Cuvinte vii… hule despre reincarnare

Sanctificarea lui bOCA … Sa-l ia ai lui…
“cartea”  Cuvinte vii, pagina 271 (preluata in “Talantii imparatiei“) –  la capitolul “108 – Taina lui Ilie şi Ioan” – se “intreaba” despre reincarnare si contine hule in loc de raspunsuri, pe care le-ar fi putut da pana si copiii de la gradinita.

Desi folosita – prin citare pe sarite – pentru a argumenta ca boca combatea reincarnarea, predica din 14 decembrie 1949 (blestematul an al caderii sale) este o hula de la un capat la altul.

Analiza a fost facuta la https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/dreptul-canonic-ortodox/a-despre-ortodoxia-neindoielnica-a-credintei-celui-despre-care-se-trateaza/h-din-invataturile-pagane-scrise-ale-parintelui-arsenie-boca/ de parintele Gheorghe Anitulesei in luna mai 2015.

Cu scarba redau mai jos acea “predica” – subliniind doar locurile unde varza este mai infoiata:

<< Unii din ucenici totusi au retinut cuvântul lui Iisus despre înviere, care i-a scapat lui Petru, si se întrebau între ei: „ce poate sa însemneze a învia din morti ?” Si nu gaseau cu ce sa se dumireasca decât cu ce auzisera de pe la carturari; deci L-au întrebat pe Iisus: „Pentru ce spun carturarii ca trebuie sa vie mai întâi Ilie ?”

– Se vede ca Iisus provocase în sufletul carturarilor întrebarile îndoielilor ultime, care i-au determinat sa ispiteasca Scripturile cu deadinsul. Ei asteptau pe Ilie, potrivit proorociei lui Maleahi 3,1, care sa le confirme pe Mesia. Si a raspuns Iisus: „Adevarat, Ilie venind întâi, va rândui toate… Dar va spun ca Ilie a si venit, si au facut cu el ce-au vrut – dupa cum e scris pentru dânsul.’

îngerul Gavriil, vestindu-i Zahariei nasterea unui prunc – pe care-l cerea în rugaciune – preciza: „El va merge înaintea Domnului, cu duhul si puterea lui Ilie” (Luca 1,17). Fiul Zahariei stim ca a fost Ioan Botezatorul. (Cine stie, daca tatal sau ar fi stiut ca pentru copilul acesta va avea sa moara ucis între templu si altar, oare l-ar mai fi cerut ? – E o rânduiala ca noi nu stim viitorul: am zadarnici rânduieli providentiale.)
Dar Ioan era reîntruparea lui Ilie ? „Cu duhul si puterea lui Ilie” n-ar putea merge si altcineva, de pilda Ioan ? A fost un singur suflet, o data în Ilie, a doua oara în Ioan ? Ar fi prin urmare vieti succesive ?
„Reîncarnarea” ar avea baze în Revelatie ?
Astea-s întrebarile si misterul.
Când Ioan a trimis din temnita o întrebare lui Iisus, cu prilejul acesta Iisus a mai precizat despre Ioan: „Ce-ati iesit sa vedeti ? – un prooroc ? Da, zic voua, si mai mult decât un prooroc. Caci el este acela de care s-a scris: «Iata eu trimit înaintea fetii tale pe îngerul meu, care va pregati calea Ta înaintea Ta»”. Deci Ioan era Ilie sau era înger; sau Ilie era înger ?
Daca dupa înviere toti vom fi ca îngerii, atunci rapirea lui Ilie la Cer sa fi fost cauza transformarii (stramutarii – desi nu corespunde nici cuvântul acesta -) unui om în înger ?
îngerii si oamenii sunt ordine distincte. Dogmatic.
Dar daca Dumnezeu poate si din pietre sa faca fii lui Avraam, sau pe magarita lui Balaam sa vorbeasca omeneste ? – Cine-I poate pune hotare ? Ca nu putea sa fie înger mai înainte de aceea ne stau marturie si cuvintele lui Iacov: „Ilie, om pacatos asemenea noua a fost, dar cu rugaciune s-a rugat…” (Iacov 5,17). Dar ce mai întelegem atunci prin „înger” ?
întâi întelegem fapturile ceresti, cetele îngerilor. Al doilea înteles e cel de „trimis” al lui Dumnezeu – cu o misiune. Pentru acest al doilea înteles gasim la Maleahi ca si preotii sunt numiti îngeri, când zice: „Buzele preotului cuprind stiinta si din gura lui cautam sa iasa învatatura, caci el îngerul Domnului Savaot este (Maleahi 2,7).
Dar în ce priveste pe Ioan Botezatorul, echivalenta înger = trimis, începe sa nu mai fie multumitoare. Cuvintele; „Iata Eu trimit pe îngerul Meu înaintea fetei Tale“, ar fi stirbite din înteles. Apoi, la Schimbarea la Fata a Domnului, vin de fata si vorbesc cu Iisus, Moise si cu Ilie. Moise din iad. Ilie – din Raiu sau din iad ? Daca consideram pe Ilie independent de Ioan, atunci a venit din Rai. Daca Ioan era Ilie, atunci stim din Predanie ca Ioan a fost înaintemergator al Domnului si în iad; în cazul acesta si Ilie a venit din iad.
Ca Ioan a fost înger, sau era Ilie transformat de Rai în înger, ramâne iarasi o întrebare: de ce Ioan e reprezentat în icoane de Biserica veche, îndata dupa taierea capului (si cu el pe tava Irodiadei) printr-un Ioan cu aripi: – semnele firii îngeresti ?
Deci îngerii pot reveni pe pamânt în trupuri pamântesti, ori de câte ori sunt trimisi ? Reîncarnarea lor (desi numai unul, Ilie sau Ioan pune „problema” asa, – ca sa nu generalizam), nu mai e propriu-zis doctrina indiana a reîncarnarii.

