48. Nu pot rămîne cu Dumnezeu cei ce nu vor să fie uniți în Biserica lui Dumnezeu. Chiar dacă vor arde pe rug sau vor fi dați fiarelor sălbatice, aceea nu va fi coroana credinței, ci pedeapsa trădării, și nu sfârșitul glorios al celui cu virtute religioasă, ci moartea din disperare. Unul ca aceștia poate fi ucis, dar nu poate fi încoronat. Mărturisește că e creștin, ca și diavolul care adesea minte că e Hristos, căci însuși Domnul ne atrage luarea-aminte și zice : «Mulți vor veni în numele Meu spunând : Eu sînt Hristos, și pe mulți vor înșela» 49. După cum el nu e Hristos, chiar dacă înșeală cu numele, la fel nu poate fi creștin cine nu rămîne în Evanghelia lui Hristos și a adevăratei credințe.12
12 46. I Cor. XIII, 2—8.
47. In. 15, 12
48. In. 4, 16.
49. Mt. 24, 5
XV.
Căci a profeți, a scoate demonii, a face multe acte de virtute pe pămînt este lucru mare și admirabil, dar nu dobândește împărăția cerească cel ce înfăptuiește toate acestea, dacă nu merge respectând drumul drept al adevăratei credințe. Vestește Domnul și zice : «Mulți îmi vor spune în ziua aceea : Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am profețit, nu în numele Tău am scos demonii, nu în numele Tău am săvârșit mari fapte de virtute ? Atunci Eu le voi răspunde : Niciodată nu v-am cunoscut, fugiți din fata Mea cei ce ați înfăptuit nedreptatea»” […]
XVIII.
Astfel, Core, Datan și Abiron, care au încercat să răpească lui Moise și preotului Aaron dreptul de a sacrifica, îndată au fost pedepsiți pentru încercările lor : legăturile pământului s-au rupt, o adâncă prăpastie s-a deschis sub picioarele lor și i-a înghițit de vii. Dar nu numai pe ei, care fuseseră făptașii nedreptății, i-a lovit mânia lui Dumnezeu, ci și pe ceilalți 250 de complici și participanți la aceeași nebunie, uniți în aceeași îndrăzneală, un foc trimis de Domnul ca grabnică pedeapsă i-a mistuit, arătând și învățând că toți cei ce s-au împotrivit lui Dumnezeu au fost niște nemernici, care au încercat cu voință omenească să dărâme rânduirea lui Dumnezeu . La fel și regele Ozias, aducând un vas cu tămâie și vrând, contra legii lui Dumnezeu, să facă un sacrificiu cu de la sine putere, deși i se împotrivea preotul Azaria, fiindcă n-a voit să cedeze și să se supună rânduielii, ajungîndu-l pedeapsa divină, s-a îmbolnăvit de lepră din cauză că a supărat pe Domnul, fiindu-i atinsă tocmai acea parte a corpului unde sînt însemnați cei ce-l merită pe Dumnezeu . și fiii lui Aaron, fiindcă au pus pe altar un foc străin, pe care nu-l încuviințase Domnul, au fost nimiciți pe dată, în fața Domnului care i-a pedepsit.
XIX.
Pe aceștia îi imită de bună seamă și-i urmează cei ce, disprețuind tradiția lui Dumnezeu, introduc învățături străine, inventate de oameni, Pe aceștia îi mustră Domnul și-i ceartă în Evanghelia Sa zicînd : «Călcați porunca lui Dumnezeu ca să stabiliți tradiția voastră» . Această crimă este mai gravă decît cea săvârșită de unii apostați, care totuși, căinîndu-se de greșelile lor, se roagă lui Dumnezeu și obțin iertare. Aceștia vin la biserică și se roagă în ea; aceia luptă împotriva Bisericii. Aceștia poate au greșit de nevoie, aceia de bunăvoie se țin de 30
greșeală. Apostatul și-a produs numai sieși vătămare, cel ce a încercat să facă o erezie sau o schismă a amăgit pe mulți, tîrîndu-i după sine în greșeală. Unul este pagubă a unui singur suflet, celălalt primejdia multora. Unul înțelege
că a greșit, plânge și se călește ,· celălalt, îngâmfat în păcatul său și complăcându-se în delictele sale, desparte pe fii de mamă, răpește oile de la păstor, calcă legământul față de Dumnezeu. Apostatul a păcătuit o singură dată, celălalt păcătuiește zilnic. In sfârșit, apostatul, primind martiriul, poate primi cele promise ale împărăției divine, dar schismaticul, dacă a fost ucis în afara Bisericii, nu poate ajunge la răsplata Bisericii .
