pag. 63 – MULTELE „MINUNI” ALE PĂRINTELUI ARSENIE BOCA

63

G. MULTELE MINUNI” ALE PĂRINTELUI ARSENIE BOCA

3. Părintele Arsenie Boca făcea prea multe minuni, avea prea multe daruri. (citat „Nu pare oare suspect faptul că A. Boca [sic!] avea atâtea daruri… ?”).

O afirmație asemănătoare am auzito odată și față de Sfântul Nectarie, învinuit și el că face prea multe minuni. Doar că era o opinie izolată a unui om care abia venise la Biserică și care a fost, totuși, exprimată cu prudență și decență. Chiar și termenul de „Sfântul Nectarie” a fost întrebuințat de persoana în cauză.

[Cu toate acestea Sfântul Ierarh Nectarie nu face atâtea minuni ca… Părintele Arsenie Boca, dar nu în sensul înțeles de Părintele Aldea, fiindcă Părintele Gheorghe nu se referea la vreo statistică, multele minuni nu însemnând un număr de x, mai mare ca y. Prea multele minuni se referă la faptul că tot accentul mesajului sfinției sale și tot scopul pentru care este căutat de mase și propovăduit prin mass-media constă numai în multele minuni, care precis vin la toți, în mod automat, doar prin deplasarea la Prislop.

Minunile făcute de toți Sfinții, inclusiv de Sfântul Ierarh Nectarie, nu pun accentul pe… minuni. Ele nu se produc instantaneu, nu rezolvă toate problemele în mod magic, automat, nu sunt ele căutarea și scopul cinstitorilor de sfinți, ci sunt un dialog cu sufletul necăjit plin de libertate (uneori chiar însoțit de refuz). Minunile Sfinților nu sunt făcute pentru ca omul nevoiaș să își rezolve doar problemele, ci și cauzele mai profunde care le-au produs, pentru a afla nu o comoditate în viața de aici, ci a-și găsi sensul, a înțelege realitatea, a-și schimba mintea și mentalitățile (pocăința) și a-și spori răbdarea în Hristos, deci a afla credința mântuitoare pentru viața cea veșnică.

Iată care este chiar mesajul Sfântului Ierarh Nectarie, din primul său Acatist, în acest sens:

Minunile si ajutorul tău neau făcut si pe noi, ticăloșii si scârbiții, sa te chemam sa ne vii in ajutor. Am auzit ca trupul tău a rămas neputrezit, pentru a întări in noi credința in înviere. Am auzit si ca, din dragoste pentru poporul credincios, mai apoi L-ai rugat pe Dumnezeu ca binecuvântarea sfintelor tale moaște sa se răspândească in toata lumea. Știm, o, alesule ierarh, de mulțimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor fără-de-arginti arătându-te. Nu cunoaștem nici suferință si nici durere pe care sa nu le poți alina. Nu cunoaștem nici o boala căreia tu sa nu ii poți aduce tămăduire, daca tămăduirea este spre mântuirea celor ce se roagă ție. Dar mai mult decât atât, nu numai ca ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau ca nu pot fi tămăduite, ci si pe mulți bolnavi i-ai ajutat sa se întărească in credința si in răbdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Si aceștia, fără sa primească tămăduirea trupeasca, au primit tămăduirea sufleteasca si i-au mulțumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost aduși de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea îngusta a mântuirii.42

Acesta este modelul Evanghelic al minunilor, totul pentru credință spre a dobândi mântuirea, iar, dacă este nevoie, chiar un refuz sau o smerire:

Mat 15:22 Și iată o femeie cananeiancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. 23 El însă nu ia răspuns nici un cuvânt; și apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozește-o, că strigă în urma noastră. 24 Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. 25 Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajutămă. 26 El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. 27 Dar ea a zis: Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. 28 Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești. Și s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

Mântuitorul și Sfinții Apostoli, ca toți Sfinții, pun cuvântul Adevărului mai presus de minune. Minunea întărește cuvântul Adevărului, nul înlocuiește. Vedem, însă, că la Părintele Arsenie Boca se petrece un fenomen mai grav, minunea întărește cuvântul sfinției sale care, însă, îl contrazice cuvântul Adevărului. Deci la Prislop minunea contrazice cuvântul Adevărului.

