pag. 418- Proorociile mincinoase

C) PROOROCIILE MINCINOASE ALE PĂRINTELUI ARSENIE BOCA 418b.png

                                    Proorociile Părintelui Arsenie Boca multe sunt răstălmăciri trase de păr prin potriveli, iar altele nu se împlinesc. Acest lucru este specific duhurilor mincinoase, care uneori potrivesc cele spuse de ele, forțând împrejurările, ducând la realizarea lor, ca să fie credibile (obținând pentru aceasta îngăduința lui Dumnezeu ca să ne încerce credința și mentalitatea), dar, alteori (când voiește Dumnezeu să fie vădite), nu reușesc. În acest caz ele se fac pentru cei nehipnotizați și fără prejudecăți, de râs. Însă, contrar tuturor evidențelor, cei aflați în robia lor (fiindcă se îndulcesc ei înșiși prin slavă deșartă de amăgirea în care se află, socotindu-se ucenicii și martorii apărători ai unui Sfânt), inventează și atunci potriviri sau scuze, doar ca să nu li se zdruncine slava că au cunoscut un Sfânt și mentalitatea perversă la care țin atât de mult.

                                    Haideți să analizăm proorociile Părintelui Arsenie Boca după cum le mărturisesc ucenicii. Cărturarii aflați în dependență de sfinția sa, văzând inconsecvențele, situațiile de râs pe care le generează „proorociile și minunile” (vrednice de dispreț), ori încearcă să le găsească niște explicații răsucite și sofisticate, mai de

448 <http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-04-cv_iosif.html>, miercuri, 23 decembrie 2015.

419 419.png

râs, chiar dacă par mai savante, ori, dându-și seama de ridicol, le neagă dând vina pe ceilalți ucenici, mai simpli și exagerați. Intelectualilor victime Părintele Arsenie Boca nu le-a arătat proorocii, ca un iscusit cumpărător de suflete știind pe cine și cu ce să atragă către sine. Pe ei i-a hipnotizat altfel, vânzându-le nu castraveți și gogoși, ci… simțiri ce mimează umilința și pocăința, și „prorocii” simbolice, rafinate ca să îi amăgească pe calapodul lor, hrănindu-i prin slava deșartă a „subtilității” interpretării lor.

Moartea

La Biserica Drăgănescu, părintele Arsenie pictase un călugăr răstignit pe cruce. Mulți credincioși zic ca s-a pictat pe dansul, dar cu certitudine nu se știe nimic [ zvonuri ridicate la rang de mărturisire a muceniciei și sfințeniei Părintelui Arsenie Boca – n.n. ] . Nici cauzele morții nu sunt prea clare. Părintele Horia [ „zvoner” – n.n. ] , care era peste vale și care l-a cunoscut mai îndeaproape, a spus ca a fost la Ceaușescu [ noi care am fost contemporani cu el ne întrebăm cum de a ajuns în audiență, știind bine că la președinte nu avea acces oricine, ci doar cei care făceau parte dintre suspuși. Și dacă făcea parte din ceata lor, cum pot să mai susțină adepții Prislopului că a fost prigonit? – n.n. ] cu câteva luni de zile înainte de moarte și i-a spus: “Vezi ce faci, ca nu este bine, dă-le mâncare la oameni, dă-le libertate, ca nu e bine”. După ce a ieșit de acolo, l-a urmărit Securitatea și la ieșirea din București au fost somați sa se oprească. Șoferul nu voia sa oprească. Părintele i-a spus: “Oprește, ca te împușcă, te omoară, și tu ai copii. Pe mine o sa mă maltrateze, dar de mine nu rămâne nimic in urma“. Si atunci șoferul a oprit. Au venit doi securiști, l-au scos din mașina, l-au bătut cumplit și de acolo i-a venit sfârșitul. Ce spun este din auzite și nu este sigur [ iată și „răspândacul”. Întâmplare vrednică de „Divertis”, arătând că ucenicii nu sunt iubitori de adevăr (care trebuie verificat până la ultima lui consecință de dragul Dumnezeului-Adevăr Hristos. Așa ne învață Sfânta Evanghelie „Luc 1:1 De vreme ce mulți s’au apucat a alcătui povestire pentru lucrurile cele ce au fost adeverite întru noi, 2 Precum au dat nouă cei ce dintru început au fost singuri văzători și slujitori cuvântului.”). Discipolii Părintelui Arsenie Boca, spre deosebire de ucenicii lui Hristos, iubesc, fără discernământ, senzaționalul „ai auzit că…”. Așa i-a învățat prin scris, pictură și exemplul personal Părintele Arsenie Boca pe toți, fie cărturari, fie simpli. Ba, mai mult, ca să îl justifice pe maestrul lor hulesc pe Sfinți. Fiindcă sfinția sa n-a fost ca Ei, vor să îi prefacă pe Ei ca și cum ar fi ca sfinția sa. Dacă Părintele Arsenie Boca nu a semănat cu Hristos, se străduiesc să-L facă pe Hristos să semene cu el, atât în scris și pictură, cât și în fapte și proorocii. Mai mare mirarea este însă că răspândacul este tocmai celebrul Părinte Dometie, care i-a făcut și acatistul. Ca să înțelegem ce neseriozitate este în a-l considera pe Părintele Arsenie Boca drept Sfânt – n.n. ]

Parintele-calugar Dometie Manastirea Sambata – Fagaras (decedat in 1995) 449 . [ … ]

Dacă unele afirmații pe care le-a făcut Părintele, puține la număr, nu s-au adeverit (după spusele unora), apoi oameni buni, aduceți-vă aminte că nici profețiile Sfântului Nifon și ale Sfântului Calinic legate de sfârșitul lumii nu s-au adeverit, precum și profețiile altor mari sfinți nu s-au adeverit, dar toate aceste “neîmpliniri” ale spuselor acestor sfinți nu diminuează cu nimic sfințenia lor [ n. Edit.: Pe când era la Muntele Athos, Maica Domnului l-a dat pe Părintele Arsenie, timp de 40 de zile, în grija unui sfânt care trăise pe pământ cu vreo două sute de ani înainte: Sfântul Serafim de Sarov (icoana acestui mare sfânt a fost pictată de Părintele Arsenie la biserica Drăgănescu) 450 [ un exemplu tipic de ignoranță, prezent la majoritatea ucenicilor sfinției sale, la fel de superficiali ca și maestrul lor în pregătirea și formarea lor duhovnicească și având cunoștințe ciupite de ici, colo. Sfântul Serafim Sarovski sau Serafim din Sarov (rusă Серафим Саровский) (n. Prohor Moșnin (rusă Прохор Мошнин) s-a născut la 19 iulie 1759 și a decedat la 2 ianuarie 1833, deci cu vreo 150 de ani înainte, nu 200 – n.n. ]

                                    Iarăși avem aici un exemplu tipic pentru ucenicii Părintelui Arsenie Boca. Fiind prinși cu ocaua mică, în loc să se trezească și să-și ceară iertare, punând în sfârșit începutul cel bun de pocăință, hulesc pe Sfinți. Proorociile Sfinților Ierarhi Calinic și Nifon nu s-au

449 <https://www.scribd.com/doc/47733410/Pe-urmele-unui-sfant-Parintele-Arsenie-Boca>, luni, 6 iulie 2015, pp. 52-53.

450 Ioan CIȘMILEANU, Mărturii din Țara Făgărașului despre părintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, Făgăraș, 2004, p

420 420.png

împlinit încă, tocmai datorită pocăinței Ortodocșilor, care a amânat timpul săvârșirii lor. Acest lucru este specific Sfintelor Scripturi și iubirii de oameni a lui Dumnezeu, care nu caută precizia împlinirii timpului prevestit, ci schimbarea sufletului:

4Re 20:1 Boala lui Ezechia; lungirea vieții lui și moartea lui. În zilele acelea s-a bolnăvit Ezechia de moarte, și a intrat la el Isaia prorocul feciorul lui Amos, și a grăit către el: acestea zice Domnul, fă rânduială casei tale, că tu vei muri, și nu vei trăi. 2 Și a întors Ezechia fața sa la perete, și s-a rugat către Domnul, zicând: 3 Adu-ți aminte Doamne de mine, că am umblat înaintea ta întru adevăr și cu inimă plină, și am făcut ce este bine întru ochii tăi, și a plâns Ezechia cu plângere mare. 4 Și când era Isaia în curtea cea din mijloc, a fost cuvântul Domnului către el, zicând: 5 Întoarce-te și zi către Ezechia povățuitorul poporului meu: acestea zice Domnul Dumnezeul lui David tatăl tău: auzit-am rugăciunea ta, și am văzut lacrămile tale, iată eu te voiu însănătoșa pre tine, și în ziua a treia te vei sui în casa Domnului. 6 Și voiu adaoge preste anii tăi cinsprezece ani, și din mâna împăratului Asirienilor te voiu mântui pre tine și cetatea aceasta, și te voiu scuti pentru cetatea aceasta, pentru mine și pentru David robul meu. 7 Și a zis Isaia: să ia o legătură de smochine și să pue preste rană, și se va însănătoșa.

