toti puii lui bOCA- jakob oae meets Diveevo, nil dorobantu zboara, ioan de la Rarau, preot in cautari

Iacoboaie Radu
13 August 2014
div__43914513.jpg
Rog pe cei care știu ceva despre scrisoarea părintelui Arsenie Boca adresată măicuțelor de la mănăstirea Diveevo, aflată la 12 km de Sarov, să dea un semn.

Părintele Arsenie l-a întâlnit se pare cu adevărat la muntele Athos pe Sf. Serafim de Sarov, când a ținut acel post negru de 40 de zile. De aceea și avea evlavie la acest sfânt din Rusia. Doamne ajută!

apologeticum.ro/2014/08/#comment-366695

APOI ALTI PUI AI LUI bOCA :

preot adam ionel

apologeticum.ro/2014/08//#comment-367342

Domnule Radu Iacoboaie am mare evlavie la un ieroschimonah numit Nil Dorobantu

,fecior de general ,un geniu ,un pustnic cu mari daruri ,al dedublarii si disparitiei instantanee.Nu este destul cunoscut ,

desi este nasul de calugarie al pr Sandu Daniil Tudor de la Rarau si al staretului Victorin de la Sihastria.

Lucrarea sa de doctorat

– si asta am aflat-o luna aceasta de la pr Ioan de la Sihastria Raraului

-avea 4000 de pagini in anii 40 .

Cateva lucruri le gasiti in Martiri si marturisitori ai sec 20 de Fabian Seiche.A fost un adevarat pustnic si ascet ,postitor aspru si ravnitor peste masura ,mustrator al ateilor si nu numai ,si al clericilor .

Incerc sa strang marturii pentru a publica un articol in sensul ca pot sa mai apara marturii despre Sfintia Sa.Am si 3 fotografii cu dansul .Marturiile celor ce l-au cunoscut sunt fabuloase

,in cei 30 40 de ani a fost prezent peste tot ,in orice locsor al tarii

.daca doriti informatii lasati aici un mesaj

div__43914513
Pantelimon apologeticum.ro/2014/08//#comment-442435
Buna ziua! Eu sunt din Mehedinti si acum am aflat despre ieroschimonah numit Nil Dorobantu. ADRESA MEA DE E-MAI: catalinsiatit@yahoo.com

 

ASTAZI – “Părintele Ionel Adam e conştient că Nil Dorobanţu este controversat. Dar crede că aşa sunt mai toate marile perso­na­lităţi duhovniceşti. “Şi părin­tele Ioan Iovan, de la Vladi­mi­reşti, şi părintele Arsenie Boca, pe care ava Nil i-a cunoscut şi i-a preţuit, au fost contestaţi de unii şi iubiţi de alţii. Şi astăzi sunt la fel. De ce în cazul părin­telui Nil ar fi altfel?  formula”

 

  formula-as.ro/-as.ro/2016/1210/spiritualitate-39/sfantul-descult-pe-urmele-lui-nil-dorobantu-20558

 

 

 

 

 

ASCOR__m79d145a7.jpg
ascorcluj.ro/2016/01/22/ieroschimonahul-nil-dorobantu-autobiografie-duhovniceasca/

Joi, 28 ianuarie 2016 la ora 19:30, a venit pr. Ionel Adam de la parohia Borşani (jud. Bacău) să ne vorbească despre persoana ieroschimonahului Nil Dorobanţu.  Întâlnirea a avut loc la Biserica Studenţilor (Str. Haşdeu, nr. 45). Vă mulţumim pentru participare! În cadrul discuţiilor cu tinerii de marţi 02 februarie şi joi 04 februarie, s-a abordat tema fenomenului Vladimireşti şi s-au tras concluzii asupra criteriilor care ne ajută să ne dăm seama dacă un om, sau fenomen este în slujba lui Dumnezeu sau de la Dumnezeu.

Advertisements

4 thoughts on “toti puii lui bOCA- jakob oae meets Diveevo, nil dorobantu zboara, ioan de la Rarau, preot in cautari

  1. ÎN PREMIERĂ: Dorobanțul lui Dumnezeu:

    Transcript-ul:

    Carmen Avram: Vă invit la o nouă ediție ÎN PREMIERĂ.

    Generic: HRISTOS A ÎNVIAT!

    Carmen Avram: Bun găsit. Sunt Carmen Avram și în numele echipei noastre vă urez: Paște Fericit! În această zi sfântă vrem să vă spunem povestea unui monah și duhovnic român despre care ați auzit foarte puțin sau chiar deloc. Un om cu o inteligență sclipitoare și un har atât de mare încât era capabil se spune: „de lucruri incredibile”. Martorii susțin că preotul s-a făcut nevăzut sub ochii agenților de securitate care îl urmăreau și a dezlegat lanțurile doar cu puterea credinței. Se înălța de la pământ în timpul rugăciunilor și citea cele mai adânci secrete ale oamenilor încă dinainte de a-i întâlni. Comuniștii au încercat evident să-l discrediteze, dar pentru cei care l-au cunoscut el a rămas până astăzi un „sfânt” cu atât mai mult cu cât însăși moartea lui e învăluită în mister. Ascultați deci povestea părintelui Nil Dorobanțu așa cum o spun martorii și el însuși.

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): Eu sunt dator să strig sus și tare ce am experimentat științific (vezi scrisoarea 45 către mireni a Sfântului Ignatie Briancianinov de sub transcript – n. n.), controlabil, real. Cu ochii mei L-am văzut pe Dumnezeu (http://crestinortodox.ro/editoriale/il-putem-vedea-dumnezeu-118873.html – n. n.), cu urechile mele am auzit cuvântul Lui.