XX.
Să nu se mire cineva, prea iubiți frați, că unii dintre confesori ajung la aceste abateri; că de aceea și alții fac greșeli atît de mari și atît de grave. Mărturisirea credinței în prigoană nu face pe cineva imun față de înșelăciunile diavolului, sau să-l apere punîndu-l într-o permanentă siguranță împotriva ispitelor, primejdiilor, curselor și atacurilor lumești, cît timp el trăiește încă în lume. Altfel, n-am fi văzut la confesori înșelăciuni, blestemății și adulter, pe oare le regretăm și de care ne îndurerăm văzîndu-le la câțiva. Oricât de mare ar fi un astfel de confesor nu este mai înțelept decît Solomon și nici iubit de Dumnezeu. Cel ce cît timp a umblat pe căile Domnului, atâta timp a păstrat harul pe care-l dobândise de la Domnul, același, după ce a părăsit calea Domnului, a pierdut și harul Domnului. De aceea este scris : «Păstrează ceea ce ai, ca să nu primească altul coroana ta» . Căci Domnul n-ar amenința că poate să ia înapoi coroana dreptății, decît fiindcă, pierzîndu-se justiția, este necesar să se piardă și coroana .
XXI.
Mărturisirea credinței în prigoană este început de glorie, dar nu chiar un merit pentru coroană și nu încheie lauda, ci este începutul demnității, precum s-a scris : «Cine va răbda pînă la sfârșit, acela se va mântui». Ce a fost înainte de sfârșit este treaptă care duce la înălțimea mântuirii, nu e chiar termenul care constituie priporul înălțimii. Cineva este duhovnic, dar după confesiune pericolul este mai mare, fiindcă dușmanul este și mai mult provocat. Poți fi confesor dar cu atît mai mult trebuie să stea cu Evanghelia Domnului cel ce a dobândit prin
Evanghelie gloria de ta Domnul… Cui i se dă mult, l se cere mult, și cui i se acordă mai multă demnitate i se pretinde supunere. Nimeni să nu piară sub înrâurirea confesorului, nimeni să nu Învețe din purtările confesorului nedreptatea, obrăznicia, perfidia. Poate fi confesor, dar să fie
umilit și la locul lui, să fie modest în învățătura și faptele lui, cel ce se numește mărturisitor al lui Hristos să imite pe Hristos pe care-L mărturisește. Căci dacă zice Hristos: «Cine se înalță se va umili și cine se umilește se va înălța» , și dacă El a fost ridicat de Tatăl, fiindcă pe pămînt S-a umilit în Cuvântul, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu Tatăl , cum poate iubi înălțarea El, care ne-a recomandat prin legea Sa umilința și care a primit El însuși cel mai strălucit nume ca răsplată a umilinței? . Poate fi confesor al lui Hristos, dacă nu întinează după aceea măreția și demnitatea lui Hristos. Limba care a mărturisit numele lui Hristos să nu fie vorbitoare de rău, supărătoare, să nu fie auzită iscând neînțelegeri și procese, să nu arunce după cuviințe de laudă venin de șarpe contra fraților și contra preoților lui Dumnezeu. Dealtfel, dacă va fi vinovată și demnă de dispreț, dacă și-a îndeplinit confesiunea prin- tr-o rea convorbire, dacă și-a pătat viața prin ticăloșie, dacă, în sfârșit, după ce a fost făcut confesor părăsind înțelegerea și spărgîndu-i unitatea, a schimbat credința dintâi cu necredința de după aceea, nu poate să pretindă că prin confesiune i se cuvine răsplata gloriei, cînd prin însuși acest fapt merită mai mare pedeapsă.
