pag. 152 – DIVERSE TEORII DESPRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA ȘI FRANCISC DE ASSISI:DEZINFORMAREA

152

2. DIVERSE TEORII DESPRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA ȘI FRANCISC DE ASSISI

A) DEZINFORMAREA

Și atunci, de ce a făcut acest lucru?

Părerea mea, întemeiată pe ceea ce știu despre mediul teologic românesc interbelic, în care s-a format Părintele Arsenie Boca, și chiar postbelic, este că avem de-a face cu ceea ce Pr. Anițulesei Gheorghe a numit o „dezinformare”. Imaginea lui Francisc de Assisi în întreaga lume era, până la sfârșitul secolului al XX-lea, aceea a unui „ortodox în catolicism”. Dăm în această privință un citat clasic, a Profesorului Ioan Savin, care spune că Francisc de Assisi avea o viață care „unește sărăcia materială cu totala bogăție spirituală, lepădarea de lume cu bucuria de a fi în lume, combinarea deplină a simțurilor cu gustarea frumuseților pe care le oferă natura; independența personală cea mai puternică, cu supunerea disciplinară totală; iubirea cea mai larg cuprinzătoare, cu castitatea cea mai ideală, ignoranța livrescă cea mai uluitoare, cu înțelepciunea cea mai edificatoare, … toate trăite, gustate și realizate în acest mare mistic al Bisericii creștine”.

Această imagine a lui Francisc de Assisi este atât de răspândită încât un neoprotestant newage interbelic îl vedea ca un chip al blândeții ce se opune radicalismului petrin, ca o formă cu totul deosebită a Catolicismul de autoritarismul comun acestuia.

Această imagine a lui Francisc de Assisi apare chiar și la sfinții închisorilor, pentru că era singura informație despre el cunoscută în epocă.

Analiza demolatoare

[un Ortodox lămurit ar spune edificatoare. Iată cum Părintele Aldea când este vorba să își apere maestrul folosește cuvinte delicate, diafane, mieroase, pentru a ne convinge că era fără vreo răutate, exact ca porumbeii, iar când aduce aminte de Sfinții ce ne apără de rătăcirea lui, folosește cuvinte dure, defăimătoare, doar – doar i-om respinge în vreun fel. cum să demoleze Sfinții pe cineva. Chiar pe bietul Francisc de Assisi îl ajută să nu fie osândit mai tare în iad prin faima care a început să bântuie chiar și printre Ortodocșii nelămuriți – n.n.]

făcută vieții lui Francisc de Assisi de către Sfântul Ignatie Briancianinov este tradusă în limba română și începe să fie cunoscută la începutul anilor ’90, și astăzi fiind teologi mai în vârstă care încă nu o cunosc. Eu însumi am avut prilejul să aud în Facultatea de Teologie din București părinți profesori care lăudau ortodoxia lui Francisc de Assisi sau Ulfila [sic!], dar și pe Origen! Și sunt departe, foarte departe de a fi singurele rătăciri care au circulat sau circulă în mediul teologic, un mediu foarte supus ispitelor de dreapta și de stânga.

Fără a judeca pe nimeni, și cu atât mai mult fără a osândi pe nimeni, putem ușor să vedem că Părintele Arsenie Boca a fost în această privință, ca săl cităm pe Pr. Anițulesei Gheorghe, dezinformat.

A știut greșit, dar așa a știut – că Ulfila și Francisc au fost ortodocși din afara Ortodoxiei oficiale.

[Iată cum Părintele Mihai-Andrei ca să-și apere favoritul începe să îl acuze din ce în ce mai mult, trăgând în aceste acuzații și profesorii de teologie, și generația interbelică, și mărturisitorii din temnițele comuniste (uitând că ei nu sunt propuși la canonizare, iar dacă ar fi prima condiție este Ortodoxia neîndoielnică), ba acuzându-l de duritate demolatoare și pe Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov.

Problema pusă în cauză nu este dacă Francisc de Assisi poate fi considerat de un Sfânt autentic că este Sfânt, ceea ce ar fi un caz particular. Ci tocmai credința de temelie, dogma generală, fără excepții, că nici un eretic, cât de multe fapte bune ar avea, nu se poate mântui fără a se converti prin credință și Sfintele Taine la Ortodoxie. Cine nu cunoaște aceasta și nu o propovăduiește ca atare nu poate îndeplini condiția de bază pentru a fi propus la canonizare și anume Ortodoxia neîndoielnică.

Aceasta înseamnă că ignoranța Părintelui Arsenie Boca în legătură cu Ortodoxia nu este una minoră, fără importanță, ce ar conține în ea doar posibilitatea (excepțională și absurdă) ca un om (care nici măcar nu se poate mântui fiindcă este eretic), să devie chiar Sfânt, fără a se converti la Ortodoxie. Grava necunoaștere a Părintele Arsenie Boca este în legătură cu o problemă fundamentală de credință, pe care chiar și un copil Ortodox ar trebui să o cunoască, cu atât mai mult un îndrumător de suflete cum se dorea sfinția sa. Fără de această cunoaștere

153

nu poate fi vorba de Ortodoxie neîndoielnică, ci de necunoaștere elementară a propriei credințe, credință nelămurită sau îndoielnică, ba chiar erezie neîndoielnică, toate păcate ce nu pot face parte dintr-un model de sfințenie Ortodox, cum se vrea a fi Părintele Arsenie Boca.