Fap 1:6 Iar ei adunându-se, l-au întrebat pre dânsul, zicând: Doamne, au întru acest an vei să așezi împărăția lui Israil? 7 Iar el au zis către dânșii: nu este al vostru a ști anii sau vremile, care Tatăl le-au pus întru a sa stăpânire. 8 Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt preste voi, și veți fi mie mărturii în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului                                   

Socotesc că oricare va citi în cărticica aceasta de numărarea anilor se va mira de cea multa ne unire intre Biblii și între hronografe întru numărarea anilor, care (precum ni se pare este) din cele prea vechi tălmăciri ale Bibliei in feluri de limbi, și din cei mulți scriitori, cu mâna (nefiind încă atuncea meșteșugul tipografiei) unul de la altul prescriind, au intrat greșelile. Deci sa se pomenească aici cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos acesta către Sfinții Apostoli: “Nu este al vostru a ști vremile și anii, pe care Tatăl i-a pus intru a Sa Putere” (Fapte Ap. I, 7). Din care cuvinte ale Domnului și noua sa ne fie încredințată sfătuire , ca sa nu iubim a iscodi la cercarea vremilor, ci folosul cel mai mult in cărți să-l căutăm decât in numărul anilor. Caci și pentru sfârșitul lumii, vrînd unii sa știe , li s-a zis de Domnul: “De ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii cerești, ci numai singur Tatăl Meu”(Matei 24, 36). Ca și cum ar zice: “Toți de Înfricoșata Judecată sa va temeți, în care an va fi aceea, sa nu ispitiți!” De asemenea și pentru cele mai dinainte vremi a zice ne este: “Toți cei ce citiți Istoria Dumnezeieștii Scripturi cea din Biblii, a drepților bărbați, sa urmați vieții celei plăcute lui Dumnezeu, ca sa va învredniciți părții lor, iar celor răi să nu le urmați, ca să scăpați de pierzarea lor. Iar pentru anii cei ce Tatăl cel Ceresc i-a pus intru Puterea Sa, sa ‘nu foarte iscodiți, ca nu iubitori mai mult de cercare decât cititori de Cărți sa va arătați, Bine grăiește Apostolul: “Pentru ani și pentru vremi, fraților, nu ne este trebuință a scrie vouă” (V E Z I). 451

Fap 1:7 El a zis către ei: Nu este al vostru a ști anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa,

Mat 24:36 Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Și precum a fost în zilele lui Noe, așa va fi venirea Fiului Omului. 38 Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39 Și n-au știut până ce a venit potopul și i-a luat pe toți, la fel va fi și venirea Fiului Omului.

                                    Să luăm aminte, să ne ferim de proorociile care dau dată. Ele sunt înșelătoare, creând panică și caracterizează duhul adventist.

                                    Dumnezeu nu caută la luni, la timp, ci la pocăință, fiindcă ne cheamă la veșnicie, unde timpul se oprește din mișcare, iar voința omului se unește cu a lui Dumnezeu, dacă a lucrat pentru aceasta în fiecare clipă.

451 Sfântul †Dimitrie al ROSTOVULUI, Hronograf adică numărare de ani, Ed. Pelerinul Român, Oradea, 2 2005, p. 34.

421 421.png

                                    Chiar proorociile poruncite de Dumnezeu și care conțin zile sau ani, sunt date cu rost. Ele se schimbă în funcție de lucrarea lăuntrică a celor care sunt vizați, ca noi să nu credem în cei ce dau date, ci pururea să cugetăm la sfârșitul nostru și să ne schimbăm neîncetat înspre Hristos, de chiar acum, nu de mâine, urând păcatul și iubind pe Dumnezeu, ca și cum azi am muri. Proorocia generală pentru creștini este:

Mat 25:13 Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.

                                    Iată ce spun despre aceasta Sfinții Părinți:

CUVÂNT către cititorii care cârtesc spunând că:

nu se împlinesc Scripturile care s-au zis de Sfinții Apostoli și de Sfinții Părinți’

Zis-a Domnul către Avraam: „Știind vei ști că nemernică va fi sămânța ta în pământ străin, și o vor supune pe ea robiei, și o vor chinui și o vor smeri pe ea patru sute de ani. Iar pe neamul acela, căruia îi vor sluji, Eu îl voi judeca, iar după aceea vor ieși aici cu avere multa‘ (Facere 15, 13-14).

Așadar, a zis Domnul către Avraam, că patru sute de ani are să fie seminția lui în robie, și n-a fost întocmai, pentru răutatea evreilor; căci au trecut patru sute treizeci și doi de ani până la ieșirea lor din Egipt. Și Proorocul Daniil zice: „Și în zilele cele de pe urmă ale împărăției lor, când se vor împlini păcatele lor, se va scula un împărat fără de rușine la față și care va înțelege ghiciturile (farmecele). Și puterea lui se va întări, măcar că nu cu puterea sa, ci cu chip semeț și isteț în lucruri ascunse va strica și va spori și va face și va pierde pe cei tari și pe poporul cel sfânt (Daniel 8, 23-24).

Atunci vor începe anii durerilor și necazul cel mare și pedepsele ce are să le pună Dumnezeu pe pământ pentru răutățile acelui împărat fără de rușine la față, care este Antihrist, și pentru slujitorii și supușii lui.

Vedeți, vă rog, cum zice Proorocul, că nu zice „când se vor împlini anii”, ci „când se vor împlini păcatele va veni vremea”, adică vremea pedepselor și necazul cel mare                                   

Asemenea și la Agatanghel scrie pentru robirea Constantinopolului de către turci, că, la anii de la Hristos 1452 până la 1453, trebuie să se ia Constantinopolul de agareni (turci), precum s-a și împlinit. Și-l vor stăpâni 400 de ani, adică până la 1853, și vedem că nu s-a împlinit întocmai prezicerea, pentru păcatele și nepocăința creștinilor. Că iarăși zice Agatanghel: „Așa vor fi creștinii sub robia agarenilor, precum au fost evreii sub robia egiptenilor 400 de ani; însă, pentru păcatele lor, a mai prelungit Dumnezeu pedeapsa încă 32 de ani, și în pustia Sinaiului încă 40 de ani și apoi i-a dus în pământul făgăduinței. Astfel se urmează și cu creștinii. Că la 1453 — adăugând 400 de ani de robie și cu 32 cari s-au mai prelungit la Evrei în Egipt și cu cei 40 în pustia Sinai se fac 1925. Și după acești ani negreșit trebuie să cadă împărăția turcească. Și după aceasta are să se facă o credință în toată lumea. După cum a zis și Neofit, în tâlcuirea șeptimilor lui Daniil Proorocul. Și îngerii au să pună un împărat în Constantinopol, creștin bun, și minuni multe și mari au să se facă în Constantinopol.

Și, văzând popoarele minunile care au să se facă, au să se lepede toți de eresurile lor și au să vină să se unească cu Biserica Răsăritului. Și atunci au să se boteze din turci și din evrei mulțime multă                                    452

                                    De aici înțelegem și că adevăratele proorocii nu sunt de dragul cunoașterii anticipate a istoriei, nici pentru impresionarea oamenilor necredincioși, ca să fie convinși, ci de dragul schimbării sufletelor și înțelegerii realității duhovnicești.

                                    Cu totul altfel stau lucrurile cu Părintele Arsenie Boca. La el, când s-au împlinit au fost în același duh cu Vanga, iar când nu s-au împlinit proorociile, nu s-au împlinit fiindcă nu erau în duh de pocăință, ci de senzațional, fiind date de duhurile viclene. Dumnezeu a

452 M. Zosima PASCAL, Prodromit, Sfârșitul Omului, Ed. Mitropoliei Chișinăului și Moldovei, București, 5 1937, pp. 5-6.

422 422.png

poruncit să se arate falsul lor pentru a-l face de râs pe dușmanul Icoanei Sale și al Ortodoxiei și a fi vădit ca un mare mincinos, ca astfel să ne ferească pe noi de primejdia rătăcirii sfinției sale:

Deci, nu este greu lucru: că de vom rămîne după cum ne-am făcut, atunci sîntem în fapta bună; iar dacă vom gîndi cele rele, ca niște răi vom fi judecați. Dacă din afară ar fi trebuit a cîștiga lucrul, greu cu adevărat ar fi fost; iar dacă este în noi, să ne păzim pe noi înșine de gîndurile cele întinate, și luînd sufletul ca pe un amanet, să-l păzim Domnului; ca și El să-și cunoască făptura Sa, fiind așa precum l-a făcut. Apoi așa să ne fie nevoința, ca să nu ne tiranizeze mînia, nici să ne stăpînească pofta, căci scris este: Mînia bărbatului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu, iar pofta zămislindu-se, naște păcatul și păcatul săvîrșindu-se, naște moarte.

