pag. 295- TANTRA YOGA

(9) Părintele Arsenie Boca se împotrivea Sfintei Predanii, propovăduind învățături desfrânate hinduse

(A) TANTRA YOGA 295b.png

                                    Părintele Arsenie Boca propovăduia învățături asemănătoare cu Tantra Yoga

                                    Oficialul Părinte Arsenie Boca (prezent în Cărarea Împărăției, în Cuvinte vii și Părintele Arsenie: omul îmbrăcat în haină de in și îngerul cu cădelnița de aur), după cum vom vedea, predică plăcerea ca sursă de sănătate și mântuire. Unii, poate ar crede, că a fost înșelat, săracul, fără să vrea, datorită puținelor elemente științifice studiate și a ajuns la o astfel de cugetare semeață și îndreptată în taină împotriva Sfintei Predanii, deși se credea mare misionar Ortodox. Dar și în acest caz, a pune accent mai mult pe știință decât pe Sfinții Părinți (ca și cum ei ar avea vreo dată de expirare, sau Sfântul Duh dă învățături valabile până la o vreme și trebuie corectat după cum ne spune știința) este o abatere de la învățătura Apostolică și îi descoperă găunoasa formare duhovnicească, plecată de la niște principii moderne, dar putrede, dăunătoare minții și stricătoare firii:

338 <http://ganduridesprevoi.blogspot.ro/p/ridicarea-casatoriei-la-inaltimea-de.html?m=1>, miercuri, 24 iunie 2015.

296 296.png

1Ti 6:20 O, Timotei, păzește comoara ce ți s-a încredințat, depărtându-te de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase, 21 Pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credință. Harul fie cu tine! Amin.

                                    Nu ar trebui să ne mirăm de aceasta și nici să-l judecăm, este greu de înțeles lucrul acesta azi când lumea privește toate prin ochii lui Freud. Despre aceasta ne-a avertizat chiar Mântuitorul.

Mat 19:10 Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare. 11 Iar El le-a zis: Nu toți pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. 12 Că sunt fameni care s-au născut așa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, și sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înșiși, pentru împărăția cerurilor. Cine poate înțelege să înțeleagă.

                                    Pe atunci se înțelegea cu greu fecioria, dar aveau nuntă cumpătată, nu pentru plăcere. Astăzi nici aceasta nu se mai înțelege, ci oamenii de știință, substituind pe Sfinții Părinți inventează tot felul de studii care sugerează că suntem obligați să ne facem plăcerea sexuală cât mai des, și în timpul sarcinii, și al alăptării, dacă se poate chiar și bolnavi de SIDA, sau pe patul de moarte, mințind că nu se întâmplă nimic rău.

                                    Nu-l judecăm, dar înțelegem că un astfel de om nu poate fi model de sfințenie, că nu poate fi canonizat Ortodox, dacă nu pricepe și chiar se împotrivește Sfintei Predanii.

                                    Totuși din această învățătură a sfinției sale transpare destul de limpede (pentru cei ce nu au prejudecăți), că a crezut mai mult cărților hinduse pe care le-a citit cu atâta pasiune de la Mircea Eliade (și nu numai lor ci și altora), decât Filocaliei primită cu atâta dragoste de la Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, și s-a făcut (poate fără să își dea seama) propovăduitor al Tantrei Yoga:

Aveam problema voinței în stăpânirea simțurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare, ca să văd prin proprie experiență, cât se întinde sfera voinței în domeniul vieții sufletești și biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărțile asupra actelor reflexe, și asupra instinctelor, că anume sunt independente de voință și controlul conștiinței. Experiența mea personală însă mi-a dovedit că acțiunea voinței și a conștiinței se poate întinde și peste instincte și actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri și studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Calcutta, trimis de Universitatea din București, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din București, și-mi parveneau pe această cale.

Toate acestea mă interesau să le aflu și să le probez în vederea călugăriei. 339

                                    Să studiezi și/sau să practici Tantra Yoga în vederea obținerii călugăriei este ceva fabulos.

