pag. 53 – RADICALISM SAU RÂVNĂ PENTRU HRISTOS – ADEVĂRUL?

53

D. RADICALISM SAU RÂVNĂ PENTRU HRISTOS ADEVĂRUL?

O poziție radicală o găsim în cartea „Fenomenul Arsenie Boca”, scrisă de Pr. Anițulesei Gheorghe. Țin să îmi exprim aici dorințele cele mai bune față de Pr. Anițulesei Gheorghe și față de oricare alte persoane – în viață sau nu – care sunt cumva amintite, direct sau indirect, de rândurile mele. Le vreau tuturor binele și Dumnezeu să îi miluiască și să ne miluiască! Orice critică se referă la cele spuse ori scrise, nu atinge persoana și nu înseamnă că îmi îngădui eu vreo apreciere asupra altuia.

[Amin! Bogdaproste! Dar oare sfinția sa va realiza ceea ce își propune? Chiar cuvântul radical sugerează radicalismul islamic, deja ne introduce în miezul acuzațiilor sfinției sale l-a adresa Părintelui Gheorghe – n.n.]

Deci, voi folosi această broșură, foarte răspândită astăzi – „Fenomenul Arsenie Boca” – deoarece sintetizează majoritatea acuzațiilor aduse Părintelui Arsenie Boca.

[sunt alte scrieri mult mai complete. Această broșură, însă, este foarte scurtă și eficientă, de aceea irită. În plus este ușor de combătut, fiindcă te poți lega de stil, și, dacă nu te preocupă studiul adevărului, nu trebuie să te ostenești cu cercetarea, te poți arunca în a-ți spune părerea fără prea multă responsabilitate. Noi credem, având în vedere antecedentele studiilor Părintelui Aldea, că acesta este unul din motive – n.n.]

Țin să menționez aici o serie de informații și afirmații științifice făcute de Părintele Arsenie Boca și pe care cercetări ulterioare le-au infirmat. Aceste afirmații și informații științifice greșite sunt firești pentru fiecare epocă a cunoașterii umane. „Adevărurile științifice” din secolul al IV-lea cuprindeau lucruri ce i-ar face să râdă cu poftă pe savanții secolului al XIX-lea. Pe de altă parte, multe din „adevărurile științifice” ale secolului al XIX-lea au fost invalidate ulterior, unele chiar până la ridicol . Este firesc. Așa cum informațiile și afirmațiile științifice total depășite din „Dogmatica” Sfântului Ioan Damaschin nu aduc nici cea mai mică atingere sfințeniei sale, la fel nu pot fi invocate cele ale Părintelui Arsenie Boca împotriva sa. Pe de altă parte însă – și trebuie să spunem asta – ele ne arată și că orice om poate greși, inclusiv Părintele Arsenie Boca, dar și că trebuie cernut totul, după cum ne poruncește Legea lui Dumnezeu (cercetați toate, țineți ce este bine).

[Bine ar fi ca Părintele Aldea să cerceteze viața și învățăturile Părintelui Arsenie Boca după Legea lui Dumnezeu, cum ne sfătuiește. Dar, chiar în acest paragraf sunt două abateri de la această Lege. Prima este bârfirea Sfântului Cuvios Ioan Damaschin, care nu are nici o informație științifică greșită în Dogmatică. El, ca toți Sfinții Părinți, știe să folosească știința universal valabilă în latura contemplației naturale care nu greșește, doar ca un simbol pentru cele duhovnicești, trăgând din ea concluzii folositoare lăuntrice și care confirmă Sfânta Predanie (nu ca un material mai important decât Sfânta Tradiție pentru a conduce și schimba credința, după propriile păreri, deduse din știința trecătoare). A doua abatere a Părintelui Mihail-Andrei este că apără greșit pe Părintele Arsenie Boca, neînțelegând că greșeala sfinției sale nu este caducitatea științei (perimarea ei), ci faptul că nu se folosește de știință ca Sfinții Părinți, ci își întemeiază credința sa pe ea și ajunge la concluzii contrare Ortodoxiei, ghidându-se după păreri personale și vedenii mincinoase, după cum se vede clar din alăturarea vedeniilor Sfinților Părinți, vedeniilor celor amăgiți și vedeniilor sfinției sale. În această privință puteți citi în studiul de mai sus: Grozăviile neasemănate de la Drăgănescu și Viața Părintelui Arsenie Boca în lumina Sfinților Părinți

https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/grozaviile-neasemanate-de-la-draganescu-si-viata-parintelui-arsenie-boca-in-lumina-sfintilor-parinti/

(la care vom face referire de fiecare dată când pomenim de capitole) capitolele: Despre împreunarea trupească; Din neascultător, amăgit de vedenii. Mai apoi, amăgitor prin false minuni; Vedeniile dese, cheia marilor regrese care tratează pe larg aceste subiecte. – n.n.]