    Carmen Avram: Așa sună mărturisirea părintelui Nil (Nechifor) Dorobanțu, un mare român, un mare înțelept, un mare monah, un mare duhovnic și un maaare necunoscut. Decenii la rând în România s-a făcut tot ce a fost omenește posibil pentru ca acest preot să fie discreditat, batjocorit, uitat. Harul lui punea în pericol un regim ateu și nemilos. Dar cei care l-au cunoscut nu s-au lăsat păcăliți.

    Victoria Perișoara: Un sfânt mare care mijlocește în fața lui Dumnezeu și pentru noi și pentru toată lumea (ați fost cumva doamna Victoria în fața Tronului Preasfintei Treimi și l-ați văzut pe Nil Dorobanțu mijlocind în fața lui Dumnezeu??? – n. n.).

    Maica Paula Robu, Mănăstirea Suzana, Prahova: „Sfinte Preacuvioase Părinte Nil roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătoasa. Sfinte Preacuvioase Părinte Nil roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătoasa.” Vedeți… și atuncea merge toată ața asta (deci pravila de rugăciune pe ață merge doar la Nil Dorobanțu, nu când zice: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa.” sau „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-mă pe mine păcătoasa”, deși toți monahii îmbunătățiți învață să zicem un număr de rugăciuni către Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, apoi un alt număr către Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, apoi către Sfântul Proroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul și apoi către alți Sfinți – canonizați de Biserica oficială -, maicii îi merge ața doar la Nil Dorobanțu – n. n.).
    Reporter: Câte boabe are?
    Maica Paula Robu, Mănăstirea Suzana, Prahova: 140.
    Reporter: Cât de des vă rugați la părintele Nil?

    Ioana Soare: Eu cred că nu-mi iese din minte niciodată.

    Carmen Avram: Nu-i iese din minte fiindcă l-a cunoscut și l-a perceput întotdeauna ca pe un liant între ea și Dumnezeu. Iar după moartea lui l-a simțit ajutându-o din ceruri. N-are cum să fie altfel, crede, pentru că părintele avea, se povestește, „o inimă atât de mare încât putea adăposti în ea oricât, oricâți și pe oricine”. Iubea egal fiecare suflet întâlnit, fie el prieten, fie el dușman și avea o credință care îl înălța de la pământ. Așa a putut ierta cât i-a fost dat să îndure în scurta lui viață și rezista la toate sacrificiile pe care și le-a impus. Dumnezeu îl înzestrase cu toate darurile hărăzite omului și, se spune, „chiar mai mult decât atât”. Înainte de toate, a avut o minte sclipitoare, 4 facultăți a făcut: Teologie, Filozofie, Litere și Drept, absolvindu-le pe toate „Magna cum Laudae”. Și-a dat doctoratul cu marele teolog Dumitru Stăniloae. „Cunoștea 12 limbi străine și era considerat un geniu”, asta spune preotul Ionel Adam care a citit tot ce există în arhive despre cazul Nil Dorobanțu.

    Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Studiase tot ce se putea studia. Citea cursiv în ebraică, în greacă, în latină, în sanscrită. A citit operele tuturor geniilor, în scrisul original. A studiat materialismul dialectic ca să poată să răspundă ateismului șiii putea să ajungă orice. Totuși a ales să-și depună tot ce a acumulat în știința aceasta a lumii la picioarele lui Hristos.

    Carmen Avram: Într-adevăr avea toate datele ca să devină orice și-ar fi propus. Născut în satul Crainici din Mehedinți, Nil Dorobanțu a fost nepot de general, coleg de școală cu regele Mihai și sublocotenent în armata română. Ar fi putut urma o carieră strălucită în lumea laică, dar el îi aparținea deja lui Dumnezeu, iar pasul decisiv l-a făcut când l-a întâlnit pe Arsenie Boca.

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): Arsenie era văzător cu duhul și îmi zicea „Ortacul”. M-a chemat la el din mijlocul a sute de oameni. Avusese descoperire despre mine în 1945, în martie în săptămâna a doua din Postul Paresimilor. Mâncând pâinea cea binecuvântată de Arsenie am simțit un curent mistic ce m-a transformat.

    Carmen Avram: Atunci a știut Nil Dorobanțu că menirea sa e călugăria și mai mult decât atât, asceza, pentrucă doar prin ea îl putea atinge pe Dumnezeu. Cei care l-au cunoscut nu-și amintesc să-l fi văzut vreodată altfel decât umblând desculț și înveșmântat într-o rasă veche încinsă cu funie.

    Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Ei, o rasă pe el și dulamă. Atâta… Purta cămașă de câlți. Am spălat-o eu. Aceea era îmbrăcămintea lui.

    Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Îmi povesteau maicile la Mănăstirea Măgura Ocnei că au vrut să îi facă o rasă nouă și-l rugau mereu: „Părinte, preacuvioase, vă rugăm vrem să vă facem o rasă. Cum dormiți cu rasa aceasta plină de țepi?”. Și părintele le spunea: „Da Mântuitorul cum a umblat?” („E smerit, mândrulețul!”, http://sfaturiortodoxe.ro/prarsenie_smerenie.htm – n. n.)

    Carmen Avram: Nici să mănânce nu l-a văzut cineva.

    Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Nici somn, nici mâncare. Eu nu știu cu ce trăia omul acela! Era părintele cazat la noi. Dar ce să găzduiești? Că n-aveai nici ce găzdui! Că el era la rugăciune. Toaaaaată noaptea numa în rugăciune era.

    Carmen Avram: S-a dăruit lui Dumnezeu și numele lui a dăruit totul.

    Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Când a murit mama sa, a dat tot din casă de pomană. Pereți goi, tot, tot, tot n-a mai rămas nimic.

    Ioana Soare: Știu că a fost la o mănăstire și a rămas acolo în locul starețului ca să aibă grijă de mănăstire. Acolo se duceau mereu săracii din ăștia năcăjiți care n-aveau. Părintele a început să le dea. Scotea din beci că acolo era bogăție mare. Scotea saci de mălai, scotea de făină, scotea de zahăr, scotea de orez. Vin, a scos tot n-a mai rămas nimica. A dat de pomană la toți săracii tot. Când a venit părintele stareț: „Nil unde e cutare?”. [Nil]: „La Domnul”. Tot a dat și patul starețului l-a dat (Sfântul Apostol Toma a împărțit averea împăratului după ce împăratul i-a dat averea, nu întâi și-a însușit-o și apoi a împărțit-o săracilor; mănăstirea era de obște și deci și bunurile mănăstirii erau de obște, una e să își împartă cineva averea sa săracilor și alta e să împarți averea altora săracilor, fără acordul lor – n. n.). Dar și el săracul dădea tot. Dacă îi dădea cineva îmbrăcăminte, păi el cu primul cu care se întâlnea îl dădea de pomană.

    Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Părintele la mănăstirea Vladimirești tot timpul slujea descălțat și considera acel loc sfințitor și sfânt; și, părintele Ioan Iovan nu-i permitea să slujească descălțat și ruga maicile să îi dea o pereche de încălțăminte, bocanci, pantofi. Maicile la plecare îl pândeau. Părintele Iovan le spunea: „Păziți-l și luați-i pantofii sau bocancii pentru că dacă vine o săptămână la rând, noi n-avem de unde să-i dăm pentru că el cum iese îi dă de pomană.”

    Carmen Avram: Așa, desculț, a cutreierat România (dromomania distruge România – n.n.) și ar fi fost urcat pe cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească (hirotonit întru episcop la Ierusalim, ce episcopi l-au hirotonit??? momeală pentru cei care poate vor citi despre George Văsâi, înșelatul de la Vladimirești, că a fost hirotonit „preot” de Nil Dorobanțu – n. n.). Dar povestesc oamenii, pe Nil Dorobanțu funcțiile nu l-au impresionat (deci până la urmă hirotonia întru episcop nu l-a interesat, e doar așa pentru curriculum vitae, măi câtă „smerenie”!!! – n. n.). El știa ce citise în cartea Sfântă: „că Dumnezeu s-a întrupat și a venit pe pământ nu ca să fie slujit ci ca să slujească”, și atunci, după cum scrie părintele, „a vrut să fie în același timp și director și servitor, și profesor și porcar (porcarii împreună cu toți cei din Gadara l-au rugat pe Iisus să iasă afară din hotarele lor, vezi Matei 8, 33-34; profesor-porcar – n.n.)”. Așa a trecut prin lume lăsând în urmă mirare și zvon (zgomot, https://dexonline.ro/definitie/zvon/769939 – n.n.) de sfințenie. Trăia, se vorbea, întocmai cum a trăit Hristos și ar fi avut chiar o parte din darurile Lui, o spun oamenii care i-au văzut minunile și o spune însuși Nil Dorobanțu în autobiografia lui ca să nu lase nici un dubiu că acolo a fost mână divină.

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): Mântuitorul spunea: „Adevărat, adevărat zic vouă cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac eu și mai mari decât acestea.” (vezi Matei 16, 1-4; Marcu 8, 11-13; Luca 11, 15-30 – n. n.)

    Ioana Soare: Am văzut la un moment dat că se aprindeau lumânările singure. Cum? Nu știu.
    Reporter: Când slujea în biserică?
    Ioana Soare: Când slujea. Da, da, da. Erau mesele întinse, din biserică până afară și erau parastase puse pe mese și pe-o parte și pe alta acolo unde oamenii intrau în biserică. Și când a ajuns părintele acolo i-a întrebat așa cică: „Ce e aicea bă? Ce-ați făcut voi aicea mă? Voi ce-ați făcut aicea e numai o fală, n-ați făcut aicea ceva să fie primit înaintea lui Dumnezeu. Un parastas este atât: un covrig, o lumânare și o bucată de pânză.” Hiuuuu… a stins TOATE lumânările, s-a stins de aicea de afară până în biserică s-au stins lumânările. Cum? A rămas toată lumea surprinsă.

    Carmen Avram: Oamenii l-au văzut aureolat sau sărindu-i scântei din palme atunci când se ruga, iar maica Antonia spune că l-a surprins odată în livada mănăstirii levitând.

    Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Noi ne ascundeam, așa, ca să nu ne vadă, să-l derutăm. S-a ridicat acolo, în livadă, de la pământ. Mai sus de pământ era. În picioare, așa.
    Reporter: Și cam cât s-a ridicat de la pământ?
    Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Un metru și ceva.
    Reporter: Atunci ați văzut cu ochii dumneavoastră?
    Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Da.
    Reporter: Cum e posibil?
    Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Păi, dacă e putere Dumnezeiască, te sui și-n cer. Puterea credinței e grozavă. Toate faptele lui pare că nu-s de pe lumea asta.

