pag. 13 – “MULȚUMIRI”

13

IV. MULȚUMIRI

A. ADUSE PĂRINTELUI MIHAI-ANDREI ALDEA

Dorim să mulțumim din toată inima Părintelui Mihai-Andrei Aldea pentru cuvântul său care ne-a lămurit că, de fapt, problema în discuție nu este numai o dezbinare între Români provocată de sfințenia falsă sau autentică a Părintelui Arsenie Boca.

Părintele Arsenie Boca este provocarea noastră din partea lui Dumnezeu ca să ne întoarcem necondiționat și fără limite, urgent la Sfinții Părinți, fiindcă suntem pe marginea prăpastiei:

1Co 11:18 Căci mai întâi aud că atunci când vă adunați în biserică, între voi sunt dezbinări, și în parte cred. 19 Căci trebuie să fie între voi și eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercați.

Părintele Arsenie Boca a fost îngăduit de Dumnezeu la noi în țară (atât de eficient în mesajul și lucrarea sfinției sale de captare a maselor) tocmai pentru a vedea cu ochii noștri cât de departe poate duce o abatere oricât de mică de la Sfinții Părinți.

Prin preacuvioșia sa Însuși Mântuitorul ne aduce în fața noastră (cu un impact emoțional foarte puternic), problema extrem de importantă: dacă se pot mântui sau nu ereticii și/sau oamenii înșelați Ortodocși sau, mai bine spus, putem noi să ne mântuim fără băgare de seamă și fără ascultarea cu acrivie a Sfinților Părinți?

Domnul nostru Iisus Hristos, prin Prislop, a tras un semnal de alarmă de mari proporții care să ne trezească la lupta pe viață și moarte împotriva căderii de-a dreapta.

Felul cum a pus Părintele Mihai-Andrei Aldea problema, nelămuririle sfinției sale în legătură cu Ortodoxia, îl fac să devină purtătorul de cuvânt al unei întregi generații de teologi. Aceștia nu au înțeles o problemă mult mai generală și mult mai primejdioasă (decât un caz izolat reprezentat de un om candidat – prin eroare – la canonizare): ce grav este a relativiza ascultarea de Sfinții Părinți.

Astăzi se fac mari presiuni pentru a-l reabilita pe Origen ce îl hulește pe Dumnezeu (tocmai sub masca iubirii dumnezeiești) că nu are iubire.

El raționează cam așa: deoarece Dumnezeu este iubire nu poate să lase făptura sa (draci și oameni păcătoși) să se chinuiască veșnic, deci îi va restaura, desființând muncile.

Dar sub masca acestei false iubiri Origen îl hulește pe Dumnezeu că ar avea, de fapt, două mari patimi care exclud iubirea: răzbunarea și violul.

Îl acuză pe Dumnezeu că El trimite (în funcție numai de voința Lui, prin decret, ca un tiran), pe oameni și pe draci în iad (ca să se răzbune pe ei că sunt răzvrătiți) și apoi, după „o bucată de veșnicie” (chiar și aici Origen nu înțelege că veșnicia este timpul oprit din mișcare, iar mișcarea din veșnicie este statornică, neschimbătoare) îi obligă (deși ei, prin alegerea lor, nu vor), să se unească cu El.

Origen nu a înțeles că iadul este cea mai mare dovadă a iubirii dumnezeiești.

Muncile veșnice sunt provocate chiar de cei care se aruncă în nefericire, despărțindu-se prin reaua lor voință de Dumnezeu, dar ele sunt, în același timp, și dovada respectului dumnezeiesc față de alegerea celor care nu-L iubesc (neobligîndu-i să fie uniți cu El dacă nu-L vor). Această iubire dumnezeiască (și decizia lor) sunt neschimbate în veșnicie, datorită capodoperei creației numită libertate. Oamenii răzvrătiți după moarte nu se mai schimbă, ci rămân în starea alegerii lor ca și dracii după cădere, astfel că ei înșiși se despart de Dumnezeu irevocabil. Acesta este cumplitul iad.

Origen este prezentat de către noii teologi ca fiind un fel de mucenic neînțeles (ce dezinformare asupra vieții lui, care a murit lepădându-se de Hristos), căruia i s-au pus în cârcă anateme, ca și cum un Sfânt Sinod Ecumenic (al 5-lea) ar putea greși.

Miza demonică este mare: dacă îl reabilitează pe Origen atunci nu mai contează adevărul. Atunci poți să te mântuiești și dacă ești eretic, și dacă ești un Ortodox căldicel (care nu luptă pe viață și pe moarte cu patimile și cunoștințele mincinoase). Iar dacă este așa, atunci sfințenia înseamnă să faci minuni, indiferent de credința propovăduită.

Dar și invers: dacă sfințenia înseamnă a face minuni (indiferent de credința propovăduită), de aici se deduce că nu mai contează nici schimbarea minții (pocăința) în funcție de adevăr (mai presus de orice alt interes), nici ce credință ai, nici de ce biserică aparții, numai să faci niște fapte pe care lumea le consideră bune.