Ne întoarcem deci la sinteza amintită mai sus, sinteză despre care am spus că reprezintă o poziție radicală. De ce?

Deoarece chiar din prima pagină, fără o argumentație prealabilă, vorbește această lucrare de rău despre ucenicii Părintelui Arsenie Boca, „majoritatea… sunt slabi cunoscători ai dogmelor ortodoxe”, refuză să-i acorde persoanei despre care vorbește chiar și titlul de „preot” („ucenicilor lui A. Boca” este una dintre exprimări), folosește expresia „idolul lor”

54

(adică Părintele Arsenie Boca) – o dublă insultă, cu atât mai gravă cu cât este lipsită de orice argumentație inițială – etc.

[desigur că această lămurire despre nelămuririle Părintelui Aldea în legătură cu Părintele Arsenie Boca și Ortodoxia, nu are ca scop să facă un dosar de canonizare Părintelui Gheorghe Anițulesei. Nici sfinția sa nu ar vrea aceasta, în ruptul capului. Dorim să aflăm adevărul, mai presus de orice, fiind criteriul peste care nu se poate trece în privința unei canonizări autentice. Stilul Părintelui Gheorghe nu ne preocupă, ci dacă spune sau nu adevărul. Din acest punct de vedere, broșura sfinției sale este mai valoroasă decât anemicul articol al Părintelui Aldea, care din dorința de a apăra pe Părintele Arsenie Boca nu se sfiește, desigur din dezinformare, să negocieze cu adevărul, spre a se potrivi cu fenomenul Prislop. Dar nici aceasta nu este un subiect important, fiindcă nu este vorba de canonizarea Părintelui Mihail-Andrei, însă, având în vedere că atunci când este atacat un autor, credibilitatea informațiilor sale se clatină este important să vedem de ce Părintele Gheorghe a spus „majoritatea sunt slabi cunoscători ai dogmelor Ortodoxe”, de ce nu îl numește pe Părintele Arsenie Boca părinte și de ce folosește expresia „idolul lor”.

Prima remarcă arată, contrar a ceea ce vrea cu orice chip Părintele Aldea să ne convingă, că Părintele Gheorghe a studiat cu seriozitate fenomenul și are un puternic spirit de observație. Chiar Părintele Aldea, după cum am văzut și după cum vom vedea nu prea cunoaște dogmele Ortodoxe. Am văzut superficialitatea abordării unor probleme și învățături de bază în Ortodoxie (de pildă necunoașterea Sfintelor Scripturi și tâlcuirilor Sfinților Părinți), dar mai jos vom vedea că nici viața și învățăturile Părintelui Arsenie Boca nu prea le cunoaște, nici nu este lămurit cu învățătura Ortodoxă în probleme foarte importante, de o mare actualitate, de pildă faptul că nici un eretic, cât de moral ar fi, nu se poate mântui, chiar dacă este celebrul Francisc de Assisi. Pentru cineva hrănit cu texte gen Cărarea Împărăției, Cuvinte vii sau opiniile unor profesori care îl consideră pe Origen a nu fi chiar așa de anatema (sau că Sfinții au și ei ereziile lor sau că Francisc de Assisi este un Ortodox, chiar dacă neortodox, dar fiind printre latini totuși măcar ortodoxel, și având drăgălașele virtuți omenești dacă nu este Sfânt este cel puțin măcar un sfințișor, fiindcă așa ne învață… Ioan Savin și așa a fost părerea majoritară, până când spre necazul ecumeniștilor s-a publicat un text al Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov), criteriul de cunoaștere ale dogmelor Ortodox sunt precare și ciudate, pe care nu putem pune prea mult preț, dacă vrem să rămânem Ortodocși.