    Carmen Avram: O spune și părintele în autobiografie.

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): Oamenii m-au văzut înălțat de la pământ la lumină. Prin levitații, revelații și inspirații Hristos îmi vorbea (categoric nu îi vorbea Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, prin levitații, ci celălalt – n. n.).

    Carmen Avram: Oamenii cred că era ușor de păcate, de aceea putea zbura, să se facă nevăzut, să apară și dispară instantaneu.

    Ieromonahul Ioan Larion Neagoe, stareț Mănăstirea Sihăstria Rarăului, Suceava: A fost un înger pământesc. Cum era și Sfântul Ioan Botezătorul și alți sfinți. A fost om, dar era înger. Am auzit de la Ieroschimonahul Daniel Tudor că mergea cu el și Părintele Cleopa Ilie și, când au ajuns la Negreni, iată părintele Nil spune: „Pe mine mă iertați, mă grăbesc”. Și o dispărut. „Părinte Nil, părinte Nil!” Nu-i! Ei, când au ajuns la Mănăstirea Slatina, acolo e mănăstire de călugări, el era sosit de vreo 3 ore. Avea pe Iisus Hristos în el. Se făcea nevăzut.

    Ion Barbu: A venit la noi, a stat la noi vreo oră jumătate, două ore, cât o fi stat acolo, a plecat de la prispă mai încolo la vreun metru înălțime de la pământ, a trecut peste poartă și s-a dus, nu l-am mai văzut!
    Reporter: A zburat?
    Ion Barbu: Da. Mergea pe deasupra, nu călca, n-atingea pământul. A întins mâinile și a plecat. Exact cum e Mântuitorul pe Cruce, cu mâinile întinse. Am văzut eu cu ochii mei treaba asta.
    Reporter: Sigur nu vi s-a părut?
    Ion Barbu: Cum să mi se pară, dacă a plecat de lângă mine?

    Ioana Soare: Deasupra capurilor la lume părintele era mai sus.

    Nicolae Văraru, fost paznic la Mănăstirea Tarnița: Daaaaaaaa, pe sus doamnă, așa mergea, așa se vedea, numai poalele de la rochie, așa se vedea.
    Reporter: Cum să zboare?
    Nicolae Văraru, fost paznic la Mănăstirea Tarnița: Daaa, n-atingea, toată lumea se uita la el… puterea lui Dumnezeu zic că e, că n-are cum.
    Reporter: Deci vă jurați că cu ochii dumneavoastră ați văzut?
    Nicolae Văraru, fost paznic la Mănăstirea Tarnița: Daaa, daaa. A fost așa de sfânt. Da doamnă, n-a mai fost de atunci preot nici înainte, dar nici pe urmă.

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): Scurtam din drumul spre ceruri, mă simțeam transportat deasupra întregului glob pământesc la picioarele Domnului Hristos. Am trecut apele cele mari ca pe uscat.

    Maica Paula Robu, Mănăstirea Suzana, Prahova: Odată s-a întâmplat când părintele a venit, le-a vorbit pe malul Siretului și pe urmă să ia rămas bun și s-a trezit că era dincolo de Siret. Da’ cum a ajuns dintre dânșii din grupul ăla, cum a trecut dincolo nu l-a văzut nimeni decât l-a văzut dincolo pe malul celălalt („Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.” – Matei 9, 1; „Și lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte” – Marcu 8, 13; Nil de ce nu a făcut așa??? – n. n.).
    Reporter: Într-o clipă?
    Maica Paula Robu, Mănăstirea Suzana, Prahova: Într-o clipă, da, așa.
    Reporter: Și era ud pe…?
    Maica Paula Robu, Mănăstirea Suzana, Prahova: Nimic.

    Carmen Avram: Și mai avea un dar: vedea dincolo de oameni, de gândurile lor, de prezent. Se spune că nici nu era nevoie să te apropii de el ca să știe exact ce greutate îți apasă sufletul.

    Maica Paula Robu, Mănăstirea Suzana, Prahova: Multe femei se duceau la el să mărturisească, dintre care erau și care aveau avorturi și părintele de departe le vedea că ele erau pline de sânge. Era înainte-văzător.

    Carmen Avram: Avea o credință absolută că Dumnezeu e înlăuntrul fiecărui om și deci și înlăuntrul lui (dacă fiecare om este despătimit – n. n.). De aceea era convins că între el și Divinitate nu există nici un obstacol (da păcatul ce e? – n. n.). Așa reușea să vindece.

    Cecilia Hîrnea: Nu puteam să respir, să vorbesc, să mănânc. Cu aceasta (arată o cruce) m-a tămăduit de nu m-am mai operat. Mă dădea pe aicea (și arată zona gâtului) și eu știu ce mai spunea dumnealui?

    Nicușor Grosu: Aveam vreo 6 ani și am avut aici (arată zona de sub maxilarul din partea dreaptă) un “colț de lup”, cum îi spuneau bătrânii înainte. Și nu-mi trecea deloc, deloc. Și era rău tare, dacă așa era de mare! Și a venit preotul, într-o zi…
    Reporter: Părintele Nil?
    Nicușor Grosu: Și mi-a citit dintr-o carte, m-a uns cu crucea, așa, și după o săptămână mi-a trecut ca cum n-ar fi fost nimic. Și mi-a rămas semnul ăsta, aicea (arată zona unde avea colțul de lup). M-a vindecat complet.
    Reporter: Dar cum e posibil?
    Nicușor Grosu: Păi, dacă e de la Dumnezeu, cum să nu fie posibil?