De aici și această campanie (extrem de agresivă) pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca: ni se prezintă „minunile” și succesele sale misionare pentru a ni se dovedi că este Sfânt, iar apoi (de la această 14

prejudecată greșită luată drept adevăr) se concluzionează că tot ce a făcut și a învățat sfinția sa este Ortodoxie.

Iar dacă îndrăznim să arătăm că viața și învățătura sfinției sale nu corespund cu Sfânta Tradiție, ni se spune că și Sfinții au făcut asemenea lui, fără a ni se aduce vreun argument patristic, mulțimea minunilor și închinătorilor care vin la Prislop fiind o dovadă vie că noi suntem în eroare și lipsiți de evlavie.

Iar dacă este așa… atunci toți cei care au făcut ce a făcut Părintele Arsenie Boca (toți cei care au crezut ca el) pot fi sfinți, iar ceilalți… și ei se pot mântui, fie că se pocăiesc, fie că nu, fie că sunt Ortodocși, fie că nu.

Se vede clar că dorința canonizării Părintelui Arsenie Boca (indiferent de învățăturile sfinției sale) este un origenism subtil, un atac împotriva rigorii Învățăturii Ortodoxe.

Și nu întâmplător. După cum s-a analizat în studiul de mai sus, în afară de uniatism, cea mai pregnantă amprentă doctrinară a Părintelui Arsenie Boca a fost origenismul. 15

B. ADUSE PĂRINTELUI GHEORGHE ANIȚULESEI

Mulțumim și Părintelui Gheorghe Anițulesei pentru curajul de a striga: „opriți înșelarea!”, cu riscul asumat de a fi numit de toți „zelot, fără iubire, neevlavios și luptător împotriva sfinților”, suportând consecințele de a și-i face pe toți dușmani, mergând împotriva curentului opiniei publice.

El a pus problema mesajului neortodox din jurul Părintelui Arsenie Boca, într-un moment în care toată lumea era fascinată de o imagine ce părea că îi înrobește pe toți și reprezintă triumful (fără scăpare) al exagerării asupra duhului echilibrat al Ortodoxiei.

Sfinția sa a citit cu răbdare și osârdie toate mărturisirile ucenicilor și inamicilor ieromonahului de la Prislop, aducându-le (printr-o sinteză simplă și eficientă) la cunoștința noastră, fiind un bun punct de plecare pentru un studiu mai amănunțit, care să respecte rigorile științifice atât de apreciate de unii.

Ca recunoștință față de amândoi preoții misionari de mai sus, râvnitori pentru adevăr, fiecare în stiluri atât de opuse (unul zelot, înflăcărat și vorbind direct, fără menajamente, în duh apologetic, altul ecumenist de nuanță subtilă, rece în analize și apelând la maniere intelectuale, străduindu-se se abordeze această problemă prin metoda istorico-critică, în duh irenic), dar amândoi în slujba triumfului Ortodoxiei, ne simțim datori ca să analizăm un cuvânt (despre Părintele Gheorghe Anițulesei) al Părintelui Mihai-Andrei Aldea.

Spunem un cuvânt al Părintelui Mihai-Andrei Aldea despre Părintele Gheorghe Anițulesei și nu despre Părintele Arsenie Boca, deoarece nu îndrăznește să combată cuvintele marilor noastre repere duhovnicești care ne-au atras atenția asupra primejdiei fenomenului de la Prislop cum ar fi: ÎPS Nicolae Mladin, ÎPS Gherasim Cristea, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, Părintele Benedict Ghiuș, Părintele Adrian Făgețeanu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Profesor Dumitru Radu, Părintele Ioanichie Bălan, Părintele Cleopa Ilie, Părintele Paulin Lecca.

Părintele Mihai-Andrei Aldea nici nu studiază cu seriozitate învățăturile scrise și pictate ale Părintelui Arsenie Boca, ci atacă doar o carte numită „Fenomenul Arsenie Boca”, aducând multe insinuări la adresa autorului ei. Desigur că nu îl acuzăm de vicleșug, ci doar de faptul că este dezinformat. O problemă mai serioasă apare însă atunci când (din râvna de a apăra pe cel iubit sau a acuza pe cel urât – desigur… diplomatic, cu delicatețe), face niște afirmații care vădesc o profundă dezinformare și în legătură cu Ortodoxia. Dacă primele șovăieli sunt de înțeles, fiindcă nu toți au avut prilejul să cerceteze în amănunțime viața și învățăturile Părintelui Arsenie Boca, cu cele din domeniul credinței nu putem fi de acord cu nici un chip, fiindcă nu mai este vorba de sfințenia sau non-sfințenia unui om, ci de joaca cu dogmele, care are mare efect și asupra sufletului sfinției sale și asupra cititorilor, punându-i în primejdia despărțirii de Sfinții Părinți.

Un adevărat misionar al lui Hristos, mai înainte de a învăța pe alții este foarte important să fie el însuși lămurit în dreapta credință. 16

https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/descarcare-continut-blog-sub-forma-de-fisiere-pdf/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s