XXII.
Căci și Domnul l-a ales pe Iuda printre Apostoli, și, totuși Iuda după aceea L-a trădat pe Domnul. Dar tăria Apostolilor în credință n-a scăzut, dacă trădătorul Iuda s-a desfăcut de unirea cu ei. La fel și aici, nu a fost micșorată pe dată sfințenia și demnitatea confesorilor dacă unii și-au călcat credința . Fericitul Apostol vorbește într-o epistolă a sa zicînd: «Ce, dacă au căzut din credință unii dintre ei, oare infidelitatea lor a zădărnicit credința lui Dumnezeu ? Departe de așa ceva ; căci Dumnezeu este adevărat și tot omul este mincinos» . O parte dintre confesori, cea mai mare și mai bună, stă în puterea credinței sale și în adevărul legii și al învățăturii Domnului. Nu părăsesc pacea Bisericii cei ce-și amintesc că în Biserică au dobândit 31
harul lui Dumnezeu de care au fost demni și dobândesc o mai mare laudă a credinței lor prin însuși acest fapt că, respingând perfidia celor ce au fost uniți cu ei prin confesiunea comună, s-au îndepărtat de orice atingere cu crima ,· luminați de lumina Evangheliei, pătrunși de razele pure și strălucitoare ale Domnului, ei sînt demni de laudă pentru păzirea păcii lui Hristos, pentru că au ieșit biruitori în lupta cu diavolul.13
13 Sfântul Ciprian al CARTAGINEI, De Catholicae Ecclesiae Unitate, VI, (Părinți și scriitori bisericești, 3, Apologeți de limbă latină, introducere, note și indici de Prof. Nicolae Chițescu, Ed. Institutului Biblic Și De Misiune Al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, pp. 443-444, 447-450.
Așadar nici Părintele Arsenie Boca, nici alți părinți sau mireni care au fost prigoniți și au suferit în temnițe, nu sunt model de Ortodoxie, dacă învățătura și viața lor nu este conformă cu învățăturile și viața Sfinților Mucenici și Sfinților Părinți. Iubirea în adevăr este mai presus decât facerea de minuni, proorocii, decât chinurile temniței și chiar decât moartea (în aparență mucenicească):
1Co 13:1 De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. 2 Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 3 Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. 4 Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. 5 Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. 6 Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Chiar dacă a fost prigonit (sau chiar și omorât de securitate) Părintele Arsenie Boca rămâne un model doar dacă propovăduiește prin învățătură și exemplul personal Sfânta Credință Ortodoxă. Iar dacă se abate de la ea nu numai că nu poate fi considerat Sfânt Mucenic, dar nici măcar mărturisitor Ortodox nu poate rămâne. El nu poate fi vreun model bun de om firesc (omul firesc este Ortodoxul ce își lucrează pocăința, luptând împotriva celor de sub fire – sau din afara firii. După o vreme harul lui Dumnezeu, îi dăruiește, fără ca să o ceară, să ajungă mai presus de fire).
În același timp, crezând în Sfinții Părinți, să vedem și să înțelegem, că nici măcar cine este ucis de dușmanii propriei credinței nu este neapărat și mucenic. Căci propria credință poate fi una eretică chiar la arătare (ca în cazul Părintelui Arsenie Boca) sau doar în ascuns. Chiar dacă Părintele Arsenie Boca ar fi fost omorât de securitate nu din motive politice, ci pentru Hristos, nu poate fi în veac mărturisitor, dacă a propovăduit învățăturile și părerile proprii, iar nu pe cele ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, iar hristosul sfinției sale este unul mincinos. Doar dacă s-ar fi căit de toate aceste abateri, mai înainte de moarte în mod public, lucru de care nici un ucenic nu ne vorbește, ar putea fi măcar un model de pocăință. Altminteri, dacă s-a pocăit în taină (chiar și cu multă intensitate), poate fi iertat de Dumnezeu (dacă și noi ne lepădăm de rătăcirile sfinției sale, ca să nu fie osândit pentru primejduirea sufletelor noastre), dar nu poate fi model public (fiindcă oamenii i-ar lua ereziile ca fiind sfințenie, le-ar urma și ar ajunge în iad).
