transcriptul predicii Par. Anitulesei despre Fenomenul Arsene bOCA

           ,,Intrucât în ultima perioadă ne confruntam cu un fenomen in biserica noastra ortodocsa romana,  fenomenul acesta Arsenie bOCA, si s-au intensificat pelerinajele la mormantul parintelui Arsenie bOCA, – cum spunea si paritele meu duhovnic , ca s-a ajuns astazi pentru romani  sa fie mai imporant parca  acest mormant decat mormantul Mantutorului nostru Iisus de la Ierusalim , de aceea iata ca am considerat- vazand si tacerea (poate din cauza, iata!- eu stiu?-, a fricii, sau eu stiu care poate fi alta cauza)-  a clericilor nostiri in provinta acestui fenomen , am hotarat ca este ncesar sa se faca o analza mai amanuntita a acestui fenomen, pentru a se vedea daca acest fenomen se incadreaza in practica si invatatura Sfintilor Parinti si ale Bisericii noastre.

           Aud pe unii preoți slujitori spunând cu judecată simplistă că este bine că merg oamenii la mănăstire, că decât să meargă la secte [ … ] dar se uită un lucru că multe secte și erezii si schisme  au apărut prin preoți, ierarhi sau simpli creștini care au început să învețe sau să practice învățături neconforme cu învățătura de veacuri a Bisericii.

           Pe alții îi aud spunând că Biserica nu va fi biruită nici de porțile iadului – ei știu că este o rătăcire, dar “…până la urmă biserica nu poate fi biruită nici de porțile iadului”; este adevărat ce spun ei, dar un lucru foarte important este faptul că nu trebuie să nu uităm că în Apocalipsă ni se vorbește despre căderea unor biserici, dar cu această învățătură s-au amețit de cap și cei din Apus, care la 1054 spuneau tot așa că “biserica nu poate fi biruită nici de porțile iadului” și in felul acesta au ajuns ca să aibă aproape 1000 de ani de când se afla în afara Bisericii.

           De aceea iata trebuie sa ne framante in permanenta o intrebare, pe fiecare dintre noi , daca noi facem pare din acea Biserica care nu poate fi biruita nic de portile iadului sau daca nu cumva am luat-o  pe afara, prin aratura.

           Din nefericire un ieromonah cu faima imi spunea… mai asta toamna (2014) ca imi pierd reputatia daca ma bag in chestia asta (mai ales ca vazuse si filmarea pe care o facusem atunci cu parintele Antim [Gadeoi] de la Man. Bistrita –  in care am tras un semnal de alarma in legatura cu acest fenomen -; si atuncea am spus “Parinte, care reputatie?  – ca nu am; si nici nu ma intereseaza!”. Pe mine ma intereseaza adevarul – iata- in privinta aceasta, si de acea am consultat carti, am consultat persoane credibile (pe Inalt Preasfintitul Pimen, pe parintele meu duhovnic, sau pe Parintele Antim [Gadeoi], sau pe parintele Arsenie Papacioc) spre a-mi face o judecata dreapta despre acest fenomen, iar acum – din dragoste de Dumnezeu si oameni (pentru ca apasa asupra mea responsabilitatea unui preot, pentru ca si la noi aici in oras acest fenomen a luat amploare).

           Din cauza aceasta trebuie sa procedez asa cum procedeaza acela care descopera un izvor de apa intr-un desert : bea el (cat are nevoie) dar cheama si pe cei care erau insetati ca sa se adape si ei ! De aceea, iata ca trebuie sa avem grija (la ora actuala) sa nu avem evlavie doar la paralele oamenilor (si sa-i lasam in ratacire ) – cum spunea duhovncul respectiv, ca “Na, nici eu nu chiar am mare evlavie la bOCA, dar am pus si eu o carte … Cararea Imparatiei, acolo, in biblioteca, o am, cand vine cineva sa creada ca, na…,  eu am evlavie la boca, stii?”. Ei, in felul acesta aratam ca nu prea ne pasa de mantuirea crediciosilor, ci doar de paralele lor ; Biserica se umple in felul aceasta de rataciri, de supersitii, iar noi vrem sa avem o imagine buna in fata oamenilor, “sa dam bine in poza” ca sa avem audienta ; Biserica se umple de ocara, iar noi vrem sa fim plini de slava.

De aceea, cum spunea Preasfintitul, acesta, Serafim al Pireului, “a sosit vremea sa ne punem cununi de spini” – adica sa ne asumam responsabilitate.

            Unii își pun o altă întrebare – legată de acest fenomen: “Domne’, de ce merge atâta lume acolo la Prislop. Ce se întâmplă? Păi dacă nu e vorba despre sfințenie, atunci de ce merge lumea?”. Acest fenomen a apărut pe fondul unei credințe căldicele a românilor – “disperarea” aceasta după un trai bun, dorința de senzațional . Caută Oamenii  astăzi minuni (vorba aceasa din Scriptura:”iudeii vor semne, elinii cauta minuni, dar noi propovaduim pe Hristors cel rastignit”) și sunt alimentați de o afacere cu cărți – pentru că au apărut o mulțime de cărți, mărturii despre părintele Arsenie Boca-, și vuiesc pangarele bisericilor și mănăstirilor astazi de cărți eretice (nu doar acestea cu bOCA, ci sunt si alte carti; si eu cateodata intu intr-un magazin de acesta bisericesc, si ma cutremur, si spun mereu “nu va intereseaza decat comisionul care se castiga de la carti, mai mult de atat nimic?”). Asta arata si fapul  ca ne lipseesc astazi duhovnicii si adevaratii stareti prin manastiri, responsabli de mantuirea turmei; din nefericire am inceput a cadem putin in comert.

           Acest fenomen mai este alimentat și de televizor astăzi, bineinteles. Mă uit cu durere cum la hramul sfintei Paracheva sau sfantului Dimitrie Basarabov televiziunile numără și sarmalele și banii și fac atâta batjocură de acești sfinți care sunt practic recunoscuți de Ortodoxia universală (acesti sfinti care sunt autentici sfinti, cu adevarat), iar dincoace mă uit la Arsenie Boca și văd cum îl promovează și fac o propagandă, si imi pun intrebarea “de ce?”. Si Răspunsul este foarte simplu: pentru ca acest Arsenie Boca este putem spunne ca o mănușă pentru interesele oculte și politicii mondiale. Mai inainte de toate rste o punte foarte bună pentru promovarea ecumenismului (si o sa vedeti de ce), apoi , dupa aceea, tototdată… se vrea stoparea naționalismului autentic românesc și apoi , dupa aceea… pe baza proorociei lui Boca (se spune mereu ca a proorocit că Rusia ne va ocupa într-o noapte) românii pot să devină carne de tun într-un război , iata, cu Rusia – care nu este al nostru.

           De aceea iata sa bagam de seama ca Televizinea lovește Biserica când din stânga, când o critică si  cand o denigreaza –  când din dreapta, aruncând-o în fel de fel felul de rătăciri, de înșelări ca să le iasă scopurilor lor politice.

           De aceea (cum spune si Scriptura) creștinii care merg acolo o fac pentru că nu au primit credința cea adevărată; sunt de regulă oameni care nu au o viață curată ortodoxă (cei mai mulți dintre ei, observam si in parohie – cum spunea si Inalt Preasfintitului Pimen- nu umblă după mântuire, ci după minuni; nu au cunoștințe și o conștiință dogmatică a Bisericii noastre ortodoxe, nu au o identitate clară – și din cauza aceasta umblă acolo, pentru că n-au primit pe cea adevărată, le-a trimis Dumnezeu pe cea mincinoasă ca să creadă în ea, adica după pofta inimii lor.

           Vorba Inaltului [Pimen], oamenii nu mai cauta mantuire, cica, ci cauta icoane care plang; nu inteleg  ca acela care rabda o boala, iata, sporeste mai mult duhovniceste decat acela care se vindeca pentru minune de o oboala. Oamenii sluijesc lui Dumnezeu cu duh lumesc : citeam recent in viata Sfantului Mihail, un sfant din timpul prigoanei comuniste din Rusia , care se ruga lui Dumnezeu “Doamne fa-ma vrednic ca sa sufar ceva in pentru Numele Tau” (foarte interesant!… lucrul acesta). Ori oamenii de azi nu mai vor! Nimic!

           Eu nu spun ca ar fi pacat ca oamenii sa se roage lui Dumnezeu ca sa se vindece de o boala sau sa scape de necazuri; nu-i pacat lucrul acesta, e un lucru bun, dar este rau sa fii “disperat”, sa faci  din asta un scop al vietii tale ! Trebuie sa spui ca Apostolul Pavel: “ori daca traim, ori daca murim, ai Domnului sa fim”- daca va binevoi Dumnezeu sa ma vindece de o boala, sa Ma vindece, daca nu… sa-mi dea putere sa o duc pana la capat ! (sau de un necaz, si asa mai departe).

