“Cei ce nu se sfătuiesc cad ca frunzele!” sau “aveti mila de Sangele pe care Domnul nostru Iisus Hristos L-a varsat pentru noi toti, aveti mila de turma pe care o pastoriti si aveti mila de sufletul sfintiei voastre”

Sanctificarea lui bOCA … Sa-l ia ai lui…

despre Boca, cazut in:  rataciri spiritiste, idei eretice steineriene, inselat, cu demonism latent in pictura sincretista “inovatoare”, grosolan fara duhovnicie reală – cititi in Jurnalul Arhim. Paulin Lecca ( vedeti inca si  ce martori sunt invocati ! ):

<<“Mi-e teamă că îi voi spune, între patru ochi, părintelui A., cum, cu toate străduințele sale misionare si „vizionarea început să greșească de când nu mai ascultă de nimeni; nici măcar de Părintele Stăniloae, pe care l-a ajutat o vreme în mod real, iar cei ce nu se sfătuiesc cad ca frunzele!
Despre ședințele de spiritism si ideile eretice steineriene ale acestui ieromonah, aflat în inselare, mai stiu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, Părintele Benedict Ghius, Părintele Adrian Fageteanu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Profesor Dumitru Radu s.a., toti atrăgându-i atenția ca greșește, dar fără folos.
Iar pictura sa de la Drăgănescu – Mihăilești, mult lăudată de „novatori”, este in mod explicit sincretistă si ecumenistă, frizand erezia, cu „inovatii” inacceptabile si elemente catoliciste introduse printre erminiile ortodoxe, chipurile sfinte exprimând mai degrabă un demonism latent decât dumnezeire, pe care l-au sesizat specialiștii ortodocsi din domeniu, dar si unii crestini atenti si lumininati.”

Citatul a fost postat de Ecaterina  – care merita aprecierile primite – la https://saccsiv.wordpress.com/ (Nota 10 din Jurnal duhovnicesc, îngrijitor ed.: dr. Ioan Gându, Ed. Studion,‎ Bacău, ‎2013, vol 1, la paginile 109-110).

Inceputul citatului:

”Pe vremea când părintele A se afla in apropiere de București, mai multi creștini mă tot îndemnau stăruitor să merg la dânsul, fiindcă ar fi „clarvăzător si-mi poate spune trecutul, prezentul si viitorul. Deja aflasem mai multe lucruri ciudate despre felul de a fi al părintelui, iar insistențele si laudele excesive mă făceau si mai recent: „Vă mulțumesc frumos fraților dar nu merg! La un moment dat, un frate de credință contrariat de refuzul meu ferm, întrucât stia bine că, pe vremea aceea, nu pierdem nici un drum de folos la vreun părinte duhovnicesc, chiar îmi zisese:
– De ce, frate doctor, vă e teamă cumva că părintele o să vă dea păcatele pe față?
Zâmbind binevoitor, i-am zis:
-Nu, frate, nu mi-e teamă deloc, fiindcă deja mi le-am dat singur pe față înaintea lui Dumnezeu si a duhovnicului meu, om cu viață sfințită si sfințitoare. Si oricum lipsa de tact, ca sa nu zic grosolănia, nu are nimic comun cu duhovnicia reală. Apoi , părintele A. nu are ce sa-mi spună in plus; trecutul mi-l stiu, iar rănile păcatelor mă ard si acum, prezentul mi-l vede toată lumea, chiar si fratia ta , neavând în el decât căință si ceva nădejde de îndreptare; iar viitorul, nu-l stie decât numai Bunul, Dreptul si Milostivul Dumnezeu, Care la vremea potrivită, prin iconomia Sa de nepătruns, mă va pregăti pentru el… De ceva, totuşi, mă sfiesc, frate! “>> (restul a fost preluat in debut)

Edificator este a fi consultat si https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/, la sfarsitul postarii – unde poate fi si descarcat in format PDF (si de unde am preluat  cu afectiune, imagini )

Citam alte pasaje relevante din jurnal, de la Adevărul Despre Arsenie Boca:

<<Ca unul care nu are o lucrare lăuntrică, ‎de ‎pocăință și smerenie, diavolul vorbea prin Florica numai lucruri exterioare, de ‎suprafață, căci nu ne putea da ceea ce el însuși nu are. Ex nihilo nihil. Dar, când ‎doamna i-a vorbit despre ‎părintele A., atunci Florica a răspuns:‎