Se mântuiește numai cel ce moare pentru credința cea adevărată închinată Domnului nostru Iisus Hristos, nu cel ce moare pentru o lucrare din interes personal (dedicată sinelui îmbătat de mândrie prin false învățături și false minuni, ce atrag către propria persoană, chiar dacă sub pretextul aparent că este vehicul către Hristos).
Aceasta nu este valabil numai pentru cei omorâți în numele lui Hristos dintre ereticii declarați ca atare (numiți de Sfinții Părinți pseudomucenici), ci chiar și în cazul unor clerici ortodocși care chiar au propovăduit Ortodoxia (nu învățăturile lor rătăcite), dar nu au lucrat adevărata Ortodoxie, adică pocăința, în inima lor. Și nu numai că nu devin Sfinți Mucenici, dar chiar nici măcar toate păcatele lor nu li se spală prin suferința morții pentru Hristos, ci ajung în chinurile veșnice:
Și a venit un om și a intrat în biserică și a zis către ceilalți: „Spuneți împărătesei că păgânul împărat, cu nedreptate, vrea să omoare pe arhierei și pe boieri.” Și îndată, sculându-se din scaun Născătoarea de Dumnezeu, au urmat toți după dânsa și noi dimpreună și, prin cântarea Născătoarei de Dumnezeu, îndată au căzut acolo semnele semilunii și s-au scufundat. Și apropiindu-se de mijlocul orașului au aflat pe arhierei și pe boieri cu mâinile legate dinapoi, iar pe trei arhierei și pe doi din boieri cu capetele tăiate. Dacă a văzut Născătoarea de Dumnezeu acestea, a făcut semn Sfântului Hristofor, care, luând sabia din mâna gealatului 32
i-a tăiat capul. Deci, lăsând pe ceilalți acolo, a mers Născătoarea de Dumnezeu în casa tiranului împărat, care ședea în scaun, și a zis către dânsul Stăpâna și Pururea Fecioara Măria: „Prea păgâne și fără de lege, cum ai îndrăznit a omorî pe arhierei și pe boieri?” Iar el cu obrăznicie a zis către Născătoarea de Dumnezeu: „Cine ești tu care cu îndrăzneală ai intrat și vorbești cu acest fel de cuvinte?” Iar cei ce erau împrejurul Născătoarei de Dumnezeu i-au zis lui: „Neîndumnezeitule, nu vezi pe împărăteasa cerului și a pământului, care a venit să te piardă pe tine?” Și îndată răpindu-l Sfântul Hristofor din scaun l-a trântit jos și a șezut Născătoarea de Dumnezeu pe scaun și a zis către dânsul cu mânie: „Pentru care pricină nelegiuitule ai omorât amar pe arhierei și pe creștini și pe ceilalți ai vrut să-i omori? Ce rău ți-au făcut ei, ție?” Iar tiranul a zis către dânsa: „Pentru aceasta i-am omorât pe dânșii, că au scris vrăjmașilor mei și potrivnicilor ca să vie asupra mea; ba am vrut să-i omor pe toți.” Dar Maica Domnului i-a zis: „Nu aceștia au scris, prea necredinciosule, vrăjmașilor tăi; ci eu îi aduc asupra ta, vrând a te sfărâma pe tine și pe neamul tău, pentru că nu mai pot suferi vătămările tale cele mari și pagubele și nedreptățile tale ce le faci creștinilor.” […] Atunci a zis Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu către Născătoarea de Dumnezeu: „Cum am lăsat pe acești trei arhierei ce zac aici omorâți de nelegiuitul împărat?” Și a zis Maica Domnului către dânsul: „Vezi pe aceștia? Nici pe Dumnezeu nu L-au odihnit întru dânșii, nici pe mine, Maica Lui. Și nu numai că s-au lipsit de viața aceasta trecătoare, ci au luat și munca cea veșnică. [!!! – n.n.]”14