           Ori, omul vrea, numaidecat, sa traiasca raiul aici pe pamant. De aici vine aceasta disperare; din cauza aceasta a luat amploare acest fenomen.

           Dar hai sa cautam sa patrundem in continuare in viata si invatatura acestui… ma rog, … preot… Arsenie bOCA – si sa vedem si noi, iata !, daca se conformeaza cu invatarura si credinta de veacuri a Bisericii sau nu.  

Din nefericire eu constat că acest… biet călugăraș, era posedat de diavolul mândriei încă de copil mic;  cei care dau mărturie despre dânsul se vede că nu au credință dreaptă, trăitoare – prin ceea ce susțin ei ca Îl favorizează pe Arsenie Boca, dar de fapt îl acuză. Aici se vede. 

           În cartea ,,Părintele Arsenie Boca, mărturia mea”, de preot Petru Vamvulescu la pagina 17 se spune următorul lucru: ,,De copil zicea Arsenie Boca, Eu sunt Zian. Veniți la mine! Și eu vă voi duce pe voi la Hristos! Așa-i vorbea Duhul Sfânt care era în el”, spune preotul Vamvulescu.

           La pagina 51 spune așa: ,,Odată, după sfânta Liturghie, la Biserica Boteanu din Piața Amzei, București, cineva l-a văzut pe părintele Arsenie Boca așa cum era îmbătrânit, cu câteva luni înainte de moarte. Și a plâns. Părintele s-a apropiat și i-a zis: Îți spun o taină pe care n-o pot spune oricui. Și sfinții mor. Și aceasta a spus-o despre sine”. Mai, multa smerenie mai avea!…

               La pagina 45 …, unui om ce plângea pentru că soția lui era bolnavă, i-a spus: ,,Gheorghe, vezi-ți de treabă. Nu mai plânge. Pentru boala soției tale vorbesc eu cu Dumnezeu!”. Ca sa vezi, domne’, Arsenie Boca tot avea, era sigur că pe loc rezolvă . Îi poruncea lui Dumnezeu și gata.” Nu mai plânge că n-are rost”. – trebuia sa spuna ca e rob lui Dumnezeu, ca se roaga sa faca ceva, si  daca va fi ingaduit  , si daca nu .. (ma rog!), roaga sa-i dea rabdare, nu, el sigur rezolva pe loc

              Exact cum spunea și părintele Stăniloaie despre Arsenie Boca că avea o siguranță de sine, pe care spune Stăniloie că n-a avut-o niciodată. Bine că n-a avut-o. Decât așa siguranță, mai bine nu!

            Iar Doamna Lidia Ionescu Stăniloaie în memoriile sale spune că era bolnav de sine -nu primea sfat de la nimeni, de aceea părintele Stăniloaie nu a mai colaborat cu dânsul de la un moment dat.

            Într-o altă carte ,,Alte mărturii despre Arsenie Boca”, colecția Ortopraxia, Făgăraș 2008, editura Agaton. La pagina 124 spune așa: ,,Odată, când m-am dus la părintele Arsenie a zis. Mă, când mai zice cineva rău despre preoți să mă dai exemplu pe mine. Eu nu beau, nu fumez! ” si asa mai departe . Iată el se considera un exemplu, în timpul respectiv, de preot adevărat pentru toată lumea.

            La pagina 125 spune urmatoru lucru –  un ucenic din Ucea când a fost la mănăstire la Sâmbăta a spus că părintele Arsenie, înainte de a începe predica, s-a urcat pe o masă și a zis: (se vede ca-i placea o tara circul, si la oamenilor le plac enorm tupeisti acestia) ,,Când Dumnezeu va judeca lumea eu am să fiu de-a dreapta lui și atunci, ori vă sunt de folos, ori vă sunt acuzator”. ia uite domne – Era sigur de mântuirea lui, avea o siguranță tipic sectară. El era sigur că la judecată va fi de-a dreapta lui Dumnezeu nu in alta parte. Ori Sfinții părinți săracii, pe patul de moarte, cu nevoință multă se rugau la Dumnezeu și plângeau și spuneau eu știu dacă judecățile lui Dumnezeu sunt ca ale mele. Eu știu ce va face Dumnezeu cu mine? Mila lui să fie cu mine! El  era sigur că va fi de-a dreapta lui Dumnezeu.

            Iata, in carea “Parintele Arsenie bOCa” Marturia Parintelui Pantelimon de la Ghighiu, editura Cristimpuri, 2011, pagina 70, se spune asa – ” sa stiti ca mai mult o sa va ajut dupa ce voi pleca la Domnul decat acum” ; asta-i spune si Maicii PAvelida de la Prislop [stareta], acelasi lucru, intr-o alta carte. Deci iata ca avea constiinta ca el, obligatoriu,va fi sfant.

           in cartea “Alte mărturii despre părintele A. Boca”, la pagina 89 spune urmatorul lucru :  Zicea parintele „Mă, mie mi-a dat Dumnezeu un dar pe care voi nu-l aveţi, eu sunt văzător sufleteşte; voi sunteţi văzători numai cu ochii, dar sufletul vostru e încărcat de toate relele” . Iata, iubiti credinciosi, ce parere avea acest om despre dansul … deci El se credea  practic vazator cu duhul.

            Unii o sa spuna “pai parintele atat de mult indemna pe crediciosi la rugaciune , la post, la cutare”; eu v-as recomanda.. aparuse in urma cu cativa ani o care de la Sfantul Munte  Athos cu vietile diferitilor cuvios de acolo, printre care apare  si o intamplare dn viata unui anume Daniel , un diacon de la Sfatul Munte  Athos , un diacon roman , caruia i s-a aratat diavolul in chipul sfintilor (diferitilor Sfinti), si mai ales in chipul ingerului pazitor; si acest diavol il scula noaptea sa-si faca pravila, si-l punea sa se roage ! Si-i facea impresia – acest diavol in chip de inger pazitor -, ca se roaga impreuna cu dansul ! Daca cititi cu atentie cartea, veti veea acolo cum a fost pus la incercare de parintele sau duhovnic si cum s-a dovedit pana la urma ca era diavol ! Asa ca nu va mirati, pentru ca diavoulul imbraca oarecare fatada duhovniceasca – ca sa poata pacali. Ori iata ca parintele arsenie boca , se vede si aici, din acest citat, clar , ca nu era un om smerit.

            în cartea ,,Lăsaţi-vă în grija lui Dumnezeu, volum coordonat de Romeo Petrasciuc , domna, ed Agatonm 2014 Mărioara Steluţa Hlibiţchi, la pagina 68: fae o marturie cutremuratoare, in cae arata o madrie iesita din comun. Spune  asa acolo cica „…Mă Rudi, azi trebuie să fac o slujbă specială, că îl scot pe mitropolitul Nicolae Bălan din iad, că îi ajung 25 de ani, cât o stat acolo, că l-o dezbrăcat de hainele preoţeşti pe parintele Iosif Trifa” . Mai frate!… Când am citit aceasta, am spus: bai, iata ca si Romania a avut un papă (in Ardeal) Arsenie Boca care dadea indulgente. Deci el “astazi iata chiar acum in  ca in clipa asta il scot pe nicolae balan din iad; puteam sa-l las mai mult, pe 25 de aniu, da’ am spus ca-i ajunge, gata, e destul cat o stat acolo, ma rog…, si ma milostivesc de el si il scot imediat “.

            deci o mandrie… si vedeti ca marturiile vin din diferite parti, ca daca ar veni de la o persoan sau doua…. ci de la ucenici ai lui , iata, care afirma ca-s ucenici ai lui ; deci iata ca oamenii acestia se vede ca-n primul rand nu au o minte lucda nm primul rand din ceea ce marturisesc despre arsenie boca! VEdeti dumneavboastra, deci … Si apoi vordeste despre Iosif Trifa. cum Vorbest in continuare si de Ilarion Argatu, de care spune Arsenie boca ca este printre putinii preoti de care se mai teme diavolul in ziua de astazi http://www.romaniatv.net/dezvaluiri-tulburatoare-despre-arsenie-boca-si-minunile-de-la-inmormantarea-sa-cum-a-fost-iradiat-de_226524.html