‎-‎        Duceți-mă la iubitul meu A.! – deși Florica nu-l cunoștea ‎și nici nu auzise ‎de el.‎

cu barba

[…] Pe drum, i-am spus fetei cum părintele A. „citește gândurile”, ‎deci să nu ‎ascundă nimic, ci să mărturisească tot ce are pe suflet, ‎crezând că dacă-i spune ‎totul, părintele A. își va da seama că ‎fata este înșelată de diavol și ne va preveni ‎să ne păzim de ‎cursele Iui. Dar, spre mirarea noastră, părintele A. nu numai că ‎nu ‎ne-a prevenit, dar o aproba imprudent pe fată, într-un mod ‎inacceptabil.‎

La un moment dat a început să circule zvonul că Florica a ‎damblagii. Zăcea într-‎o casă dincolo de pârâu. Dorind să văd ce ‎s-a întâmplat, am văzut o mulțime de ‎fete și femei trecând râul ‎spre acea casă. Eram sigur că acolo este și părintele A. ‎Am ajuns ‎ultimul. Când am apărut în cadrul ușii, părintele A. stătea pe ‎scaun cu ‎spatele spre mine și cu fața spre Florica, întinsă pe pat ‎și comportându-se ‎întocmai ca o fată capricioasă.‎

‎-‎        Ia, lasă-mă în pace! – îi spunea părintelui A.‎

Apoi, după o pauză, poruncea pe același ton:‎

‎-‎        Dă-mi lumânarea!‎

Femeile care mă văzuseră în cadrul ușii au început să se în-‎toarcă spre mine, iar ‎părintele A., simțind că ele își întorc capetele, s-a întors și el spre ușă, dar, ‎văzându-mă, a oprit „bâlciul”.‎

boca rasputin

După o vreme, sărmana Florica s-a umplut de buboaie mari pe ‎tot trupul, iar în ‎cele din urmă a căzut pe podele, precum epilepticii, cu spume la gură, stând așa, ‎nefericita, vineri,‎ sâmbătă și Duminică. Se speriase lumea de ea. Atunci, n-‎am ‎mai stat pe gânduri. Mi-am luat rămas bun de la părintele A., ‎mulțumindu-i ‎pentru ospitalitate. Mi-am luat rămas bun de la ‎Florica și ușurat, simțind cum mi ‎s-a luat un pietroi de pe suflet, am luat-o spre Frăsinei, scăpat ca din ghearele ‎unei fiare ‎sălbatice. Mai târziu, m-am interesat de Florica. Mi s-a spus că ‎s-a dus ‎la Brașov, unde a devenit prostituată, dar o puneam ‎mereu la rugăciuni.

semnul

‎[…]‎  Când am sosit la mănăstirea de la Sâmbăta cu rezultatul, părintele A. s-a aprins ‎de mânie și, cu ochi scânteietori, mi-a zis:‎

‎-‎        Faci niște țicneli… Acum, du-te înapoi și depune jurământul.‎

‎-‎        Dar nu mă lasă conștiința să acționez împotriva adevărului, încercai să mă ‎îndreptățesc.‎

‎-‎        Aruncă asupra duhovnicului toată răspunderea și du-te ‎înapoi ca să depui ‎jurământul – îmi zise părintele A., hotărât.‎ ‎[…]‎

Într-o seară liniștită de vară, ședeam pe banca de la malul lacului de la ‎mănăstirea Sâmbăta și admiram frumusețile naturii. ‎Părintele Mladin, fostul meu ‎coleg de facultate și actualul Mitropolit, se apropiase încet pe la spate și se ‎așezase lângă mine.‎

‎-‎        Ce părere ai despre părintele A.? – mă întrebase el, fără ‎să mai facă vreo ‎introducere.‎

‎-‎        Deocamdată, n-am nici o părere. Cred că sunt prea păcătos și nu-l înțeleg – ‎i-am răspuns – gândindu-mă că părintele A. ‎are clarviziune și e socotit un om ‎sfânt…‎

nud4

‎-‎        Ce anume nu înțelegi? – insistase Părintele Mladin.‎

‎-‎        Iată, de pildă, de atâta vreme mi-a tot spus să-mi iau licența, ca să mă ‎închinoviez la Sâmbăta. Acum, după ce-am ‎luat-o, nici nu vrea să stea de vorbă ‎cu mine. Spunându-i că aș ‎vrea să mă spovedesc la el, a fugit pur și simplu, de ‎nu l-am ‎mai putut ajunge din urmă…‎