14 M. Zosima PASCAL, Sfârșitul Omului, Ed. Credința Strămoșească, s.l., 1998, pp. 49-50.
Sir 41:11 Vai vouă bărbați necredincioși ! Cari ați părăsit legea Dumnezeului celui prea Înalt.12 Că de vă veți naște, spre blestem vă veți naște, și de veți muri, spre osândă vă veți osebi.
Cei ce merg pentru rugăciune sau vindecare la mormântul celor ce au murit în credință eretică (cum vom vedea, așa este și cea a Părintelui Arsenie Boca dată anatema de cele șapte sinoade ecumenice) se despart de Hristos, ne mai putând a se împărtăși cu Sfintele Taine:
CANONUL 9 Laodiceea
Să nu fie iertat a merge cei ai Bisericii, la cimitirele, ori la cele ce se zic martirii ale tuturor ereticilor, pentru rugăciune, ori pentru vindecare. Ci unii ca aceștia, de vor fi credincioși, să se facă achinoniți (neîmpărtășiți) până la o vreme, iar pocăindu-se, și mărturisindu-se că au greșit, să se primească. [Apostolic, can. 45]
TÂLCUIRE
Nu numai ereticii nu se cade a intra în Bisericile Dreptslăvitorilor, ci nici cei ai Bisericii, adică mirenii cei credincioși, să meargă la cimitirele (țintirimele) ereticilor, unde oarecare numiți ai lor sau îngropat, ori la lăcașurile, în care mucenici ai ereticilor sunt îngropați; că mulți și din eretici în vremea goanei și a idolatriei, până la moarte au suferit, pe care mucenici i-au numit cei de o socoteală cu dânșii. Dar nicidecum ortodocși creștini, zic, se cuvine a merge la aceștia, ori pentru rugăciune sau pentru a se vindeca, adică sau pentru ca să-i cinstească, ori pentru a căuta tămăduire de la aceștia în bolile lor. Iar câți vor voi a o face aceasta, poruncește canonul acesta, să se afurisească pe o vreme, până când se vor pocăi, și vor mărturisi că au greșit. Vezi și pe cel 45 apostolesc.
Toți cei care lasă pe adevărații Sfinți și merg la mormintele minciuno-sfinților, sunt dați anatema:
CANONUL 34 Laodiceea
Tot creștinul nu se cade a părăsi pe martirii lui Hristos, și a se duce la pseudomartirii (mincinoși mucenici) ereticilor sau la însuși cei ce merg către mai înainte zișii eretici. Că aceștia sunt străini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dânșii fie anatema.
TÂLCUIRE
Canonul 9 al acestuiași sinod, după Valsamon, numai cât afurisește pe cei ce merg la mormintele minciuno-mucenicilor ereticilor. Fiindcă au mers amăgindu-se, pentru că au 33
nădăjduit, oarecare ajutor la boalele lor de la dânșii, iar acesta anatematisește pe cei ce merg la dânsele, fiindcă au lăsat pe adevărații mucenicii lui Hristos, și despărțindu-se de Dumnezeu sau dus la minciuno-mucenicii aceia, cu tot sufletul, și plecarea lor. Drept aceea și după deosebita plecarea sufletului lor, deosebit și de canoane s-au certat. Vezi și pe cel 45 apostolesc.”15
15 Sfântul Cuvios Nicodim AGHIORITUL, †Neofit, PATRIARH AL CONSTANTINOPOLULUI, †Neofit SCRIBAN, et alii, Pidalion…, Ed. cit., pp.
16 Ierom. Nicodim SACHELARIE, Pravila bisericească, Ed. Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 31999.
Așadar, atenție cei ce mergeți la mormintele celor cu învățături rătăcite, căror pedepse (spre înțelepțire) vă supune Sfântul Sinod al 6-lea ecumenic (care în canonul său al doilea a ridicat canoanele Sinodului de la Laodiceea la rang de hotărâri fără greșeală, a întregii Sfinte Biserici, stâlp și temelie a Adevărului).