Astfel petrecînd noi, să ne trezim cu întemeiere și, după cum este scris, să ne păzim inima noastră cu toată străjuirea; că avem vrăjmași cumpliți și prea meșteri, pe răii diavoli, și contra lor ne este lupta, precum zice Apostolul: Lupta noastră nu este împotriva sîngelui și a trupului, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpîniilor, împotriva stăpînitorilor acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sînt în văzduhuri.

Deci, mare este numărul lor în văzduh, împotriva noastră și nu sînt departe de noi; apoi între dînșii este mare deosebire, iar pentru firea și deosebirea lor puternic trebuie să fie cuvîntul; deci, de la alții mai mari decît noi trebuie să căutăm o sfătuire ca aceasta; iar ceea ce acum ne silește pe noi, este a cunoaște numai măiestriile lor împotriva noastră.

Mai întîi să cunoaștem aceasta, cum că vrăjmașii nu se numesc “diavoli”, adică răi, pentru că așa au fost făcuți ei; căci Dumnezeu n-a făcut nici un lucru rău, ci i-a făcut buni; dar după ce au căzut din cereasca înțelepciune, tăvălindu-se împrejurul pămîntului, pe elini i-au amăgit prin năluciri, iar pentru noi creștinii pizmuindu-ne, toate le mișcă, vrînd să ne împiedice de la înălțarea la ceruri; ca să nu ne suim noi acolo de unde au căzut ei.

Pentru care este trebuință de multă rugăciune și pustnicie, ca luînd cineva prin Duh darul deosebirii duhurilor, să poată cunoaște cele despre ei, [ nu ca Părintele Arsenie Boca care a stat doar 66 de zile în Sfântul Munte, din care 40 de zile deja era în influența unui diavol ce l-a inițiat în puterile lui. Cum ar putea cineva doar din 26 (66-40) de zile de pustnicie să capete darul deosebirii duhurilor și să-și dea seama cine e duhovnic mort de 200 de ani și cine este drac? – n.n. ] adică anume care dintr-înșii sînt mai puțin răi și care mai răi, cum și pentru ce meșteșugiri are sîrguința fiecare dintr-înșii; apoi cum fiecare din ei se răstoarnă și se scoate din om, căci multe sînt vicleniile lor și pornirile bîntuielilor lor.

Fericitul apostol și cei ca și dînsul, știind unele ca acestea, zicea pe drept că noi nu știm învățăturile lui; de aceea, din acelea ce ne-am iscusit, sîntem datori a ne îndrepta unii pe alții. Deci, eu din parte-mi, avînd cercare și iscusire ca un fiu al lui, zic că diavolii cînd văd pe creștini, și mai ales pe monahi, fiind iubitori de osteneală și sporind în fapte, întîi îi ispitesc, punîndu-le sminteli aproape de cărările lor, iar smintelile lor sînt gîndurile cele rele.

Dar nu se cade să ne temem de îngrozirile lor, căci prin rugăciuni, postiri și prin credința întru Domnul [ deci lămurită, Ortodoxă, nu culeasă din „religiile superioare” și scrierile hinduse ale lui Mircea Eliade – n.n. ] , acelea cad îndată; însă și după ce cad, nu încetează, ci iarăși se apropie cu măiestriile și vicleniile, căci, dacă cu înaltă plăcere nu pot să amăgească inima, năvălesc asupră-ne într-alt fel; de aceea, formînd năluciri, caută a ne înfricoșa: se prefac în chip de femei, de fiare, de tîrîtoare, de mărimi ale trupurilor, de mulțime a ostașilor.

Dar nici așa nu se cade a ne teme de nălucirile acestora, căci nimic nu sînt și repede pier; mai ales dacă cineva se îngrădește cu credința și cu semnul Sfintei Cruci [ atenție! E nevoie nu numai de semnul Sfintei Cruci, ci de credință lămurită în cunoașterea Sfinților Părinți și lucrătoare în smerenie – n.n. ] . Apoi sînt îndrăzneți și foarte obraznici, căci dacă o dată se biruiesc, iarăși vin cu alt chip asupră-ne; se prefac în vrăjitori și spun mai înainte cele ce au să se întîmple după cîteva zile și se arată înalți, ajungînd pînă la acoperișuri, și înfricoșători cu mărimea, ca astfel pe cei care n-au putut să-i amăgească cu gîndurile, măcar prin

423 423.png

niște năluciri ca acestea să-i răpească pe furiș; iar dacă și acum vor afla sufletul întemeiat cu credință și cu nădejdea pocăinței [ nu cu ținta desăvârșirii cum avea Părintele Arsenie Boca – n.n. ] , după aceea aduc cu ei pe domnul lor.

Apoi, Antonie spunea că ei se arată de multe ori în ce fel a descoperit Domnul lui Iov, zicînd: “Ochii lui sînt ca un chip de luceafăr, din gura lui ies făclii aprinse și se aruncă precum niște scîntei de foc; din nările lui iese fum ca din cuptorul ce arde cu foc de cărbuni și din gura lui iese văpaie”.

În acest fel arătîndu-se domnul diavolilor, înfricoșează, după cum mai înainte am zis, mari lucruri făcînd măiestrul și vicleanul, precum l-a mustrat și l-a vădit pe el Domnul, cînd era Iov, zicînd: Fierul îl socotește paie, arama ca pe un lemn putred, marea ca pe un burete, iar tartarul adîncului ca pe un robit, iar adîncul mării ca pe uscat. Iar prin prooroc a zis vrăjmașul: Alergînd, îl voi prinde. Și iarăși prin Apostol: Toată lumea o voi lua cu mîna, ca pe un cuib, și ca pe niște ouă părăsite. Cu unele ca acestea se fălește și făgăduiește să amăgească pe cei binecredincioși.

Dar noi, credincioșii, să nu ne temem de nălucirile lui și să nu luăm aminte la glasurile lui, că minte și nicidecum nu grăiește adevărul. Cu adevărat unele ca acestea făcînd, și îndîrjindu-se ca un balaur, s-a prins cu undița de Mîntuitorul și ca un dobitoc a luat căpăstru în bot și ca un fugar se leagă cu belciug la nări și i s-au pătruns buzele cu acul; apoi este legat de Domnul ca o pasăre, ca să se batjocorească, deși se așază și el și diavolii cei împreună cu dînsul, ca niște scorpii și ca niște șerpi, ca să fie legați de noi creștinii, iar semnul acestui lucru este că noi petrecem viața împotriva lui. Căci cel ce se laudă că va usca marea și lumea o va lua, acum nu poate să oprească pustnicia și nevoința noastră, nici pe mine grăind asupra lui.

Deci, să nu luăm aminte la ceea ce el ar grăi, că minte; nici să ne temem de nălucirile lui, căci și acestea sînt mincinoase și nu este lumină adevărată ceea ce se arată într-însele; dar mai vîrtos se arată începuturile și chipurile focului pregătit lor, în care au să ardă ei și cu acestea ispitesc, ca să înfricoșeze pe oameni, dar numaidecît pier. Ei pe nimeni nu vătămă dintre cei credincioși, dar poartă cu dînșii asemănarea focului ce are să-i primească.

Pentru aceea nici așa nu se cuvine a se înfricoșa cineva de dînșii, că toate meșteșugirile lor, prin darul lui Hristos, întru nimic sînt și se socotesc. Ei sînt vicleni și gata a se închipui și a se schimba întru toate; de multe ori se prefac a cînta și pomenesc cuvinte din Scripturi, iar uneori citind noi, îndată zic și ei aceleași cuvinte, pe care le-am citit noi; de multe ori, dormind noi, ne deșteaptă la rugăciune și aceasta o fac adeseori, nelăsîndu-ne să dormim mai deloc; uneori se arată în chipuri de monahi și ca niște cucernici se prefac a grăi, ca prin chipul acesta să amăgească și de aceea unde pot, voiesc a trage pe cei amăgiți de dînșii; dar nu se cuvine a lua aminte la dînșii, măcar că ne-ar deștepta la rugăciune, sau ne vor sfătui să nu mîncăm nicidecum și chiar de s-ar preface că ne prihănesc și ne ocărăsc pentru ceva, în care ne-ar găsi vină [ vedeți că habar nu avea Părintele Arsenie Boca că este înșelat, crezând vedeniilor drăcești, fiindcă nu știa că și diavolii pot mustra pentru păcate și îndemna la pocăință – n.n. ]                                    

Că nu pentru evlavie sau pentru adevăr le fac acestea, ci ca să aducă pe cei proști în deznădăjduire, iar pustnicia s-o facă nefolositoare; apoi, făcînd pe oameni să urască viața monahicească, ca fiind prea împovărătoare și prea grea, să împiedice pe cei ce petrec într-însa [ cum au făcut și cu Părintele Arsenie Boca mai întâi deturnându-l de la pustie la misiune, să plece din Sfântul Munte și să meargă în România, apoi să lase călugăria în ascultare de stareț și să mai ia și preoția, nefiind încă învățat în pocăință, ca la sfârșit să se arate scopul lor precis: să-l facă să conviețuiască precum cu o soție cu o femeie capricioasă și sinucigașă, care l-a făcut să joace țonțoroiul cum a vrut ea, până la moarte – n.n. ]                                    

Deci, proorocul fiind trimis de Domnul, plîngea pentru unii ca aceștia, zicînd: Vai celui ce adapă pe aproapele cu amestecare tulbure. Pentru că niște meșteșugiri ca acestea și gînduri sînt răsturnătoare și împiedică de la calea ce duce la fapta cea bună. Iar Domnul însuși, măcar că diavolii grăiau cele adevărate, adică acestea: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu”, cu toate

424 424.png

acestea le poruncea să tacă și-i oprea a grăi; ca nu cumva împreună cu adevărul să semene și răutatea lor și ca pe noi să ne obișnuiască a nu lua aminte niciodată la unele ca acestea, deși s-ar părea că grăiesc adevărul.