                                    Nu ne vine să credem așa ceva, nici măcar la un așa amăgit ca Părintele Arsenie Boca. Însă, din păcate, sunt unele indicii:

– exterioare (de la foștii lui colegi. Fiindcă cel ce a trecut de bariera Sfinților Părinți și practica de curiozitate un fel de vrăjitorie, cum este Hatha Yoga, lăudându-se pe față cu ea față de colegi, cine l-ar fi oprit în ascuns – fiindcă este mai rușinoasă – să practice și Tantra Yoga?);

– propriile mărturii, expuse mai sus;

– și, ce este mai grav, chiar învățăturile sfinției sale, atât cele scrise, cât și cele pictate (nudurile contorsionate și dizgrațioase zemuind a viață trupească, cu totul diferite de Sfintele Icoane atât de ascetice și interiorizate), după cum am văzut și vom mai vedea, erau fie inspirate (prin lecturile păguboase) de acolo, fie insuflate (prin vedeniile amăgitoare) de aceeași arhiconi ce au învățat pe oameni calea yoga.

                                    Așa cum vom vedea, Mircea Eliade, marele propovăduitor al hinduismului în literatură, filozofie și istoria religiilor, îndemna, printre altele și la Tantra Yoga, diluând semnificația ei obscenă (ce avariază atât

339 †PS Daniil STOENESCU, episcop locțiitor al Daciei Felix, Biserica de la Drăgănescu – “Capela Sixtină” a Ortodoxiei românești “O smerită mărturisire ortodoxă de credință exprimată plastic”, Deva, 2005, pp. 9-13

297 297.png

de grav firea prezentând cea mai gravă sugere a minții în pofta trupului ca fiind îndumnezeirea cea mai de vârf), printr-o prezentare sublimată, rafinat intelectuală, dar și perversă. Și aceasta este cu atât mai evidentă proporțional cu toată străduința demonică (prezentă în Tantra Yoga) de a păstra actul sexual nedus până la capăt în emisia seminală, pentru a-l lungi. Ba chiar sugerând (prin răstălmăciri șerpuitoare ale argumentelor pentru a amăgi conștiința celor ce încă nu s-au predat cu totul întunericului poftei neraționale), că aceasta este sănătatea și îndumnezeirea omului.

                                    În realitate, după cum ne putem da seama în lumina învățăturilor Sfinților Părinți, aceasta este exact îndrăcirea firii, prin alegerea persoanei robită de înșelare. După manifestările descrise de cei ce se laudă cu acele stări, ele sunt exact pregustarea iadului (care este o dorință veșnică de plăceri absurde la care este imposibil de ajuns: Luc 16:24 Și el strigând, a zis: părinte Avraame, miluiește-mă și trimite pre Lazăr, să’și întingă vârful degetului lui în apă și să’mi răcorească limba mea, că mă chinuiesc în văpaia aceasta                                    ) răstălmăcit ca fericire. În ele chinul orb, durerea și răcnetul se amestecă mascate de o lungire a unei plăceri nefinalizate tocmai pentru a se lungi robia minții în slujba unei simțiri senzuale puternice (însoțită de mai cumplita cădere prin părerea și plăcerea de sine că se ating performanțe dumnezeiești în trup). Aceasta este o lucrare extrem de violent posesivă și jefuitoare pentru minte, care se face prin mângâierea silită împotriva firii a mădularelor de ocară și prin convulsiuni și opriri nefirești a reacțiilor fiziologice, ducând (pe lângă stricarea minții și instalarea de puteri și posesii demonice), și la grave vătămări corporale, datorită forțării vasculare, nervoase și a exploziilor endocrine.

                                    Este reproducerea unei perversiuni descoperită cu multă mâhnire de Sfinții Părinți, dar parcă mult mai intensă:

Am văzut pe unii căzând fără voie și am văzut pe unii voind să cadă cu voia, dar neputând. Și i-am socotit pe aceștia mai răi decît pe cei ce cad în fiecare zi, ca pe unii ce deși nu pot, totuși doresc împuțiciunea. 340 Ce ar fi spus Sfântul Ioan Scărarul despre cei care nu vor să simtă plăcerea împuțită, tocmai ca să o simtă mai intens, și astfel se ajungă sfinți? Ce cuvânt ar fi putut să le cuprindă gradul de răutate? Să tăcem și să îi plângem fraților, căci oricând putem ajunge ca ei…

Nu este de mirare această prezentare a unei stări de iad, ca fiind fericirea (iluminarea lumina falsă și neagră a patimilor, extincția sau nirvana, ba chiar unirea și, mai mult, prefacerea Atmanului – persoana – în Brahman – impersonalul ridicat la rang de dumnezeu suprem. În focul acelei stări întunecate de plăcere trupească – care parcă nu se mai sfârșește – omul uită de sine și se nimicește în ce are el mai de preț: persoana, chipul lui Dumnezeu, devenind un cutremur de senzații amorfe, ca un zeu hindus ce emite sunete și unde spurcate).