Odată stătea la o masă din curte, iar în jurul lui mai multe femei de la țară și ‎câțiva țigani. M-am apropiat să ascult și eu un ‎cuvânt de folos. Atunci, părintele ‎A., ridicând ochii spre mine, ‎a întrerupt conversația și le-a zis celor prezenți:‎

‎-‎        îl vedeți pe „ăsta”? I s-a lungit barba de când mă tot roagă să-l primesc ‎aici, și eu nu-l primesc – zise el, râzând batjocoritor.‎

mustata

Când era la mănăstirea Bistrița, m-am dus de la Govora pe jos, ‎cu același gând ‎de a mă face ucenicul lui. Dar părintele A. m-a ‎întâmpinat cu atâta ostilitate și ‎dispreț, încât m-am retras în ‎bisericuță, am intrat într-o strană în fața icoanei ‎Mântuitorului ‎și am început să rostesc rugăciunea lui Iisus cu inima îndurerată și ‎zdrobită. La un moment dat, mi-a venit o umilință atât de ‎profundă, de nici nu ‎mai știu cum am ajuns în genunchi în fața icoanei Mântuitorului. Mi se părea că ‎Domnul ‎Iisus îmi spunea: „Nu te mâhni, Eu sunt cu tine, nu te voi ‎părăsi ‎niciodată”. Plângeam în hohote de atâta bucurie și mângâiere.‎

Când m-am dus la părintele A., pentru a-mi lua rămas bun, el a ‎observat pe ‎chipul meu o pace, o liniște, o siguranță și o lumină, ‎cu totul deosebite, fiind ‎destul de respectuos. Acestea sunt ne-‎dumeririle mele și, de aceea, zic că nu-l ‎cunosc.‎

‎-‎        Eu, însă, îl cunosc. Am venit odată cu el aici. Pe când era ‎încă neîmbrăcat ‎în haină călugărească, se ocupa cu ghicitul în ‎palmă. Femeile din satele vecine ‎ziceau între ele: „Hai la popa ‎vrăjitorul!”. Când Mitropolitul Bălan a văzut că ‎vine lumea să-l ‎caute, a zis: „Să-l facem preot, ca să folosească lumea care ‎vine ‎la el,..”. Și așa l-a făcut preot, iar părintele A. se ocupa în continuare cu ‎chiromanția, dar și cu alte științe oculte… Nota 10‎.‎

‎-‎        Aveți dreptate, preacuvioase, i-am confirmat părerea. Tot ‎la Bistrița, la ‎despărțire, părintele A. mi-a dat o carte introdusă ‎în două plicuri mari, unul în ‎altul, atrăgându-mi atenția, în mod ‎special, să nu le dezlipesc și să nu umblu ‎înăuntru, ci s-o dau în ‎mâna părintelui Pandoleon. I-am respectat dorința, cu ‎toată ‎evlavia și frica. Dar, când am trecut cu traista prin Govora Băi, ‎milițienii ‎m-au crezut colportor. M-au dus la „Miliție”, m-au ‎controlat și apoi m-au ‎întrebat ce se află în plic.‎

‎-‎        Nu știu, i-am răspuns. Un preot de la Bistrița mi l-a dat, ca ‎să-l transmit ‎unui preot de la Govora.‎

‎-‎        Lasă că vedem noi îndată, au zis milițienii, ducând cartea ‎acasă lai șeful ‎miliției.‎

Peste puțin mi-au restituit plicul desfăcut. Era o carte de Rudolf Steiner, în care ‎se vorbea despre clarviziune, aură etc.‎”

Concluzia tragica a tras-o atunci Pr. Lecca – La pagina 71 citim (vezi si https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/): << […] Ajuns la Frăsinei, i-am scris părintelui A. o scrisorică cu următorul conținut: ‎‎„ Preacuvioase parinte A. [arsenie boca], aveti mila de Sangele pe care Domnul nostru Iisus Hristos L-a varsat pentru noi toti, aveti mila de turma pe care o pastoriti si aveti mila de sufletul sfintiei voastre.

sf vasile

Poate mai tarziu o fi ascultat, dar sigur nu sunt, fiindca n-am vazut o lepadare publica a sa de toate acele rataciri spiritiste si erezii steineriene. >>

Advertisements

One thought on ““Cei ce nu se sfătuiesc cad ca frunzele!” sau “aveti mila de Sangele pe care Domnul nostru Iisus Hristos L-a varsat pentru noi toti, aveti mila de turma pe care o pastoriti si aveti mila de sufletul sfintiei voastre”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s