42 <http://sfantulnectarie.ro/HTML/BARA%20MENIURI/acatist.html>, miercuri, 10 februarie 2016.

64

1Co 12:28 Și pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învățători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.

Mai întâi ia pus pe Apostoli, apoi pe prooroci, ca să înțelegem că adevăratele proorocii nu contrazic învățătura apostolică, adică a Ortodoxiei. Mai întâi ia pus pe învățători, apoi pe cei care au darul de a face minuni, ca să înțelegem că minunile trebuie să confirme învățătura Sfintei Predanii și sunt mai puțin importante ca dobândirea înțelepciunii prin Adevăr.

Nu numai atât, dar minunile Sfinților au caracter Ortodox, ale Părintelui Arsenie Boca au caracteri păgân. Pentru a vedea la modul cel mai concret acest lucru vă recomandăm capitolele: Minunile Părintelui Arsenie Boca au caracter păgân, Vădirea sursei vedeniilor, Din neascultător, amăgit de vedenii. Mai apoi, amăgitor prin false minuni, Moartea Părintelui Arsenie Boca, Poate fi canonizat? n.n.]

Dincolo de exprimarea radicală, izbitoare, să reținem faptul esențial că Duhul împarte darurile după cum voiește. Nici lipsa minunilor nu înseamnă lipsa sfințeniei, nici prezența „prea multor minuni” sau daruri. Dumnezeu este Cel care știe câte daruri se împart, cum și cui.

Dacă – subliniem, dacă – un om este de la Dumnezeu și știe ce daruri a primit și ce poate face cu ele se prea poate să le amintească atunci când este nevoie. De pildă atunci când trebuie să scoată un om din întristare, deznădejde, tulburare.

[ce învățătură putredă. Nici măcar Mântuitorul nu amintea de darurile sale, El întotdeauna se smerea spunând că nu sunt lucrările Lui, ci ale Tatălui. Pe oamenii întristați, deznădăjduiți și tulburați îi scotea din acestea prin marele cuvânt smerit de încurajare, punându-se pe Sine chiar sub omul căzut:

Mar_5:34 Iar El i-a zis: Fiică, credinţa ta tea mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!

Luc_7:50 Iar către femeie a zis: Credinţa ta tea mântuit; mergi în pace.

Luc_8:48 Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta tea mântuit. Mergi în pace.

Cum să fi făcut Sfinții autentici altfel?

Mat 6:1 Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altfel nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. 2 Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. 3 Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, 4 Ca milostenia ta să fie într-ascuns și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. 5 Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. 6 Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagăte Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care este în ascuns, îți va răsplăti ție.

Ioan 10:32 Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune vam arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncați cu pietre asupra Mea? 33 I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă și pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu. 34 Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că „Eu am zis: dumnezei sunteți?” 35 Dacă ia numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu și Scriptura nu poate să fie desființată 36 Despre Cel pe care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume, voi ziceți: Tu hulești, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt? 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeți în Mine. 38 Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în Mine, credeți în aceste lucrări, ca să știți și să cunoașteți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl.

Rom 15:15 Și v-am scris, fraților, mai cu îndrăzneală, în parte, ca să vă amintesc despre harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu, 16 Ca să fiu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, slujind Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca prinosul neamurilor, fiind sfințit în Duhul Sfânt, să fie bine primit. 17 Așadar, în Hristos Iisus am laudă, în cele către Dumnezeu. 18 Căci nu voi cuteza să spun ceva din cele ce na săvârșit Hristos prin mine, spre ascultarea neamurilor, prin cuvânt și prin faptă, 19 Prin puterea semnelor și a minunilor, prin puterea Duhului Sfânt, așa încât de la Ierusalim și din ținuturile de primprejur până la Iliria, am împlinit propovăduirea Evangheliei lui Hristos,