            – iata, doi rataciti, se vede ce legatura avea si cat discernamant avea aest arsenie boca, iata,. Despre Iosif Trifa, cel care a tras pentru intaia oara semnalul d alara aratand ratacirile lui a fost parintele Grigore Cristescu, profesor de catehetica la Facultatea din Sibiu in vremea respectiva, in perioada interbelica,  si care a aratat ratacirile lui; da’ nimeni nu vrea sa-l asculte !; iar Despre Ilarion Argatu primul care a tras semnalul de alarma a fost parintele Adrian Fageteanu , acel mare martir al inchisorilor comuniste, care este inmormantat la manastire la Lainici : in ce fel arata ratacirile acestui Ilarion Argatu… ! Dar pentru  Boca, se vede ca. dupa duhurlile care-l stapaneau, Trifa si Ilarion Argatu erau niste mari duhovnici . Intr-acest fel inteleg si legatura care se afla intre OAstea Domnului si curentul Arsenie bCOa, si ma rog.., cei ce sunt cu… ai lui Argatu si Arsie bboca se vede din capu locului .

            iata cat de “milostiv” era arsenie boa si ce putere avea incat el scotea pe cine voia si cand voia el, putea sa scoat chiar din muntele iadului

            In cartea Parintele Panlimon Marturia mea, tot la pagina 66, spune urmatorul lucru, ca parintele arsenie boca pacatele le spunea pe fata, de cele mai multe ori in public, dar tainele le spunea in pilde. Din nefericire asa ceva nu este intalnit la niciun sfant al bisercii noastre : care ma rog descopereau in felul acesta pacatele oamneilor si-i faceau de ras in public  ? asta nu este in practia Bisericii noastre. In nci un caz, si se vede din capul locului ca aici e un alt duh cae lucreaza . Ucenicii lui spun c d aiciea s vede ca era vazator cu duhul .

            Mai, sa mai analizam oleaca. intreb eu urmatorul lucrum, dca cineva a facut avort, sau sa imbatat, sa u a furat, sau a curbvitm sau altele, nu stie diavolul despre asta? si spuen acolo Sfantu lIoan Scararul, ca diavolul slavei desarte pe cei indselati ii fafe prooroci si le da oaewcare imbold ascetic – ai vazut ? deci diavolul la cei care sunt inselati vine si le spune – “bai, vezi ca asta…” cutare, cutare. Si El dupa aceea chipurile, prooroceste; si-n felu lacesta il face pe acest inselat al lui , il face prooroc in ochii multimii, ca sa creada. Si un exemplu foarter important este

            Si un exemoplu in acest sens este in Viata sfantului Nichita din Novgorod; care cititi cu atentie, vedeti acolo ca sfantul Nichita din Novgorod s-o izolat intr-o pestera fara binecuvantarea staretului sau , iata, i s-o aratat acolo vrajmasul , l-o luat in primire, dupa aceea i-a spus ca el  trebuie sa predice, ca de acuma diavolul se roaga in locul lui (diavoul ii spunea ca el e ingerul pazitor), si-n felul acesta, iata, isi facuse mare faima, ma rog…, de predicator, de vazator cu duhul in fata lumii , ca.. La un moment dat spune ca timite chiar un mesaj domnitorului Isaslav al Kievului , si-i spune acestua urmatorul lucru: astazi a fost ucis la Zavodsk pricipele Glerb din Novgorod, trimite pe fiul tau Ziatopol ca sa-i ia tronmul – lucru care intr-adevar s-a si intamplat. iata o proorocie sub influenta draceasca, care spuen Viata sfantuilui Nichita ca s-a implinit. Dupa aceea stim cum s-a izbavit sfantul de dughurile necurate, si-n cele din urma prin ascultre fata de Dumnezeu si fat de indrumatorul sau duhovnicesc ajunge chiar episcop de novgorod si ajunge iata mai tarziu chiar iata  sfant al Bisericii noastre.

            De acea iata sa bagam de seama , sa vedem fratilor lucrare cand diavolul . Sau, sa spunem, cand cineva pune ceva la cale  – are un plan, ma rog..-,  cum se spune mereu [de la bOCA] ca “Romania va fi ocupata de rusi de unguri si de bulgari, impartita in trei intr-o noapte”; ori stim foarte bien a Domnul generalk Chelaru, cabd a inceput Euromaidanul  acolo, a spus clar ca acesta este un plan al unui mare strateg britanic (este, cred ca, filmarea – nu stiu pe ce p[ost de televiziune a fost dat, am vazut si eu atuncea cand a fost, nu mai tin minte postul d eteleviziune exact)… care spune este un plan al unui mare strateg britanic (din anii 1940 si ceva, pe aicisa, facut acest plan). Ori, vrajmasul nu stia de acest plan?, si nu puntea sa vie sa-i spuie lu iboca “bai, vezi ca uite “… si asta si asta si asta. De aceea spun ca , atentie mare : nu tot ceea ce ni se pare ca-i proorocie, e proorocie! Sa fuie clar!

          Mai dupa aceea gasim un alt tip d proorocie , ca sa vedem cum se paote insela prin proorocii false. O proorocie care circula in special in catolicism, un anume Maliahi – e vorba de un cardinal cae traieste pe la anul 1100 cam , dua Hristos, deci la vreo 50 de ani de la dezbinare , dupa ruptura catoicimnului de Biserica Mama, Biserica Orotdoxa – si care este descoperita imevbiat dupa ce a murit papa Urban al VII-lea, la anul 1590. Si atata cum  tot sirul de papi pana la URban al Vii-ea erau (pentru a asa numita prooroice- care dupa acea s-a emonstrat ca este o apocrifa, iata!, nicim acar u apartine acelui niuit Maleahi; se pare ca a fost o fabricatie a papeni URban al Vii-lea )

          in cartea ,,Alte mărturii despre părintele A. Boca, pag. 88: „Dar când voi muri, de acolo de sus o să am răgaz şi o să vă văd pe toţi şi o să vă ajut”. (Mari a Şandru). Găsim în Pateric cuvioşi care după o viaţă de nevoinţă cereau pe patul de moarte timp de pocăinţă, iar A. Boca era sigur de mântuirea lui.

(Maria Şandru)

          pag. 116. Zicea: „Tu, dacă sunteţi doi sau trei inşi undeva, să povestiţi despre mine, că eu sunt lângă voi şi eu vă ascult şi vă ajut”. Mântuitorul spune în Sfânta Evanghelie: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu sunt şi Eu de faţă”. La pag. 121, spunea pr. Arsenie: „Când vorbiţi de mine eu sunt între voi” (Chiş Aurelia). Cumplită smerenie mai avea. Pag. 125: înainte de a începe o predică s-a urcat pe o masă şi a zis: „Când va judeca Dumnezeu lumea eu am să fiu la dreapta Lui (siguranţă sectară, sau poate credea că a luat locul lui Hristos ca ereticul Francisc de Assisi) şi atunci ori vă sunt de folos, ori vă sunt acuzator”. în cartea Mărturii din Ţara Făgăraşului, pag. 12: „Ne spunea părintele că ne ştie toate păcatele noastre şi ale neamului nostru, că a vorbit cu sfinţii pe care îi pictează” (pr. Todor Nichifor – Sibiu). Pag. 50… „Zicea părintele: Mă, io văd prin voi până la al treilea neam” (Ierod. Ieronim Coldea). Pag. 117: „Eu ştiu unde mă duc, eu am mai fost acolo” în cartea Noi mărturii despre pr. Arsenie Boca, pag. 65: „Dacă plec, vă ajut mai mult.” Pag. 118: „Mi-a spus că de sus ne va ajuta mai mult decât de jos şi să4 chemăm aşa: «Preot monah Arsenie, trimite- mi duhul tău paznic şi dă-mi sănătate şi linişte. Depărtează de la casa mea necazurile şi suferinţele, că ai Duh Sfânt.»” (Chiş Aurelia – Boiu, Mureş). Urmează să auzim că şi-a făcut singur acatistul când era în viaţă.

          Atenţie: când ne rugăm unui Sfânt autentic, intrăm în contact cu Cerul; când ne rugăm unui înşelat – intrăm în contact cu iadul.

          In filmul de pe internet intitulat Conferinţa Preotului Profesor Simion Todoran despre părintele Arsenie Boca, 02.05.2014, la minutul 41, acesta spune că, de Rusalii, a slujit în Catedrala din Alba Iulia. Printre creştini era şi A. Boca, care dintr-odată a dispărut. A treia zi a plecat la Sinaia, unde Boca i-a confirmat că a fost la Alba şi zicea Boca despre sine: „Am avut o stare de levitaţie şi m-am înălţat atât de la pământ…” în continuare, pr. Todoran spune că Boca zbura, iar, la minutul 1.01.40, „A. Boca mi-a zis: «Acolo unde mă duc vă ajut mai mult.»”întreb: Oare acest preot aude ce vorbeşte? Când vorbeşte oare şi gândeşte?

