Anatomia unui hristos mincinos, chemat de/la drq prin bOCA

ÎN PREMIERĂ: Dorobanțul lui Dumnezeu:


Transcript-ul:

Carmen Avram: Vă invit la o nouă ediție ÎN PREMIERĂ.
Generic: HRISTOS A ÎNVIAT!
Carmen Avram: Bun găsit. Sunt Carmen Avram și în numele echipei noastre vă urez: Paște Fericit! În această zi sfântă vrem să vă spunem povestea unui monah și duhovnic român despre care ați auzit foarte puțin sau chiar deloc. Un om cu o inteligență sclipitoare și un har atât de mare încât era capabil se spune: „de lucruri incredibile”. Martorii susțin că preotul s-a făcut nevăzut sub ochii agenților de securitate care îl urmăreau și a dezlegat lanțurile doar cu puterea credinței. Se înălța de la pământ în timpul rugăciunilor și citea cele mai adânci secrete ale oamenilor încă dinainte de a-i întâlni. Comuniștii au încercat evident să-l discrediteze, dar pentru cei care l-au cunoscut el a rămas până astăzi un „sfânt” cu atât mai mult cu cât însăși moartea lui e învăluită în mister. Ascultați deci povestea părintelui Nil Dorobanțu așa cum o spun martorii și el însuși.
Nil Dorobanțu (din autobiografie): Eu sunt dator să strig sus și tare ce am experimentat științific (vezi scrisoarea 45 către mireni a Sfântului Ignatie Briancianinov de sub transcript – n. n.), controlabil, real. Cu ochii mei L-am văzut pe Dumnezeu (http://crestinortodox.ro/editoriale/il-putem-vedea-dumnezeu-118873.html – n. n.), cu urechile mele am auzit cuvântul Lui.
Carmen Avram: Așa sună mărturisirea părintelui Nil (Nechifor) Dorobanțu, un mare român, un mare înțelept, un mare monah, un mare duhovnic și un maaare necunoscut. Decenii la rând în România s-a făcut tot ce a fost omenește posibil pentru ca acest preot să fie discreditat, batjocorit, uitat. Harul lui punea în pericol un regim ateu și nemilos. Dar cei care l-au cunoscut nu s-au lăsat păcăliți.
Victoria Perișoara: Un sfânt mare care mijlocește în fața lui Dumnezeu și pentru noi și pentru toată lumea (ați fost cumva doamna Victoria în fața Tronului Preasfintei Treimi și l-ați văzut pe Nil Dorobanțu mijlocind în fața lui Dumnezeu??? – n. n.).
Maica Paula Robu, Mănăstirea Suzana, Prahova: „Sfinte Preacuvioase Părinte Nil roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătoasa. Sfinte Preacuvioase Părinte Nil roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătoasa.” Vedeți… și atuncea merge toată ața asta (deci pravila de rugăciune pe ață merge doar la Nil Dorobanțu, nu când zice: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa.” sau „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-mă pe mine păcătoasa”, deși toți monahii îmbunătățiți învață să zicem un număr de rugăciuni către Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, apoi un alt număr către Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, apoi către Sfântul Proroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul și apoi către alți Sfinți – canonizați de Biserica oficială -, maicii îi merge ața doar la Nil Dorobanțu – n. n.).
Reporter: Câte boabe are?
Maica Paula Robu, Mănăstirea Suzana, Prahova: 140.
Reporter: Cât de des vă rugați la părintele Nil?
Ioana Soare: Eu cred că nu-mi iese din minte niciodată.
Carmen Avram: Nu-i iese din minte fiindcă l-a cunoscut și l-a perceput întotdeauna ca pe un liant între ea și Dumnezeu. Iar după moartea lui l-a simțit ajutându-o din ceruri. N-are cum să fie altfel, crede, pentru că părintele avea, se povestește, „o inimă atât de mare încât putea adăposti în ea oricât, oricâți și pe oricine”. Iubea egal fiecare suflet întâlnit, fie el prieten, fie el dușman și avea o credință care îl înălța de la pământ. Așa a putut ierta cât i-a fost dat să îndure în scurta lui viață și rezista la toate sacrificiile pe care și le-a impus. Dumnezeu îl înzestrase cu toate darurile hărăzite omului și, se spune, „chiar mai mult decât atât”. Înainte de toate, a avut o minte sclipitoare, 4 facultăți a făcut: Teologie, Filozofie, Litere și Drept, absolvindu-le pe toate „Magna cum Laudae”. Și-a dat doctoratul cu marele teolog Dumitru Stăniloae. „Cunoștea 12 limbi străine și era considerat un geniu”, asta spune preotul Ionel Adam care a citit tot ce există în arhive despre cazul Nil Dorobanțu.
Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Studiase tot ce se putea studia. Citea cursiv în ebraică, în greacă, în latină, în sanscrită. A citit operele tuturor geniilor, în scrisul original. A studiat materialismul dialectic ca să poată să răspundă ateismului șiii putea să ajungă orice. Totuși a ales să-și depună tot ce a acumulat în știința aceasta a lumii la picioarele lui Hristos.
Carmen Avram: Într-adevăr avea toate datele ca să devină orice și-ar fi propus. Născut în satul Crainici din Mehedinți, Nil Dorobanțu a fost nepot de general, coleg de școală cu regele Mihai și sublocotenent în armata română. Ar fi putut urma o carieră strălucită în lumea laică, dar el îi aparținea deja lui Dumnezeu, iar pasul decisiv l-a făcut când l-a întâlnit pe Arsenie Boca.
Nil Dorobanțu (din autobiografie): Arsenie era văzător cu duhul și îmi zicea „Ortacul”. M-a chemat la el din mijlocul a sute de oameni. Avusese descoperire despre mine în 1945, în martie în săptămâna a doua din Postul Paresimilor. Mâncând pâinea cea binecuvântată de Arsenie am simțit un curent mistic ce m-a transformat.
Carmen Avram: Atunci a știut Nil Dorobanțu că menirea sa e călugăria și mai mult decât atât, asceza, pentrucă doar prin ea îl putea atinge pe Dumnezeu. Cei care l-au cunoscut nu-și amintesc să-l fi văzut vreodată altfel decât umblând desculț și înveșmântat într-o rasă veche încinsă cu funie.
Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Ei, o rasă pe el și dulamă. Atâta… Purta cămașă de câlți. Am spălat-o eu. Aceea era îmbrăcămintea lui.
Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Îmi povesteau maicile la Mănăstirea Măgura Ocnei că au vrut să îi facă o rasă nouă și-l rugau mereu: „Părinte, preacuvioase, vă rugăm vrem să vă facem o rasă. Cum dormiți cu rasa aceasta plină de țepi?”. Și părintele le spunea: „Da Mântuitorul cum a umblat?” („E smerit, mândrulețul!”, http://sfaturiortodoxe.ro/prarsenie_smerenie.htm – n. n.)
Carmen Avram: Nici să mănânce nu l-a văzut cineva.
Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Nici somn, nici mâncare. Eu nu știu cu ce trăia omul acela! Era părintele cazat la noi. Dar ce să găzduiești? Că n-aveai nici ce găzdui! Că el era la rugăciune. Toaaaaată noaptea numa în rugăciune era.
Carmen Avram: S-a dăruit lui Dumnezeu și numele lui a dăruit totul.
Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Când a murit mama sa, a dat tot din casă de pomană. Pereți goi, tot, tot, tot n-a mai rămas nimic.
Ioana Soare: Știu că a fost la o mănăstire și a rămas acolo în locul starețului ca să aibă grijă de mănăstire. Acolo se duceau mereu săracii din ăștia năcăjiți care n-aveau. Părintele a început să le dea. Scotea din beci că acolo era bogăție mare. Scotea saci de mălai, scotea de făină, scotea de zahăr, scotea de orez. Vin, a scos tot n-a mai rămas nimica. A dat de pomană la toți săracii tot. Când a venit părintele stareț: „Nil unde e cutare?”. [Nil]: „La Domnul”. Tot a dat și patul starețului l-a dat (Sfântul Apostol Toma a împărțit averea împăratului după ce împăratul i-a dat averea, nu întâi și-a însușit-o și apoi a împărțit-o săracilor; mănăstirea era de obște și deci și bunurile mănăstirii erau de obște, una e să își împartă cineva averea sa săracilor și alta e să împarți averea altora săracilor, fără acordul lor – n. n.). Dar și el săracul dădea tot. Dacă îi dădea cineva îmbrăcăminte, păi el cu primul cu care se întâlnea îl dădea de pomană.
Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Părintele la mănăstirea Vladimirești tot timpul slujea descălțat și considera acel loc sfințitor și sfânt; și, părintele Ioan Iovan nu-i permitea să slujească descălțat și ruga maicile să îi dea o pereche de încălțăminte, bocanci, pantofi. Maicile la plecare îl pândeau. Părintele Iovan le spunea: „Păziți-l și luați-i pantofii sau bocancii pentru că dacă vine o săptămână la rând, noi n-avem de unde să-i dăm pentru că el cum iese îi dă de pomană.”
Carmen Avram: Așa, desculț, a cutreierat România (dromomania distruge România – n.n.) și ar fi fost urcat pe cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească (hirotonit întru episcop la Ierusalim, ce episcopi l-au hirotonit??? momeală pentru cei care poate vor citi despre George Văsâi, înșelatul de la Vladimirești, că a fost hirotonit „preot” de Nil Dorobanțu – n. n.). Dar povestesc oamenii, pe Nil Dorobanțu funcțiile nu l-au impresionat (deci până la urmă hirotonia întru episcop nu l-a interesat, e doar așa pentru curriculum vitae, măi câtă „smerenie”!!! – n. n.). El știa ce citise în cartea Sfântă: „că Dumnezeu s-a întrupat și a venit pe pământ nu ca să fie slujit ci ca să slujească”, și atunci, după cum scrie părintele, „a vrut să fie în același timp și director și servitor, și profesor și porcar (porcarii împreună cu toți cei din Gadara l-au rugat pe Iisus să iasă afară din hotarele lor, vezi Matei 8, 33-34; profesor-porcar – n.n.)”. Așa a trecut prin lume lăsând în urmă mirare și zvon (zgomot, https://dexonline.ro/definitie/zvon/769939 – n.n.) de sfințenie. Trăia, se vorbea, întocmai cum a trăit Hristos și ar fi avut chiar o parte din darurile Lui, o spun oamenii care i-au văzut minunile și o spune însuși Nil Dorobanțu în autobiografia lui ca să nu lase nici un dubiu că acolo a fost mână divină.
Nil Dorobanțu (din autobiografie): Mântuitorul spunea: „Adevărat, adevărat zic vouă cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac eu și mai mari decât acestea.” (vezi Matei 16, 1-4; Marcu 8, 11-13; Luca 11, 15-30 – n. n.)
Ioana Soare: Am văzut la un moment dat că se aprindeau lumânările singure. Cum? Nu știu.
Reporter: Când slujea în biserică?
Ioana Soare: Când slujea. Da, da, da. Erau mesele întinse, din biserică până afară și erau parastase puse pe mese și pe-o parte și pe alta acolo unde oamenii intrau în biserică. Și când a ajuns părintele acolo i-a întrebat așa cică: „Ce e aicea bă? Ce-ați făcut voi aicea mă? Voi ce-ați făcut aicea e numai o fală, n-ați făcut aicea ceva să fie primit înaintea lui Dumnezeu. Un parastas este atât: un covrig, o lumânare și o bucată de pânză.” Hiuuuu… a stins TOATE lumânările, s-a stins de aicea de afară până în biserică s-au stins lumânările. Cum? A rămas toată lumea surprinsă.
Carmen Avram: Oamenii l-au văzut aureolat sau sărindu-i scântei din palme atunci când se ruga, iar maica Antonia spune că l-a surprins odată în livada mănăstirii levitând.
Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Noi ne ascundeam, așa, ca să nu ne vadă, să-l derutăm. S-a ridicat acolo, în livadă, de la pământ. Mai sus de pământ era. În picioare, așa.
Reporter: Și cam cât s-a ridicat de la pământ?
Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Un metru și ceva.
Reporter: Atunci ați văzut cu ochii dumneavoastră?
Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Da.
Reporter: Cum e posibil?
Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Păi, dacă e putere Dumnezeiască, te sui și-n cer. Puterea credinței e grozavă. Toate faptele lui pare că nu-s de pe lumea asta.
Carmen Avram: O spune și părintele în autobiografie.
Nil Dorobanțu (din autobiografie): Oamenii m-au văzut înălțat de la pământ la lumină. Prin levitații, revelații și inspirații Hristos îmi vorbea (categoric nu îi vorbea Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, prin levitații, ci celălalt – n. n.).
Carmen Avram: Oamenii cred că era ușor de păcate, de aceea putea zbura, să se facă nevăzut, să apară și dispară instantaneu.
Ieromonahul Ioan Larion Neagoe, stareț Mănăstirea Sihăstria Rarăului, Suceava: A fost un înger pământesc. Cum era și Sfântul Ioan Botezătorul și alți sfinți. A fost om, dar era înger. Am auzit de la Ieroschimonahul Daniel Tudor că mergea cu el și Părintele Cleopa Ilie și, când au ajuns la Negreni, iată părintele Nil spune: „Pe mine mă iertați, mă grăbesc”. Și o dispărut. „Părinte Nil, părinte Nil!” Nu-i! Ei, când au ajuns la Mănăstirea Slatina, acolo e mănăstire de călugări, el era sosit de vreo 3 ore. Avea pe Iisus Hristos în el. Se făcea nevăzut.
Ion Barbu: A venit la noi, a stat la noi vreo oră jumătate, două ore, cât o fi stat acolo, a plecat de la prispă mai încolo la vreun metru înălțime de la pământ, a trecut peste poartă și s-a dus, nu l-am mai văzut!
Reporter: A zburat?
Ion Barbu: Da. Mergea pe deasupra, nu călca, n-atingea pământul. A întins mâinile și a plecat. Exact cum e Mântuitorul pe Cruce, cu mâinile întinse. Am văzut eu cu ochii mei treaba asta.
Reporter: Sigur nu vi s-a părut?
Ion Barbu: Cum să mi se pară, dacă a plecat de lângă mine?
Ioana Soare: Deasupra capurilor la lume părintele era mai sus.
Nicolae Văraru, fost paznic la Mănăstirea Tarnița: Daaaaaaaa, pe sus doamnă, așa mergea, așa se vedea, numai poalele de la rochie, așa se vedea.
Reporter: Cum să zboare?
Nicolae Văraru, fost paznic la Mănăstirea Tarnița: Daaa, n-atingea, toată lumea se uita la el… puterea lui Dumnezeu zic că e, că n-are cum.
Reporter: Deci vă jurați că cu ochii dumneavoastră ați văzut?
Nicolae Văraru, fost paznic la Mănăstirea Tarnița: Daaa, daaa. A fost așa de sfânt. Da doamnă, n-a mai fost de atunci preot nici înainte, dar nici pe urmă.
Nil Dorobanțu (din autobiografie): Scurtam din drumul spre ceruri, mă simțeam transportat deasupra întregului glob pământesc la picioarele Domnului Hristos. Am trecut apele cele mari ca pe uscat.
Maica Paula Robu, Mănăstirea Suzana, Prahova: Odată s-a întâmplat când părintele a venit, le-a vorbit pe malul Siretului și pe urmă să ia rămas bun și s-a trezit că era dincolo de Siret. Da’ cum a ajuns dintre dânșii din grupul ăla, cum a trecut dincolo nu l-a văzut nimeni decât l-a văzut dincolo pe malul celălalt („Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.” – Matei 9, 1; „Și lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte” – Marcu 8, 13; Nil de ce nu a făcut așa??? – n. n.).
Reporter: Într-o clipă?
Maica Paula Robu, Mănăstirea Suzana, Prahova: Într-o clipă, da, așa.
Reporter: Și era ud pe…?
Maica Paula Robu, Mănăstirea Suzana, Prahova: Nimic.
Carmen Avram: Și mai avea un dar: vedea dincolo de oameni, de gândurile lor, de prezent. Se spune că nici nu era nevoie să te apropii de el ca să știe exact ce greutate îți apasă sufletul.
Maica Paula Robu, Mănăstirea Suzana, Prahova: Multe femei se duceau la el să mărturisească, dintre care erau și care aveau avorturi și părintele de departe le vedea că ele erau pline de sânge. Era înainte-văzător.
Carmen Avram: Avea o credință absolută că Dumnezeu e înlăuntrul fiecărui om și deci și înlăuntrul lui (dacă fiecare om este despătimit – n. n.). De aceea era convins că între el și Divinitate nu există nici un obstacol (da păcatul ce e? – n. n.). Așa reușea să vindece.
Cecilia Hîrnea: Nu puteam să respir, să vorbesc, să mănânc. Cu aceasta (arată o cruce) m-a tămăduit de nu m-am mai operat. Mă dădea pe aicea (și arată zona gâtului) și eu știu ce mai spunea dumnealui?
Nicușor Grosu: Aveam vreo 6 ani și am avut aici (arată zona de sub maxilarul din partea dreaptă) un “colț de lup”, cum îi spuneau bătrânii înainte. Și nu-mi trecea deloc, deloc. Și era rău tare, dacă așa era de mare! Și a venit preotul, într-o zi…
Reporter: Părintele Nil?
Nicușor Grosu: Și mi-a citit dintr-o carte, m-a uns cu crucea, așa, și după o săptămână mi-a trecut ca cum n-ar fi fost nimic. Și mi-a rămas semnul ăsta, aicea (arată zona unde avea colțul de lup). M-a vindecat complet.
Reporter: Dar cum e posibil?