Reîncarnarea se refera la oameni, – si deosebirea dintre om si înger e o deosebire de natura, nu numai de desavârsire -, deci oamenii, fortati de karma, trebuie sa se renasca în vieti succesive, sa-si ispaseasca, fara sa stie, vinovatii din vietile trecute, pânâ când, învatând sa se dezlipeasca de dorinta vietii, nu mai contracta legaturi care sa-i reclame, prin karma, la ispasiri. Purificarea aceasta, aceasta „mântuire” indiana se face automat si necesita pentru un suflet perioade de zeci de mii de ani. E o teorie a „mântuirii“, dar nu e mântuirea.
Daca doctrina aceasta ar exprima adevarul, toata iconomia mântuirii omului, descoperita noua prin Hristos, ar fi inutila. Mântuirea era automata. însasi venirea lui Iisus n-ar mai fi avut rost.
Dar, fiindca a venit Iisus si a pus cu adevarat problema mântuirii omului, reîncarnarea – „mântuirea” automata – nu are nici o baza în Revelatie. Mai spune ceva si sfântul Pavel – deci tot Revelatia -: „.., este rânduit oamenilor o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata” (Evrei 9,27), deci nu e rânduit sa fie vieti succesive întrerupte de moarte.
Cu Ilie înca nu s-a terminat. El e prevazut, ca Ilie, înaintemergator, dar al zilei celei înfricosate a Domnului, pe la coptul neghineipamântului: „Iata Eu va trimit pe Ilie proorocul înainte de a veni ziua Domnului, cea mare si înfricosata” (Matei 3,23).
* *
Lasat-am întrebarile sa se ciocneasca de toate stavilarele tainei si sa-si dovedeasca zadarnicia, izbindu-se de limitele îngaduitului.
Dincolo este împaratia marilor taine ale existentii.
Dumnezeu tine ascunse în mister rânduieli nestiute de îngeri si oameni.
Poate ca, gândindu-Se la aceste taine ale Tatalui, si vorbindu-le foarte de departe cu câtiva ucenici, Iisus s-a transfigurat si transpus în mister pâna la asa masura ca, venind apoi la ceilalti ucenici si la multime, pe care i-a gasit aproape certându-se, „toti s-au înfiorat si au alergat sa I se închine.
Despre asa ceva nu avem stire sa se mai fi întâmplat.
Poate ca ei au dezlegat „înfiorându-se si închinându-se” cel mai bun raspuns, vrednic de împaratia marilor Taine. >>

• Toma ...