65

1Co 1:24 Dar pentru cei chemați, și iudei și elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu. 25 Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înțeleaptă decât înțelepciunea lor și ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor. 26 Căci, priviți chemarea voastră, fraților, că nu mulți sunt înțelepți după trup, nu mulți sunt puternici, nu mulți sunt de bun neam; 27 Ci Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți; Dumnezeu Și-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari; 28 Dumnezeu Și-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, 29 Ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. 30 Din El, dar, sunteți voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înțelepciune de la Dumnezeu și dreptate și sfințire și răscumpărare, 31 Pentru ca, după cum este scris: „Cel ce se laudă în Domnul să se laude”.

1Co 13:4 Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.

Însă Părintele Arsenie Boca se lăuda și unii (necunoscând cum este adevărata viața de sfințenie) îl primesc ca pe un Sfânt:

Ioan 5:43 Eu am venit în numele Tatălui Meu și voi nu Mă primiți; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veți primi.

2Co 10:12 Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne asemănăm cu unii care se laudă singuri; dar aceia, măsurându-se și asemănânduse pe ei cu ei înșiși, nu au pricepere.

n.n.]

A, dacă un om spune că poate face de la Dumnezeu cutare și cutare lucru, și se dovedește mereu mincinos, putem spune că este în înșelare. Dar dacă un om chiar face ceea ce spune, de ce l-am desconsidera? Așa au făcut mulți sfinți în istorie, de la unii dintre prooroci și până la Sfântul Apostol Pavel, dar nu numai. Putem da numeroase pilde, atât din Biblie cât și din Viețile Sfinților și multe alte lucrări. Dar credem că cine vrea să caute le va găsi singur și se va bucura de ele.

[niciodată Părintele Mihai-Andrei Aldea nu citează în sprijinul falselor sale afiramații întâmplări sau cuvinte ale Sfinților, fiindcă s-ar vedea prea izbitor diferențele, mult mai mari decât falsele asemănări, evidente și pentru oamenii simpli, nu numai pentru cei iscusiți în discernământ. Tocmai în viețile Sfinților găsim că și vrăjitorii făceau multe minuni și se țineau de cuvânt ori de câte ori promiteau ceva, unii chiar și după moarte (cum erau Iani și Iamvri), până erau descoperiți ca vrăjitori de Sfinții Ortodocși sau opriți de Însuși Dumnezeu pentru a se arăta Adevărul. În capitolele despre minunile Părintele Arsenie Boca autorii studiului au citat cu multă amănunțime cazurile de minuni ale Sfinților și cele făcute de falșii Sfinți, vrăjitori, amăgiți și amăgitori.

Criteriul Ortodocșilor nu este minunea, ci adevărul (vedeți capitolul Minunile pentru necredincioși, Adevărul pentru Ortodocși)

Și spunem aceasta deoarece, după Sfânta Scriptură și Sfinții Apostoli nu minunile sunt importante, deoarece și satana le poate face (și vindecări, și mutarea în nălucire a munților și învierea în nălucire a morților și se laudă cu ele din răsputeri). Adevărata valoare a preotului este să propovăduiască dreapta credință prin viața și învățăturile sale luate din Sfânta Predanie:

Deut 13:1

Pedeapsa proorocilor mincinoși.

De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise și va face înaintea ta semn și minune, 2 Și se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ți-a grăit el, și-ți va zice atunci: Să mergem după alți dumnezei, pe care tu nu-i știi și să le slujim acelora, 3 Să nu asculți cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui văzător de vise, că prin aceasta vă ispitește Domnul Dumnezeul vostru, ca să afle de iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră și din tot sufletul vostru. 4 Domnului Dumnezeului vostru să-I urmați și de El să vă temeți; să păziți poruncile Lui și glasul Lui -l ascultați; Lui să-I slujiți și de El să vă lipiți. 5 Iar pe proorocul acela sau pe văzătorul acela de vise să-l dați morții, pentru că va sfătuit să vă abateți de la Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pământul Egiptului și v-a izbăvit din casa robiei, dorind să te abată de la calea pe care ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din mijlocul tău.