Nicușor Grosu: Păi, dacă e de la Dumnezeu, cum să nu fie posibil?
Carmen Avram: Vestea despre Nil călugărul tămăduitorul, purtătorul de har divin s-a întins în toată România. Oamenii au început să-l urmeze ca pe Mântuitorul Însuși. Se duceau la slujbele lui oriunde s-ar fi ținut, căci părintele Dorobanțu nu stătea prea mult într-un loc. Mii de români luau cu asalt biserica în care se afla el ca să-l asculte și să-l atingă.
Ioana Soare: Era lume multă, multă, norod de lume era.
Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: Lume de venea toată valea asta, nu mai încăpea. Pe poiană… era geamurile deschise când făcea slujbă.
Carmen Avram: Dar mai târziu, când vremurile deveniseră periculoase, părintele nu mai aștepta ca oamenii să vină la el, ci mergea el la oameni.
Victoria Perișoara: Părintele venea foarte des la noi, făcea Sfânta Liturghie aici pe masă. Avea tot ce îi trebuie: un Sfânt Potir de lemn, fiindcă dânsul când făcea, făcea Sfânta Liturghie cu potirul de lemn. Spunea [Nil] că: „înainte erau preoții de aur și potirele de lemn și acum sunt preoții de lemn și potirele de aur”.
Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Până și pe ierarhii vremii îi mustra pentru faptul că le spunea [Nil]: „ce rost are să păstrăm o Biserică oficială atâta vreme cât rămân de ea numai zidurile (Biserica oficială – care emană de la o Autoritate, https://dexonline.ro/definitie/oficial/689321 – este Una Sfânta, Soborniceasca și Apostolica Biserică, Singura care oficiază Sfintele Taine, este „unicul organism Dumnezeu-omenesc”, după cum zice Sfântul Justin Popovici în „Biserica Ortodoxă și ecumenismul”, al cărui Cap este Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și din al cărui Trup fac parte trăitorii pământeni, oamenii fără de prihană trecuți în veșnicie, precum și îngerii cerești care nu au păcătuit, și pe care porțile iadului, una dintre ele fiind și Nil Dorobanțu, nu o vor birui – n. n.)”
Nil Dorobanțu (din autobiografie): Purtam toată biserica cu mine, 7 kg de Sfântul Sânge (pentru Nil Dorobanțu, vinul înainte de Sfânta Epicleză, reprezenta Sfântul Sânge??? hulă împrotiva Duhului Sfânt – n. n.) și 100 de prescuri cam atât cât aveau atunci toate mănăstirile din România. Creștinii se temeau să vină la biserică, așa că aduceam biserica la ei.
Carmen Avram: Creștinii se temeau pentru că veniseră anii ’50 când comunismul își făcea debutul creștinismul pleca în pribegie, iar ateismul devenea noua religie.
Nil Dorobanțu (din autobiografie): Am predicat apocaliptic, am predicat în iad, am avut predici de nopți întregi, în fiecare noapte, ca la Înviere, de plângeau pereții („Cerurile după cuviinţă să se vesealească, şi pământul să se bucure, şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută: că Hristos S-a sculat, veselia cea veşnică.” – Canonul Învierii, Cântarea 1, iar în nopțile de „Înviere” ale lui Nil plângeau pereții??? – n. n.).
Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Un hohot de plâns, atât era. Plângea lumea ca la mort.
Victoria Perișoara: Când predica, lua cele Sfinte și se suia pe masă (pe aceeași masă pe care slujea Sfânta Liturghie în casă??? așa a făcut Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, când a ținut predica de pe munte și toate celelalte predici??? – n. n.) și cu crucea în mână și vorbea, și plângeau oamenii. Mă impresionau lacrimile. A spălat toată casa unde stăteau ei, cu lacrimile lor. Odată au venit foarte mulți poenari, tot satul și nu mai încăpeau. Holul era plin, bucătăria plină, într-o cameră dincolo stăteau și aici. Și alții care nu mai aveau loc înăuntru, veneau după bloc, deschidea geamul acolo, și părintele îi binecuvânta și le dădea tot ce trebuie, sfințenii…
Carmen Avram: Și popularitatea părintelui creștea vertiginos cu fiecare predică. Pentru oameni era mană cerească, pentru regimul comunist promisiunea unui iad. Securitatea l-a luat deci în vizor și cu cât îl urmărea ea mai îndârjit, cu atât mai curajos devenea părintele Nil Dorobanțu.
Ioana Soare: Era la defilare. „Trăiască comunismul!”, dă-i cu regimul ăsta și părintele Nil cu icoană mare pe piept, desculț, zdrențos, ăștia se duceau încolo și dânsul le făcea înconjurul și zicea [Nil]: „Hristos a Înviat!”
Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Părintele își afirma cu toată tăria faptul că există Dumnezeu. HRISTOS A ÎNVIAT! Ei nu suportau cuvântul acesta, îi ardea.
Carmen Avram: Au vrut să-l ducă la anchetă de multe ori dar până să se lase prins, părintele Nil, le-a demonstrat securiștilor că nu se pot bate puterile omenești cu cele dumnezeiești.
Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: Și când l-a arestat am fost acolo, doi milițieni au venit și l-au legat cu lanțuri. S-a dezlegat lanțul și l-au scăpat, doamnă!
Reporter: Și asta ați văzut?
Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: Da, am venit de pe (după) el la vale, am fost mulți, se uita toată lumea să vadă ce face. A fugit.
Reporter: Dar cum a scăpat din lanțuri?
Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: S-o dezlegat lanțurile doamnă!
Reporter: Cum să se…?
Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: Așa bine cum vă spun. Și-a scăpat.
Ioana Soare: Sora Costanda a stat cu el acolo la Crainici și, la un moment dat i-a anunțat cineva că vine securitatea iar și a fugit și securiștii veneau după dânșii. Acuma au ajuns într-o margine, cum ar fi o prăpastie așa în jos, și în momentul ăsta se apropiau, securiștii, să puie mâna pe dânsul. I-a zis dânsul [Nil] lu’ sora Costanda: „Alătură-te de mine” și s-a alăturat de el și au zburat pe malul celălalt.
Carmen Avram: Astăzi aceste miracole ar putea părea simple legende dacă însăși securitatea n-ar fi făcut greșeala de a le confirma în rapoartele redactate de agenții întorși din urmărirea părintelui.
Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: În hârtiile CNSAS chiar așa, în dosarul maicii Mihaela, spune: „apare și dispare ca un meteor”. Asta înseamnă că apare într-o fracțiune de secundă și dispare tot la fel și atunci probabil că securiștii știau lucrurile acestea, erau fascinați de întâmplările acestea, pentru că eu cred că acele cuvinte „apărea și dispărea ca un meteor” de fapt era darul său de a dispărea dintre oameni.
Carmen Avram: Dar într-o zi părintele Nil a fost arestat. S-ar fi lăsat prins, se spune, ca să aducă în timpurile moderne patimile lui Hristos și să le arate oamenilor ce înseamnă iertarea.
Ioana Soare: Îl băteau și le făcea cruce și zicea că nu ei sunt vinovați, săracii și el îi tot, tot îi iubea și le săruta mâna săracul.
Carmen Avram: În autobiografie, părintele Nil Dorobanțu vorbește și el despre modul în care a îndurat torturile securității:
Nil Dorobanțu (din autobiografie): M-au bătut cu pumnii, cu armele grele, dădeau cu ce apucau în mine, însă eu voiam să sărut mâna care mă lovește, după porunca Domnului: „iubiți pe vrăjmașii voștri”. Hristos a vrut să împlinesc cuvântul Lui închis, flămând, gol, însetat. În temniță am fost, îmi duceam crucea spre noul calvar și am început să cânt „Hristos a Înviat”: Hristos a Înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând, și celor…
Carmen Avram: „Acolo”, spune părintele, „între zidurile menite să strivească demnitatea și credința oamenilor”, el a continuat să împrăștie cuvântul lui Dumnezeu ca să-i țină în viață. Predica pe întuneric, la ureche sau prin codul Morse și de fiecare dată a fost bătut, umilit, batjocorit. Într-o perioadă, după multe chinuri, a început și el să creadă că Tatăl Ceresc îl părăsise. Și atunci a început să Îl caute insistent în tot ceea ce îl înconjura (panteism??? – n. n.).
Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: El vedea Sfânta Cruce peste tot, peste tot.
Nil Dorobanțu (din autobiografie): Gratiile, sârma ghimpată, ușa și fiarele de la paturi aveau forma Sfintei Cruci. Nu mă mai săturam a privi câte o pasăre în zbor, când ne scotea la aer odată pe lună.
Carmen Avram: Crucea de la gât îi fusese luată, dar părintele Nil a reușit cumva să păstreze o iconiță. La ea s-a rugat până când, spune [Nil], „divinitatea i s-a arătat din nou”. Într-o zi gardienii și-au dat seama că are icoana pentru că dormind cu ea lipită de obraz îi rămăsese întipărit pe față chipul Maicii Domnului („Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.”, 2 Corinteni 11, 14 – n. n.).
Nil Dorobanțu (din autobiografie): Au găsit-o și s-au închinat la ea, era încă o minune din alte mii de minuni pe care le făcuse Hristos cu mine în scurta mea viață.
Carmen Avram: Și apoi un nou semn i s-a arătat chiar la proces, în timp ce el se ruga în gând pentru iertarea acuzatorilor săi:
Nil Dorobanțu (din autobiografie): Am început rugăciunile de dezlegare în sala de tribunal așa cum eram: singur, gol, rănit, exilat. După ce îi dezlegam și făceam Sfânta Cruce mărturiseau că au fost siliți să mintă în declarații. Dacă martorii acuzării m-au apărat cu atâta frenezie, ce nevoie mai era să vie cei ai apărării?
Carmen Avram: După 4 luni a și fost eliberat, doar că între timp fusese eliminat de clerul colaboraționist din rândul preoților. Atunci a avut viziunea a ceea ce urma să se întâmple.
Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: [Nil]: „Voi m-ați dat afară, dar în câțiva ani veți pleca cu toții din altare” și s-a împlinit prorocia în 1959 când toți au plecat din mănăstiri.
Carmen Avram: A continuat să fie hăituit și alungat din loc în loc. Securitatea părea hotărâtă să îl urmărească până la moarte, de aceea a și rugat pe cineva să anunțe în ziar decesul lui, iar el s-a retras în munți ca să ducă o viață de pustnic.
Nil Dorobanțu (din autobiografie): Mi-am făcut biserica în mijlocul codrilor, în pustnicie. Am învățat să predic fiarelor, codrilor, păsărilor cerului, florilor, plantelor, îngerilor.
Ioana Soare: Animalele astea își puneau botișorul pe labe și stăteau și-l ascultau pe părintele cum predica.
Nil Dorobanțu (din autobiografie): S-a întors din pustnicie după un deceniu, dar s-a ținut departe de lume păstrând legătura doar cu oameni de încredere.
Livia Cârmaciu, fina lui Nil Dorobanțu:S-a ținut de tăică-miu că cea mai mare dorință a lui este să sfințească apa în Dunăre. S-a dus acolo cu tăică-miu. Când a venit acasă știți cum mergea? Așa sărea exact ca un vrăbioi și-a luat-o de gât pe maică-mea și zice: Marioară nici nu știi cât de bucuros sunt că reușii să sfințesc apa în Dunăre și-a început că apa care o sfinții aici, nu știu peste cât timp i (e) în Marea Neagră, nu știu peste cât timp i (e) în oceanul nu știu care.
Carmen Avram: În anii care s-au scurs până la moartea lui a trăit numai prin poduri, cuști de câini, cocini, grajduri,
Nil Dorobanțu (din autobiografie): în șuri, în păduri, prin beciuri, în fân, în cetină, în noroi și pe gheață, noaptea și ziua Hristos vine la orice rugă făcută fără îndoire (nu vine la orice rugă, ca și cum ar fi vreun duh din lampa fermecată, ci ascultă orice rugă – „Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă, întru dreptatea Ta.”, Psalmul 142, 1 – doar dacă e spusă cu duh umilit dintr-o inimă înfrântă și smerită, „Jertfa lui Dumnezeu – duhul umilit. Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi”, Psalmul 50, 18 – n. n.).”
Carmen Avram: Nepoata părintelui ne povestește că în ziua nunții ei monahul a vegheat-o și binecuvântat-o din ascunzișul lui.
Veronica Dorobanțu-Boghici, nepoata lui Nil Dorobanțu: Toată nunta a fost privită de părinte din podul grajdului (parcă Nil „Trăia, se vorbea, întocmai cum a trăit Hristos”, așa a procedat Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, la nunta din Cana Galileii??? – n. n.) deasupra de cocina porcilor.
Carmen Avram: Acolo în grajd își construise părintele un perete dublu unde a stat înghesuit și pe întuneric luni de zile.
Veronica Dorobanțu-Boghici, nepoata lui Nil Dorobanțu: Atâta avea dimensiunea. Era așa de strâmt, încât nu putea să stea doi oameni sau să stea să se așeze, măcar să stea ciuci. Așa stătea chinuit, aciia era ascunzișul lui.
Carmen Avram: Dar a continuat să-l slujească pe Dumnezeu. În toată viața lui a avut o singură zi în care n-a făcut slujbă, în cea în care a fost arestat și așa s-a și stins, în rugăciune. Era 1977, la două săptămâni după cutremur.
Parascheva: Am stat lângă el până a murit. Știu că l-am îmbrăcat atunci când a murit, bocancii știu că eu i-am băgat în picioare.
Carmen Avram: Preotul care l-a condus pe ultimul drum spune că i-a văzut trupul plin de răni și de vânătăi.
Preotul Ion Nistoran: Era negru cum e haina mea. De unde am dedus eu că a fost bătut.
Reporter: Și de la rănile alea a murit?
Preotul Ion Nistoran: Mda.
Carmen Avram: De ce și de cine e încă un mister la fel cum e și ceea ce s-a întâmplat în toamna anului trecut când se împlineau 38 de ani de la moartea lui. Apropiații părintelui Nil au vrut să-l dezgroape și să-l mute în cavoul familiei, dar când pământul mormântului a fost îndepărtat mulțimea adunată a înmărmurit, sicriul era gol, nici urmă de trupul monahului („a dispărut ca un meteor”, https://dexonline.ro/definitie/meteor/686117 – n. n.).
Leonora Dorobanțu, verișoara lui Nil Dorobanțu: L-a căutat și nu l-a găsit.
Nu l-a găsit.
Leonora Dorobanțu, verișoara lui Nil Dorobanțu: L-a căutat o zi și-o noapte.
Ioana Soare: Ori l-au dezgropat comuniștii ca să-i facă analizele să vadă cu ce puteri a lucrat, ori l-a luat Dumnezeu la cer cu trup cu tot (sau mai degrabă l-a luat cel de care a fost înșelat – n. n.)
Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: Dacă nu se găsește, NORMAL că l-a luat Mântuitorul sus.
Reporter: Poate l-o furat cineva…?
Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: Și ce-a făcut cu el doamnă? Trebuia să-l pună undeva la vreo mănăstire ca oseminte.
Carmen Avram: Dar cea mai mare minune legată de părintele Nil Dorobanțu a fost descoperirea manuscriselor sale. 9000 de pagini de teologie și câteva autobiografice. Nimeni nu știe când a scris, nimeni nu știe cum, nimeni nu știe unde.
Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Și surprinzător în aceste mii de pagini nu există nici o corectură și nici o ștersătură. Toate paginile sunt de o cursivitate extraordinară…
Carmen Avram: de parcă ar fi fost dictate de o voce divină, spune preotul. Asociația „Nil Dorobanțu” a tipărit până acum 7 cărți cu scrierile părintelui. Altele cu mărturii și revelații urmează să vadă lumina zilei de îndată ce vor fi deslușite („Și surprinzător în aceste mii de pagini nu există nici o corectură și nici o ștersătură. Toate paginile sunt de o cursivitate extraordinară…” – n. n.). Unii încă puțini se bucură mult că povestea acestui om, care s-a străduit toată viața să confirme existența lui Dumnezeu, va ajunge, în sfârșit, să fie cunoscută în toată țara (Doamne, ferește!!! – n. n.). Alții însă, nu sunt preafericiți (cât de subtil, ca să nu spunem viclean!!! – n. n.).
Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Părintele Arsenie Boca și părintele Nil, amândoi sunt gemeni în minunile lor și mie mi s-a reproșat (de către cine, cumva de unii dintre ierarhi??? – n. n.) de foarte multe ori că: „Ai grijă părinte să nu creezi un alt fenomen, fenomenul Nil Dorobanțu”.
Carmen Avram: Dar fenomenul Nil Dorobanțu nu trebuie creat, ci reînviat. El a existat deja, din nefericire însă în vremuri protivnice credinței la un asemenea nivel. Poate că acum e exact momentul în care am avea mare nevoie să-l cunoaștem (în iunie la Sinodul Panortodox, se spune că este în program să intre în scenă cel cu al cărui duh a lucrat Nil Dorobanțu și au nevoie ca Nil să fie cunoscut pentru a înșela cât mai mulți români – SĂ NU FIE!!! – n. n.)

Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu. Scrisori către mireni, Scrisoarea 45. Despre științele omenești. Rațiunea cu nume mincinos. Despre înțelepciunea duhovnicească și cea trupească, Editura Sophia, Editura Cartea Ortodoxă, București 2012, pp. 146 – 147:

https://scribd.com/doc/312070661/Sfantul-Ignatie-Briancianinov-Despre-stiintele-omenesti-Ratiunea-cu-nume-mincinos-Despre-intelepciunea-duhovniceasca-si-cea-trupeasca

transcript de “octoviv” la https://sfintiinugresesc.wordpress.com/2016/05/08/toti-puii-lui-boca-jakob-oae-meets-diveevo-nil-dorobantu-zboara-ioan-de-la-rarau-preot-in-cautari/comment-page-1/#comment-85

Advertisements

5 thoughts on “Anatomia unui hristos mincinos, chemat de/la drq prin bOCA

  1. Hristos a Înviat!

    Logo-ul „Marelui Sinod Panortodox”:

    Nu cumva una din cele 7 (stânga) + 7 (dreapta) = 14 cruci seamănă cu cea descrisă aici: http://seiyaku.com/customs/crosses/order-of-christ.html ( traducerea google translate (dați click pe acest text pentru traducere), mai multe despre Sao Paulo aici: https://saccsiv.wordpress.com/2014/07/29/repetitie-video-templul-lui-solomon-din-brazilia-e-gata-in-vara-lui-2014-il-construieste-biserica-universala/)

    sau cu cea descrisă aici: http://seiyaku.com/customs/crosses/maltese.html (google translate: traducerea google translate (dați click pe acest text pentru traducere))

    sau cu cea descrisă aici: https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/08/22/ordinul-nazist-al-templului-negru/

    sau cu cea din logo-ul celor de aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ku_Klux_Klan ???

    Mai multe observații despre logo aici: https://facebook.com/photo.php?fbid=1725862721020498&set=a.1427495354190571.1073741828.100007903608527&type=3

    Hristos a Înviat!