Pentru că este necuviincios lucru avînd Sfintele Scripturi și libertate de la Mîntuitorul, să ne învățăm de la diavolul, cel ce nu și-a păzit rînduiala sa, ci altele a cugetat. Pentru aceasta, cînd grăiește din Scripturi, să-l oprești zicînd: „Iară păcătosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce tu povestești dreptățile mele și iei testamentul meu în gura ta?” Căci toate le fac diavolii și le tulbură, spre amăgirea celor proști. Deci, fac sunete, rîd mult și șuieră, iar dacă nu ia aminte nimeni la dînșii, apoi plîng și se bocesc ca niște biruiți.

Domnul Dumnezeu poruncea diavolilor să tacă, iar noi, cei ce ne-am învățat de la sfinți, se cuvine să facem ca dînșii și să urmăm bărbăției lor. Pentru că și ei, văzînd acestea, ziceau: „Cînd a stat păcătosul înaintea mea, eu am amuțit și am tăcut din bunătăți”. Și iarăși: „și eu ca un surd nu auzeam și ca un mut, ce nu-și deschide gura sa; făcutu-m-am ca un om ce nu aude”.

Deci, și noi nici să-i auzim pe dînșii, ca pe unii ce sînt străini de noi, nici să-i ascultăm, chiar de ne-ar deștepta la rugăciune și pentru postire ne-ar grăi; ci la pustnicia noastră mai vîrtos să luăm aminte și să nu ne amăgim de dînșii, care pe toate le fac cu vicleșug. Și nu se cade a ne teme de dînșii, chiar de ni s-ar părea că năvălesc asupră-ne și cu moarte ne-ar îngrozi; căci sînt neputincioși și nu pot nimic, decît numai să ne îngrozească. Deci, acum venind pentru aceasta în mijloc, am zis: “Și acum mai pe larg a vă spune cele despre dînșii, nu se cuvine a pregeta, că întemeiată va fi nouă aducere-aminte”.

După ce a venit Domnul, a căzut vrăjmașul și au slăbit puterile lui. Pentru aceasta, deși nimic nu poate, cu toate acestea, tiranul, fiind căzut, nu se liniștește; dar măcar numai cu cuvintele ne îngrozește (iar alt nimic nu poate). Și aceasta fiecare din voi s-o socotească, că numai așa va putea defăima pe diavoli.

Deci, dacă cu niște trupuri ca acestea ar fi fost și ei îmbrăcați, precum sîntem noi, cu putință ar fi fost lor să zică: “Că fiind ascunși oamenii, nu-i aflăm, ci numai cînd îi aflăm, îi vătămăm”. Am putea și noi atunci ascunzîndu-ne, să ne tăinuim de dînșii, încuind împotriva lor ușile.

Dar de vreme ce nu sînt într-acest fel, ci ușile fiind încuiate, ei totuși pot să intre și întru tot aerul sînt, ca și diavolul cel întîi al acestora. Ei sînt voitori de rău gata spre a vătăma, după cum a zis Mîntuitorul: Dintru început ucigaș de om este diavolul, tatăl răutății. Iar noi acum trăim și mai vîrtos, împotriva lui luptăm; ei sînt fricoși și nimic nu pot, precum am zis: nici un loc nu-i oprește pe dînșii spre a ne bîntui, nici prieteni nu ne socotesc pe noi, ca să ne cruțe, nici iubitori de bine nu ne sînt, ca să ne îndrepteze; ci mai vîrtos sînt răi și ca un nimic le este lor a vătăma pe cei iubitori de fapte bune și cinstitori de Dumnezeu.

Dar, pentru că nimic nu pot, pentru aceasta nu fac nimic, decît numai ne îngrozesc. Căci de ar fi putut, n-ar fi întîrziat, ci îndată ar fi lucrat răul, avînd spre aceasta voia, și mai ales împotriva noastră. Deci, iată cum adunîndu-ne împotriva lor, grăim și știu că sporind noi, ei slăbesc. Dacă ei ar fi avut stăpînire, pe nimeni din noi creștinii nu ne-ar fi lăsat să trăiască; căci urîciune este păcătosului cinstirea de Dumnezeu. Dar de vreme ce nu pot, pentru aceasta mai mult se luptă, căci nimic nu pot să facă dintr-acelea cu care ne îngrozesc.

Apoi și aceea se cuvine a socoti, spre a nu ne teme de dînșii; căci dacă le-ar fi fost lor cu putință, n-ar fi venit cu mulțime, nici năluciri ar fi făcut, nici ar fi meșteșugit a se închipui, ci ar fi ajuns chiar numai unul a veni și a face ceea ce poate și voiește.

Mai ales, că tot cel ce are stăpînire, nu ucide cu nălucire, nici cu mulțime înfricoșează; ci îndată, precum voiește, își arată stăpînirea; dar diavolii neputînd nimic, ca într-un circ se joacă, schimbîndu-și chipurile, ca pe copii înfricoșîndu-ne prin nălucirea mulțimii și prin închipuiri; pentru care mai mult se cuvine să fie vrednici de defăimare, ca niște neputincioși.

Îngerul cel adevărat, care s-a trimis de la Domnul asupra Asirienilor, nu avea trebuință de popoare și de mulțime, nici de nălucirea cea din afară, nici de ciocănituri și de sunete [ cum s-a folosit diavolul în vedenia treptelor prin care l-a înșelat pe Părintele Arsenie Boca că este botezat cu foc, ca un prooroc – n.n. ] , ci întrebuințînd puțină stăpînire, a ucis

425 425.png

îndată 185 de mii. Dar diavolii nu pot nimic, ci numai cu nălucirile se ispitesc a înfricoșa. Iar dacă cineva ar gîndi la Iov și ar zice: “Pentru ce diavolul toate împotriva lui le-a făcut? Cum l-a lipsit de averi, pe fiii lui i-a ucis, iar pe Iov l-a lovit cu bubă rea?” Să cunoască iarăși unul ca acesta cum că nu era diavolul cel ce putea, ci Dumnezeu cel ce i-a dat lui putere spre a ispiti pe Iov.

Căci el neputînd face nimic, l-a cerut pe Iov și l-a luat. Încît și de aceea este mai mult defăimat vrăjmașul. Că, deși voiește, nu poate ceva să facă asupra unui om drept, căci de-ar fi putut, nu ar fi cerut. Iar cerîndu-l, nu o dată, ci de două ori, se arată că este neputincios și cum că nimic nu poate.

Și nu este minune dacă pe Iov n-a putut să-l biruie, cînd nici asupra dobitoacelor lui n-ar fi fost pierzător, de nu i-ar fi îngăduit Dumnezeu. Ba încă nici asupra porcilor n-are stăpînire; căci el ruga pe Domnul, precum este scris în Evanghelie, zicînd: „Dă-ne nouă voie să ne ducem în turma de porci”. Și dacă nici asupra porcilor nu au stăpînire, apoi cu mult mai vîrtos nu domnesc peste oamenii cei făcuți după chipul lui Dumnezeu. Deci, de Dumnezeu se cuvine a ne teme, iar pe diavoli a-i defăima ca pe niște neputincioși și nicidecum a ne teme de dînșii. Ci, cu cît mai vîrtos fac ei acestea, cu atît mai mult să ne întindem și noi spre pustnicie; căci mare armă împotriva lor este viața cea dreaptă și credința în Dumnezeu.

Deci, ei se tem de postul sihaștrilor, de priveghere, de rugăciuni, de blîndețe, de liniște, de neiubirea de argint și de neslăvirea deșartă, de milostenii, de nemîniere și, ca urmare, de buna cinstire cea întru Hristos. Căci pentru aceasta toate le fac, ca să nu fie cei ce îi calcă pe dînșii; că știu ei darul cel dat credincioșilor asupra lor de la Mîntuitorul, Cel ce zice: „Iată, v-am dat vouă putere a călca peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului”. Deci, chiar dacă ar spune ei ceva mai mult, să nu creadă cineva nici să ia aminte. Căci de multe ori spun înaintea noastră despre frații care după multe zile vor să vie la noi; și aceasta o fac ei, nu purtînd grijă de cei ce-i aud, ci ca să-i înduplece pe dînșii să creadă lor și atunci de aici înainte avîndu-i supuși, să-i piardă.