Noi folosim, mai întotdeauna apelativul „Părintele Arsenie Boca”, din respect față de preoția ce nu se ia de la cineva, indiferent de păcate, dacă ierarhul locului nu îl caterisește. Dar faptul că rămâne cu pecetea preoției nu îl ușurează, ci este o responsabilitate sporită în veșnicie a sfinției sale care îi crește povara păcatelor și învățăturilor greșite, cu cât amăgește pe mai mulți prin reclama care i se face. Ne folosim de această expresie datorită ascultării de duhovnicii noștri, care așa ne-au recomandat, ca să nu îl jignim pe sfinția sa și să nu îi tulburăm nici pe cititorii care au o imagine falsă, construită cu îndârjire și iscusință în timp îndelungat de cei ce nu iubesc adevărul. Ne mai sprijinim și pe hotărârea de reabilitare a Înalt Prea Sfințitului Părinte Dr. Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatului, Prea Sfințitului Părinte Dr. Timotei Seviciu Episcopul Aradului și Hunedoarei și Prea Sfințitului Părinte Dr. Laurențiu Streza Episcopul Caransebeșului.

Însă nu este incorectă nici varianta folosită de Părintele Gheorghe, având în vedere că preacuvioșia sa a fost oprit de la slujire, s-a lepădat de preoție și călugărie în închisoare mai întâi, în taină (ajungând la un compromis cu orânduirea comunistă), iar după ce i s-a ușurat în realitate această lepădare prin scenariul alungării de la Prislop (pentru a nu se face de râs public și a i se construi o imagine de martir, folosită azi în scopul canonizării), s-a lepădat apoi de ele oficial după 1964 (fiindcă nu s-a întors nici la călugărie, nici la preoție cum ar fi putut să o facă dacă și-ar fi dorit cu adevărat, mai ales că Maica Zamfira era rudă cu patriarhul Justinian Marina, care pe nimeni din cei ce și-au dorit real, dacă nu aveau abateri grave canonice, nu i-a lăsat fără călugărie sau preoție, nici măcar pe clericii dintre căpeteniile legionarilor – un exemplu celebru fiind Părintele Arsenie Papacioc). Vedeți capitolul: Au păstrat cele trei voturi monahale? De altfel hotărârea de reabilitare a Părintelui Arsenie Boca nu dezbate întreaga realitate a opririi de la preoție și a lepădării de călugărie a celor doi, ci are niște afirmații contradictorii și omisiuni în arătarea actelor și faptelor, fiind mai mult un gest de simpatie și

55

milă făcut de dragul Maicii Zamfira, din admirație personală față de Părintelui Arsenie Boca, decât o cercetare amănunțită și duhovnicească a problemelor ridicate de viața lor. Nu se pomenește de cauza opririi de la slujire, ci doar de alungarea din Mănăstire, subliniindu-se caracterul de gospodar și impactul pe care l-a avut asupra ucenicilor, neanalizându-se abaterile de la Sfintele Canoane și Dogme Ortodoxe.

Probabil că Părintele Gheorghe, fiind râvnitor al Sfintelor Scripturi, având în vedere gravitatea rătăcirilor Părintelui Arsenie Boca vrea să asculte de Mântuitorul care ne avertizează să nu cumva să numim părinți pe cei care se abat de la adevăr, fiindcă altfel ne facem fii ai lor, întrecând măsura răutății lor:

Mat 23:27 Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morți și de toată necurăția. 28 Așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, înăuntru însă sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege. 29 Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că zidiți mormintele proorocilor și împodobiți pe ale drepților, 30 Și ziceți: De am fi fost noi în zilele părinților noștri, n-am fi fost părtași cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. 31 Astfel, dar, mărturisiți voi înșivă că sunteți fii ai celor ce au ucis pe prooroci. 32 Dar voi întreceți măsura părinților voștri!

Cât în ce privește expresia idolul lor, ne-am lămurit că oricine nu urmează adevărul Sfinților Părinți este numit de Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur statuie fără viață, deci idol. De altfel, chiar la sfârșitul acestui cuvânt însuși Părintele Mihai-Andrei folosește termenul de idol în legătură cu Părintele Arsenie Boca. Probabil s-a folosit și sfinția sa de această broșură, lămurindu-se într-o mică măsură despre problematica atinsă.