    Like

  2. Hristos a Înviat!

    Structura siteului oficial al “Marelui Sinod Panortodox”, https://www.holycouncil.org/:
    Peste 1. hp_background-wide.jpg:

    vine 2. star_burst.png:

    apoi peste 2. star_burst.png vine 3. top-holyspirit.png:

    apoi peste 3. top-holyspirit.png vine în prelungirea lui, aliniat vertical cu el, 4. holyandgreat_logo.png

    apoi peste 1. hp_background-wide.jpg în josul paginii vine 5. footer_angels.png

    Problema poziționării acestor elemente este că: peste o stea cu 33 de raze (Isaia 14, 12-14; Luca 10, 18; Apocalipsa 9, 1), vine un ASCENDING porumbel.

    Simbolismul ortodox al numărului 33
    Numărul 33 poate fi tâlcuit în două sensuri, fie privind la Cea de-a doua Persoană a Preasfintei Treimi, la Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, fie privind la un om sau sau la o adunare de oameni.

    Cu voia și ajutorul Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru a stabili simbolismul ortodox al numărului 33, ne vom folosi de Sfânta Tradiție, Sfânta Scriptură și tâlcuirile Sfinților Părinți ai Bisericii Uneia Sfinte, Sobornicești și Apostolice Ortodoxe, după cum urmează:

    Luca 3, 23: „Şi Iisus Însuşi era ca de treizeci de ani când a început (să propovăduiască)[…]”
    Sfântul Teofilact Arhiepiscopul Ohridei și Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2007, p. 61:

    […]
    Domnul S-a botezat, fiind de „treizeci de ani”, căci această vârstă este mai de săvârșit [desăvârșită], și întru aceasta omul este sau bun sau rău.
    […]

    Ioan 8, 57: „Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?”
    Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan. Colecția Migne – Vol. 8, Paris, 1865. Traducere din limba franceză, de diacon Gheorghe Băbuț. Ediția a 2-a, Editată de Mănăstirea „Portărița”, Județul Satu Mare, anul 2005, p. 286:

    […]
    Ce zic ei deci? „Încă nu ai cincizeci de ani și ai văzut pe Avraam?” (57). Iisus Hristos avea deci atunci treizeci și doi de ani.
    […]

    Sfântul Teofilact Arhiepiscopul Ohridei și Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Ioan, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2009, p. 235:

    […]
    Căci, ei îi zic: „Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam?” Iar aceasta au spus-o ei, socotind că Domnul este aproape de cincizeci de ani, măcar că atunci, era ca pe la treizeci și trei. Dar, pentru care pricină nu a zis: „Încă nu ai patruzeci de ani”, ci: „cincizeci”? De prisos este o întrebare ca aceasta; că, așa, de rând [simplu], le-a venit lor și au pomenit de „cincizeci de ani”. Însă spun unii că pomenesc [iudeii] astfel, deoarece anul al cincizecilea era cinstit de dânșii ca anul „jubileu” (Levitic 25, 12), întru care și robii îi slobozeau, și moșiile cumpărate le lăsau, și le făceau pe toate celelalte câte erau spre cinste[87].

    [87] „Să numeri apoi şapte ani de odihnă, adică de şapte ori câte şapte ani, ca să ai în cei de şapte ori câte şapte ani, patruzeci şi nouă de ani. (9) Şi să trâmbițezi cu trâmbița în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii; în ziua curățirii să trâmbițezi cu trâmbița în toată țara voastră. (10) Să sfințiți anul al cincizecilea şi să se vestească slobozenie pe pământul vostru pentru toți locuitorii lui. Să vă fie acesta an de slobozenie, ca să se întoarcă fiecare la moşia sa; fiecare să se întoarcă la ogorul său. (11) Anul al cincizecilea să vă fie an de slobozenie: să nu semănați, nici să secerați ceea ce va creşte de la sine pe pământ, şi să nu culegeți poama de pe vițele netăiate, (12) că acesta e jubileu; sfânt să fie pentru voi; roadele de pe ogor să le mâncați. (13) În anul jubileu să se întoarcă fiecare la moşia sa.”
    […]

    Simbolismul ortodox al numărului 3
    Rugăciunea Preasfântă Treime din rugăciunile începătoare ale pravilei Sfântului Pahomie cel Mare:

    […]
    Preasfântă Treime miluiește pre noi: Doamne curățește păcatele noastre, Stăpâne iartă fărădelegile noastre, Sfinte cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru Preasfânt Numele Tău.
    […]

    Rugăciunea Sfântului Ioanichie cel Mare
    (https://ro.orthodoxwiki.org/Ioanichie_cel_Mare#Rug.C4.83ciunea_Sf._Ioanichie):

    […]
    Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt: Treime Sfântă, slavă Ție.
    […]

    FILOCALIA. Volumul III. SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL. Răspunsuri către Talasie, Ediție electronică, APOLOGETICUM, 2005, Întrebarea 49, Scolia 19, p. 224:

    […] treimea (3) egalul și inteligibilul […]

    Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, 23 apud Jean-Claude Larchet, Dumnezeu este Iubire. Mărturia Sfântului Siluan Athonitul, Editura Sophia, București, 2003, pp. 121–122:

    […]
    „Mai bine îți este să te împaci cu sufletul tău prin unirea într-un gând a treimii din tine, adică a trupului, a sufletului și a duhului, decât să împaci prin învățătura ta pe cei tulburați […] Mai bine îți este să fii zăbavnic la limbă decât cunoscător și iscusit în a revărsa cu ascuțimea minții învățătura ca pe un râu.”
    […]

    Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Cuvântul XXIII, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 114 (112 în PDF, ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Isaac%20Sirul%20-%20Cuvinte%20despre%20nevointa.pdf):

    […]
    Căci mai bine este pentru tine, ca să te dezlegi din lanțurile păcatului, decât să slobozești din robie pe alți robi, și mai bine te împaci cu sufletul tău prin unirea Treimii în tine, adică a trupului, a sufletului și a duhului, decât să împarți prin învățătura ta, pe cei despărțiți.
    […]

    Sfântul Ignatie Briancianinov, Experiențe ascetice, Editura Sophia, București, 2008, pp. 562-563:

    […]
    Chipul Treimii-Dumnezeu este treimea-om.

    Cele trei fețe în treimea-om sunt cele trei puteri ale duhului său, prin ca­re se arată ființarea duhului. Gândurile noastre şi simțirile cele duhovniceşti arată ființarea minții, care, vădindu-se cu limpezime, rămâne totodată cu to­tul nevăzută şi neurmată.

    În Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinților Părinți este numit „duh” fie sufle­tul îndeobşte, fie o putere aparte a sufletului. Părinții numesc această putere a sufletului putere cuvântătoare. Ei o împart în trei părți: minte, gând sau cu­vânt, şi duh. Ei numesc „minte” însuşi izvorul, însuşi temeiul atât al gânduri­lor cât şi al simțirilor duhovniceşti. „Duh”, în înțeles restrâns, se numeşte pu­terea de a simți duhovniceşte. în scrierile Părinților, puterea cuvântătoare sau duhul este numit nu arareori „minte”; nu rareori sunt numite „minți” duhu­rile zidite. întregul primeşte nume de la partea sa de căpetenie.
    Însăşi ființa sufletului nostru este chipul lui Dumnezeu. Sufletul rămâne chip şi după căderea în păcat! Şi sufletul păcătos aruncat în flăcările iadului, chiar în flăcările iadului, rămâne chip al lui Dumnezeu! Aşa învață Sfinții Părinți[1].
    Cântă Sfânta Biserică în cântările sale: „Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port ranele păcatelor”[2].

    Mintea noastră e chipul Tatălui; cuvântul nostru (cuvântul nerostit obişnu­im a-l numi „gând”) e chipul Fiului; duhul nostru e chipul Sfântului Duh.

    Precum în Treimea-Dumnezeu cele Trei Fețe alcătuiesc, în chip neames­tecat şi nedespărțit, o singură Ființă Dumnezeiască, aşa şi în treimea-om ce­
    le trei fețe alcătuiesc o singură ființă, neamestecându-se între ele, necontopindu-se într-o singură față, neîmpărțindu-se în trei ființe.

    Mintea noastră a născut şi naşte neîncetat gândul; gândul, născându-se, nu încetează a se naşte iar, şi totodată rămâne născut, ascuns în minte.

    Mintea nu poate ființa fără gând, nici gândul fără minte. Temeiul uneia este, neabătut, și temeiul celuilalt; ființarea minții este, neabătut, și, ființare, a gândului.

    Întocmai la fel duhul iese din minte şi împreună-lucrează cu gândul. Toc­mai de aceea orice gând îşi are duhul său, orice fel de a gândi îşi are duhul său
    aparte, orice carte are duhul său propriu.

    Nu poate gândul să ființeze fără duh; ființarea unuia e însoțită, neabătut, și de ființarea celuilalt. În ființarea unuia și a celuilalt se arată ființarea minții.

    Ce este duhul omului? Suma simțirilor inimii, proprii sufletului cuvântător și fără moarte, străine sufletelor de dobitoace și de fiare.

    Inima omului se deosebește de inima animalelor prin duhul său. Inimile animalelor au simțiri care atârnă de sânge și de nervi, nu au simțire duhovnicească – această trăsătură a chipului lui Dumnezeu, care nu aparține decât omului.

    Puterea morală a omului este duhul lui.

    Mintea, cuvântul și duhul nostru sunt, prin faptul că au venit la ființă în același timp și prin legăturile dintre ele, sunt chip al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, Celor Împreună Veșnici, Împreună Fără de început, de aceeași cinste și de aceeași fire.

    [1] Sfântul Dimitrie al Rostovului, Letopisețul.
    [2] Evloghitariile morților, glas 5.
    […]

    Simbolismul ortodox al numărului 10
    PSB 39. SFÎNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI. SCRIERI. PARTEA A DOUA. GLAFIRE, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ȘI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, BUCUREȘTI, 1992, pp. 198:

    […]
    Deci numărul zece înseamnă și ne dă de înțeles desăvîrșirea în Dumnezeire.
    […]

    FILOCALIA. Volumul III. SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL. Răspunsuri către Talasie, Ediție electronică, APOLOGETICUM, 2005, Întrebarea 49, Scolia 19, p. 224:

    […] zece (10) atotplinul […]

    Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum. Selecție de texte de la Sfinții Părinți și autori contemporani. Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2004, pp. 359–360:

    […]
    omul are un al șaselea simț, care este rațiunea. Revelația Vechiului Testament este cifra șapte. Revelația Noului Testament este cifra opt, Legea Harului. Nouă reprezintă ierarhia cerească, cele nouă cete. Zece este divinitatea. Când a venit comunismul la putere, nu a rămas la cifra opt, adică la Hristos, nici la cifra șapte, la revelația Vechiului Testament, ci a coborât la cifra șase care este a rațiunii omului, adică a păgânismului. Nu au coborât nici mai jos, la cele cinci simțuri, nici nu au urcat.
    […]

    Numărul 33, privind la Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și la Iconomia Dumnezeiască, cu ajutorul Lui, și al Sfinților Săi, s-ar tâlcui după cum urmează:

    30 = 3 x 10 = trei înmulțit cu zece = trei ori zece = de trei ori zece = zece adunat de trei ori = 10 + 10 + 10:
    Minte desăvârșită în Dumnezeire și Cuvânt desâvârșit în Dumnezeire și Duh desăvârșit în Dumnezeire, după Sfinții Ignatie Briancianinov, Maxim Mărturisitorul și Chiril al Alexandriei

    33 = 33 = 30 + 3 = treizeci și trei = treizeci împreună cu trei:
    Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cea de-a doua Persoană a Preasfintei Treimi, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut”, „S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Efeseni 2, 8), răstignindu-Se de către iudei la vârsta de 33 de ani, spre a uni (împăca), prin Sine, pe Dumnezeu Cel în Trei Fețe închinat, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cu chipul lui Dumnezeu (treimic) din om, după Sfinții Ignatie Briancianinov, Maxim Mărturisitorul, Chiril al Alexandriei și Isaac Sirul.

    Dacă însă privim la un om despărțit de Dumnezeu, desăvârșit în răutate, numărul 33 se va tâlcui după cum urmează:

    30 = 3 x 10 = trei înmulțit cu zece = trei ori zece = de trei ori zece = zece adunat de trei ori = 10 + 10 + 10:
    Om de săvârșit [desăvârșit] în răutate, întregul chip treimic din om desăvârșit în răutate, după Sfinții Ignatie Briancianinov, Teofilact al Bulgariei, Maxim Mărturisitorul și Chiril al Alexandriei

    33 = 30 + 3 = treizeci și trei = treizeci peste trei:
    Om de săvârșit [desăvârșit] în răutate (în întregul chip treimic), cel mai aproape de răutate, care vrea să fie stăpân (să stăpânească) peste tot chipul treimic din lume.