De aceea, nu se cade a lua-aminte la dînșii, ci și cînd nu ne spun ceva mai înainte, se cuvine a-i răsturna, căci nu avem trebuință de dînșii; și ce minune este, dacă cei ce au trupuri mai subțiri decît oamenii și pe cei ce au început a călători, ei i-au văzut, apoi aleargă mai înainte să vestească venirea acelora? Aceasta poate s-o facă cineva mergînd pe cal și să alerge ca să spună mai înainte.

Drept aceea, nici pentru aceasta nu se cuvine a ne minuna de dînșii; căci nimic din cele ce se fac ei nu cunosc, decît numai singur Dumnezeu este cel care pe toate le cunoaște mai înainte de facerea lor. Aceștia vestesc acelea pe care le văd, ca niște furi, mai înainte alergînd la toți, ca să spună cele ce se lucrează și se grăiesc de noi; apoi ei însemnează că ne-am adunat și că vorbim împotriva lor. Aceasta fiecare iute alergător poate s-o facă, întrecînd pe cel zăbavnic; și ceea ce zic, astfel este.

Dacă cineva ar începe să călătorească din Tebaida sau din altă oarecare țară, mai înainte de a ști să călătorească, nu știu de va călători; dar văzînd pe unul călătorind, aleargă mai înainte, și mai înainte de a sosi acela, ei vestesc venirea lui și astfel se întîmplă de vine după cîteva zile.

Însă de multe ori cei ce călătoresc, întorcîndu-se înapoi, ei atunci au mințit. Astfel se întîmplă și cînd vorbesc despre apa rîului Nil; căci cei ce au văzut că au fost ploi multe în părțile Etiopiei și știu că dintr-acelea se face revărsarea rîului, mai înainte de a veni apa în Egipt, ei aleargă și spun. Aceasta și oamenii ar fi putut s-o spună, dacă atît de iute ar fi putut să alerge ca aceia.

Precum străjerul lui David, suindu-se la loc înalt, mai mult decît cel ce rămăsese jos vedea mai înainte pe cel ce vine, și el încă mai înainte alergînd, spunea mai înainte decît alții cele ce încă nu se făcuseră; astfel și aceștia (adică diavolii) zic, se ostenesc și însemnează unele întîmplări numai ca să amăgească. Însă dacă purtarea de grijă a lui Dumnezeu într-acea vreme ar voi ceva pentru ape sau pentru cei ce călătoresc, căci este cu putință lui Dumnezeu, atunci diavolii mint și se amăgesc cei ce au luat-aminte la dînșii.

426 426.png

Într-acest chip s-au întărit vrăjirile elinilor și astfel s-au rătăcit dînșii mai înainte de către diavol. Dar acum a încetat rătăcirea; căci a venit Domnul, Care cu toată viclenia lor, chiar și pe diavoli i-a făcut deșerți și nelucrători; căci nimic nu cunosc de la ei înșiși, ci ca niște furi, pe cele ce le văd la alții, pe acelea le prihănesc și mai ales sînt văzători ai faptelor, decît mai înainte cunoscători. De aceea, deși uneori numesc adevărate unele ca acestea, să nu se minuneze cineva de dînșii. Pentru că și doctorii, avînd iscusința bolilor, cînd ar vedea într-alții aceeași boală, de multe ori din obișnuință mai înainte spun leacul. Încă și cîrmacii și lucrătorii de pămînt, iarăși din obișnuință văzînd întocmirea aerului, mai înainte spun, că va fi o furtună ori aer liniștit și pentru aceasta nu poate să zică cineva că din dumnezeiasca pronie spun ei mai înainte, ci din observare și din obișnuință.

De aceea și diavolii, dacă cîndva aceleași socotindu-le, le spun, pentru aceasta să nu se minuneze cineva de dînșii, nici să ia aminte la ei. Căci ce folosește celor ce-i aud ca să știe de la ei cele ce au să fie? Sau de ce să aibă sîrguință a cunoaște unele ca acestea, deși cu adevărat diavolul le cunoaște, căci acest lucru nu este făcător al faptei bune, nici al obiceiului celui bun, nu este cu adevărat cunoștință.

Nimeni din noi nu se va judeca pentru că nu le-a știut, nici se fericește că le-a învățat și le-a cunoscut; ci într-acestea fiecare va avea judecată, dacă a păzit credința și dacă a împlinit poruncile lui Dumnezeu curat. De aceea, nu se cade mult a le socoti acestea, ci a ne nevoi și a ne osteni, nu ca să cunoaștem mai înainte, ci, ca bine petrecînd, să plăcem lui Dumnezeu. [ și noi l-am fi fericit pe Părintele Arsenie Boca ca pe un Sfânt dacă ar fi păzit credința și ar fi urmat poruncile lui Dumnezeu curat, dar pentru că știa, prin puterea diavolească, cele ce urmau să se întâmple, nu numai că nu îl admirăm, ci chiar ne îngrețoșăm de lucrarea lui – n.n. ]

Și trebuie a ne ruga nu să cunoaștem mai înainte, nici să cerem plată pentru nevoință, ci ca ajutător să ne fie nouă Domnul, spre biruință împotriva diavolului. Iar dacă vreodată este nevoie de a cunoaște mai înainte, să ne curățim la minte; căci eu cred că sufletul care s-a curățit de toate păcatele, după fire poate să se facă văzător și chiar mai multe și mai departe să vadă decît diavolii; căci are pe Domnul în sine, care descoperă lui. În felul acesta, Elisei vedea pe Gheezi și puterile îngerilor stînd lîngă dînsul.

Deci, cînd vin la noi noaptea și voiesc să ne grăiască de cele ce au să fie, sau să zică: “Noi sîntem îngeri”, să nu luați aminte, căci mint. Iar dacă vor lăuda pustnicia voastră și vă vor ferici, să nu-i ascultați și nicidecum să vă supuneți lor. Mai vîrtos să vă pecetluiți cu semnul cinstitei Cruci, pe voi și casa voastră și să vă rugați; atunci îi veți vedea făcîndu-se nevăzuți, căci se înfricoșează foarte mult de semnul Crucii Domnului; fiindcă prin ea i-a biruit Mîntuitorul. Iar dacă și mai cu obrăznicie vor sta, săltînd și prefăcîndu-se cu nălucirile, să nu vă temeți, nici să vă speriați, nici ca la niște ființe bune să luați aminte la dînșii.

Pentru că venirea de față a celor buni și a celor răi cu înlesnire și cu putință este a o cunoaște, fiindcă Dumnezeu a făcut astfel. Pentru că arătarea sfinților îngeri nu este tulburată; căci nu va certa, nici va striga, nici va auzi cineva glasul lor. Ci atît de cu liniște și cu blîndețe se face, încît se aduce bucurie, veselie și îndrăzneală în suflet; căci Domnul este cu dînșii, El este bucuria noastră și a lui Dumnezeu Tatăl este puterea. Iar gîndurile sufletului rămîn netulburate și neînvăluite, încît el făcîndu-se strălucit de ea, vede pe cei ce i se arată; acesta este un dar al luminilor celor dumnezeiești și al celor ce au să fie într-însul.

Iar dacă, ca niște oameni s-ar înfricoșa de vederea celor buni, care se arată, numaidecît iau frica de la dînșii prin dragoste, precum a făcut Gavriil pentru Zaharia. Asemenea și îngerul care s-a arătat femeilor la Sfîntul Mormînt și cel ce s-a arătat păstorilor, precum s-a zis în Evanghelie: Nu vă temeți; căci frica acelora nu este cu spaima sufletului, ci cu cunoștința venirii de față a celor buni.

Deci, în acest fel este arătarea sfinților. Năvălirea celor răi este tulburătoare, cu sunet, vuiet și strigare, ca și cînd s-ar fi făcut vreo pornire a unor tineri nepedepsiți și a unor tîlhari, de la care se face frica sufletului, tulburarea și neorînduiala gîndurilor, mîhnire, urîciune

427 427.png

către pustnici, trîndăvie, întristare, pomenirea rudeniilor și frică de moarte; și de aici pofta celor rele, împuținarea de suflet către fapte bune și nestatornicia obiceiurilor.

Deci, cînd cineva din voi va vedea așa ceva, vă veți teme; dacă însă frica se va lua de la voi și în locul ei s-ar face bucurie negrăită și voie bună, cutezare, îmbărbătare, netulburarea gîndurilor și celelalte, cum mai înainte am zis, adică bărbăție și dragoste către Dumnezeu, atunci îndrăzniți și vă rugați, căci bucuria și liniștea sufletului arată sfințenia celui ce vine de față. Așa Avraam, cînd a văzut pe Domnul, s-a bucurat; Ioan cînd s-a făcut glasul închinării din partea Născătoarei de Dumnezeu, Maria, s-a bucurat.