66

Cartea VIII: Despre harisme, hirotonii și canoanele bisericești:

I. Că harismele vindecărilor și celorlalte semne nu sunt date spre folosul celor ce le lucrează, ci pentru încredințarea necredincioșilor, și că nu e nevoie ca orice credincios să facă semne

1 Când Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos nea predat marea taină a dreptei-credințe/bunei-cinstiri [1 Tim 3, 16] și i-a chemat pe păgâni la cunoașterea Unului și Singurului Dumnezeu adevărat — cum spune El însuși când mulțumea pentru mântuirea celor ce au crezut: „Am arătat Numele Tău oamenilor, am săvârșit lucru pe care Mi l-ai dat [Ioan 17, 6. 4], și când spunea Tatălui despre noi: „Părinte sfinte, deși lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia Te-au cunoscut” [In 17. 25], ca și cum eram desăvârșiți , ne-a vorbit tuturor împreună despre harismele care vor fi date de la El prin Duhul Sfânt: „Iar celor ce cred le vor urma aceste semne: în numele Meu vor alunga demoni, vor grăi în limbi noi, vor lua în mâini șerpi și chiar dacă vor bea vreo băutură de moarte, nui va vătăma, își vor pune peste bolnavi mâinile lor și se vor face bine[Mc 1 2]

2. Aceste harisme fiind date mai întâi nouă, apostolilor care urma să vestim Evanghelia la toată creația [Mc 16, 15], după aceea au fost dăruite în chip necesar și celor ce au crezut prin noi, nu spre folosul celor ce le lucrează, ci spre înduplecarea necredincioșilor, ca pe cei pe care nu i-a convins cuvântul pe aceștia săi înduplece puterea semnelor.

3 Fiindcă semnele nu sunt pentru noi, credincioșii, ci pentru cei necredincioși [I Co 14, 22] dintre iudei și păgâni, fiindcă nici izgonirea de demoni nu e spre folosul nostru, ci al celor curățiți prin lucrarea lui Hristos, cum arată însuși Hristos Care ne povățuiește spunând: Nu vă bucurați că duhurile ascultă de voi, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în cer” [Lc 10, 20], întrucât primul lucru se face prin puterea Lui, al doilea însă se face prin bunăvoirea și sârguința noastră, evident ajutați de El.

4 Nu este deci necesar ca orice credincios să scoată demoni, să învie morți sau să grăiască în limbi, ci numai cel învrednicit de o harismă pentru o cauză utilă mântuirii necredincioșilor, care de multe ori sunt înduplecați nu de argumente și demonstrații, ci de lucrarea semnelor, atunci când ele sunt vrednice de mântuire.

5 Fiindcă nu toți necredincioșii sunt întorși de minuni, martor e însuși Dumnezeu când spune în Lege: „în alte limbi și cu alte buze voi grăi cu poporul acesta și tot nu vor crede” [1 i – . Is 28, 11-l2],

6 Pentru că nici egiptenii n-au crezut în Dumnezeu [Ieș 3- 14]- deși Moise a făcut atâtea semne și minuni, nici mulțimea iudeilor n-a crezut în Hristos Care, ca Moise, a vindecat toată boala și toată neputința [Mt 4,23] nici pe aceia nu i-a convins toiagul însuflețit și devenit șarpe, nici mâna devenită albă, nici Nilul preschimbat în sânge, nici pe aceștia nu i-au înduplecat orbii care văd, ologii care umblă și morții înviați 11, 5]; celui dintâi lui Moise] i s-au opus Iani și Iamvri [2 Tim 3, 8], iar celui din urmă [lui Hristos] Ana și Caiafa [In 18, 13-l4].

7 Astfel nu pe toți îi înduplecă semnele, ci numai pe cei are au deja o bună dispoziție și pentru care Dumnezeu bine-voiește ca un Econom înțelept să săvârșească niște puteri, nu prin puterea oamenilor, ci prin voința Lui.