    33 = 30 + 3 = XXX + III = xxx + iii
    Forma literelor alfabetului grecesc are și o semnificație duhovnicească, de aceea Părintele Elipidie din Rhodos în Omilia din 27.03.2013 despre formele CELUI DE-AL TREILEA RAZBOI MONDIAL, RELIGIA UNICA si PREGATIREA DUHOVNICEASCA, spunea că:

    Vor actiona si asupra alfabetului nostru. Veti vedea ca nu vom mai avea limba pe care am vorbit-o pana acum. Vor vrea sa schimbe tot. Dar ca sa reuseasca acest lucru vor actiona ca sa ne distruga credinta in adevaratul Dumnezeu. Astfel ca oamenii nu vor mai putea sa faca fata raului.

    (http://cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/04/26/parintele-elpidie-al-3-lea-razboi-mondial-religie-universala-foamete-provizii-alimente-disperare-cipru-grecia-distrugerea-turciei-dictatura-control-pecete-cipuri-prigoana-sfinti-incredere-dumnezeu/)

    Literele alfabetului grecesc modern, https://en.wikipedia.org/wiki/Greek_alphabet:

    Literă mare, literă mică, denumire latină, denumire grecească:
    Α, α, alpha, άλφα

    Β, β, beta, βήτα

    Γ, γ, gamma, γάμμα

    Δ, δ, delta, δέλτα

    Ε, ε, epsilon, έψιλον

    Ζ, ζ, zeta, ζήτα

    Η, η, eta, ήτα

    Θ, θ, theta, θήτα

    Ι, ι, iota, ιώτα

    Κ, κ, kappa, κάππα

    Λ, λ, lambda, λάμδα

    Μ, μ, mu, μυ

    Ν, ν, nu, νυ

    Ξ, ξ, xi, ξι

    Ο, ο, omicron, όμικρον

    Π, π, pi, πι

    Ρ, ρ, rho, ρώ

    Σ, σ/ς, sigma, σίγμα (σ se scrie în interiorul cuvântului, iar ς la capătul cuvântului)

    Τ, τ, tau, ταυ

    Υ, υ, upsilon, ύψιλον

    Φ, φ, phi, φι

    Χ, χ, chi, χι

    Ψ, ψ, psi, ψι

    Ω, ω, omega, ωμέγα

    Deci de la alpha la omega sunt 24 de litere, litera 14 fiind: Ξ, ξ, xi, ξι.

    Numeralele alfabetului grecesc modern, https://en.wikipedia.org/wiki/Greek_numerals:

    Numeral literă mare, numeral literă mică, valoare numerică:
    Αʹ, αʹ, 1

    Βʹ, βʹ, 2

    Γʹ, γʹ, 3

    Δʹ, δʹ, 4

    Εʹ, εʹ, 5

    Ϛʹ/ΣΤʹ, ϛʹ/στʹ, 6

    Ζʹ, ζʹ, 7

    Ηʹ, ηʹ, 8

    Θʹ, θʹ, 9

    Ιʹ, ιʹ, 10

    Κʹ, κʹ, 20

    Λʹ, λʹ, 30

    Μʹ, μʹ, 40

    Νʹ, νʹ, 50

    Ξʹ, ξʹ, 60

    Οʹ, οʹ, 70

    Πʹ, πʹ, 80

    Ϟʹ, ϟʹ, 90

    Ρʹ, ρʹ, 100

    Σʹ, σʹ, 200

    Τʹ, τʹ, 300

    Υʹ, υʹ, 400

    Φʹ, φʹ, 500

    Χʹ, χʹ, 600

    Ψʹ, ψʹ, 700

    Ωʹ, ωʹ, 800

    Ͳʹ/Ϡʹ, ͳʹ/ϡʹ, 900

    Literele alfabetului grecesc vechi:
    Α, α, alpha, άλφα

    Β, β, beta, βήτα

    Γ, γ, gamma, γάμμα

    Δ, δ, delta, δέλτα

    Ε, ε, epsilon, έψιλον

    Ϝ/Ϛ/ΣΤ, ϝ/ϛ/στ, digamma/stigma, δίγαμμα/στίγμα (https://en.wikipedia.org/wiki/Stigma_%28letter%29)

    Ζ, ζ, zeta, ζήτα

    Η, η, eta, ήτα

    Θ, θ, theta, θήτα

    Ι, ι, iota, ιώτα

    Κ, κ, kappa, κάππα

    Λ, λ, lambda, λάμδα

    Μ, μ, mu, μυ

    Ν, ν, nu, νυ

    Ξ, ξ, xi, ξι

    Ο, ο, omicron, όμικρον

    Π, π, pi, πι

    Ϙ, ϙ, koppa/qoppa, κόππα (https://en.wikipedia.org/wiki/Koppa_%28letter%29)

    Ρ, ρ, rho, ρώ

    Σ, σ/ς, sigma, σίγμα (σ se scrie în interiorul cuvântului, iar ς la capătul cuvântului)

    Τ, τ, tau, ταυ

    Υ, υ, upsilon, ύψιλον

    Φ, φ, phi, φι

    Χ, χ, chi, χι

    Ψ, ψ, psi, ψι

    Ω, ω, omega, ωμέγα

    Ͳ, ͳ, sampi, σαμπί (https://en.wikipedia.org/wiki/Sampi)

    Deci de la alpha la sampi sunt 27 de litere, litera 15 fiind: Ξ, ξ, xi, ξι.

    Numeralele alfabetului grecesc vechi, https://en.wikipedia.org/wiki/Greek_numerals:

    Numeral literă greaca veche, numeral literă greaca bizantină, valoare numerică:
    Α, α, 1

    Β, β, 2

    Γ, γ, 3

    Δ, δ, 4

    Ε, ε, 5

    F/Ϛ, ϛ, 6

    Ζ, ζ, 7

    Η, η, 8

    Θ, θ, 9

    Ι, ι, 10

    Κ, κ, 20

    Λ, λ, 30

    Μ, μ, 40

    Ν, ν, 50

    Ξ, ξ, 60

    Ο, ο, 70

    Π, π, 80

    Ϙ, ϙ, 90

    Ρ, ρ, 100

    Σ, σ, 200

    Τ, τ, 300

    Υ, υ, 400

    Φ, φ, 500

    Χ, χ, 600

    Ψ, ψ, 700

    Ω, ω, 800

    Ͳ, ϡ, 900

    A 14-a literă a alfabetului grecesc modern este Ξ, ξ, (xi, ξι) este a 15-a literă în alfabetul grecesc vechi și are isopsephia (valoarea numerică, https://en.wikipedia.org/wiki/Isopsephy) sau cu ea se reprezintă numărul 60 = 6 x 10: rațiunea sau puterea rațională (după Sfântul Maxim Mărturisitorul) răzvrătită împrotiva lui Dumnezeu, ce vrea să se așeze în locul Lui Dumnezeu și a Legii Lui.

    XXX (litere romane) = ΞΞΞ (litere grecești) = ξξξ (litere grecești)

    XXX = X + X + X
    Forma literei grecești Ξ (Xi, X) simbolizează dezbinarea celor de sus de cele de jos, sau a celor cerești de cele pământești, linia aflată la mijlocul literei simbolizează văzduhul și „locuitorii” lui (Efeseni 6, 12); văzduhul este spațiul (linia de mijloc a literei Ξ) ce se află la intersecția planului de sus (linia de sus a literei Ξ), proiectat pe pământ, cu planul de jos (linia de jos a literei Ξ), proiectat pe cer

    sau altfel spus

    este spațiul (linia de mijloc a literei Ξ) ce se află la intersecția planului de sus (linia de sus a literei Ξ), proiectat într-un punct pe pământ, cu planul de jos (linia de jos a literei Ξ), proiectat într-un punct pe cer, care are aceeași formă cu interiorul acestui simbol: https://ro.wikipedia.org/wiki/Steaua_lui_David

    Forma literei grecești ξ (xi, x) simbolizează pe cineva care a căzut din cele de sus (linia orizontală de sus), se află în cele de la mijloc (văzduh, Efeseni 6, 12) și vor sfârși în cele mai de jos ale pământului (virgulița); seamănă cu un 3 întors, pervertit, deci pe cineva pervertit în sine însuși; seamănă și cu un șarpe aruncat din cele de sus, ce va sfârși în cele mai de jos ale pământului.

    XXX = X + X + X = Ξ + Ξ + Ξ: întreita dezbinare de Dumnezeu, desăvârșita ruptură de Dumnezeu
    xxx = x + x + x = ξ + ξ + ξ: întreita pervertire în sine însuși față de Dumnezeu

    XXXIII = xxxiii = XXX + III = xxx + iii:
    Omul cu desăvârșire rupt de Dumnezeu, desăvârșit în pervertire în sine însuși, care se vrea stăpân (vrea să stăpânească) peste tot chipul treimic din lume.

    Numele Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în limba greacă, fără accente se scrie:
    Ιησους Χριστος, prescurtat Ις (prima și ultima literă a cuvântului Ιησους) Χς (prima și ultima literă a cuvântului Χριστος).
    Hristos (Χριστος) înseamnă Unsul.

    Isopsephia (valoarea numerică, https://en.wikipedia.org/wiki/Isopsephy) cuvântului Χριστος este:

    Χριστος = Chi + rho + iota + sigma + tau + omicron + sigma = 600 + 100 + 10 + 200 + 300 + 70 + 200 = 1480

    care se mai poate scrie:

    Χ(ριστο)ς = Chi + (rho + iota + sigma + tau + omicron) + sigma = 600 + (100 + 10 + 200 + 300 + 70) + 200 = 600 + (680) + 200

    Χ(ριστο)ς reprezintă forma prescurtată a cuvântului Χριστος care în Sfintele Icoane Ortodoxe se reprezintă prin Χς cu un simbol tilda deasupra, sau altfel scris Χ(~)ς, unde ~ este ριστο.

    În Sfânta Scriptură în limba română, la Apocalipsa 13, 18 (http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=13) scrie:

    […]
    Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.
    […]

    care în Sfânta Scriptură în limba greacă același verset este:

    […]
    ῟Ωδε ἡ σοφία ἐστίν· ὁ ἔχων νοῦν ψηφισάτω τὸν ἀριθμὸν τοῦ θηρίου· ἀριθμὸς γὰρ ἀνθρώπου ἐστί· καὶ ὁ ἀριθμὸς αὐτοῦ χξς´.
    […]

    de unde avem că numărul fiarei este în limba greacă: χξς´ = chi xi stigma = chi + xi + stigma = 600 + 60 + 6.

    Din cele de mai sus avem că:


    Numărul cuvântului Χριστος este același cu numărul cuvântului Χ(ριστο)ς, care este același cu numărul cuvântului Χ(~)ς, unde ~ este ριστο, adică:
    Χριστος = Χ(ριστο)ς = Χ(~)ς = Chi + (rho + iota + sigma + tau + omicron) + sigma = Chi + (~) + sigma = 600 + (680) + 200, unde ~ este ριστο = rho + iota + sigma + tau + omicron.

    Χ(~)ς = Chi + (ριστο) + sigma = 600 + (680) + 200.

    Numărul numelui fiarei χξς = chi + xi + stigma este același cu numărul χ(ξ)ς, adică:
    χξς = χ(ξ)ς = chi + (xi) + stigma = 600 + (60) + 6

    χ(ξ)ς = chi + (xi) + stigma = 600 + (60) + 6

    Comparând cele două observații împreună cu cele dinaintea lor, vom concluziona tâlcuirea numărului 33, vorbind de un om despărțit de Dumnezeu, desăvârșit în răutate, folosindu-ne de cuvintele Sfântului Ioan Maximovici (din cartea Sfântul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul Bisericii Ruse din exil, Făcătorul de minuni a toată lumea, Predici și Îndrumări duhovnicești, București, 2001, Ediție electronică, APOLOGETICUM, 2006, pp. 74-75):

    […]
    În realitate, vor avea importanţă hotărâtoare forţele care pregătesc venirea lui Antihrist. Antihrist va fi un om, iar nu diavolul întrupat. Cuvântul „anti” înseamnă „vechi” sau „în loc de” sau „împotrivă”. Acel om doreşte să fie în locul lui Hristos, să ocupe locul Său şi să aibă ceea ce ar trebui să aibă Hristos. El doreşte să aibă aceeaşi putere de fascinaţie şi aceeaşi stăpânire asupra întregii lumi.