    Carmen Avram: Vestea despre Nil călugărul tămăduitorul, purtătorul de har divin s-a întins în toată România. Oamenii au început să-l urmeze ca pe Mântuitorul Însuși. Se duceau la slujbele lui oriunde s-ar fi ținut, căci părintele Dorobanțu nu stătea prea mult într-un loc. Mii de români luau cu asalt biserica în care se afla el ca să-l asculte și să-l atingă.

    Ioana Soare: Era lume multă, multă, norod de lume era.

    Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: Lume de venea toată valea asta, nu mai încăpea. Pe poiană… era geamurile deschise când făcea slujbă.

    Carmen Avram: Dar mai târziu, când vremurile deveniseră periculoase, părintele nu mai aștepta ca oamenii să vină la el, ci mergea el la oameni.

    Victoria Perișoara: Părintele venea foarte des la noi, făcea Sfânta Liturghie aici pe masă. Avea tot ce îi trebuie: un Sfânt Potir de lemn, fiindcă dânsul când făcea, făcea Sfânta Liturghie cu potirul de lemn. Spunea [Nil] că: „înainte erau preoții de aur și potirele de lemn și acum sunt preoții de lemn și potirele de aur”.

    Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Până și pe ierarhii vremii îi mustra pentru faptul că le spunea [Nil]: „ce rost are să păstrăm o Biserică oficială atâta vreme cât rămân de ea numai zidurile (Biserica oficială – care emană de la o Autoritate, https://dexonline.ro/definitie/oficial/689321 – este Una Sfânta, Soborniceasca și Apostolica Biserică, Singura care oficiază Sfintele Taine, este „unicul organism Dumnezeu-omenesc”, după cum zice Sfântul Justin Popovici în „Biserica Ortodoxă și ecumenismul”, al cărui Cap este Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și din al cărui Trup fac parte trăitorii pământeni, oamenii fără de prihană trecuți în veșnicie, precum și îngerii cerești care nu au păcătuit, și pe care porțile iadului, una dintre ele fiind și Nil Dorobanțu, nu o vor birui – n. n.)”

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): Purtam toată biserica cu mine, 7 kg de Sfântul Sânge (pentru Nil Dorobanțu, vinul înainte de Sfânta Epicleză, reprezenta Sfântul Sânge??? hulă împrotiva Duhului Sfânt – n. n.) și 100 de prescuri cam atât cât aveau atunci toate mănăstirile din România. Creștinii se temeau să vină la biserică, așa că aduceam biserica la ei.

    Carmen Avram: Creștinii se temeau pentru că veniseră anii ’50 când comunismul își făcea debutul creștinismul pleca în pribegie, iar ateismul devenea noua religie.

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): Am predicat apocaliptic, am predicat în iad, am avut predici de nopți întregi, în fiecare noapte, ca la Înviere, de plângeau pereții („Cerurile după cuviinţă să se vesealească, şi pământul să se bucure, şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută: că Hristos S-a sculat, veselia cea veşnică.” – Canonul Învierii, Cântarea 1, iar în nopțile de „Înviere” ale lui Nil plângeau pereții??? – n. n.).

    Maica Antonia Dodița, Mănăstirea Măgura Ocnei: Un hohot de plâns, atât era. Plângea lumea ca la mort.

    Victoria Perișoara: Când predica, lua cele Sfinte și se suia pe masă (pe aceeași masă pe care slujea Sfânta Liturghie în casă??? așa a făcut Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, când a ținut predica de pe munte și toate celelalte predici??? – n. n.) și cu crucea în mână și vorbea, și plângeau oamenii. Mă impresionau lacrimile. A spălat toată casa unde stăteau ei, cu lacrimile lor. Odată au venit foarte mulți poenari, tot satul și nu mai încăpeau. Holul era plin, bucătăria plină, într-o cameră dincolo stăteau și aici. Și alții care nu mai aveau loc înăuntru, veneau după bloc, deschidea geamul acolo, și părintele îi binecuvânta și le dădea tot ce trebuie, sfințenii…

    Carmen Avram: Și popularitatea părintelui creștea vertiginos cu fiecare predică. Pentru oameni era mană cerească, pentru regimul comunist promisiunea unui iad. Securitatea l-a luat deci în vizor și cu cât îl urmărea ea mai îndârjit, cu atât mai curajos devenea părintele Nil Dorobanțu.

    Ioana Soare: Era la defilare. „Trăiască comunismul!”, dă-i cu regimul ăsta și părintele Nil cu icoană mare pe piept, desculț, zdrențos, ăștia se duceau încolo și dânsul le făcea înconjurul și zicea [Nil]: „Hristos a Înviat!”

    Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Părintele își afirma cu toată tăria faptul că există Dumnezeu. HRISTOS A ÎNVIAT! Ei nu suportau cuvântul acesta, îi ardea.

    Carmen Avram: Au vrut să-l ducă la anchetă de multe ori dar până să se lase prins, părintele Nil, le-a demonstrat securiștilor că nu se pot bate puterile omenești cu cele dumnezeiești.

    Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: Și când l-a arestat am fost acolo, doi milițieni au venit și l-au legat cu lanțuri. S-a dezlegat lanțul și l-au scăpat, doamnă!
    Reporter: Și asta ați văzut?
    Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: Da, am venit de pe (după) el la vale, am fost mulți, se uita toată lumea să vadă ce face. A fugit.
    Reporter: Dar cum a scăpat din lanțuri?
    Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: S-o dezlegat lanțurile doamnă!
    Reporter: Cum să se…?
    Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: Așa bine cum vă spun. Și-a scăpat.