Iar dacă s-ar face tulburare și sunet din afară, nălucire lumească, îngrozire de moarte, să cunoașteți că este năvălirea celor răi. Și aceasta să vă fie vouă semn. Cînd sufletul unora s-ar teme, să știți că este de față venirea vrăjmașilor; căci diavolii nu izgonesc temerea unora ca acestora, precum a făcut marele Arhanghel Gavriil către Maria și Zaharia, și Acela ce S-a arătat la mormînt femeilor; ci, mai cu seamă, cînd îi vor vedea temîndu-se, ei sporesc nălucirile, ca mai mult să-i înfricoșeze, și, de aceea, sărind asupra lor, îi batjocoresc, zicînd: “Închinați-vă nouă!”.

Iată, pe elini așa i-au amăgit, că așa s-au socotit de dînșii zeii, cei cu nume mincinos. Iar pe noi nu ne-a lăsat Domnul să ne amăgim de diavol, căci El prin niște năluciri ca acestea făcute înaintea Lui, l-a certat și i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano; căci scris este: Domnului Dumnezeului tău te vei închina și Lui Unuia vei sluji. Deci, vicleanul mai mult se defăimează de noi; căci Domnul pentru noi a făcut acestea, ca diavolii de la noi auzind niște glasuri ca acestea, să se răstoarne pentru Domnul, Care pentru aceasta i-a certat. Apoi, nu se cade a ne făli pentru că scoatem diavolii, nici a ne înălța pentru tămăduiri, nici să ne minunăm de cel ce scoate pe diavoli ori pe cel ce nu-i scoate să-l defăimăm; ci pustnicia fiecăruia s-o învețe cineva și ori s-o rîvnească și s-o urmeze, ori s-o îndrepteze. Pentru că a face semne nu este al nostru, ci al Mîntuitorului.

Pentru aceea El zicea ucenicilor: Nu vă bucurați că diavolii se supun vouă, ci pentru că numele vostru s-a scris în ceruri. A se scrie numele în ceruri, este mărturia faptei bune și a vieții voastre. A scoate pe diavoli este darul Mîntuitorului, Celui care l-a dat. Pentru aceea, celor ce nu în fapte bune, ci în semne se făleau și ziceau: „Doamne, au nu cu numele Tău am scos diavoli și întru numele Tău am făcut multe puteri?” Domnul le-a răspuns: „Amin zic vouă, nu vă știu pe voi”. Căci cunoaște Domnul căile necredincioșilor. Dar se cade a ne ruga pentru a lua darul alegerii duhurilor, căci, după cum este scris, să nu credem la tot duhul                                    453

                                    Chiar dacă s-ar fi împlinit proorocia căderii lui Ceaușescu, nu ar fi fost nimic minunat în ea. Și Bivolaru, și Vanga cunoșteau de la draci același lucru:

453 Viețile Sfinților, 17.01., Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2 2005.

428 428.png

                                    Căutând fotografii cu cei doi, uitați ce am găsit aici:

<https://sfintiinugresesc.wordpress.com/>, luni, 28 decembrie 2015.

Unii se întreabă de unde a știut Boca de moartea Ceaușeștilor sau de cele două turnuri gemene din America. În emisiunea de la România TV din 23-05-2015, s-a spus, printre rânduri, un fapt lămuritor. Ceaușeștii, după ce au fost în 1989 la baba Vanga în Bulgaria și aceasta le-a prorocit că vor muri, au venit la Arsenie Boca, care le-a spus la fel. De unde a știut Vanga, a știut și Boca, adică de la draci. Ambii au profețit și dărâmarea turnurilor gemene din S.U.A. Eu cred că unii creștini se grăbesc să atribuie astfel de prorocii ca fiind de la Dumnezeu. Lucrurile astăzi sunt mai complicate. Adică, multe dintre războaie, revoluții, atentate etc. sunt plănuite în hrubele demonice ale masonilor chiar cu zeci de ani înainte. Pe bancnota de 20 de dolari din 1971 apare exact scena intrării avioanelor în cele două turnuri gemene, iar despre Revoluția din România se știe că a fost pregătită cu cel puțin 10 ani înainte. Au spus-o de nenumărate ori istoricii și analiștii politici în mod public. Cu un an înainte de moartea Ceaușeștilor, se știa de sforari și ziua, locul și ora execuției. Așa că Boca putea să fi aflat de undeva sau dracii au fost de față când sforarii au pus la cale totul și l-au pus în temă, cum zice Sf. Isac Șirul: „Dracii pe cei înșelați și bolnavi de slava deșartă îi face proroci Dacă ne uităm cu atenție în Scriptură, la prorociile cu privire la pedepsirea cetății Ninive sau Sodoma, vom vedea că acestea cheamă poporul la pocăință.

429 429.png

Prorociile lui A. Boca sunt ca să impresioneze. Hristos a refuzat să sară de pe aripa Templului, adică a face spectacol spre a impresiona. Spectacolul este lucrarea diavolului spre a atrage faima. Cuviosul Damian Taumaturgul, chemat de starețul Teodosie spre a se ruga pentru cel bolnav, venea în duh de ascultare, plângând și considerându-se nevrednic de această harismă sfântă, îl ungea pe cel bolnav cu ulei sfințit și se ruga lângă dânsul mult timp cu lacrimi și suspine. Prin Harul lui Dumnezeu toți se vindecau și plecau sănătoși. (Patericul Lavrei Peșterilor, pag. 149). 454

                                    Am putea spune cu siguranță că după cum Ceaușeștii nu au omorât-o pe baba Vanga, nu l-au omorât nici pe Boca Arsenie. Însă, e posibil să fi fost omorât din cauza proorociilor lui mincinoase, fiindcă, uneori, dracii omoară cu torturi pe vrăjitorii care le slujesc din diferite motive: ori că nu le aduc mai departe adepți, ori că nu le aduc suficienți adepți (proporțional cu investiția pe care au făcut-o în ei), ori pentru a-i duce mai repede în iad (pentru a fi siguri că nu se pocăiesc), pentru a le da aură de martiri sau, pur și simplu din plictiseală.

                                    Ceea ce însă, nu îi puteau spune dracii (sau când îi spuneau, dar lucrarea lui Dumnezeu nu era conformă cu ghicitul lor, ci schimba realitatea ca să ne ferească de ei), Părintele Arsenie Boca nu putea știi (sau dădea greș). Proorocii cei sfinți ai lui Dumnezeu întotdeauna erau confirmați ori de împlinirea proorociilor, ori de întoarcerea la pocăință a celor asupra cărora era trimisă proorocia (cum a fost în cazul cetății Ninive și a lui Iona, proorocul).

                                    Dumnezeu în toate caută mântuirea oamenilor (nu să arate că Se ține de Cuvânt) doar ca să fie copiii lui fericiți, avându-L pe El în inima lor. Părintele Arsenie Boca, dimpotrivă, în toate căuta să impresioneze, să-i facă pe oameni să îl aibă pe el, ca pe un alt hristos mincinos, în centrul preocupării lor. Însă de multe ori Dumnezeu îi strica planurile, ca să ne mântuiască pe noi.

                                    Uneori, însă, ucenicii credeau că se împlinesc proorociile, fără însă a le confirma din realitate, ci mergând cu credința lor din prejudecată, sau mai bine spus fără judecată, că ar fi prooroc, nu mai stăteau să le verifice, răspândind un zvon superstițios (ca să pară mai interesanți și să aibă slava că sunt urmașii unui prooroc). Așa se întîmplă cu cei ce slujesc minciunii. Nu verifică dacă cele ce le spun ei este adevărat, că nu-i preocupă de fel:

8 • S-a dus la Părintele o femeie însărcinată care nu vroia să aibă copii. Părintele i-a zis: “Dacă tu nu faci copilul ăsta, fata asta, omori mama a doi preoți. Peste vreo 20 de ani fata a născut la rândul ei doi gemeni. Nu am aflat dacă au ajuns preoți, dar sigur așa este. (Taflan Maria, corn. Mândra) 455

Mat 5:37 Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.

                                    Am văzut, așadar, de ce nu se împlineau proorociile Părintelui Arsenie Boca, lucru confirmat și de învățăturile sale eretice și de viața necanonică pe care a dus-o, toate arătându-l ca pe un biet ieromonah căzut în amăgire.

                                    Viața și adevărul învățăturilor și învățătorilor ne arată, în final, dacă proorociile care le face cineva sunt de la Sfântul Duh, Duhul Adevărului, Dătătorul de Viață sau de la duhul necurat și ucigaș al tatălui minciunii:

Ioan 8:42 Zis-au lor Iisus: de ar fi fost Dumnezeu Tatăl vostru, m’ați fi iubit pre mine; că eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit; că n’am venit de la mine însumi, ci acela m’au trimes, 43 Pentru ce glasul meu nu-l cunoașteți? Căci nu puteți să auziți cuvântul meu. 44 Voi din însuși diavolul sunteți, și poftele tatălui vostru voiți sa faceți. Acela ucigător de oameni a fost din început, și întru adevăr n’a sfătuit, că nu este adevăr întru dânsul când grăește minciună dintru ale sale grăește; că mincinos este, și tatăl ei. 45 Iar eu căci adevărul grăesc, nu credeți mie.