          Recent, Ierom. Ghelasie Ţepeş de la Sighişoara, întrebat de o reporteră TV când va fi canonizat A. Boca, a răspuns: „Mi-a spus pr. Arsenie: «Atunci când voi porunci eu (Arsenie) din Cer, voi fi canonizat»*’ Dacă ar analiza spusele pr. Boca, ar vedea că nu-s în duh ortodox. Biserica învaţă că doar Dumnezeu porunceşte din Cer, iar sfinţii transmit poruncile lui Dumnezeu şi se roagă pentru noi. Nu am găsit în vieţile sfinţilor niciun sfânt care să se fi lăudat atât cât a făcut-o acest fost preot. Cine este smerit nu se socoteşte nici înţelept, nici ales, nici iniţiat, nici mântuit. Smeritul primeşte şi ascultă întreg cuvântul dreptei credinţe, fară a se situa în afara sobornicităţii. El nu răstălmăceşte Scriptura şi hotărârile Sinoadelor ecumenice într-o altă înţelegere decât cea pe care a hotărât-o Biserica.

          Doamna Lidia Ionescu Stăniloaie lămureşte în cartea Lumina faptei din lumina cuvântului, în ultimul capitol, motivul despărţirii pr. Stăniloaie de Arsenie Boca, spunând că Boca era plin de sine şi nu primea sfat de la nimeni când greşea. în sprijinul afirmaţiilor doamnei Lidia, vine un gest al pr. Stăniloaie care ne dă de gândit. în prefaţa voi. 2. al Filocaliei> ediţia 1947, pr. Stăniloaie laudă ajutorul primit la tipărirea acestui volum de la A. Boca. După 1990, pr. Stăniloaie şi-a dat acordul pentru retipărirea primelor 4 volume ale Filocaliei, lipsind în prefaţa volumului 2 cuvântul de laudă pentru A. Boca.

          O altă caracteristică a pr. Boca o reprezintă inovaţiile, spectacolul şi folosirea unor practici oculte din dorinţa de a ieşi în evidenţă, speculând dorinţa de senzaţional şi lipsa de discernământ a adepţilor.

          Intr-o convorbire audio înregistratăla mănăstirea Sihăstria, Neamţ, avută între părinţii Arsenie Papacioc şi Ioanichie Bălan, găsită pe internet sub denumirea Despre rătăcirile părintelui Arsenie Boca, aflăm de la pr. Papacioc (nu cred că poate fi bănuit de invidie sau bârfa) că A. Boca credea în metempsihoză. Deşi i s~a cerut de grupul de părinţi de la mănăstirea Antim să vină în mănăstire, s-a izolat fără a ţine legătura măcar cu un duhovnic.

          Pr. Ioanichie Bălan confirmă cele spuse de pr. Papacioc, adăugând: „Bine că Ta strâns Dumnezeu pe Boca înainte de 1989, că, în libertatea aceasta, cine ştie ce mai făcea”. Observăm că pr. Ioanichie Bălan nu aminteşte de A. Boca în lucrarea sa Patericul Românesc nimic. Autenticitatea acestei înregistrări este confirmată de pr. Antim Gâdeoi, actualmente vieţuitor la mănăstirea Bistriţa, Neamţ. După această vizită a pr. Papacioc la Sihăstria, inclusiv părintele Cleopa Ilie şi-a schimbat opinia despre Boca, spunând: „Cum pot adeveri ucenicii săi, A. Boca nu era în duh ortodox..”.

          In primăvara lui 2014, Î.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, mi-a relatat că, pe când era călugăr la mănăstirea Neamţ, un alt călugăr, elev la Seminarul monahal de la mănăstirea Neamţ, cu metanie din mănăstirea Govora – Vâlcea, aducea mereu cărţi de hipnoză de la pr. Arsenie Boca la mănăstirea Vladimireşti, la maica Veronica, stareţa. Recent am discutat şi la mănăstirea Petru Vodă cu câţiva părinţi şi o maică despre cum s~a întâmplat că pr. Iustin Pârvu are o declaraţie laudativă la adresa lui A. Boca. Concluzia a fost că s-au folosit cu viclenie de buna lui credinţă. Se observă că, în cele vreo două cărţi în care apare declaraţia pr. Iustin, nu apar informaţii despre rătăcirile lui Boca. Pr. Iustin nu le ştia pe toate, că nu era Dumnezeu şi fanii lui Boca nu i-au spus că a pictat la Drăgănescu pe ereticii Ulfila şi Francisc de Assisi cu aureolă, s-a pictat pe sine în chipul Sf. Ioan Botezătorul, se teleporta etc. Că atunci răspunsul ar fi fost altul. Călugării din Mănăstirea Petru Vodă susţin că părintele Iustin şi-a dat seama spre sfârşitul vieţii că a fost folosit şi nu avea evlavie la Boca, dar nu a apucat să mai menţioneze şi în scris asta.

          In cartea Jurnal duhovnicesc, de Arhim. Paulin Leca, pag. 109-110, găsim mărturia lui P.S. Mladin: „Am venit odată cu el (A. Boca) aici, /a Sâmbăta. Pe când era încă neîmbrăcat în haina călugărească, se ocupa cu ghicitul în palmă. Femeile din satele vecine ziceau între ele: «Hai la popa vrăjitorul»”. Când Mitropolitul Bălan (Doamne, apără-ne de aşa ierarhi) a văzut că vine lumea să-1 caute a zis: „Să-l facem preot, ca să folosească lumea care vine la el.” şi aşa 1-a făcut preot, iar A. Boca se ocupa cu chiromanţia, dar şi cu alte ştiinţe oculte.
Tot aici, arhim. Paulin Leca spune că a primit o carte în două plicuri sigilate, unul în altul, să o ducă la pr. Pandoleon. în Govora Băi a fost oprit de miliţie, controlat, şi au scos din plicuri o carte de Rudolf Steiner în care se vorbea despre clarviziune, aură, etc.

          Părintele Adrian Făgeţeanul, pe care l-am cunoscut personal, spunea: „Arsenie Boca, după ce citise nişte cărţi şi practica ceva orientalisme, hipnoză, căpătase nişte puteri cu care se mai dădea în spectacol unora uneori, de genul că i se lipeau monede de palme”.

          In cartea Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice din România, Galaţi, 2009, pag. 91, avem o declaraţie a lui A. Boca: „Mai mult chiar, mă preocupă, studiind mistică comparată a diferitelor religii superioare, ca să văz prin propria experienţă, cât se întinde sfera voinţei în domeniul vieţii sufleteşti şi biologice. Mă interesa să văz dacă e adevărat ce afirmă cărţile asupra actelor reflexe şi asupra instinctelor, ce anume sunt independente de voinţă şi controlul conştiinţei. Experienţa mea personală însă mi-a dovedit că acţiunea voinţei şi conştiinţei se poate întinde şi peste instincte şi actele reflexe după o oarecare variabilă… Mă ajutau la aceste adânciri şi studiile ce le făcea Mircea Eliade la
Calcutta, iar parte de studii le tipărea în Revista de filozofie din Bucureşti şi îmi parveneau pe această cale ” Cum a experimentat asta şi cu ce se ocupa? Răspunsul se afla în declaraţia lui. Hai să vedem şi mărturiile laudative ale ucenicilor pe această temă.

          în cartea Alte mărturii despre părintele Arsenie Boca, Făgăraş 2008, pag. 48: „O călugăriţă bătrână, în timp ce se spovedea la A. Boca, L-a văzut pe Mântuitorul în locul părintelui Boca” La pag. 49 găsim: „într-o seară, după slujbă, a început părintele şi a vorbit, de ai fi zis că s-a coborât Sf. Ilie. Când a zis cuvântul acesta: «Mă, eu nu vă spun de la mine ce vă spun, ci ceea ce mi se spune să vă spun», atunci l-am văzut în chipul Mântuitorului. Şi după aceea, când a vorbit aspru, am văzut chipul Sf. loan Botezătorul şi al Sf. Ilie. Trei ipostase în seara aceea… M~am cutremurat în final am rămas, aşa, rezemată de uşă. Părintele s-a întors spre noi şi a zis: «Mă, ai văzut duhovnicie?» Am zis: «Vai părinte, să vă ţină Dumnezeu cu sănătate.» Iar dânsul a zis: «Folosiţi-vă, mă, că de nu, vă prăpădiţi.»” Cuvintele lui A. Boca: „Mă, ai văzut duhovnicie” arată că hipnotiza şi se juca cu imaginaţia lor.