    Ioana Soare: Sora Costanda a stat cu el acolo la Crainici și, la un moment dat i-a anunțat cineva că vine securitatea iar și a fugit și securiștii veneau după dânșii. Acuma au ajuns într-o margine, cum ar fi o prăpastie așa în jos, și în momentul ăsta se apropiau, securiștii, să puie mâna pe dânsul. I-a zis dânsul [Nil] lu’ sora Costanda: „Alătură-te de mine” și s-a alăturat de el și au zburat pe malul celălalt.

    Carmen Avram: Astăzi aceste miracole ar putea părea simple legende dacă însăși securitatea n-ar fi făcut greșeala de a le confirma în rapoartele redactate de agenții întorși din urmărirea părintelui.

    Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: În hârtiile CNSAS chiar așa, în dosarul maicii Mihaela, spune: „apare și dispare ca un meteor”. Asta înseamnă că apare într-o fracțiune de secundă și dispare tot la fel și atunci probabil că securiștii știau lucrurile acestea, erau fascinați de întâmplările acestea, pentru că eu cred că acele cuvinte „apărea și dispărea ca un meteor” de fapt era darul său de a dispărea dintre oameni.

    Carmen Avram: Dar într-o zi părintele Nil a fost arestat. S-ar fi lăsat prins, se spune, ca să aducă în timpurile moderne patimile lui Hristos și să le arate oamenilor ce înseamnă iertarea.

    Ioana Soare: Îl băteau și le făcea cruce și zicea că nu ei sunt vinovați, săracii și el îi tot, tot îi iubea și le săruta mâna săracul.

    Carmen Avram: În autobiografie, părintele Nil Dorobanțu vorbește și el despre modul în care a îndurat torturile securității:

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): M-au bătut cu pumnii, cu armele grele, dădeau cu ce apucau în mine, însă eu voiam să sărut mâna care mă lovește, după porunca Domnului: „iubiți pe vrăjmașii voștri”. Hristos a vrut să împlinesc cuvântul Lui închis, flămând, gol, însetat. În temniță am fost, îmi duceam crucea spre noul calvar și am început să cânt „Hristos a Înviat”: Hristos a Înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând, și celor…

    Carmen Avram: „Acolo”, spune părintele, „între zidurile menite să strivească demnitatea și credința oamenilor”, el a continuat să împrăștie cuvântul lui Dumnezeu ca să-i țină în viață. Predica pe întuneric, la ureche sau prin codul Morse și de fiecare dată a fost bătut, umilit, batjocorit. Într-o perioadă, după multe chinuri, a început și el să creadă că Tatăl Ceresc îl părăsise. Și atunci a început să Îl caute insistent în tot ceea ce îl înconjura (panteism??? – n. n.).

    Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: El vedea Sfânta Cruce peste tot, peste tot.

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): Gratiile, sârma ghimpată, ușa și fiarele de la paturi aveau forma Sfintei Cruci. Nu mă mai săturam a privi câte o pasăre în zbor, când ne scotea la aer odată pe lună.

    Carmen Avram: Crucea de la gât îi fusese luată, dar părintele Nil a reușit cumva să păstreze o iconiță. La ea s-a rugat până când, spune [Nil], „divinitatea i s-a arătat din nou”. Într-o zi gardienii și-au dat seama că are icoana pentru că dormind cu ea lipită de obraz îi rămăsese întipărit pe față chipul Maicii Domnului („Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.”, 2 Corinteni 11, 14 – n. n.).

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): Au găsit-o și s-au închinat la ea, era încă o minune din alte mii de minuni pe care le făcuse Hristos cu mine în scurta mea viață.

    Carmen Avram: Și apoi un nou semn i s-a arătat chiar la proces, în timp ce el se ruga în gând pentru iertarea acuzatorilor săi:

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): Am început rugăciunile de dezlegare în sala de tribunal așa cum eram: singur, gol, rănit, exilat. După ce îi dezlegam și făceam Sfânta Cruce mărturiseau că au fost siliți să mintă în declarații. Dacă martorii acuzării m-au apărat cu atâta frenezie, ce nevoie mai era să vie cei ai apărării?

    Carmen Avram: După 4 luni a și fost eliberat, doar că între timp fusese eliminat de clerul colaboraționist din rândul preoților. Atunci a avut viziunea a ceea ce urma să se întâmple.

    Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: [Nil]: „Voi m-ați dat afară, dar în câțiva ani veți pleca cu toții din altare” și s-a împlinit prorocia în 1959 când toți au plecat din mănăstiri.

    Carmen Avram: A continuat să fie hăituit și alungat din loc în loc. Securitatea părea hotărâtă să îl urmărească până la moarte, de aceea a și rugat pe cineva să anunțe în ziar decesul lui, iar el s-a retras în munți ca să ducă o viață de pustnic.

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): Mi-am făcut biserica în mijlocul codrilor, în pustnicie. Am învățat să predic fiarelor, codrilor, păsărilor cerului, florilor, plantelor, îngerilor.

    Ioana Soare: Animalele astea își puneau botișorul pe labe și stăteau și-l ascultau pe părintele cum predica.

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): S-a întors din pustnicie după un deceniu, dar s-a ținut departe de lume păstrând legătura doar cu oameni de încredere.