8 Acestea le spunem pentru ca aceia care au primit unele harisme să nu se înalțe împotriva celor ce nu le-au primit.

9. Iar harisme le numim aici pe cele care se arată prin semne, pentru că nu este om care a crezut în Dumnezeu prin Hristos Care să nu fi primit vreo harismă duhovnicească [Rm 1, 11].

10 Fiindcă însuși faptul de a fi fost eliberat de necredința politeistă și de a crede în Dumnezeu Tatăl prin Hristos e o harismă a lui Dumnezeu, la fel și faptul de a lepăda vălul iudaic [2 Co 3, 13] și a crede că prin bunăvoirea lui Dumnezeu [Fiul] Cel Unul-Născut mai înainte de veci S-a născut în timpul din urmă dintr-o Fecioară fără legătură cu un bărbat, că a viețuit ca un om fără păcat plinind toată dreptatea [Mt 3, 15] Legii, că, tot prin îngăduința lui Dumnezeu Cuvântul, Dumnezeu a răbdat cruce disprețuind rușinea [Evr 12, 2] și că a murit, a fost îngropat și a înviat după trei zile, și rămânând împreună cu apostolii patruzeci de zile [FA

67

1, 3] și plinind toată rânduiala, a fost înălțat de la ochii lor [Mc 16, 19] la Dumnezeu și Tatăl Care L-a trimis.

11 Cine crede acestea nu în chip simplu și fără rațiune, ci cu judecată și încredințare certă, acela a primit o harismă de la Dumnezeu, asemenea și acela izbăvit de orice erezie.

12. Prin urmare, nimeni din cei care fac semne și minuni să nu judece pe vreunul din credincioși că nu sa învrednicit să le lucreze; fiindcă harismele lui Dumnezeu date de El prin Hristos sunt diferite, și tu ai primit una, iar acela alta: pentru că unul a primit cuvântul înțelepciunii sau cunoașterii sau al discernământului duhurilor [1 Co 12, 8. 10] o preștiință a celor viitoare, un cuvânt de învățătură sau o neținere de minte a răului sau o înfrânare legiuită.

13 Căci nici Moise, omul lui Dumnezeu [Deut 33, 1], când a săvârșit minunile în Egipt, nu s-a ridicat împotriva celor de o seminție cu el și, deși a fost numit dumnezeu [Ieș 7, 1], nu s-a trufit împotriva profetului său, Aaron.

14 Dar nici Isus al lui Navi, care a condus după el, deși în lupta cu iebusiții, a oprit soarele în Gabaon și luna în valea Ailon [Ios 10, 12] pentru că ziua nu-i ajungea pentru biruință, totuși nu s-a înălțat împotriva lui Finees sau Caleb. Nici Samuel, care a făcut atâtea lucruri uimitoare nu l-a nesocotit pe iubitul de Dumnezeu David, deși amândoi au fost profeți, unul arhiereu, iar celălalt rege.

15 Și deși în Israel erau mii de sfinți care nu și-au plecat genunchiul lui Baal [3:19, 18], numai Ilie și ucenicul lui Elisei au ajuns făcători de minuni, dar Ilie nu l-a luat în râs pe economul Avdie care era temător de Dumnezeu [3 Rg 18], dar nu făcea semne, nici Elisei nu l-a trecut cu vederea pe învățăcelul său care tremura în fața vrăjmașilor [4 Rg 6, 15-l6].

16 Nici înțeleptul Daniil care a fost izbăvit de două ori din gura leilor 6; 14, 31^12], nici cei trei copii în cuptorul de foc [Dan 3] nu i-au nesocotit pe ceilalți de o seminție cu ei, căci știau că au scăpat de acele lucruri cumplite nu prin puterea lor, ci prin tăria lui Dumnezeu și așa au săvârșit semne și au fost eliberați din dificultăți.