          La pag. 39, maica Tecla, mănăstirea Cârţişoara, spune: „Părintele mergea prin aer”. în cartea Lâsaţi~vă în grija lui Dumnezeu, Sibiu, 2014, pag. 131-155, doamna Dorina Constanţa Arnioni povesteşte cum l-a cunoscut, în 1974, pe A. Boca. I-a zis: „Te cheamă cu A cu D cu C”, apoi, pentru că se temea să nu fie un hoţ Boca, ii zice: „Ai în buzunarul drept 100 lei” (tipic ghicitoarelor; n-am întâlnit la niciun Sfânt aşa un mod de a atrage), apoi a început să-i vorbească despre Dumnezeu (întâi cu icoana, busuiocul şi crucea, ca ghicitoarele, apoi…) iar pentru că ea punea mereu întrebări îi zice (pag. 137): „«Nu mă mai întrerupe. Timpul meu e limitat.» De două ori mi-a spus asta. Şi aşa m-aştepta de mult. Şi dintr-odată mi-a spus: «Acum nu mă atinge. Aşteaptă puţin.» S-a lăsat uşor pe spate, a dobândit o paloare ca de mort, a tremurat puţin şi am crezut că a leşinat. Vibraţia respectivă m-a dus cu gândul la faptul că sunt bolnavi pe care trebuie să-i zgâlţâi ca să-şi revină. A stat aşa o vreme, nemişcat, tremurând, după care a surâs dintr-odată şi a zis: «Nu e cazul. Am avut puţină treabă.»”

                Când a ajuns la Zamfira, maica a zis: ,,Dorinuța, unde l-ai dus pe părintele?, că tot așteptă alălalt. Aici și de la o vreme se duse spre voi”. Care alălalt? Nu spune nimic. Se duse spre voi. L-ați? …(nu se înțelege)pe Arsenie Boca că n-a venit mai repede? [ … ] Aici se vede clar îndrăcire. Îmi pare rău [ … ] În postul Sfinților Apostoli, în 2014 eram la rând la spovedit la mănăstire la Sfântul Ioan. Dintr-o dată îl văd pe Înaltpreasfințitul Pimen prin curte și-l întreb: ,,Înaltpreasfințite, ce părere aveți despre fenomenul acesta cu Arsenie Boca? “ Înaltul spune: ,,Măi, îți spun, dar știi să taci? “. I-am spus că-mi pare rău, dar eu nu pot să tac. Mai ales dacă este vorba despre o rătăcire, de ce să tac? [ … ] I-am spus: Nu cumva, Înaltpreafințite se cam ocupa cu vrăjitoria? Eu cam așa am văzut prin cărți. Înaltul îmi spune: ,,Măi, văd că știi”. Imi spune: ,,Uită-te la el, uite ce ochi vicleni are în fotografiile lui”.

             Înaltpreasfințitul spune că atunci când era la Neamț călugăr era un călugăr în mănăstire care aducea mereu de la Arsenie Boca cărți de hipnoză. Asta e mărturia Înaltpreasfințitului Pimen. Se cam leagă cu ce spune părintele Antim de la Bistrița că a găsit la Sâmbăta călugărul acela. Cam așa e. Iată cum mărturia din diferite părți a persoanelor care nu se cunoșteau, plus din cărțile lui arată clar că avea astfel de practici. Cum spunea și părintele meu duhovnic că l-a cunoscut personal și a zis că este un mare psiholog. Părintele Teofil Părăian, am o filmare cu el într-o excursie și tot așa spunea că lumea îl lua că-I sfânt, dar avea psihologie într-însul, nu glumă și se vede după cum lucra. Avea o psihologie și o tehnică de a te îmbolmoji de cap. Asta o spune și părtintele Arsenie Papacioc. Și pe el a încercat să-l îmbolmojească, punem caseta care este pe internet, dar (părintele Arsenie spune) eram un băiat citit nu așa și a crezut că merge cum crede el. Multe mărturii arată felul cum lucra cu oamenii acest Arsenie Boca. Apoi, îmi spune părintele Antim când a fost cu filmarea aceea pe internet: ,,Băi, știi că în urmă cu șapte ani Arsenie Boca a fost dezgropat? Au găsit acolo în mormânt oase de mort, de culoarea pământului. Era mormântul plin cu apă. Au luat apă din mormânt, s-o pună în agheasmă s-o facă mai vindecătoare, făcătoare de minuni”. Am auzit această informație de la părintele Antim, dar am zis că mai trebuie probat.

             Merge astă toamnă prin septembrie, fiica mea la Cluj Napoca la examen la facultate. Este cazată o săptămână la manăstire la Florești și aici, știind că are examene, o maică de acolo îi spune: ,,Fă acatistul lui Arsenie Boca și uite, îți dau niște apă din mormântul lui Arsenie Boca”. De unde ai dumneata apă din mormânt?, a întrebat-o fata mea. E clar că a fost dezgropat. În luna noimebrie, înainte de începerea postului mă întâlnesc la mănăstire la Alexandru Vlahuță în Vaslui cu părintele Calistrat. El m-a criticat că nu i-a plăcut că m-am băgat în chestiunea aceasta și din discucții cu dânsul i-am spus: ,,Părinte, dar știi dumneata că Arsenie Boca a fost dezgropat?” Și el a zis: ,,Știu că a fost dezgropat. Și n-au găsit acolo, moaște sau oseminte de sfânt”. Dar bine bine părinte, dar de ce era mormântul plin cu apă? Și mi-a zis: ,,Era toamna și ploua și de asta era plin cu apă”.

          Încă o mărturie a unei domnișoare profesoară din Bârlad care îmi spune același lucru. A primit și ea de la o maică, de la Prislos apă din mormântul lui Arsenie Boca. Fiica mea a avut niște discuții contradictorii cu părintele Ciprian Negreanu de la Cluj care are pus și portretul lui Boca în biserică și al lui Argatu în altar și a spus: ,,Părinte Ciprian, știi că mormântul lui Arsenie Boca a fost dezgropat? Și știi că n-au găsit moaște de sfânt?’’. A zis că știe, dar are o evlavie personală față de el.

              Păi măi frate dragă și le spun tuturor călugărilor ucenicilor lui: ,,Supuneți-vă evlavia voastră personală testului învățăturii Bisericii”. Pentru că așa au apărut schisme și secte în Biserică de-a lungul timpului, impunându-și unii în Biserică pe ei, evlavia lor personală, împotriva învățăturii Bisericii. Îmi spunea părintele Antim, după aceea la telefon că și la Cașin părintele Serafim dădea apă din mormântul lui Arsenie Boca. Sunt multe mărturii care arată clar că acest Arsenie Boca a fost dezgropat. Întreb și eu de ce l-au dezgropat, dacă spun ucenicii că a lăsat testament să nu fie dezgropat până la a doua venire? Ce voiau? Să facă bani mai mulți? Apoi de ce mint oamenii? Apoi, să iei apă din mormânt de la oasele mortului și să pui în agheasmă [ … ] e caz de psihiatrie deja. Iar ce se întâmplă acolo seamană a escrocherie. Adică ai văzut în mormânt că nu sunt moaște de sfânt și totuși trageți doba în continuare cu Sfântul Ardealului. Spune Pravila bisericească, la Nicodim Sachelarie la pagina 40 despre Canonul 83 din Cartagina, care afirmă că bisericile și mănăstirile care se construiesc pe arătări drăcești să fie dărâmate.

            Întreb și eu pentru că și televiziunile la Sfântul Dumitru sau la Sfânta Parascheva numără banii, mă rog și găluștele care se fac atunci, dar aici la Prislop unde un pelerinaj aproaze zilnic vin 500 de oameni. Acolo fac propagandă, dar nu se vede nimic din ce se întâmplă acolo. Dar până la urmă o sărpe Dumnezeu, că s-a întâmplat ceva. Nu-i mare lucru ca într-o bună zi să vezi că pune Dumnezeu un foc ușor acolo. Toți banii aceia câștigați din escrocherie și construcțiile acelea făcute să se surpe și ar fi mai bine decât să se surpe sufletele oamenilor.

          De aceea vedem din toate aceste mărturii din diferite cărți și de la diferite persoane, unele avizate și credibile observăm că Arsenie Boca a urmat părerile lui și nu urma Bisericii. Aceste păreri ale lui erau întărite de așa zisele vedenii pe care le avea și acest așa zis dar al înaintevederii care erau de la draci. Știm foarte bine că minuni și vindecări se fac și la Fatima și la secta Bahai și s-au făcut și la Maglavit, se laudă și sectarii și peste tot. Astea nu sunt criterii de sfințenie. Nici faptul că a stat un an în închisoare nu este criteriu de sfințenie. Nu a avut smerenie și nu a avut dreaptă credință. De aceea la Prislop putem spune că se aprinde un foc, dar focul care este acolo nu este focul credinței, ci este focul iadului din nefericire. Și să ferească Dumnezeu să cuprindă întreaga Românie. Mai degrabă face Dumnezeu cumva să se stingă acest foc.