    Livia Cârmaciu, fina lui Nil Dorobanțu:S-a ținut de tăică-miu că cea mai mare dorință a lui este să sfințească apa în Dunăre. S-a dus acolo cu tăică-miu. Când a venit acasă știți cum mergea? Așa sărea exact ca un vrăbioi și-a luat-o de gât pe maică-mea și zice: Marioară nici nu știi cât de bucuros sunt că reușii să sfințesc apa în Dunăre și-a început că apa care o sfinții aici, nu știu peste cât timp i (e) în Marea Neagră, nu știu peste cât timp i (e) în oceanul nu știu care.

    Carmen Avram: În anii care s-au scurs până la moartea lui a trăit numai prin poduri, cuști de câini, cocini, grajduri,

    Nil Dorobanțu (din autobiografie): în șuri, în păduri, prin beciuri, în fân, în cetină, în noroi și pe gheață, noaptea și ziua Hristos vine la orice rugă făcută fără îndoire (nu vine la orice rugă, ca și cum ar fi vreun duh din lampa fermecată, ci ascultă orice rugă – „Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă, întru dreptatea Ta.”, Psalmul 142, 1 – doar dacă e spusă cu duh umilit dintr-o inimă înfrântă și smerită, „Jertfa lui Dumnezeu – duhul umilit. Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi”, Psalmul 50, 18 – n. n.).”

    Carmen Avram: Nepoata părintelui ne povestește că în ziua nunții ei monahul a vegheat-o și binecuvântat-o din ascunzișul lui.

    Veronica Dorobanțu-Boghici, nepoata lui Nil Dorobanțu: Toată nunta a fost privită de părinte din podul grajdului (parcă Nil „Trăia, se vorbea, întocmai cum a trăit Hristos”, așa a procedat Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, la nunta din Cana Galileii??? – n. n.) deasupra de cocina porcilor.

    Carmen Avram: Acolo în grajd își construise părintele un perete dublu unde a stat înghesuit și pe întuneric luni de zile.

    Veronica Dorobanțu-Boghici, nepoata lui Nil Dorobanțu: Atâta avea dimensiunea. Era așa de strâmt, încât nu putea să stea doi oameni sau să stea să se așeze, măcar să stea ciuci. Așa stătea chinuit, aciia era ascunzișul lui.

    Carmen Avram: Dar a continuat să-l slujească pe Dumnezeu. În toată viața lui a avut o singură zi în care n-a făcut slujbă, în cea în care a fost arestat și așa s-a și stins, în rugăciune. Era 1977, la două săptămâni după cutremur.

    Parascheva: Am stat lângă el până a murit. Știu că l-am îmbrăcat atunci când a murit, bocancii știu că eu i-am băgat în picioare.

    Carmen Avram: Preotul care l-a condus pe ultimul drum spune că i-a văzut trupul plin de răni și de vânătăi.

    Preotul Ion Nistoran: Era negru cum e haina mea. De unde am dedus eu că a fost bătut.
    Reporter: Și de la rănile alea a murit?
    Preotul Ion Nistoran: Mda.

    Carmen Avram: De ce și de cine e încă un mister la fel cum e și ceea ce s-a întâmplat în toamna anului trecut când se împlineau 38 de ani de la moartea lui. Apropiații părintelui Nil au vrut să-l dezgroape și să-l mute în cavoul familiei, dar când pământul mormântului a fost îndepărtat mulțimea adunată a înmărmurit, sicriul era gol, nici urmă de trupul monahului („a dispărut ca un meteor”, https://dexonline.ro/definitie/meteor/686117 – n. n.).

    Leonora Dorobanțu, verișoara lui Nil Dorobanțu: L-a căutat și nu l-a găsit.
    Nu l-a găsit.

    Leonora Dorobanțu, verișoara lui Nil Dorobanțu: L-a căutat o zi și-o noapte.

    Ioana Soare: Ori l-au dezgropat comuniștii ca să-i facă analizele să vadă cu ce puteri a lucrat, ori l-a luat Dumnezeu la cer cu trup cu tot (sau mai degrabă l-a luat cel de care a fost înșelat – n. n.)

    Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: Dacă nu se găsește, NORMAL că l-a luat Mântuitorul sus.
    Reporter: Poate l-o furat cineva…?
    Nicolae Văraru, fost paznic mănăstirea Tarnița: Și ce-a făcut cu el doamnă? Trebuia să-l pună undeva la vreo mănăstire ca oseminte.

    Carmen Avram: Dar cea mai mare minune legată de părintele Nil Dorobanțu a fost descoperirea manuscriselor sale. 9000 de pagini de teologie și câteva autobiografice. Nimeni nu știe când a scris, nimeni nu știe cum, nimeni nu știe unde.

    Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Și surprinzător în aceste mii de pagini nu există nici o corectură și nici o ștersătură. Toate paginile sunt de o cursivitate extraordinară…

    Carmen Avram: de parcă ar fi fost dictate de o voce divină, spune preotul. Asociația „Nil Dorobanțu” a tipărit până acum 7 cărți cu scrierile părintelui. Altele cu mărturii și revelații urmează să vadă lumina zilei de îndată ce vor fi deslușite („Și surprinzător în aceste mii de pagini nu există nici o corectură și nici o ștersătură. Toate paginile sunt de o cursivitate extraordinară…” – n. n.). Unii încă puțini se bucură mult că povestea acestui om, care s-a străduit toată viața să confirme existența lui Dumnezeu, va ajunge, în sfârșit, să fie cunoscută în toată țara (Doamne, ferește!!! – n. n.). Alții însă, nu sunt preafericiți (cât de subtil, ca să nu spunem viclean!!! – n. n.).