17 Așadar nimeni din voi să nu se înalțe împotriva fratelui, chiar dacă e profet sau făcător de minuni, căci dacă n-ar mai fi nici un necredincios, toată lucrarea semnelor ar fi de prisos. 18 Fiindcă a fi bine-credincios ține de bunăvoința cuiva, iar facerea de minuni de puterea celui care le lucrează: primul lucru ne privește pe noi, al doilea pe Dumnezeu Care le lucrează din motivele pe care le-am spus mai sus.

19 Prin urmare, nici împăratul să nu-i nesocotească pe generalii aflați sub el, nici stăpânitorii pe supuși, căci dacă n-ar exista cei stăpâniți, stăpânitorii ar fi de prisos, iar dacă n-ar exista generali, împăratul n-ar putea sta.

20 Dar nici episcopul să nu se înalțe împotriva diaconilor sau prezbiterilor, nici prezbiterii împotriva poporului, căci alcătuirea adunării e și din unii și din alții.

21 Fiindcă episcopii și prezbiterii sunt preoții cui ? Iar laicii sunt laicii cui? Faptul de a fi creștini ține de noi, dar faptul de a fi apostoli sau episcopi sau altceva nu ține de noi, ci de Dumnezeu Care dă harismele Sale.

22 Acestea fie deci spuse despre cei învredniciți de harisme sau demnități.

II. Că nu oricine profețește sau scoate demoni e neapărat sfânt

1 La acest cuvânt adăugăm faptul că nici oricine profețește nu este cuvios nici oricine scoate demoni nu este sfânt.

2 Căci și ghicitorul Valaam al lui Beor a profețit [ Nm23; 24], deși era necredincios, și Caiafa [In 11, 51] numit în chip mincinos arhiereu; diavolul și demonii din jurul lui prezic și ei multe, deși în ei nu se găsește nici o scânteie de dreaptă-credință, fiindcă din pricina răutății lor sunt prizonierii neștiinței.

3 Este evident deci că, deși profețesc, necredincioșii nu-și acoperă prin profeție necredința, nici cei care scot demoni nu vor deveni cuvioși prin alungarea acestora, fiindcă se amăgesc unii pe alții ca aceia care se dedau la jocuri pentru a provoca râsul și pentru a-i face să piară pe cei care iau aminte la ei.

4 Dar nici un împărat necredincios nu mai este împărat, ci tiran, nici un episcop prizonier al ignoranței și al răutății nu mai este episcop, ci se numește în chip mincinos episcop, fiind

68

promovat nu de Dumnezeu, ci de oameni, ca Anania și Samaia în Ierusalim, Sedechia și Achia profeții mincinoși la Babilon [Ir 35; 36],

5 Ghicitorul Valaam a suferit și el pedeapsă pentru că l-a stricat pe Israel la Beelfeg [Nm 25, 31], Caiafa s-a sinucis mai apoi, fiii lui Scheva care au încercat să scoată demoni au fost răniți de ei fugind în chip rușinos [FA 19, 14], iar împărații necredincioși ai lui Israel și Iuda au suferit tot felul de pedepse.

6 Este evident deci că și episcopii și preoții numiți în chip mincinos așa nu vor scăpa de pedeapsa de la Dumnezeu, căci și lor li se va spune acum: Pe voi, preoți care faceți rău în numele Meu, vă voi preda spre junghiere [Is 34, 2], ca pe Sedechia și Achia, pe care împăratul Babilonului ia ars în tăvi cu jăratic”, cum spune Ieremia profetul [36, 22],

7 Iar acestea le spunem nu nesocotind profețiile adevărate, căci știm că ele se lucrează în cei cuvioși prin insuflarea Dumnezeu, ci pentru a reprima îndrăzneala celor trufași, adăugând și aceea că unora ca acestora Dumnezeu le ia harul: „Căci Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har” [Pr 3, 34].

8 Deci Sila și Agav, care au profețit pe vremea noastră [FA 15, 32; 21, 10], nu s-au întins pe ei înșiși până la treapta apostolilor, nici n-au trecut peste măsurile lor, deși sunt iubiți de Dumnezeu. (iată un semn al adevăraților prooroci: se supun Ierarhiei Bisericești. Un examen la care Părintele Arsenie Boca a căzut, arătând că era un prooroc mincinos – n.n.)