               Un lucru foarte frumos care mi-a plăcut mie într-o carte, mărturie a părintelui Pantelimon despre părintele Arsenie Boca, la pagina 77. Această mărturie mi-a plăcut, pentru că am văzut cum gura păcătosului adevăr grăiește și apoi am văzut cum mila lui Dumnezeu se arată către oamenii care sunt rătăciți. Spune așa: ,,La sfârșitul lui noiembrie, pe 28 noiembrie (ziua morții lui Arsenie Boca) se petrec lucruri ciudate și minunate la Prislop. Pe scoarța unor copaci apare semnul Crucii. Câteodată, o lumină albă-aurie te însoțește până la peștera Sfântului Ioan de la Prislop”. Sfântul Ioan de la Prislop este prăznuit pe 13 septembrie, nu pe 28 noiembrie. Mila lui Dumnezeu pentru rugăciunile Sfântului Ioan de la Prislop arată, pentru că atunci se adună multă lume și se face un mare pelerinaj. Fraților, nu la Boca, ci la Sfântul Ioan este sfințenia adevărată, dar orbii nu văd.

          Vedeți ce înseamnă lucrul acesta? Trece lumina pe lângă mormânt, spune ucenicul lui Arsenie Boca, și merge la peșteră. Spune că nu aici, acolo e sfințenia. Dar dacă ești orb sufletește, nu vezi. De aceea cred că multe din minunile și vindecările care se fac acolo sunt milostivirea și rugăciunile Sfântului Ioan de la Prislop pentru acei oameni naivi, creduli și care umblă după minuni, sau disperați. Ucenicii spun că de la Boca este.

          Nu umblați după minuni că n-o să întrebe Hristos la judecată câte icoane care plâng ați văzut. N-o să întrebe Hristos la judecată câte cruci pe copaci ați văzut. O să întrebe Hristos aceasta: ,,Ai ținut dreapta credință? Ai ținut poruncile? Te-ai împărtășit de tainele Bisericii lui Hristos?” Astea sunt pentru mântuire. Fraților, nu minunile. Poți să vezi minuni ca Iuda Iscarioteanul și să mergi în fundul iadului.

          De aceea, mai degrabă v-ați ruga acolo la Prislop la mormântul lui Arsenie Boca să-l ierte Dumnezeu de toate păcatele și de toate smintelile pe care le-a făcut în Biserică, pentru că iată multe sminteli a făcut și mă tem că acatistele și paraclisele pe care i le fac unii și așa zisele icoanele și câte și mai câte nebuni și unii mai au și curajul și cer canonizarea acestui biet suflet rătăcit înmulțumesc muncile în iad, mă tem. Pentru că vai și amar de omul acela, cum zice Scriptura care are slava mai mare decât îi sunt faptele. Iar către episcopi și preoți spun un singur lucru să nu încurajeze acest curent, care poate duce la un singur lucru, la apariția unei secte sau a unei schisme în Biserică. De aceea să băgăm de seamă în privința aceasta.

               Mai este o mentalitate pe care o auzim la unii călugări din aceștia mai fanatici, care spun că poporul trebuie să decidă pentru canonizare. Dacă e atât de multă lume acolo, trebuie numaidecât canonizat… Eu am să le spun un lucru, că șmecheria asta nu ține. Ei au îndoctrinat poporul cu aceste cărți care sunt, cu fel de fel de povești și baliverne ale lor, acum și cu ajutorul televizorului. I-au manipulat și după ce i-au manipulat și i-au intoxicat de acum le spun, hai poporule de acum te decide și spune. Ce să mai decizi când mintea s-a tulburarat. Cum poți să mai decizi când nu ești lucid?

          Da, poporul a decis de-a lungul timpul. Dar poporul cu conștiință dogmatică ortodoxă. Nu poporul intoxicat, ci luminat de Dumnezeu. Ori acest popor, care din nefericire este intoxicat, nu cred că are puterea să decidă și au fost nenumărate cazuri în istorie când câteva persoane au decis împotriva majorității în Biserică. Nu-i ca democrația aici. Bagați de seamă. Nu intoxicați, să faceți exact ca în campaniile electorale. Întoxic poporul cu tembelizoarele, să facă două-trei tabere și încep să spună: ,,Votați pe Lolek și Bolek”. Lehăiesc și intoxică pe oameni și după ce-i intoxică bine la cap le spun să decidă. Ce să decideți când sunteți intoxicați, dezinformați și mințiți cum se întâmplă la Prislop? Aici nu pot să decidă astfel de oameni.

          Băgăm de seamă! Lumea aceea care merge acolo nu are mentalitate ortodoxă, are mentalitate ecumenistă, mulți dintre dânșii nu au o viață cu adevărat ortodoxă, nu prea au treabă cu adevărata asceză și mistică Ortodoxă, ci sunt disperați după traiul bun și umblând după minuni și după tot felul de cai verzi pe pereți.

          Eu atât am avut de spus și cred că și pentru o conștiință… este suficient de clar că la Prislop se produce un fenomen de rătăcire. Dumnezeu să ocroteasca biserica noastră de această rătăcire cumplită și să rânduiască Bunul Dumnezeu iată, ca să nu se răspândească, iar ierarhia noastră să fie mai atentă la acest fenomen și la alte fenomene care vor mai apărea! Să dea Dumnezeu ca să fim atenți la mântuire decât la alte fenomene, căutând pe Hristos mai mult decât minunile, să putem să dâm mărturia cea bună și să câștigăm viața cea veșnică! Amin!

           Eu, ca unul care nu l-am cunoscut personal, îndrăznesc să fac o analiză pe baza scrierilor sale, a mărturiilor ucenicilor săi, cât şi a unor importanţi duhovnici care l-au cunoscut. Observ că majoritatea ucenicilor lui A. Boca sunt slabi cunoscători ai dogmelor ortodoxe, şi sunt necunoscători ai spiritualităţii practice a Sfinţilor Părinţi; de aceea, nici după 26 de ani de la moartea lui nu au făcut o analiză a sfaturilor primite de la „idolul” lor, să vadă dacă trece testul conformării învăţăturii şi practicii sale cu învăţătura Bisericii.

           Sfântul Ioan Damaschin spune că acela care nu crede conform predaniei Bisericii este necredincios. Majoritatea ucenicilor îl promovează fară discernământ şi l-au pus pe A. Boca în faţa Bisericii; astfel, prin mărturiile prin care ei cred că-l laudă, de fapt ei îl demască şi îl acuză ca neortodox.

           Cuviosul Iosif de la Optina spunea: „ Diavolul îi poate da omului clarviziune, dar smerenie niciodată. Adevăratul clarvăzător este smerit“. Să vedem cum stă la capitolul smerenie, după mărturiile ucenicilor A. Boca.

nu ProTV s-a răstignit pentru noi

<<Boca […] s-a lansat în dogmatisiri fără să își curățească mintea de patimi. Dacă ar fi lucrat cu seriozitate pocăința ar fi înțeles dogmatica Ortodoxă, sau ar fi recunoscut că nu o înțelege și ar fi tăcut cu smerenie.

Sfinții Părinți lămuresc, sfinția sa încâlcește problemele scriind „dubitativ”.

Scrierile sale sunt duplicitare și contradictorii (una spune direct, alta contrazice indirect prin înțelesuri) ceea ce arată tocmai că nu a înțeles deloc, ci și-a însușit după ureche Ortodoxia. Ceea ce susținea într-un loc prin enunțare, dărâma în zece prin demonstrare.

Nu era nevoie să citească dogmatica Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, putea să-l întrebe sau să îi rămână ucenic, înainte de a se apuca de a dogmatisi fără rânduială.

Dacă a căzut din ascultare, din dorința de a face Mănăstire de Maici, având ca stareță pe Maica Zamfira, a căzut și din înțelegerea ce i-ar fi venit dacă ar fi păstrat legătura cu preacucernicia sa.

Dacă ar fi citit măcar micuța carte de dogmatică a Sfântului Ioan Damaschin, prezentă într-un limbaj accesibil și pe vremea formării sfinției sale și dacă ar fi înțeles-o printr-o cercetare stăruitoare a fiecărui punct dezbătut, altfel ar fi arătat toate scrierile și predicile sfinției sale, inclusiv pictura de la Drăgănescu și „Cărarea Împărăției”.

Superficialitatea în credință te face (dacă ești smerit) să te alarmezi și să te oprești singur din misiune, nu îți justifică ereziile. Mulți ereziarhi au mers pe o latură greșită, fiindcă nu au înțeles latura ce părea opusă, dar de fapt completa înțelegerea.

Latura pe care au mers, însă, era corectă, dar fiind incompletă, devenea un neadevăr. Încăpățânându-se să nu primească și completarea echilibrată a realității, deveneau mincinoși și dezbinați de prea deplina credință a Sfintei Biserici.

Sfinția sa, cum bine ați remarcat, vrând să pară atotcunoscător, a abordat cu superficialitate toate laturile neînțelegând, însă, nici una din ele, astfel că a fost complet dezbinat de Sfânta Predanie, ne mai având decât o suprafață declarativă de Ortodoxie, însă în profunzime un gol umplut de înțelesuri eretice.