    Preotul Ionel Adam, Adjud Vrancea: Părintele Arsenie Boca și părintele Nil, amândoi sunt gemeni în minunile lor și mie mi s-a reproșat (de către cine, cumva de unii dintre ierarhi??? – n. n.) de foarte multe ori că: „Ai grijă părinte să nu creezi un alt fenomen, fenomenul Nil Dorobanțu”.

    Carmen Avram: Dar fenomenul Nil Dorobanțu nu trebuie creat, ci reînviat. El a existat deja, din nefericire însă în vremuri protivnice credinței la un asemenea nivel. Poate că acum e exact momentul în care am avea mare nevoie să-l cunoaștem (în iunie la Sinodul Panortodox, se spune că este în program să intre în scenă cel cu al cărui duh a lucrat Nil Dorobanțu și au nevoie ca Nil să fie cunoscut pentru a înșela cât mai mulți români – SĂ NU FIE!!! – n. n.)

    Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu. Scrisori către mireni, Scrisoarea 45. Despre științele omenești. Rațiunea cu nume mincinos. Despre înțelepciunea duhovnicească și cea trupească, Editura Sophia, Editura Cartea Ortodoxă, București 2012, pp. 146 – 147:

    Like

  2. http://basilica.ro/parintele-arsenie-boca-trecut-prezent-si-viitor-tema-conferintei-sustinuta-de-ips-laurentiu-in-italia/

    […]
    Înaltpreasfinţia sa, preşedinte al comisiei de canonizare a Părintelui Arsenie Boca, a vorbit la începutul conferinţei despre criteriile ce premerg declarării sfinţeniei unei persoane în Biserica Ortodoxă, afirmând că principalul motiv este evlavia poporului, urmat de ortodoxia credinţei, o viaţă morală ireproşabilă, fapte minunate în viaţa sa şi după aceasta.
    […]

    Drumul sfinţeniei: din istorie în calendar
    http://ziarullumina.ro/drumul-sfinteniei-din-istorie-in-calendar-36861.html

    […]
    Prima dintre ele este „ortodoxia neîndoielnică a credinţei, păstrată până la moarte şi manifestată prin proslăvirea de către Dumnezeu, manifestată prin puterea de a suferi moartea martirică; puterea de a suferi diverse chinuri; puterea de a-şi închina viaţa celei mai înalte trăiri religioase; puterea de a săvârşi minuni, în viaţă sau după moarte; puterea de a apăra cu devotament dreapta credinţă. Iar acestea sunt întărite de răspândirea miresmei de sfinţenie după moarte şi confirmarea ei prin cultul spontan“, ne mai spune protos. Veniamin Goreanu.
    […]

    Despre canonizare: Cum se face trecerea in randul sfintilor
    http://apologeticum.ro/2011/05/despre-canonizare-cum-se-face-trecerea-in-randul-sfintilor/

    […]
    Pentru a fi feriți de necredință, autoritatea bisericească a fixat câteva criterii după care cineva poate fi trecut în Sinaxar. Din condițiile de fond amintim:
    1. Ortodoxia neîndoielnică a credinței celui ce urmează a fi canonizat, ortodoxie păstrată până la moarte.
    2. Proslăvirea lui de către Dumnezeu, manifestată prin moarte martirică pentru credință, prin puterea de a săvârși minuni și puterea de a apăra eroic Biserica Ortodoxă.
    3. Răspândirea miresmei de sfințenie după moartea lui și confirmarea acesteia, prin cultul spontan acordat de poporul credincios.
    […]

    Despre canonizarea sfinților în Biserica Ortodoxă (Fragmente din articolul Despre canonizarea sfinților în Biserica Ortodoxă – noțiuni introductive de pr. prof. Liviu Stan, publicat în Ortodoxia, an II, nr. 2, apr-iunie, București, 1950):
    http://stefancelmare.ro/Criterii-s2-ss12.htm

    […]
    Pentru a se putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții de fond:

    1. Ortodoxia neîndoielnică a credinței celui despre care se tratează, ortodoxie păstrată până la moarte, fie în tot timpul vieții, fie în timpul de la care a îmbrățișat credința ortodoxă.

    2. Proslăvirea lui de către Domnul, cel puțin printr-unul din următoarele daruri sau puteri:

    a) puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credință.
    b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru mărturisirea dreptei credințe, până la moarte.
    c) puterea de a-și închina viața celei mai desăvârșite trăiri morale și religioase.
    d) puterea de a săvârși minuni în viață sau după moarte – sau în fine –
    e) puterea de a apăra și de a sluji cu devotament eroic credința și Biserica Ortodoxă.

    3. Răspândirea miresmei de sfințenie după moartea lui și confirmarea acesteia, prin cultul spontan pe care i-l acordă poporul credincios, numărându-l în rând cu sfinții. Cultul acesta poate fi organizat sau difuz, manifestându-se printr-o cinstire simplă, prin faima sau numele de sfânt. De la îndeplinirea acestei condiții pot face excepție numai mucenicii dreptei credințe.

    Existența condițiilor de fond, și anume existența neîndoielnică a primei și a celei de a treia – care poate lipsi numai în cazul martirilor – ca și a oricăreia dintre cele enumerate la cea de a doua, îndreptățește autoritatea bisericească să procedeze la actul de canonizare.
    […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s