Esențial este, deci, mărturisirea adevărului chiar și în moartea pentru Hristos. De aceea se și spune că adevărul biruie moartea.
Pil 11:7 La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea.
Și ereticii mor pentru credința lor, dar sunt și mai vinovați față de Hristos, fiindcă fac reclamă prin jertfa lor minciunii sau diavolului:
RÂVNA
1686. – Rîvna este puterea sufletească în continuă desfășurare pentru realizarea faptelor bune, pentru un ideal. Râvna cea bună pornește din credință și devotament față de poruncile lui Dumnezeu, “în sârguință fiți fără preget, fiți plini de râvnă cu duhul, slujiți Domnului, bucurați-vă în nădejde, fiți răbdători în necazuri, stăruiți în rugăciune” (Rom. 12,1l-l2). Râvna rătăcită stăpânește pe omul care se călăuzește de idei bune, dar le înțelege greșit și le aplică rău, înșelându-se de poftele încăpățânării și ale slavei deșarte, așa cum au făcut toți ereticii, dintre care unii chiar și-au vărsat sângele spre pierzarea lor și bucuria diavolului (Rom. 1,18; 2, 8; I Tim. 1, 20; II Tim. 3,l-8). Rătăcirea se strecoară mai mult acolo unde este o disproporție între lumina rațională a adevăratelor dogme și între râvna împlinirii unor intenții bune, călăuzite de un sentimentalism needucat și năvalnic, alimentat de rătăciri tăinuite ale imaginației mintale. Leacul râvnei păcătoase este ascultarea de legea Domnului păstrată de biserică și supunerea canonică sub oblăduirea ierarhiei canonice, că “Nimeni nu poate să aibă pe Dumnezeu de Tată, dacă n-are Biserica de mamă” (Sf. Ciprian -D. unitatea Bis. 4).
1687. -în viața omenirii sînt două idealuri principale: cel al egoismului pămîntesc și cel al cerului veșnic. Toate celelalte feluri de idealuri sînt secundare și se grupează pe lîngă unul sau altul dintre aceste două idealuri (eterne) extreme. Dorința inimii este atracția către unul din aceste idealuri principale sau secundare.
Cînd această dorință se transformă într-un crez, ea dă naștere rîvnirii de a atinge idealul crezut. Râvna către cucerirea idealului poate să fie bună sau rea, după felul idealului, după realitatea naturală personală și după mijloacele folosite. Astfel au fost oameni care au avut dorințe și idealuri care nu le-au fost de nici un folos ca Iuda (Ioan 11,13,27; Luca 9,57-62; Matei 23,15). Adevărata rîvnă către ajungerea unui ideal, trebuie să fie temeinic examinată întru lumina legilor Domnului și numai după aceea să fie rîvnită cu tărie jertfelnică cerîndu-se ajutorul harului (Marcu 2,13-l4; Luca 24,32; Ioan3,1-l2; 15,1-20; F. Ap. 9,1-22; I Cor. 9, 27; Gal. 6,17). 16”
Moartea Părintelui Arsenie Boca a fost foarte neclară: unii zic că a fost bătut, alții că a fost răstignit, alții că a fost torturat de securitate, alții că a murit de boală și bătrânețe. Dacă, însă, cercetăm nălucirile variate demonice de la îngroparea sfinției sale (văzute diferit în funcție de starea de hipnoză variabilă a celor prezenți), și mai analizăm și celelalte mărturii (în lumina Sfinților Părinți), avem indicii serioase că a fost o execuție demonică foarte asemănătoare cu cea de la Colectiv, datorită slujirii îndelungate a Părintelui Arsenie Boca vedeniilor diavolești (foarte asemănătoare cu satanismul și hinduismul), dar mai primejdioase fiindcă mimau Ortodoxia. 34
sfintiinugresesc 