A abordat multe probleme eclectic, după moda New-Age și de aceea a greșit așa de mult. Nu este vina noastră că i le-am descoperit, ci a sfinției sale că le-a emis.

Nu este suficient să te uimești de mulțimea ereziilor unui om și să concluzionezi că așa ceva nu se poate. Este necesar a studia aceste abateri în lumina Sfinților Părinți și a vedea dacă este ceva real sau o invenție.

/888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/dreptul-canonic-ortodox/a-despre-ortodoxia-neindoielnica-a-credintei-celui-despre-care-se-trateaza/h-din-invataturile-pagane-scrise-ale-parintelui-arsenie-boca/#comment-323

Așteptăm să abordați măcar una din ereziile sfinției sale și să demonstrați că nu este erezie, nu să contraziceți fără argumente toată demonstrația, fiindcă vă dărâmă idolul căruia îi sunteți dator… pentru ce?
Nu el v-a creat, nu el v-a purtat de grijă, nu el s-a răstignit, ci Hristos Adevărul căruia dumneavoastră vă împotriviți, numind pe sfinții Lui eretici notorii, doar pentru ca să demonstrați că Părintele Arsenie Boca nu este eretic.

Ca să scăpați de acuzația de erezie pe clientul dumneavoastră acuzați pe cei ce îl vădesc, nedreptățindu-i. Este un meșteșug avocățesc, dar nu este un mod de a lucra al celui ce caută adevărul mai presus de orice. Nu-l mai răstigniți încă o dată pe Hristos, apărând neargumentat minciuna.

Părintele Arsenie Boca de acum este mai jos de Părintele Arsenie Boca ce ar fi putut să fie, dacă era smerit și păstra legătura cu Sfânta Biserică.

Multele vedenii pe care le-a primit și nu le-a cercetat împreună cu duhovnicul, lecturile împrăștiate și dăunătoare din hinduism, filozofii și alte religii, s-au asociat la dorința de a atrage lumea la sfinția sa, la amăgirea unei misiuni mai înainte de vreme și i-au dat o minte încâlcită, care celor ce nu cunosc Sfânta Tradiție li se pare a fi savantă datorită întortocherilor.

Bieții ucenici, se acuză pe ei înșiși că nu pot înțelege cele spuse de sfinția sa printr-o falsă smerenie, datorită ideii preconcepute că preacuvioșia sa este un Sfânt cum nu a mai fost altul pe pământ.

Nu le vine să creadă că de fapt Părintele Arsenie Boca nu a cunoscut nici medicina, nici Ortodoxia, nici matematica, nici genetica, nici pictura, ci se lasă influențați de o părere ce plutește online despre geniul de la Prislop, în loc să capete adevărata smerenie de a cerceta cu osteneală Sfânta Predanie și a-și întemeia începutul pocăinței pe Adevăr, renunțând a fi creduli în ceea ce spune gura lumii. Nu lumea, nu ProTV-ul s-au răstignit pentru noi, ci Hristos Calea, Adevărul și Viața, ale Cărui mădulare sunt mărturisitorii adevărului, adică Sfinții Părinți.
>>

<< O etapă importantă pentru mântuirea sfinției sale este ca nimeni să nu-i mai urmeze rătăcirea, pentru a nu-și mai păstra decât povara păcatelor proprii pe care le-a făcut din neascultare, dispreț față de oameni, învățături rătăcite și conviețuirea cu o maică, și să nu aibă în plus povara celor ce nu se mai spovedesc la duhovnic, ci doar la mormântul sfinției sale (că așa a făcut el având ca duhovnic un mort de 200 de ani, mort devenind și el față de Sfânta Biserică), sau povara celor ce au devenit adepți ai ecumenismului (și noii spiritualități bolnăvicioase și hinduse) în urma predicilor și picturilor sale, sau povara celor ce au făcut din căsătorie leagăn de plăcere trupească și necurăție (cu pretext că așa își păstrează sănătatea) după cum învață sfinția sa, sau celor ce au început să se închine la duhul lui antihrist prin învățăturile și picturile lui.>>

 

radea bOCA de…

[În legătură cu rațiunea amăgirii Părintelui Arsenie Boca, cel mai mult ne-a impresionat scrisoarea sfinției sale de îndrumare a unei surori ce avea vedenii. Aproape am crezut că este scrisă de vreunul din Sfinții Părinți. Apoi ne-am întrebat de ce sfinția sa nu și-a urmat propriile îndrumări pe care tocmai preacuvioșia sa le-a scris altora. Am recitit-o cu mai multă luare aminte și… ne-am îngrozit. Am înțeles prin ce fisură a rațiunii, subțire și greu de depistat, a intrat înșelarea în Părintele Arsenie Boca și cât de subtil poate lucra diavolul spre a amăgi un biet suflet, mai ales când are capacitate de influență asupra multora.

IATA TEXTUL si COMENTARIUL victor888ardeleanu
sfintiinugresesc.wordpress.com/2016/02/08/pag-780-la-athos-de-la-falsa-smerenie-la-biciul-lui-dumnezeu

Sora noastră Frăsina

Am citit cele comunicate de dincolo. Ți le trimit îndreptate după gramatică și pe unde era nevoie și după conținut. Îți prețuiesc darul ce ți-a dat Dumnezeu, însă grijă trebuie să avem amândoi

[ din start o încurajează că înșelările demonice care o îndemnau să încalce Sfintele canoane ar fi dar de la Dumnezeu, îndreptând cele comunicate doar gramatical, dar din păcate nu și duhovnicește, fiindcă și sfinția sa era prins de aceeași patimă și nu putea Mat 15:14 Lăsații pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. – n.n. ]

Preoții au datoria de a cerceta duhurile. Și pe ce vom cunoaște? Pe roade. Deci, dacă în sufletul tău sporește smerenia, dragostea de Biserică, iubirea de oameni, ascultarea de preoți, nu ești în înșelare, ci în adevăr.

[ numai că toate cele enumerate mai sus, pot fi mimate în simțire, unealta cea veche a înșelării, chiar de diavol – n.n. ]

Dacă însă încolțește în sufletul tău o părere de sine, precum că ești sfântă, ești aleasă, de tine trebuie să asculte oamenii, darul tău a alunecat în înșelăciune.

[ nu este un criteriu bun, deoarece sufletul căzut în nesimțirea lăuntrică (datorită dorinței și obișnuinței cu aparițiile demonice din falsele vedenii) nu își mai dă seama pe ce lume e și poate avea o simțire de dulce smerenie fabricată tocmai de draci. De fapt nu poate fi vreun criteriu rațional în deosebirea duhurilor, ci numai paza poruncilor în smerita ascultare duhovnicească trebuie să ne fie călăuză, și doar Sfântul Duh poate descoperi diferența între adevăr și înșelare.
De aici vedem că sfaturile în legătură cu modul de a deosebi vedeniile, date de Părintele Arsenie Boca, sunt ele însele provenite din amăgirea proprie prin care a fost înșelat toată viața. A crezut că se poate feri (și își poate feri ucenițele) de încrederea în aparițiile celui prea viclean doar folosind știința minții sale, după bietele criterii omenești ale rațiunii căzute, nedobândind încă Sfântul Duh, fiindcă nu era în ascultare.
Cu ce înșelare vorbea despre înșelare și cât de apropiată de adevăr poate fi minciuna cu mască de adevăr!– n.n. ]

Așa mi se pare din câte mi-au spus chiar preoții, că ar fi alunecat și Petrache (Lupu n.n.) de la smerenie. Deci sora noastră, vezi să fii cu grijă asupra cugetului inimii tale, că mulți cu dar s-au pierdut ieșind de sub povața cea după dreptate. Nu te bănuiesc de astea, dar faptul că Maica Domnului te laudă și te numește că vei fi sfântă și sfânta sfintelor – chiar dacă acolo vei ajunge, cum a ajuns și Maria Egipteanca totuși mă pune pe gânduri.

[ din start Părintele Arsenie Boca cade în capcană, fiindcă primește arătările Maicii Domnului, repetate, ale uceniței sfinției sale ca autentice, din care, dacă nu este atentă, însă, poate cădea. Dar este atât de evident, și pentru un duhovnic începător, că după cum se desfășurau vedeniile (des), după cuvintele pompoase, dar fără profunzime și după îndemnurile de încălcare a Sfintelor Canoane, că erau cu toate de la draci. De unde mândria acestei siguranțe că erau vedenii autentice, din care, însă, se poate cădea? Nu cumva tocmai din cauza faptului că și sfinția sa se afla în aceeași patimă a primi vedeniile, care (după cum se vede și în acest studiu) îl îndemnau la nenunărate încălcări ale Sfintei Predanii? Și ce interesant: o laudă că se va mântui, ca să o „smerească”, răsplătindu-i astfel darul ei de a-l lăuda ca să se „smerească”– n.n. ]

Lauda pe mulți i-a făcut să se afume la minte cu mândrie

[ după cum vom vedea mai jos, Părintele Arsenie Boca se socotea o excepție, fiind printre puținii pe care laudele îl înmiresmează cu smerenie – n.n. ] .