Părintele Arsenie Boca cunoștea că nici un eretic nu se poate mântui în afara Sfintei Biserici, de aceea nu vom încerca în acest studiu să demonstrăm aceasta. Problema sfinției sale, cea gravă, erezia pe care o credea era că toți romano-catolicii și greco-catolicii nu sunt eretici, ci au botez valid, de aici provenind și concluzia mincinoasă că minciunosfinții lor pot să fie nu numai mântuiți, ba chiar și Sfinți. Aceasta nu este o eroare minoră, legată de excepția personalității cuiva aparte, ci o întreagă mentalitate care i-a schimbat sfinției sale și multor ucenici ai lui întreaga viață, după cum s-a văzut mai sus.

Cei care nu se întăresc în dreapta credință (în cunoașterea realității că fără Sfântul Botez Ortodox nu ne putem mântui), nu se pot mântui nici ei, ci chiar se osândesc după Sfânta Evanghelie:

Mar 16:16 Cel ce va crede și se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. Ioan 3:5 Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu. Efe 4:5 Este un Domn, o credință, un botez, Gal 1:6 Mă mir că așa degrabă treceți de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, 7 Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură și voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. 8 Dar chiar dacă noi sau un înger din cer var vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! 9 Precum v-am spus mai înainte, și acum vă spun iarăși: Dacă vă propovăduiește cineva altceva decât ați primit – să fie anatema! 10 Căci acum caut bunăvoința oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș plăcea însă oamenilor, n-aș fi rob al lui Hristos. 11 Dar vă fac cunoscut, fraților, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; 12 Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învățat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.

Lăsând aceasta, deci, la o parte, să vedem acum ce mari lacune a avut Părintele Arsenie Boca, dacă teoria dezinformării (construită cu atâta trudă de Părintele Mihai-Andrei Aldea, citând un cuvânt al Părintelui Gheorghe Anițulesei) stă în picioare. Iată la ce concluzii logice ne duce ea:

– Părintele Arsenie Boca și-a format credința după Ioan Savin și profesorii rătăciți care nu cunosc dreapta credință, ci consideră că Francisc de Assisi, Ulfila și Origen ar fi Ortodocși. Aceasta înseamnă că i-a crezut fiindcă avea ceva în comun cu ei, tindea să creadă în ei, fiindcă și sfinția sa, de fapt, provenea din uniați și îi conveneau astfel de concluzii. Nu numai atât dar ne apare o evidentă lipsă de discernământ și cunoaștere autentic Ortodoxe, care să îi fi spus ce poate primi ca adevăr și ce nu de la alții. Acest lucru este vizibil și din lecturile dăunătoare pe care le-a făcut și din scrierile sale în care propovăduia erezii ca și cum ar fi cea mai curată Ortodoxie, dorindu-se a fi mentor al multora și considerându-se model de trăire și gândire pentru toți preoții Ortodocși;

– Părintelui Arsenie Boca Dumnezeu nu i-a descoperit nu numai că Francisc de Assisi nu este Sfânt, dar nici măcar că romano și greco-catolicii sunt eretici. Aceasta înseamnă că ori sfinția sa nu se preocupa de aflarea voinței lui Dumnezeu și de credința adevărată, ori că Dumnezeu nu l-a învrednicit vreodată de vreun răspuns (din cauza părerii de sine, neascultării de duhovnici și lecturilor din religiile superioare). Concluzia: Părintele Arsenie Boca este un profet mincinos, nu un prooroc al lui Dumnezeu. Dacă ar fi fost proorocul lui Dumnezeu nu se poate să nu-i fi descoperit un lucru atât de esențial pentru mântuirea sfinției sale;

– Părintele Arsenie Boca, care a pictat la așezământul de la Drăgănescu numai în urma unor vedenii (după cum mărturisește chiar el însuși împreună cu ucenicii), a avut vedenii mincinoase, deci demonice, care îi prezentau un eretic a fi Sfânt, pentru a-l înșela pe el și prin el, prin canonizare, și pe noi (a se vedea capitolele: Vădirea sursei vedeniilor; Erminia eretică despre Sfintele Icoane);

– Părintele Arsenie Boca nu a cercetat scrierile Ortodoxe autentice pentru a-și forma credința, ci s-a luat după zvonuri și păreri. Nu era nevoie să fie tâlcuită cartea „Despre Înșelare” a Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov. Avea la dispoziție Viețile Sfinților, Pidalionul Sfântului Nicodim Aghioritul (o carte care, pe atunci, se ținea în altar, lângă Sfânta Evanghelie, atât de importantă era considerată de către preoții cu adevărat Ortodocși), din care am citat foarte limpede mai sus. Faptul că sfinția sa nu citea/nu credea/nu aplica învățăturile din acele cărți, îi arată superficialitate/necredință/trândăvie sub pretext misionar. Deci, nu

154

poate fi model de sfințenie. Este foarte posibil să fi avut la dispoziție și enciclica sinodală Ortodoxă din 1848, care vorbește foarte limpede de aceste probleme.

https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/descarcare-continut-blog-sub-forma-de-fisiere-pdf/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s