    El va primi acea putere înainte de pieirea sa şi a întregii lumi. El îl va avea ca ajutor pe un mag care prin puterea falselor minuni îi va împlini voia şi-i va ucide pe cei ce nu recunosc stăpânirea lui Antihrist. Înainte de moartea lui Antihrist vor apărea doi drepţi, care îl vor da în vileag. Magul îi va omorî şi timp de trei zile trupurile lor vor rămâne neîngropate. Aceasta va fi cea mai mare jubilare a lui Antihrist şi a tuturor slujitorilor lui. Dar, deodată, acei drepţi vor învia şi toată oştirea lui Antihrist va fi în mare tulburare şi se va îngrozi, iar Antihrist va cădea
    deodată mort, omorât de puterea Duhului.
    Dar ce se ştie despre omul-Antihrist? Originea lui exactă nu se cunoaşte. Tatăl este cu totul necunoscut, iar mama este o femeie stricată care se dă drept fecioară. El va fi evreu din seminţia lui Dan. Pentru aceasta avem semn că Iacov, murind, a spus că printre urmaşii săi “Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, înveninând piciorul calului, ca să cadă călăreţul” (Facerea 49, 17). Aceasta ne indică metaforic că el va acţiona prin viclenie şi răutate.

    Ioan Teologul vorbeşte în Apocalipsă despre mântuirea fiilor lui Israel, că înainte de sfârşitul lumii o mulţime de evrei se vor întoarce la Hristos, dar din şirul seminţiilor mântuite lipseşte seminţia lui Dan. Antihrist va fi foarte inteligent şi va şti cum să se poarte cu oamenii. Va fi fermecător şi prietenos.

    Filozoful Vladimir Soloviov a lucrat mult ca să-şi închipuie venirea şi personalitatea lui Antihrist. El a folosit minuţios toate materialele existente pe această temă, nu numai ale Sfinţilor Părinţi, ci şi textele musulmane, şi a creionat acest tablou tulburător[42].

    Până la venirea lui Antihrist în lume, venirea lui este deja pregătită. „Taina lucrează deja” şi forţele care-i pregătesc apariţia se luptă, în primul rând, împotriva împărăţiei legiuite. Sfântul Apostol Pavel spune că Antihrist nu poate apărea până nu va fi îndepărtat „cel care o împiedică” (II Tes. 2, 7). Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte că „cea care o împiedică” este stăpânirea legiuită cinstitoare de Dumnezeu.

    Această stăpânire[43] se luptă cu răul. „Taina” [44] care lucrează în lume nu doreşte aceasta, nu doreşte lupta cu răul prin mijloacele forţei: dimpotrivă, ea doreşte stăpânirea fărădelegii şi când o va obţine, nimic nu va mai împiedica venirea lui Antihrist. El nu va fi doar inteligent şi fermecător, dar va fi milostiv, va face acte de caritate şi fapte bune pentru întărirea stăpânirii sale. Iar când şi-o va întări într-atât, încât îl va recunoaşte întreaga lume, atunci îşi va arăta faţa.

    Capitala pe care o va alege va fi Ierusalimul, pentru că aici Mântuitorul Şi-a descoperit învăţătura dumnezeiască şi Persoana, aici întreaga lume a fost chemată să guste fericirea binelui şi a mântuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos şi L-a răstignit la Ierusalim. În timpul lui Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii, care i-a recunoscut stăpânirea:

    Atingând culmile puterii, Antihrist le va cere oamenilor să-1 recunoască drept cel ce a obţinut ceea ce nici o altă putere pământeană şi nimeni nu a mai obţinut vreodată şi va pretinde închinare ca unei fiinţe supreme, ca unui dumnezeu.

    Vladimir Soloviov descrie foarte bine caracterul activităţii lui Antihrist, ca a unui conducător de rang înalt. El le va face pe plac tuturor, cu condiţia ca aceştia să recunoască supremaţia puterii sale. El va crea condiţii de viaţă Bisericii, îi va îngădui să slujească, va promite că va construi biserici splendide, cu condiţia recunoaşterii lui ca „fiinţă supremă” şi ca lumea să i se închine. Va avea o ură personală faţă de Hristos. Va trăi din această ură şi se va bucura de lepădarea oamenilor de Hristos şi de Biserică. Va fi o apostazie generală şi, pe deasupra, mulţi episcopi vor trăda credinţa, iar ca justificare, vor arăta spre starea strălucită a Bisericii.

    Căutarea compromisului va fi atitudinea caracteristică a oamenilor. Fermitatea mărturisirii va dispărea. Oamenii vor căuta cu asiduitate să-şi motiveze căderea, iar răul, ca o moleşeală malignă[45], va susţine această stare generală. Oamenii vor avea obişnuinţa lepădării de dreptate, a dulceţii compromisului şi a păcatului.

    Antihrist va îngădui oamenilor totul, numai ca ei „căzând în faţa lui, să i se închine”. Nu este o atitudine nouă faţă de oameni: şi împăraţii romani erau gata să le redea libertatea creştinilor cu condiţia ca ei să le recunoască divinitatea şi suprema putere divină şi îi chinuiau doar pentru că ei mărturiseau că „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui Singur să-i slujeşti” (Matei 4, 9-10).

    Întreaga lume i se va supune şi atunci el îşi va descoperi faţa şi ura faţă de Hristos şi de creştinism. Sfântul Ioan Teologul spune că toţi cei ce i se vor închina vor avea un semn pe frunte şi pe mâna dreaptă. Nu se ştie dacă aceasta va fi cu adevărat un semn pe trup sau este o exprimare simbolică a faptului că oamenii vor recunoaşte şi cu mintea necesitatea închinării la Antihrist şi că întreaga lor voinţă îi va fi supusă, în timpul unei astfel de supuneri totale a întregii lumi – şi cu voinţa, şi cu conştiinţa – vor apărea cei doi drepţi de care am amintit, care vor propovădui fără teamă credinţa şi îl vor da în vileag pe Antihrist.

    Sfânta Scriptură spune că înainte de venirea Mântuitorului vor apărea două „sfeşnice”, doi „măslini arzători”, „doi drepţi”. Pe aceştia Antihrist îi va omorî cu puterile magului. Cine sunt drepţii aceştia? După Predania Bisericii, sunt cei doi drepţi care nu au gustat moartea: profetul Ilie şi profetul Enoh. Există o proorocire că aceşti drepţi Care nu au gustat moartea o vor gusta pentru trei zile, iar peste trei zile vor învia.

    Moartea lor va fi o mare bucurie pentru Antihrist şi pentru slugile lui. învierea lor de peste trei zile îi va aduce într-o stare de nespusă groază, de înfricoşare şi tulburare. Atunci va veni sfârşitul lumii.

    [42] Vezi Scurtă povestire despre Antihrist, în Vladimir Soloviov, Trei dialoguri despre sfârşitul istoriei universale, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992.

    [43] Regalitatea.

    [44] Lucrarea lui Antihrist.

    [45] în textul rusesc: „laskovoe zio”.
    […]

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, ale Sfântului Părinte Ierarh Ignatie Briancianinov, ale Sfântului Sfințit Mare Mucenic Ciprian, ale Sfintei Mare Mucenițe Justina, ale Sfinților Ierarhi Mărturisitori ai Ortodoxiei Fotie cel Mare, Marcu Evghenicul și Grigorie Palama, ale Sfântului Părinte Cuvios Justin Popovici de la Celie, ale Sfântului Părinte Cuvios Iustin Pârvu de la Petru-Vodă, ale Sfântului Părinte Cuvios Arsenie cel Mare, ale Sfântului Părinte Cuvios Arsenie Capadocianul, ale Sfântului Părinte Cuvios Paisie Aghioritul, ale Sfântului Părinte Cuvios Isaac Sirul, ale Sfântului Părinte Cuvios Paisie cel Mare, ale Sfântului Părinte Cuvios Siluan Athonitul, ale Sfântului Părinte Cuvios Maxim Mărturisitorul, ale Sfântului Părinte Ierarh Chiril Arhiepiscopul Ierusalimului, ale Sfântului Părinte Ierarh Clement al Alexandriei, ale Sfântului Sfințit Mare Mucenic Petru, ale Sfântului Părinte Sfințit Mucenic Irineu de Lyon (Lugdunum), ale Sfântului Părinte Ierarh Ioan Maximovici, ale Sfântului Părinte Ierarh Nicolae Velimirovici și ale tuturor Sfinților Tăi din Biserica Biruitoare, Tu învață-ne, Tu înțelepțește-ne, Tu luminează-ne, Tu întărește-ne ca să nu Te părăsim pe Tine, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

    Hristos a Înviat!

    Like

  3. Hristos a Înviat!

    A 14-a (14, numărul de cruci așezate peste 6 stilizat din simbolul “Marelui Sinod Panortodox”) literă a alfabetului grecesc modern Ξ, ξ, (xi, ξι)) este a 15-a literă în alfabetul grecesc vechi și are isopsephia (valoarea numerică, https://en.wikipedia.org/wiki/Isopsephy) sau cu ea se reprezintă numărul 60 = 6 x 10: rațiunea sau puterea rațională (după Sfântul Maxim Mărturisitorul) răzvrătită împrotiva lui Dumnezeu, ce vrea să se așeze în locul Lui Dumnezeu și a Legii Lui.

    FILOCALIA. Volumul III. SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL. Răspunsuri către Talasie, Ediție electronică, Întrebarea 49, Scolia 11, APOLOGETICUM, 2005, p. 221:

    Căci înmulţind pe 60 cu 3, pentru pornirea desăvârşită a fiecărei puteri (facultăţi) spre rele […]

    FILOCALIA. Volumul III. SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL. Răspunsuri către Talasie, Ediție electronică, Întrebarea 49, Scolia 19, APOLOGETICUM, 2005, p. 223-224:

    19. Prin “legarea” numerelor înţelege enunţarea numerelor simple până la 10, deosebindu-se prin conjuncția “şi”; de pildă 6 şi 5. Ea arată destoinicia potenţială de a lucra virtutea sau păcatul, după cum se vorbeşte în Scriptură despre astfel de numere în sens bun sau rău. Prin “adăugarea” unui număr înţelege adaosul unui număr simplu, constătător din unimi, la un număr înmulţit în sine însuşi. În acest caz, iarăşi se deosebesc prin conjuncţia “şi”, de pildă: şasezeci-şi-cinci, sau o sută optzeci şi cinci, cum e numărul nostru. Ea arată nu numai destoinicia de a lucra prin simţuri, ci şi deprinderea de a săvârşi virtutea sau viciul prin simţuri. Iar prin “împreunarea” numerelor, înţelege întâlnirea numerelor înmulţite în ele înşile, care de asemenea se deosebesc prin conjuncţia “şi”; de pildă 60 şi 40, sau 500 şi 600 şi cele asemenea. Aceasta arată nu numai destoinicia virtuală şi deprinderea de a lucra, ci şi lucrarea virtuţii sau a păcatului prin simţuri în baza deprinderii. Prin urmare cel ce cunoaşte sensul fiecărui număr până la zece, va şti ce înseamnă în Scriptură fiecare număr, după cum se leagă, se adaugă, sau se împreună. Unitaiea (1) înseamnă neamestecarea, doimea (2) deosebirea, treimea (3) egalul şi inteligibilul, patru (4) indică lucrurile sensibile, cina (5) simţurile şi cercul, (6) şase activitatea şi desăvârşirea, şapte (7) rotunjirea şi neamestecarea, opt (8) stabilitatea şi nemişcarea, nouă (9) hotarul între materie şi formă, sau între cele sensibile şi simţire, zece (10) atotplinul.

    Sfântul Ignatie Briancianinov, Experiențe ascetice, Editura Sophia, București, 2008, pp. 563:

    Mintea noastră e chipul Tatălui; cuvântul nostru (cuvântul nerostit obişnu­im a-l numi „gând”) e chipul Fiului; duhul nostru e chipul Sfântului Duh.