Deci ori de câte ori vei mai auzi cuvântul acesta de laudă, adă-ți aminte de păcatele tale și te apără de primejdia părerii de sine.

[ tehnica smereniei intelectuale false a lui Francisc de Assisi. În realitate demonii nu atacă numai prin laude ca să ridice la cer, ci și prin mustrări ca să trântească în iad. Schimbarea mereu a sugestiilor demonice, care uneori il inaltau trufas pana la „cer”, iar alteori il pravaleau in adancul osandei vesnice intrista sufletul fratelui Simeon,impingandu-l spre deznadejde. – n.n. ]

Văd că și eu mă pomenesc lăudat. Îmi roșește obrazul de rușine știindu-mi căderile și dând din căderi în căderi. Dacă nu fac slujbă, după cum vedeți – e și de pe urma faptului că mi-am pierdut omenia înaintea lui Dumnezeu și a Maicii Domnului. Și cel puțin în fața conștiinței să nu mă fățărnicesc.

[ să fie asta o recunoaștere publică a faptului că în fața altora se fățărnicea? – n.n. ]

Cuvintele pe care mi le-ai trimis sunt o aspră dojană și pentru mine și de tare mult folos, tocmai prin faptul că mă laudă pe nedrept.

[ și care poate fi folosul laudelor? Cum să se folosească cineva de ele? Cum să fie recunoscător pentru laude? Fără numai dacă vrea să o stimuleze să facă și altă dată la fel. De aceea îi și dogmatisește greșit că laudele sunt chiar folositoare pentru smerenie, deci să continue tot așa… ca să-l folosească, ca să se poată și el smeri, săracul, măcar prin laude, dacă nu poate altfel. Și în aceasta Părintele Arsenie Boca își arată rătăcirea și unul din mecanismele falsei sale smerenii construite din vârful buzelor minții. După Sfinții Părinți smerenia nu vine prin laude, ci prin ocări, lucru gustat de toți și din experiență:

Laudele sunt niște ispite, uneori provenite din politețe, alteori din dorința lăudătorului de a-și vindeca pizma față de noi, alteori din vicleșug pentru a ne câștiga spre interesul personal, puține laude fiind curate, provenind din simplitate și dragoste:

Pe toate, însă, sub orice chip ar veni, trebuie să le respingem cu tărie, măcar în ascuns. În nici un caz nu trebuie să încurajăm pe ceilalți să ne laude, cu nici un pretext. Despre ele Părintele Profesor Dumitru Stăniloae ne învăța că trebuie să le considerăm scuipat al dracilor. – n.n. ]

Apără-te și tu așa.

[ adică să se apere pe sine lăudându-se pe nedrept ca să se smerească, sau să stea de vorbă cu regizorii vedeniei demonice care o amăgeau, contrazicându-i sau aprobându-i? Amândouă sunt sfaturi amăgitoare, nu după Sfinții Părinți –n.n. ]

Nu dau sfaturi și porunci Stăpânei, dar strig neputința noastră, a mea și a ta, și mărturisim că primejdia dă târcoale și sfinților, de cum nouă păcătoșilor.
Fugi chiar de lauda Maicii Domnului.

[ dar prin aceasta chiar credea și îi confirma bietei ucenițe amăgite că este vorba de Maica Domnului!!! –n.n. ]

(Dacă îndreptarea asta, din părintească purtare de grijă, te bucură, e semn bun, dacă te înțeapă puțin, e părerea de sine – mândria – care se dă de gol.)

[ ce ne facem însă dacă, dimpotrivă, fiind împrilostită, simțea o „umilință” și o „pocăință” uriașe, cu multe lacrimi (izvorâte din această adâncă, aleasă și profundă „părintească purtare de grijă”, căci vedem aceste simțiri și trăiri, trucuri vechi ale celui vechi în răutăți, la mulți ucenici ai sfinției sale), toate mimate cu iscusință de cel ce o înșela și o omora în ascuns, cum făcea și la bietul Francisc de Assisi? Atunci bucuroasă că este „cu adevărat smerită”, „desigur doar așa i-a spus Părintele Arsenie Boca!”, alerga să spună la toți vedeniile sale, după ce manipula ierarhia ca să vorbească în public, la Oastea Domnului, în Sfânta Biserică, după cum vedem mai jos că o îndemna pictorul de la Drăgănescu– n.n. ]

Dorul și ținta noastră e mântuirea și nu vedenia. Sufletul e așa de înclinat după bucurii, încât se lipește de bucuria vedeniei – chiar bună – și nu învață că liberarea e a nu dori nimic, decât mila sau iertarea lui Dumnezeu.

[ și din acest sfat se vede că Părintele Arsenie Boca nu avea adevărate vedenii, fiindcă simțea bucurii, de care chiar se lipea, după cum descrie experiența lor. Cu totul altfel descriu Sfinții Părinți simțirea în cazul vedeniilor de autentice:” Când mintea pornește în focul dragostei spre Dumnezeu, nu se mai simte nici pe sine, nici vreun lucru oarecare. Căci luminată fiind de lumina dumnezeiască cea nemărginită, părăsește simțirea față de toate cele făcute de Dumnezeu, precum și ochiul sensibil nu mai simte stelele, când răsare soarele. ”
Așadar, în adevăratele răpiri, sufletul nu mai simte nimic, nici măcar bucurii:
1Co 2:9 Ci precum este scris: „Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”. :10 Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar și adâncurile lui Dumnezeu.
– n.n. ]

Cu toate acestea, vorbind cu oamenii, să nu faci caz cu neputințele tale. Nici cu neputințele nu e bine să ne prea lăudăm. Și asta e o plăcere păcătoasă, dovedind iubire de sine.

[ dar de ce oare vorbea atunci de neputințele altora și de ale sale, mai sus? În realitate Sfinții Apostoli se lăudau la toată lumea cu neputințele lor: 2Co 12:9 Şi mi-au zis mie: destul este ţie darul’ meu; că puterea mea întru neputinţă se săvarşeşte, deci cu dulceaţă mă voiu lăuda mai mult întru neputinţele mele, ca să locuiască întru mine puterea lui Hristos. –n.n. ]

Deci să-ți ceară Părintele Grovu încuviințarea de la Vlădica de a vorbi la Oaste. în Biserică scrie că femeia să tacă. Deci nu stricăm cele scrise. V-a motiva cererea cum va ști și, pe căile rânduite, îți va aduce încuviințarea.

[ deci iată că și aflăm ce fel de vedenii amăgitoare avea biata soră: să fie misionară, să vorbească și să învețe pe creștini, să încalce Sfânta Scriptură, și, deși le știa, Părintele Arsenie Boca le încuviința și le găsea soluții viclene, ca să poată fi duse la împlinire. Deci, amăgire de dragul misiunii, iar și iar, ca și în cazul sfinției sale

1Co 14:34 Ca în toate Bisericile sfinților, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice și Legea. 35 Iar dacă voiesc să învețe ceva, să întrebe acasă pe bărbații lor, căci este rușinos ca femeile să vorbească în biserică. 36 Oare de la voi a ieșit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi? 37 Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului.

Și iată cum Părintele Arsenie Boca se vrea manipulator prin scrisoare și al Părintelui Grovu și al Mitropolitului, spre încălcarea Sfintelor Canoane, deși le cunoștea și își dădea seama că le încalcă, de dragul vedeniilor –n.n. ]

Am vrut să te cruț de îngrămădirea oamenilor, fiindcă ei doresc să afle viitorul ăsta pământesc, ce-o mai fi, ce-o mai veni, și cu asta tot samă de nimica e. Să-i îndrumi la Biserică, la căile curăției de păcate. Să nu li se pară destul că au vorbit cu tine sau cu mine.

[ iar avem de a face cu același fel de vedenii la uceniță ca la dascălul ei: ghicirea viitorului, cu pretextul că de fapt se slujesc de aceasta pentru a îndruma spre Biserică. Dar diavolul este oprit de Sfinții Apostoli chiar când propovăduiește adevărul, nicidecum nu este reprodus de Ortodocși: Fap 16:18 Iar Pavel mâniindu-se și întorcându-se, a zis duhului: În numele lui Iisus Hristos îți poruncesc să ieși din ea. Și în acel ceas a ieșit. –n.n. ]

<<<
Cu părintească iubire și purtare de grijă,
Arsenie.
Roagă-te pentru toată lumea.
18. II. ’46 778