9 Au profețit și femei: în vechime Mariam, sora lui Moise și a lui Aaron [Ieș 15, 20], iar după ea Debora [Jud 4, 4], după aceasta Hulda [4 Rg 22, 14] și Iudit [Idt 8], prima sub Iosia, a doua sub Darius; au profețit și Maica Domnului și Elisabeta, ruda ei, și Ana [Lc 1, 2], în timpul nostru fiicele lui Filip [FA 21,9], dar ele nu s-au ridicat împotriva bărbaților lor, ci și-au păzit măsurile. 10 Prin urmare, dacă între voi cineva sau femeie sau bărbat, ar dobândi un asemenea har, să se smerească, ca Dumnezeu să binevoiască în el, căci El spune: „Peste cine voi privi dacă nu peste cel smerit și liniștit și care tremură la cuvintele Mele?” (alt examen la care Părintele Arsenie Boca a căzut… – n.n.) [Is 66, 2],43

Din păcate, după cum am văzut în tot acest studiu, Părintele Arsenie Boca nu a căutat smerenia, ci, dimpotrivă, sa pus întotdeauna mai sus decât cei rânduiți de Sfânta Biserică să fie mai mari peste el. Aceasta este proba care face deosebirea între un adevărat Sfânt și unul mincinos, între un adevărat prooroc și unul mincinos, între un adevărat preot și unul mincinos, între un adevărat Ortodox și unul mincinos: smerenia, adică a asculta de cei rânduiți să te conducă și a te socoti mai rău, mai neputincios și mai mic decât toți, vinovat pentru toate răutățile din lume. Părintele Arsenie Boca a făcut proorocii, dar învățăturile sfinției sale sunt eretice și faptele preacuvioșiei sale sunt mândre. Este clar că nu a conlucrat cu Sfântul Duh, Duhul Adevărului și Smereniei în minunile și proorociile sfinției sale n.n.]

Oricum, simplul fapt că un om amintește de ceea ce poate face ca să-l ajute pe altul nu-l face mândru. Este ca și cum ai spune că un medic este prea mândru – și, deci, incompetent – pentru că îl asigură pe un pacient că îi poate face operația, explicându-i eventual o operație mai grea deja făcută sau pe care urmează să o facă. Deși, pe de altă parte, pacientul este înfricoșat și are nevoie de asigurări pentru a se liniști.

[însă rău medic este acela la care vine un pacient cu o tumoare canceroasă ce se manifestă și la exterior printr-o rană, și îi tratează doar rana care se vede, lăsând tumora înăuntru netratată, care îl va omorî după un timp.

Lucrarea Părintelui Arsenie Boca se aseamănă cu lucrarea unui astfel de medic. Rezolvă prin minuni doar problemele exterioare, dar cauza lor, nelămurirea în credință și lipsa de pocăință, nu numai că nu le rezolvă, ci le încâlcește mai rău, făcând pe bietul pacient să devină dependent de sfinția sa și să nu mai aibă ca centru unic al său pe Hristos, adică îl omoară duhovnicește. n.n.]

Prin urmare amândouă aceste acuzații sunt cu totul lipsite de temei. Trist este că se începe cu asemenea acuzații aflate în afara teologiei ortodoxe în loc să se înceapă, așa cum este firesc, de la viața și opera celui acuzat. Dar ajungem și aici prin afirmația după care

43 CANONUL ORTODOXIEI I

69

[dar tocmai s-a început chiar în cuvântul apologetic al Părintelui Mihai-Andrei de combatere a broșurii Părintelui Gheorghe, tocmai de la necunoașterea dogmelor Ortodoxe și de la mândria Părintele Arsenie Boca, rădăcina tuturor relelor. Deci, sa început de la teologia Ortodoxă, viața și opera sfinției sale n.n.]

https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/descarcare-continut-blog-sub-forma-de-fisiere-pdf/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s