    30 = XXX = ΞΞΞ = ξξξ

    ΞΞΞ = ξξξ = Ξ + Ξ + Ξ = ξ + ξ + ξ = 60 + 60 + 60 = 60 (pentru minte) + 60 (pentru cuvânt sau gând) + 60 (pentru duh) = pornirea desăvârșită a minții și a cuvântului (sau a gândului) și a duhului spre rele, după Sfinții Maxim Mărturisitorul și Ignatie Briancianinov

    25 = 20 + 5 = 2 x 10 + 5 = dezbinarea (deosebirea, după Sfântul Maxim Mărturisitorul) desăvârșită (atotplină, după Sfântul Maxim Mărturisitorul) a celor supuși simțurilor (trupești) sau cei trupești care vor aduce dezbinarea desăvârșită???

    Numărul 25 se întâlnește în Sfânta Scriptură într-un singur loc: http://bibliaortodoxa.ro/cautare.php?text=dou%C4%83zeci+%C8%99i+cinci&carte=-2, adică aici: http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=6#19

    PSB 41. SFÎNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI. SCRIERI. PARTEA A PATRA. COMENTARIU LA EVANGHELIA SFÂNTULUI IOAN, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ȘI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, BUCUREȘTI, 2000, ediție digitală, APOLOGETICUM, 2005, p. 233:

    „După ce au vâslit deci ca la douăzeci şi cinci de stadii, Îl văd pe Iisus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi au strigat. Iar El le spune: Eu sunt, nu vă temeţi” (In 6, 19)

    Despărţiţi prin mari distanţe de uscat şi suferind de teama că nu vor putea fi izbăviţi, având între ei şi uscat marea, li Se arată deodată de trei ori doritul Iisus Hristos. Astfel mântuirea le venea ca un foarte mare dar celor aflaţi într-o astfel de primejdie, cărora frica le tăiase orice nădejde de-a mai vieţui. Li se arată deci în chip minunat. Acest fapt li se dăruia spre cel mai mare folos. Şi sunt speriaţi văzându-L pe Iisus venind spre ei prin mijlocul mării, căci li se adaugă la temere minunea. Dar Hristos îi scapă îndată de aceste greutăţi, zicând: „Eu sunt, nu vă temeţi.” Căci cei cărora le era de faţă Hristos trebuiau să scape de toată tulburarea, să se vadă mai presus de orice primejdie. Vom şti deci şi prin aceasta că trebuie să avem în ispite o cugetare curajoasă şi tinerească, să ne întărim cu o răbdare puternică, ajutaţi de nădejdea în Hristos, de nădejdea că vom fi izbăviţi din toate, chiar dacă suntem învăluiţi, prin încercare, de multe temeri. Căci observă că nu îndată după ce au plecat, nici la începutul primejdiilor le apare Hristos celor din corabie, ci după ce s-au depărtat la multe stadii de uscat (25 sau 30 – n. n.). Căci harul Celui ce ne izbăveşte nu vine îndată ce începe împrejurarea care ne tulbură, ci, când creşte frica, când se arată puternic pericolul şi ne aflăm, ca să spun aşa, în mijlocul valurilor necazurilor; atunci apare în mod neaşteptat Hristos şi le opreşte transformând cu putere negrăită împrejurările ameninţătoare în seninătate.

    http://basilica.ro/membrii-delegatiei-patriarhiei-romane-care-vor-participa-la-sfantul-si-marele-sinod/

    În şedinţa de lucru de marţi, 07 iunie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat componenţa delegaţiei sale care va participa la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. Redăm mai jos membrii delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române:

    1. Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române;

    2. Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei;

    3. Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului;

    4. Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului;

    5. Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei;

    6. Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului;

    7. Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale;

    8. Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord;

    9. Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit onorific Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei;

    10. Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei;

    11. Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului;

    12. Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului;

    13. Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos;

    14. Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului;

    15. Înaltpreasfinţitul Părinte Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi;

    16. Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei;

    17. Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei;

    18. Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii;

    19. Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului;

    20. Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român din Ungaria;

    21. Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei;

    22. Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei;

    23. Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord;

    24. Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Secretarul Sfântului Sinod;

    25. Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, ale Sfântului Părinte Ierarh Ignatie Briancianinov, ale Sfântului Sfințit Mare Mucenic Ciprian, ale Sfintei Mare Mucenițe Justina, ale Sfinților Ierarhi Mărturisitori ai Ortodoxiei Fotie cel Mare, Marcu Evghenicul și Grigorie Palama, ale Sfântului Părinte Cuvios Justin Popovici de la Celie, ale Sfântului Părinte Cuvios Iustin Pârvu de la Petru-Vodă, ale Sfântului Părinte Cuvios Arsenie cel Mare, ale Sfântului Părinte Cuvios Arsenie Capadocianul, ale Sfântului Părinte Cuvios Paisie Aghioritul, ale Sfântului Părinte Cuvios Isaac Sirul, ale Sfântului Părinte Cuvios Paisie cel Mare, ale Sfântului Părinte Cuvios Siluan Athonitul, ale Sfântului Părinte Cuvios Maxim Mărturisitorul, ale Sfântului Părinte Ierarh Chiril Arhiepiscopul Ierusalimului, ale Sfântului Părinte Ierarh Clement al Alexandriei, ale Sfântului Sfințit Mare Mucenic Petru, ale Sfântului Părinte Sfințit Mucenic Irineu de Lyon (Lugdunum), ale Sfântului Părinte Ierarh Ioan Maximovici, ale Sfântului Părinte Ierarh Nicolae Velimirovici și ale tuturor Sfinților Tăi din Biserica Biruitoare, Tu învață-ne, Tu înțelepțește-ne, Tu luminează-ne, Tu întărește-ne ca să nu Te părăsim pe Tine, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

    Hristos a Înviat!

    Like

  4. Hristos S-a Înălțat!

    „Iar eu sunt vierme și nu om, ocara oamenilor și defăimarea norodului.” (Psalmul 21, 7)
    „Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfânt, că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii.” (Romani 9, 1-2)

    „Apropia-se-va omul și inima adâncă, și se va înălța Dumnezeu.” (Psalmul 63, 7).

    Icoane, mozaicuri și fresce ale Pogorârii Duhului Sfânt:
    http://pravoslavie.ru/foto/set562.htm

    Пятидесятница. Мозаичный свод. Фрагмент. Собор св. Марка, Венеция (Cincizecimea. Fragment din mozaicul basilicii San Marco, Veneția):

    Despre basilica San Marco din Veneția:
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Bazilica_Sf%C3%A2ntul_Marcu_din_Vene%C8%9Bia
    https://en.wikipedia.org/wiki/St_Mark%27s_Basilica

    http://medmeanderings.com/travel/the-mosaic-of-the-dodecahedron-st-marks-basilica/
    http://www.esoterictravelexperience.com/en/our-tours/esoteric-italy/15-venice-as-you-have-never-seen-it

    Despre dodecahedron (https://en.wikipedia.org/wiki/Small_stellated_dodecahedron, însemnați-vă cu Sfânta Cruce înainte de a privi vreo pentagramă și nu vă fixați privirea în interiorul ei, are efect hipnotic):

    […]
    In geometry, the small stellated dodecahedron is a Kepler-Poinsot polyhedron, named by Arthur Cayley, and with Schläfli symbol {5/2,5}. It is one of four nonconvex regular polyhedra. It is composed of 12 pentagrammic faces, with five pentagrams meeting at each vertex.
    […]

    […]
    It can also be seen in a floor mosaic in St Mark’s Basilica, Venice by Paolo Uccello circa 1430.
    […]

    în română:

    […]
    În geometrie, dodecahedronul mic stelat este un poliedru Kepler-Poinsot, numit de Arthur Cayley, având simbolul Schläfli {5/2,5}. Este unul dintre cele patru poliedre neconvexe regulate. Este alcătuit din 12 fețe pentagramice, cu cinci pentagrame unite la fiecare vârf (12 x 5 = 60 – n. n.).
    […]

    […]
    De asemenea poate fi văzut (dodecahedronul mic stelat – n. n.) într-un mozaic pe pământ în Basilica San Marco, Veneția realizat de Paolo Uccello pe la 1430.
    […]

    Despre Veneția:

    https://searchnewsglobal.wordpress.com/2013/11/26/nobilimea-neagra-are-mafia-la-degetul-micadevarata-mafie-care-subjuga-lumea-din-umbra/

    […]
    Cele mai puternice familii aparținând Nobilimii Negre se regăsesc în Italia, Anglia, Germania, Grecia, Elveția și Olanda. Originile lor ajung până în secolul 12 pe vremea oligarhilor Venețieni de origine khazară.
    Veneția a rămas în mâinile lor de atunci încoace, dar puterea și influența Nobilității Negre Venețiene s-a extins dincolo de granițele zonei, și astăzi, ea este simțită în toate colțurile planetei. În anul 1204, familiile oligarhice au parcelat enclave feudale membrilor săi, și de atunci datează creșterea puterii și presiunii până când guvernul a devenit o corporație apropiată a familiilor de vârf ale Nobilimii Negre.
    […]

    http://antena3.ro/actualitate/inedit/bizar/conducatorul-celei-mai-mari-biserici-din-lume-a-capul-aristocratiei-negre-secta-care-primea-ordine-186609.html

    În istorie este chiar marcată perioada în care Nobilimea Neagră şi-a făcut apariţia în secolul al XII-lea, preluând frâiele afacerilor importante din Veneţia şi Genova.

    http://dzr.org.ro/aristocratia-neagra-nobilimea-neagra-a-planetei-cea-care-conduce-planeta/ (atenție acest site conține și alte articole, ghiveci New Age – n. n.):

    Cine sau ce este Aristocrația Neagră (AN)?

    Ei bine, tema aceasta este atât de importantă, încât vom privi mai îndeaproape aceste persoane.

    „AN” este formată din cele mai bogate și puternice familii nobiliare din Europa care sunt în legătură și cu alte familii regale de pe alte continente. Din aceste familii nobiliare Europene vorbim de familiile care posedau, controlau și conduceau în secolul al XII-lea orașele Genova și Veneția. Sunt numit (Se numește – n. n.) „Aristocrația Neagră”, din cauza folosiri uneltirilor necurate, adică a minciunilor, a înșelăciunilor, crimelor, terorismului, iluminismului și a satanismului (magiei negre).

    http://descopera.ro/teoria-conspiratiei/4209682-illuminati-stapanii-din-umbra

    Chiar și în istoria oficială este binecunoscută perioada de tristă amintire din istoria Veneției și Genovei, perioada în care Nobilimea Neagră și-a făcut apariția publică pentru prima oară în secolul al XII-lea, preluând monopolul afacerilor.

    http://themillenniumreport.com/2015/11/new-world-order-creation-of-the-venetian-black-nobility-and-committee-of-300/

    […]
    Prominent on the board of two insurance giants are Committee of 300 members:
    – the Giustiniani family, Black Nobility of Rome and Venice who trace their lineage to the Emperor Justianian
    – Sir Jocelyn Hambro of Hambros (Merchant) Bank
    – Pierpaolo Luzzatti Fequiz, whose lineage dates back six centuries to the most ancient Luzzatos, the Black Nobility of Venice
    – Umberto Ortolani of the ancient Black Nobility family of the same name
    […]

    […]
    Various groups combined under the name of socialism to bring about the downfall of several Italian governments since the Club of Rome was established in 1968. Among these are the Black Nobility of Venice and Genoa, P2 Masonry and the Red Brigades, all working for the same goals. Police investigators in Rome working on the Red Brigades-Aldo Moro case came across the names of several very prominent Italian families working closely with this terrorist group.
    […]

    […]
    The Club of Rome is a conspiratorial umbrella organization, a marriage between Anglo-American financiers and the old Black Nobility families of Europe, particularly the so-called “nobility” of London, Venice and Genoa.
    […]

    […]
    Richard Gardner was sent to Rome on a special assignment. Gardner married into one of the oldest Black Nobility families of Venice, thus providing the Venetian aristocracy a direct line to the White House. The late Averill Harriman was another of the committee’s direct links with the Kremlin and the White House, a position inherited by Kissinger after Harriman’s death.
    […]