454 Pr. Gheorghe ANIȚULESEI, Fenomenul Arsenie Boca…, pp. 19-20.

455 Ioan CIȘMILEANU, Mărturii din Țara Făgărașului despre părintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, Făgăraș, 2004, p. 82.

430 430a.png

                                    Cei care cred minciunii, chiar dacă poartă numele Părintele Arsenie Boca, nu vor crede niciodată în Adevăr, chiar dacă le-ai arăta negru pe alb că sfinția Sa nu are cum să fie Sfânt, neaparținând Sfintei Biserici Ortodoxe nici prin viața și nici prin învățăturile preacuvioșiei sale. Din păcate, însă, aceștia făcând astfel, nu cred lui Hristos. Patima rațională în care au fost aduși prin amăgire, îi face să se lepede de Hristos, în ascuns, dar mai apoi întreaga lor viață va deveni nefericită, chiar și la arătare, neînțelegând și nelucrându-și realitatea pocăinței.

D) FALSE VINDECĂRI

430b.png                                    Dar și în falsele lui vindecări ucenicii sfinției sale răstălmăcesc fenomene naturale trăgându-le de păr ca să pară că sunt o așa zisă putere dumnezeiască a Părintelui Arsenie Boca:

Părintele Arsenie era incredintat că Dumnezeu, după moartea Fiului Sau, le-a incredintat și altor aleși dintre oamenii inzestrati cu darul credinței, acea putere de a vindeca bolnavii. Nu mi-a marturisit-o răspicat, dar am inteles cât este de preocupat de inalta putere cu care Dumnezeu îl inzestrase și pe care aveam s-o descopăr nemijlocit [ și acesta este un semn de înșelare: să te preocupe altceva decât pocăința. Dacă, pe deasupra, preocuparea ta este vreo harismă pe care ți se pare că o ai, atunci amăgirea ta atinge cote maxime – n.n. ] .

Intr-o zi, către seara, discuțiile noastre au fost intrerupte de niște zgomote neobișnuite pana atunci, izbituri și înjuraturi care traversau podeaua ce ne despărțea de pranzitorul de deasupra, transformat acum in camera de tortura. După ce totul s-a potolit, vreo patru gealați din aceia cu puteri animalice au coborât pe brațe un trup de om, și acela, din cate am putut vedea, de statura uriașa. L-au așezat intr-o celula de langa cea in care se afla părintele Arsenie și au plecat. A ramas intins pe prici vreo câteva ore. Parea leșinat. Gemea. Asa am putut constata ca trăiește. întocmai cum procedase cu mine, atunci când am fost coborât in pivnița vilei, părintele călugăr l-a intrebat cine este [ uneori dracii nu îi ghiceau numele următoarei victime ale sfinției sale – n.n. ] .“Sonea”, a reușit sa silabisească cel intrebat. Era o cunoștința comuna, eruditul om de stiinta, doctorul Octav Sonea, șeful Laboratorului de Analize Medicale din Brașov. A reușit sa mai pronunțe: “O, Doamne!”, apoi a tăcut din nou. Târziu, in noapte, s-a trezit, și astfel părintele a izbutit să-l intrebe ce i se intamplase [ vedem că nici toate întâmplările nu i le ghiceau dracii – n.n. ] .

Octav Sonea fusese, in timpul studenției, campion național la aruncarea greutății și a discului. Rămăsese suplu și puternic, impunând respect nu numai prin stiinta sa, ci și prin aspectul sau maiestuos. Fusese arestat intocmai cum ne luasera și pe noi, pentru o “mica declarație”. Nu am putut stabili ce anume l-a provocat pe falnicul medic – pesemne o palma a unui calau, careia i-a răspuns cu o lovitura de pumn, ce l-a făcut, in termeni de box, K.O. pe inchizitorul sau. Acelea au fost bufniturile pe care le auzisem in camera torturilor. Doctorul a fost legat cu mâinile și cu picioarele, asa cum sunt carati ursii doborâți de vanatori, și-apoi bătut cu sălbăticie la tălpi, cu ranga de fier. I-au fost zdrobite toate vinișoarele și arterele de pe extremitățile trupului și-apoi a fost coborât de pe masa și silit sa danseze Konga (un dans la moda pe vremea aceea, inspirat din folclorul negrilor africani). Numai ca victima leșinase și a fost carata in acea stare pana in celula din pivnița. Dandu-și seama, pesemne, de gravitatea cazului (pe vremea aceea, regimul mai păstră oarece relații cu Occidentul și-i pasa de comentariile aspre ale Europei Libere, ascultata in Scheii Brașovului, de la difuzoarele atarnate in pridvoarele caselor de pe povârnișuri), comandamentul Securității i-a ingaduit părintelui călugăr Arsenie sa doctoriceasca victima, reputația sa de vindecător fiind cunoscuta și de superiorii gradați [ îl aveau la „evlavie”. După ce îi hipnotizase prin hocus-bocus, Părintele Arsenie Boca a avut cel mai blând regim de detenție din România, închis fiind numai pentru a fi un colaborator al regimului mai eficient, cu palmares de martir, pentru a deschide gurile victimelor hipnotizate. Bunăstarea sfinției sale din temnițe și de după eliberare, sunt grăitoare în acest sens – n.n. ] . Torționarii erau conștienți de altminteri ca, daca ar fi fost transportat la spital, rezultatul era cel fatal: amputarea piciorului cangrenat, cu prea putini sorti de salvare a vieții.

431 431.png

Fusese tocmai ziua in care, cu aceeași “amabilitate”, cei doi ofițeri care m-au adus in beciul vilei Popovici m-au invitat să-mi strâng degraba lucrurile, intrucat urma sa plec. Oribila poarta de fier s-a inchis cu zgomot in spatele meu și, cu aceeași dubita alba, care vara spaima in oasele celor care o zareau oprita la colt de strada, in loc sa ma duca acasa – asa cum imi fulgerase o clipa prin minte – m-am trezit in fata altei porți, de data aceasta cioplita dintr-un lemn dur. Era poarta prin care treceai intr-o alta instituție de supliciu, aceea a închisorii Tribunalului din Brașov.

După o luna de zile, in noua celula unde ma instalaseră, a fost adus de la Securitate și doctorul Octav Sonea. Era slab, șchiopată, dar piciorul rănit parea vindecat. Ca medic, mi se parea incredibil și l-am intrebat ce s-a intamplat. Fusese vindecat de părintele Arsenie, care il obligase sa-și tina piciorul zdrobit, zi și noapte, in firul de apa ce curgea printr-o latura a temniței. In vremea asta, duhovnicul de la Sambata se rugase necontenit, sfatuindu-și pacientul sa faca la fel:”Daca te rogi și crezi, Dumnezeu te va ajuta sa te vindeci. Roaga-te!” Ceea ce bolnavul a și făcut. Intr-o luna, talpa piciorului a inceput sa fie din nou sensibila, inceputul de culoare neagra, care definește apariția cangrenei, s-a transformat, incetul cu incetul, mai intai intr-un roșu aprins, apoi a luat culoarea pielii, ramanand doar tendoanele inca dureroase, iar articulațiile umflate și anchilozate. Dar traia și pasea, infiorat de minunea care se intamplase cu el 456

                                    Am putea spune minunea decongestivă a apei reci, împreună cu trecerea vindecătoare a timpului, organismul având propriile sale mijloace de reparare.

                                    Dar mai poate fi numit efectul băii termice și al lucrării trupului o minune? Tot așa am putea spune minunea aspirinei, minunea chirurgiei, minunea vindecării de gripă. Toți cei care profesează meseria de doctor recunosc, dacă nu sunt atei, că în zadar s-ar osteni, dacă Dumnezeu nu ar fi pus puterile vindecătoare în creația Lui, nu ar fi luminat mintea lor și nu ar fi fost și împreună-lucrător cu ei ca Doctor al Trupurilor și Sufletelor noastre. Când mai intervin și rugăciunile celui bolnav, apare în plus și o mare ușurare. Așadar cum s-a vindecat dr. Sonea nu este o minune, ci acțiunea apei reci și a milei lui Dumnezeu ce l-a mângâiat pentru rugăciunile sale: Mar 11:24 De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.

                                    Câte cazuri ca acestea nu au fost cu cei deținuți. Citiți literatura de detenție și veți afla. Și nu era vreun Părinte Arsenie Boca ca să deturneze mila lui Dumnezeu în interes personal.