Însă, mai este și o altă realitate pe care o surprinde Părintele Gheorghe Anițulesei: Sfintele Icoane trimit cinstirea la cel reprezentat pe ele și în final la Hristos, ale cărui mădulare sunt toți Sfinții. Idolii, dimpotrivă, opresc cinstirea pentru ei înșiși, iar Sfinții Părinți numesc idoli toate realitățile acestui veac care nu lasă mintea să se unească nemijlocit cu Hristos. Idolii simțirii, imaginației, falsei voiri a lui Dumnezeu, idolii teologiei, ba chiar lumina minunată a minții poate fi un idol, cum idol este și orice patimă. Așadar, toți Sfinții autentici, cinstiți în mod Ortodox, trimit slava la Hristos, având-L pe El ca centru în viața lor, același duh trimit și cinstitorilor ce vin la ei. Dimpotrivă, atât în mărturiile contemporanilor, cât și în învățăturile Părintelui Arsenie Boca centrul evlaviei se află pe sfinția sa, uitându-se de Sfinții Părinți, pocăință și Domnul nostru Iisus Hristos. În învățăturile scrise sfinția sa folosește Sfânta Tradiție, doar pentru a justifica avocățește și eronat părerile proprii greșite, prin răstălmăciri personale, iar în pictură, în locul chipului sfinților pictează chipul sfinției sale și mâinile (cel puțin) ale Maicii Zamfira. Aceste realități întunecate, l-au făcut pe râvnitorul Părinte Gheorghe să îl numească idol pe pictorul de la Drăgănescu.

În privința argumentației prealabile… broșura sfinției sale nu este un studiu, ci un semnal de alarmă. Cum este și răspunsul nostru de aici. Este firesc să nu înceapă treptat, științific, cu o argumentație construită după normele academice, ca să fie percutant, iar nu abstract ca la o ședință de partid provocând dormitare. În timp de luptă se sună din trâmbiță, nu se stă la taifas. Însă, în pregătirea acestei broșuri, Părintele Gheorghe a spus un cuvânt celebru, în care argumentează cu citate clare și mai treptat problemele ridicate de Părintele Arsenie Boca, arătând înțelegere și compasiune față de cei amăgiți, chiar dacă într-un stil mai răzășesc. Așadar broșura are o introducere. Și chiar dacă și introducerea păstrează stilul apologetic, nu trebuie să uităm că a apărut într-un context în care toată lumea era amorțită de hipnoza „marelui Sfânt incontestabil al Ardealului” și aveam nevoie de un strigăt puternic să ne trezească. Dacă ni se intona un cântec de leagăn, nu prea înțelegeam despre ce este vorba și adormeam mai adânc, trecând mai apoi la vise și… vedenii. Și cine știe unde am fi ajuns.

Acest cuvânt lămuritor despre nelămuririle Părintelui Mihai-Andrei Aldea și el nu se dorește de sine stătător, ci ca o concluzie a studiului pomenit mai sus. Altminteri cineva ar putea argumenta că nu dovedește nimic în prealabil, ci doar acuză. Nu este dorința noastră să acuzăm nici pe Părintele Arsenie Boca, nici pe Părintele Aldea, ci doar de a sublinia nelămurirea preacucerniciei sale, datorată dezinformării, atât asupra fenomenului de la Prislop, cât și asupra Ortodoxiei. Ca cineva să înțeleagă cele spuse aici are nevoie să cerceteze cu seriozitate capitolele indicate, unde se arată cu texte din Părintele Arsenie Boca și ucenicii sfinției sale,

56

puse față în față cu învățăturile Sfinților Părinți, cu picturi de la Drăgănescu, puse față în față cu Sfintele Icoane, și singur se va lămuri despre realitatea lucrurilor și lumina Ortodoxiei în legătură cu acest subiect. Adevărul nu se poate înțelege fără osteneala cercetării, doar prin răsfoirea unui scurt cuvânt apologetic: Mat 7:7 Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide.8 Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide. Nici broșura Părintelui Gheorghe nu lămurește, decât pe cei care doresc Ortodoxia și treziți la cercetare, caută mai apoi cu osârdie adevărul după Sfinții Părinți, lămurindu-se. Adevărul nu se dă mură în gură.