    […]
    The roots of the East India Company (chartered by Queen Elizabeth I on December 31, 1600 and dissolved in 1873) sprout from the European Black Nobility. The Black Nobility are the oligarchic families of Venice and Genoa, who in the 12th century held the privileged trading rights (monopolies). The first of three crusades, from 1063 to 1123, established the power of the Venetian Black Nobility and solidified the power of the wealthy ruling class. The Black Nobility aristocracy achieved complete control over Venice in 1171, when the appointment of the doge was transferred to what was known as the Great Council, which consisted of members of the commercial aristocracy, a complete triumph for them. Venice has remained in their hands ever since, but the power and influence of the Venetian Black Nobility extends far beyond its borders, and today, is felt in every corner of the globe. In 1204 the oligarchic families parceled out feudal enclaves to their members, and from this epoch dates the great building-up of power and pressure until the government became a closed corporation of the leading Black Nobility families.
    […]

    […]
    The European Black Nobility earned its title through dirty tricks, so when the population revolted against the monopolies in government, as anywhere else, the leaders of the uprising were quickly seized and brutally hanged. They use secret assassinations, murder, the bankrupting of opposing citizens or companies, kidnapping and rape. All the families listed are connected with the House of Guelph [senior line of the House of Este], one of the original Black Nobility families of Venice from which the House of Windsor and thus the present Queen of the United Kingdom, Elizabeth II, descends.
    […]

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, ale Sfântului Părinte Ierarh Ignatie Briancianinov, ale Sfântului Sfințit Mare Mucenic Ciprian, ale Sfintei Mare Mucenițe Justina, ale Sfinților Ierarhi Mărturisitori ai Ortodoxiei Fotie cel Mare, Marcu Evghenicul și Grigorie Palama, ale Sfântului Părinte Cuvios Justin Popovici de la Celie, ale Sfântului Părinte Cuvios Iustin Pârvu de la Petru-Vodă, ale Sfântului Părinte Cuvios Arsenie cel Mare, ale Sfântului Părinte Cuvios Arsenie Capadocianul, ale Sfântului Părinte Cuvios Paisie Aghioritul, ale Sfântului Părinte Cuvios Isaac Sirul, ale Sfântului Părinte Cuvios Paisie cel Mare, ale Sfântului Părinte Cuvios Siluan Athonitul, ale Sfântului Părinte Cuvios Maxim Mărturisitorul, ale Sfântului Părinte Ierarh Chiril Arhiepiscopul Ierusalimului, ale Sfântului Părinte Ierarh Clement al Alexandriei, ale Sfântului Sfințit Mare Mucenic Petru, ale Sfântului Părinte Sfințit Mucenic Irineu de Lyon (Lugdunum), ale Sfântului Părinte Ierarh Ioan Maximovici, ale Sfântului Părinte Ierarh Nicolae Velimirovici și ale tuturor Sfinților Tăi din Biserica Biruitoare, Tu învață-ne, Tu înțelepțește-ne, Tu luminează-ne, Tu întărește-ne ca să nu Te părăsim pe Tine, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

    Hristos S-a Înălțat!

    Like

  5. Hristos S-a Înălțat!

    „Iar eu sunt vierme și nu om, ocara oamenilor și defăimarea norodului.” (Psalmul 21, 7)
    „Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfânt, că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii.” (Romani 9, 1-2)

    „Apropia-se-va omul și inima adâncă, și se va înălța Dumnezeu.” (Psalmul 63, 7).

    Icoane, mozaicuri și fresce ale Pogorârii Duhului Sfânt:
    http://pravoslavie.ru/foto/set562.htm

    Пятидесятница. Мозаичный свод. Фрагмент. Собор св. Марка, Венеция (Cincizecimea. Fragment din mozaicul basilicii San Marco, Veneția):

    Despre basilica San Marco din Veneția:
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Bazilica_Sf%C3%A2ntul_Marcu_din_Vene%C8%9Bia
    https://en.wikipedia.org/wiki/St_Mark%27s_Basilica

    http://medmeanderings.com/travel/the-mosaic-of-the-dodecahedron-st-marks-basilica/
    http://www.esoterictravelexperience.com/en/our-tours/esoteric-italy/15-venice-as-you-have-never-seen-it

    Despre dodecahedron (https://en.wikipedia.org/wiki/Small_stellated_dodecahedron, însemnați-vă cu Sfânta Cruce înainte de a privi vreo pentagramă și nu vă fixați privirea în interiorul ei, are efect hipnotic):

    […]
    In geometry, the small stellated dodecahedron is a Kepler-Poinsot polyhedron, named by Arthur Cayley, and with Schläfli symbol {5/2,5}. It is one of four nonconvex regular polyhedra. It is composed of 12 pentagrammic faces, with five pentagrams meeting at each vertex.
    […]

    […]
    It can also be seen in a floor mosaic in St Mark’s Basilica, Venice by Paolo Uccello circa 1430.
    […]

    în română:

    […]
    În geometrie, dodecahedronul mic stelat este un poliedru Kepler-Poinsot, numit de Arthur Cayley, având simbolul Schläfli {5/2,5}. Este unul dintre cele patru poliedre neconvexe regulate. Este alcătuit din 12 fețe pentagramice, cu cinci pentagrame unite la fiecare vârf (12 x 5 = 60 – n. n.).
    […]

    […]
    De asemenea poate fi văzut (dodecahedronul mic stelat – n. n.) într-un mozaic pe pământ în Basilica San Marco, Veneția realizat de Paolo Uccello pe la 1430.
    […]

    Despre Veneția:
    https://searchnewsglobal.wordpress.com/2013/11/26/nobilimea-neagra-are-mafia-la-degetul-micadevarata-mafie-care-subjuga-lumea-din-umbra/

    […]
    Cele mai puternice familii aparținând Nobilimii Negre se regăsesc în Italia, Anglia, Germania, Grecia, Elveția și Olanda. Originile lor ajung până în secolul 12 pe vremea oligarhilor Venețieni de origine khazară.

    Veneția a rămas în mâinile lor de atunci încoace, dar puterea și influența Nobilității Negre Venețiene s-a extins dincolo de granițele zonei, și astăzi, ea este simțită în toate colțurile planetei. În anul 1204, familiile oligarhice au parcelat enclave feudale membrilor săi, și de atunci datează creșterea puterii și presiunii până când guvernul a devenit o corporație apropiată a familiilor de vârf ale Nobilimii Negre.
    […]

    http://antena3.ro/actualitate/inedit/bizar/conducatorul-celei-mai-mari-biserici-din-lume-a-capul-aristocratiei-negre-secta-care-primea-ordine-186609.html

    […]
    În istorie este chiar marcată perioada în care Nobilimea Neagră şi-a făcut apariţia în secolul al XII-lea, preluând frâiele afacerilor importante din Veneţia şi Genova.
    […]

    http://dzr.org.ro/aristocratia-neagra-nobilimea-neagra-a-planetei-cea-care-conduce-planeta/ (atenție acest site conține și alte articole, ghiveci New Age – n. n.):

    […]
    Cine sau ce este Aristocrația Neagră (AN)?

    Ei bine, tema aceasta este atât de importantă, încât vom privi mai îndeaproape aceste persoane.

    „AN” este formată din cele mai bogate și puternice familii nobiliare din Europa care sunt în legătură și cu alte familii regale de pe alte continente. Din aceste familii nobiliare Europene vorbim de familiile care posedau, controlau și conduceau în secolul al XII-lea orașele Genova și Veneția. Sunt numit (Se numește – n. n.) „Aristocrația Neagră”, din cauza folosiri uneltirilor necurate, adică a minciunilor, a înșelăciunilor, crimelor, terorismului, iluminismului și a satanismului (magiei negre).
    […]

    http://descopera.ro/teoria-conspiratiei/4209682-illuminati-stapanii-din-umbra

    […]
    Chiar și în istoria oficială este binecunoscută perioada de tristă amintire din istoria Veneției și Genovei, perioada în care Nobilimea Neagră și-a făcut apariția publică pentru prima oară în secolul al XII-lea, preluând monopolul afacerilor.
    […]

    http://themillenniumreport.com/2015/11/new-world-order-creation-of-the-venetian-black-nobility-and-committee-of-300/

    […]
    Prominent on the board of two insurance giants are Committee of 300 members:
    – the Giustiniani family, Black Nobility of Rome and Venice who trace their lineage to the Emperor Justianian
    – Sir Jocelyn Hambro of Hambros (Merchant) Bank
    – Pierpaolo Luzzatti Fequiz, whose lineage dates back six centuries to the most ancient Luzzatos, the Black Nobility of Venice
    – Umberto Ortolani of the ancient Black Nobility family of the same name
    […]

    […]
    Various groups combined under the name of socialism to bring about the downfall of several Italian governments since the Club of Rome was established in 1968. Among these are the Black Nobility of Venice and Genoa, P2 Masonry and the Red Brigades, all working for the same goals. Police investigators in Rome working on the Red Brigades-Aldo Moro case came across the names of several very prominent Italian families working closely with this terrorist group.
    […]

    […]
    The Club of Rome is a conspiratorial umbrella organization, a marriage between Anglo-American financiers and the old Black Nobility families of Europe, particularly the so-called “nobility” of London, Venice and Genoa.
    […]

    […]
    Richard Gardner was sent to Rome on a special assignment. Gardner married into one of the oldest Black Nobility families of Venice, thus providing the Venetian aristocracy a direct line to the White House. The late Averill Harriman was another of the committee’s direct links with the Kremlin and the White House, a position inherited by Kissinger after Harriman’s death.
    […]

    […]
    The roots of the East India Company (chartered by Queen Elizabeth I on December 31, 1600 and dissolved in 1873) sprout from the European Black Nobility. The Black Nobility are the oligarchic families of Venice and Genoa, who in the 12th century held the privileged trading rights (monopolies). The first of three crusades, from 1063 to 1123, established the power of the Venetian Black Nobility and solidified the power of the wealthy ruling class. The Black Nobility aristocracy achieved complete control over Venice in 1171, when the appointment of the doge was transferred to what was known as the Great Council, which consisted of members of the commercial aristocracy, a complete triumph for them. Venice has remained in their hands ever since, but the power and influence of the Venetian Black Nobility extends far beyond its borders, and today, is felt in every corner of the globe. In 1204 the oligarchic families parceled out feudal enclaves to their members, and from this epoch dates the great building-up of power and pressure until the government became a closed corporation of the leading Black Nobility families.
    […]

    […]
    The European Black Nobility earned its title through dirty tricks, so when the population revolted against the monopolies in government, as anywhere else, the leaders of the uprising were quickly seized and brutally hanged. They use secret assassinations, murder, the bankrupting of opposing citizens or companies, kidnapping and rape. All the families listed are connected with the House of Guelph [senior line of the House of Este], one of the original Black Nobility families of Venice from which the House of Windsor and thus the present Queen of the United Kingdom, Elizabeth II, descends.
    […]

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, ale Sfântului Părinte Ierarh Ignatie Briancianinov, ale Sfântului Sfințit Mare Mucenic Ciprian, ale Sfintei Mare Mucenițe Justina, ale Sfinților Ierarhi Mărturisitori ai Ortodoxiei Fotie cel Mare, Marcu Evghenicul și Grigorie Palama, ale Sfântului Părinte Cuvios Justin Popovici de la Celie, ale Sfântului Părinte Cuvios Iustin Pârvu de la Petru-Vodă, ale Sfântului Părinte Cuvios Arsenie cel Mare, ale Sfântului Părinte Cuvios Arsenie Capadocianul, ale Sfântului Părinte Cuvios Paisie Aghioritul, ale Sfântului Părinte Cuvios Isaac Sirul, ale Sfântului Părinte Cuvios Paisie cel Mare, ale Sfântului Părinte Cuvios Siluan Athonitul, ale Sfântului Părinte Cuvios Gavriil Georgianul, ale Sfântului Părinte Cuvios Maxim Mărturisitorul, ale Sfântului Părinte Ierarh Chiril Arhiepiscopul Ierusalimului, ale Sfântului Părinte Ierarh Clement al Alexandriei, ale Sfântului Sfințit Mare Mucenic Petru, ale Sfântului Părinte Sfințit Mucenic Irineu de Lyon (Lugdunum), ale Sfântului Părinte Ierarh Ioan Maximovici, ale Sfântului Părinte Ierarh Nicolae Velimirovici și ale tuturor Sfinților Tăi din Biserica Biruitoare, Tu învață-ne, Tu înțelepțește-ne, Tu luminează-ne, Tu întărește-ne ca să nu Te părăsim pe Tine, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

    Hristos S-a Înălțat!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s