                                    Cu totul altfel este o vindecare minunată:

Fap 3:1 Iar Petru și Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea. 2 Și era un bărbat olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau și-l puneau în fiecare zi la poarta templului, zisă Poarta Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu, 3 Care, văzând că Petru și Ioan vor să intre în templu, le-a cerut milostenie. 4 Iar Petru, căutând spre el, împreună cu Ioan, a zis: Privește noi; 5 Iar el se uita la ei cu luare-aminte, așteptând să primească ceva de la ei. 6 Iar Petru a zis: Argint și aur nu am; dar ce am, aceea îți dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te și umblă! 7 Și apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat și îndată gleznele și tălpile picioarelor lui s-au întărit. 8 Și sărind, a stat în picioare și umbla, și a intrat cu ei în templu, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu. 9 Și tot poporul l-a văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu..

                                    Vedeți, lăudau pe Dumnezeu, nu pe Sfinții Apostoli sau pe Părintele Arsenie Boca. După roade se cunosc rădăcinile duhovnicești. Dacă slăvesc pe Dumnezeu sunt de la Dumnezeu, dacă slăvesc pe oameni sunt de la duhul lui antihrist: Ioan 5:43 Eu am venit în numele Tatălui Meu și voi nu Mă primiți; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veți primi. 44 Cum puteți voi să credeți, când primiți slavă unii de la alții și slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutați?.

456 <https://www.scribd.com/doc/47733410/Pe-urmele-unui-sfant-Parintele-Arsenie-Boca>, luni, 6 iulie 2015, pp. 61-62.

432 432.png

                                    Și nu l-au băgat în apă rece, punându-l să se roage, ci au chemat asupra lui numele lui Hristos. Nu s-au concentrat, nu au meditat, nu i-au trimis priviri fulgerătoare și zvârcolitoare, ci cu simplitate și smerenie L-au chemat pe Domnul Hristos.

                                    Dar… să admitem că Părintele Arsenie Boca a și vindecat pe cineva, iar la mormântul sfinției sale se fac și vindecări. Învățătura preacuvioșiei sale fiind eretică, iar vindecările având rostul de a ne încredința că aceasta e bună (deși e rea) și adevărată (deși e mincinoasă), este evident că și vindecările (și roadele ei viclene, cu scop amăgitor) se numesc mincinoase sau false. Dacă nu vrem să ne rătăcim și să ne pierdem sufletele, să ne ferim ca de diavol, ca de osânda iadului și ca de vrăjitori de a merge la mormântul sfinției sale, sau de a-i cere să ne ajute în vreo privință, după cum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur, fiindcă dacă ne va și vindeca, cine va putea să ne mai scape de robia lui?

Dracii ca doctori ucigasi

Că dracii pot face false minuni și deci și false vindecări este deplin cunoscut celor ce citesc viețile și cuvintele sfinților din care redăm aici doar unul spre exemplificare al celui între sfinți Părintelui nostru Ioan Gură de Aur:

Vrăjitorii, cu meșteșugul lor, pe mulți i-au tămăduit de boli și pe mulți ce erau bolnavi i-au făcut sănătoși. Numai că pentru aceasta trebuie să fii părtaș la necinstirea lui Dumnezeu. Departe de noi un asemenea gând! Ascultă ce spune Moise iudeilor: “De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise și va face înaintea ta semn și minune. Și se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ți-a grăit el, și-ți va zice atunci: să mergem după alți dumnezei, pe care tu nu-i știi și să le slujim acelora. Să nu asculți cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui văzător de vise…” (Deuteronom 13, 1-3). Aceasta înseamnă că dacă vreun prooroc se va arata, va face semne, va învia morți, va curăța leproși sau va vindeca schilozi și te va chema, arătându-ți aceste minuni, să nu mai crezi în Dumnezeul tău și să te lepezi de El [ ci să crezi în dumnezeul mincinos prezentat de Părintele Arsenie Boca, care îl lingușește pe sfinția sa și să te unești cu el prin sfaturile dăunătoare și amăgitoare ale sfinției sale– n.n. ] , să nu crezi în puterea lui. Domnul Dumnezeul tău te încearcă ca să vadă dacă-L iubești din toată inima ta și din tot sufletul tău. Este limpede, dar, că demonii nu vindeca. Dacă totuși Dumnezeu le îngăduie cândva să tămăduiască vreo boală, așa cum fac oamenii, este ca să te încerce și nu pentru că Dumnezeu n-ar ști, ci ca să înveți să nu-i suferi pe demoni nici dacă tămăduiesc. Dar ce vorbesc eu de tămăduirea trupului? Dacă cineva te sperie cu gheena ca să te lepezi de Hristos, să nu primești. Dacă-ti făgăduiește cineva împărăție cerându-ți în schimb să te îndepărtezi de Fiul Unul Născut al lui Dumnezeu, să te întorci de la el, să-L urăști – să fii ucenicul lui Pavel și cu râvnă să repeți cuvintele pe care le-a vestit fericitul și viteazu-i suflet: “Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile. Nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos lisus, Domnul nostru” (Romani 8, 38). Pe el nu-l despart de iubirea lui Hristos nici îngerii, nici puterile, nici cele prezente, nici cele viitoare și nici vreo făptură, iar pe tine te depărtează de El vindecarea trupului? Ce iertare vom putea noi primi? De Hristos trebuie să ne temem mai tare decât de gheenă și pe El trebuie să-L dorim mai aprins decât orice împărăție.

Dacă se întâmplă și ne îmbolnăvim, e mai bine să rămânem bolnavi, decât să fim tămăduiți de niște demoni și să ne lepădăm de Dumnezeul nostru. Pentru că, deși ne tămăduiesc, în fapt, mai mult ne vatămă decât ne sunt de folos. Ei sunt de folos trupului, care oricum are să moară și să putrezească nu peste mult timp, dar vatămă, în schimb, foarte tare sufletul, care este nemuritor. Și, așa cum fac negustorii de sclavi, momind copii cu bunătăți (dulciuri, năut prăjit, sau multe altele), răpindu-le libertatea și chiar și viața, tot așa fac și demonii, făgăduind vindecarea unui mădular al trupului, dar făcându-ne să pierdem mântuirea sufletului. Noi, iubiților, să nu îngăduim una ca asta. Să avem grija și să ne păzim cu orice chip de necredința și de a ne lepăda de Dumnezeul nostru. Oare Iov n-ar fi putut să creadă cuvintelor femeii sale și să-L blesteme pe Dumnezeu și să scape de nenorocirea care dăduse peste el? Căci spunea: “Blesteamă pe Dumnezeu și mori.’” (Iov 2, 9). Iov, însă, a preferat sa

433 433a.png

rabde, să se topească pe picioare și să sufere plaga pe care nimeni altul n-ar fi putut-o îndura decât să scape de cumplitele chinuri și de nenorociri, blestemându-L pe Dumnezeu. Pe el să-l imiți. Chiar dacă diavolul îți promite să te scape de necazurile care te copleșesc [ așadar și dacă mersul la mormântul de la Prislop te scapă de necazuri, să nu mergi – n.n. ] , nu-i crede lui și nu-i ceda. Fă și tu așa cum a făcut dreptul Iov, care nu s-a lăsat convins de vorbele nevestei sale, ci a ales să rabde boala mai bine decât să-și piardă credința și mântuirea sufletului [ deci nici dacă femeia, necrezând discernământului Ortodoxiei îți zice: „dar dacă totuși o fi sfânt, hai să mergem la mormânt, să vezi că scăpăm de necazuri”, să nu o asculți ci să o mustri ca Iov pe soția sa: Iov 2:10 Dar Iov i-a răspuns: „Vorbești cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare și pe cele rele?” Și în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale. – n.n. ] . Dumnezeu nu te părăsește atunci când îngăduie să te îmbolnăvești și să suferi cele mai grele boli, ci voiește să te facă și mai plin de slavă și mai strălucit. Rabdă, dar cu tărie ca să auzi și tu: “Nu crezi că de aceea am făcut ce am făcut, ca să Mă arăt drept?”

Sfântul Ioan Gură de Aur 457

                                    Și să nu creadă cineva că urmând învățăturile Părintelui Arsenie Boca nu se leapădă de Hristos. Se leapădă mai rău decât dacă s-ar face hindus sau mahomedan, fiindcă nici măcar nu-și dă seama ce face, cum își dau seama aceia. I se inoculează cu încetul, pe nebăgate de seamă, sub acoperirea mincinoasă că este Ortodox, la început idei greșite, apoi mentalități bolnăvicioase, iar în final centrarea vieții sale pe persoana Părintelui Arsenie Boca și a învățăturilor amăgitoare ale sfinției sale. Devine astfel un fanatic închinător al lui antihrist, dar, sinistru, crezându-se cel mai curat apologet Ortodox, după cum vedem atât în pictura așezământului de la Drăgănescu dar și în manifestarea adepților sfinției sale, atât simpli, cât și cărturari.

Domnul va rasplati pentru aceasta lucrare pe Victor Ardeleanu  – https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/grozaviile-neasemanate-de-la-draganescu-si-viata-parintelui-arsenie-boca-in-lumina-sfintilor-parinti/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s