Nici cuvântul Părintelui Mihai-Andrei Aldea nu este argumentat de fel. Sfinția sa preia cu alte cuvinte, mai mieroase și mai prudente, căci deja acum sunt împotrivitori rătăcirii, toate părerile preconcepute despre Părintele Arsenie Boca care plutesc pe i-net, de pe vremea când era portretul lui robot împăratul opiniilor. Părintele Aldea nu și-a argumentat serios nici o opinie, nici cu citate din Sfinții Părinți, nici cu citate din Părintele Arsenie Boca, iar când o face sporadic și anemic, o face trunchiat, precum se folosesc protestanții de Sfânta Scriptură, scoțând textul din context, după cum se potrivește cu ideea fixă ce o are mai dinainte.

Părintele Gheorghe, dimpotrivă, deși având un stil alert, citează de multe ori din exagerările ucenicilor și din faptele Părintelui Arsenie Boca, aducând și fotografii lămuritoare, ce grăiesc de la sine, atrăgând atenția asupra grozavei amăgiri din modelul de canonizare propus.– n.n.]

Deja la sfârșitul primului paragraf cititorul obișnuit [ce înseamnă obișnuit pentru Părintele Aldea? Obișnuit să nu cerceteze sau obișnuit să caute adevărul? – n.n.] este silit fie săl creadă pe cuvânt pe Pr. Anițulesei Gheorghe, osândindul pe Părintele Arsenie Boca, fie să facă invers [crezându-l pe cuvânt pe Părintele Aldea Andrei-Mihai – n.n.]. Desigur, amândouă pozițiile sunt greșite. Dar sunt provocate implicit de autoritarismul și radicalismul textului [sau de manifestarea ascunsă a simpatiei, în spatele unei fețe zâmbitoare ce pare a lăsa libertatea de decizie, dar îndreaptă pe cititor nu spre cunoașterea adevărului (arătându-i și un argument și altul), ci spre propria idee preconcepută (ascunzându-i argumentele contra și subliniind exagerat argumentele pro, desigur cu delicatețe și rafinament, ca să nu se prindă nimeni). Silirea diplomatică, a doua, este mai vicleană și mai eficientă. În realitate bine ar fi ca nimeni să nu fie silit de nimic, ci să se silească pe sine să slujească numai adevărului, fără idei preconcepute. Suntem convinși că orice cititor Ortodox nu doar cu numele, ci din râvnă pentru adevăr, face așa, culegând ceea ce i se pare de folos, din orice scriere. Probabil Părintele Aldea este adeptul ideii că mintea poate fi pierdută sau câștigată fără participarea propriei alegeri, idee răspândită prin cei care cred în mântuirea automată, doar prin ritual automat, prin pelerinaje fără pocăință și prin înghițirea fără cercetare a scrierilor Părintelui Arsenie Boca (în viziunea lor mântuitoare automat, dacă le citești, fiindcă aparțin „Sfântului Ardealului”) – n.n.]

Mi-aș dori să putem trece toți peste asemenea ispite. Și, dincolo de tonul potrivit sau nepotrivit al broșurii „Fenomenul Arsenie Boca” să vedem care sunt acuzele și argumentele prezentate aici, ca parte a încercării de a dovedi ne-sfințenia Părintelui Arsenie Boca.

[Ar fi bine de trecut peste asemenea ispite, nu doar declarativ, ci și în realitate. Dar aceasta nu se face prin modificarea tonului, ci prin cercetarea cu osteneală, fără idei preconcepute, a subiectului în lumina Sfinților Părinți. Broșura Părintelui Gheorghe nu vrea să dovedească ne sfințenia Părintelui Arsenie Boca, ci să tragă un semnal de alarmă asupra gravei rătăciri de la smerenie și de la Dreapta Credință, propagată prin manifestările și învățăturile înșelătoare de la Prislop. Că aceasta este o ne sfințenie evidentă, este un element secundar, ceea ce interesează nu este starea Părintelui Arsenie Boca ci mesajul primejdios ce se crează în jurul sfinției sale. n.n.]

https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/descarcare-continut-blog-sub-forma-de-fisiere-pdf/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s