                                    Aceasta este asemănarea cu Lucifer, căruia i se nălucește în flacăra adâncului că se află în roua slavei sale:

Și acum cine este strămoș al preaînrăutățiților acestora? Este osândirea, fiindcă slujitorii Luceafărului prind pe om în cursele poftirii părerii și nălucirii. Că omul, nălucindu-se, cade în cursa mândriei și se stăpânește și se trage înăuntru, în mistuitorul osândirii. Precum și Luceafărul s-a nălucit și s-a mândrit și a căzut în mistuitorul iadului, și se arde în flacăra adâncului, și se nălucește că este în roua slavei lui, și se nevoiește să arunce și pe om întru adâncul osândirii. [ … ] Și fiindcă oamenii sunt pătimași se robesc de pofta a nouă patimi și aceasta poftire este nălucitorul scaun al Luceafărului care se nălucește că are cele nouă cete ale puterilor, și se socotește neputinciosul ca este tare, și așa a intrat în șarpe și a îndemnat cu neputința lui pe strămoși și le zicea: «Gustați și vedeți, că nu cu moarte veți muri, ci veți trăi și veți fi ca niște dumnezei!» Și amăgindu-se, au mâncat și s-au dezgolit de dumnezeiescul Dar. Și acum cine poate sa zică: «Eu sunt îmbrăcat și tu ești gol!»? Iată ca amândoi sunteți goi și nu vă vedeți, adică nu vă cunoașteți, și pe altul îl judecați că este gol.

Pentru aceasta, a judeca și a osândi, mai mult decât toate patimile, leproșează pe om și îl face vinovat înaintea lui Dumnezeu. Iar cel ce nu judecă, nu greșește la Dumnezeu, precum scrie: Nu judecați, ca sa nu fiți judecați; nu osândiți, ca să nu fiți osândiți! Fiindcă toți oamenii

340 Pr. Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Filocalia, Volumul IX, Ed. cit., pp. 225-241.

298 298.png

deopotrivă sunt pătimași și vinovați gustării. Că precum nu este cu putință sa se nască pruncul fără întinăciune de sânge, așa nu este cu putință și omului să fie fără de greșeală.” 341

                                    Deci, pe cât urâm această patimă, în aceeași măsură să ne ferim a-l osândi pe pătimaș, fie că este yoghinul înrăit, fie că este Părintele amăgit.

***

                                    Acum să vedem de ce numim printre preocupările teoretice și practice ale sfinției sale nu numai Hatha Yoga, (despre care avem mărturie clară că a practicat-o Părintele Arsenie Boca, chiar de la un coleg de cameră de la Facultatea de Teologie), ci și Tantra Yoga.

                                    Deoarece sfinția sa are în comun cu ea, printre altele, și următoarele idei eretice:

– împreunarea trupească ar aduce sănătate și

– că voința și conștiința „se poate întinde peste instincte și reflexe, în mod autonom prin bizuirea pe „experiența personală”.

                                    Ortodoxia ne învață, însă, că nu trebuie să se întindă voința și conștiința peste ele, ci să le respingă prin luptă. Iar aceasta nu se poate face prin preocupare mistică ecumenistă și amărâta de experiență proprie amăgită (bazată pe sine și păreri culese de ici-colo), ci numai cu ajutorul harului Sfântului Duh, prin chemarea cu multă smerenie a numelui lui Iisus, și Sfânta ascultare:

28. Precum nu e cu putință să se vadă marea Roșie pe cer în mijlocul stelelor și precum nu poate omul să umble pe pământ fără să respire aerul acesta, așa nu e cu putință să ne curățim inima noastră de gânduri pătimașe și să izgonim pe vrășmașii spirituali din ea, fără chemarea deasă a lui Iisus Hristos. 342

Cel ce voiește să-și biruiască trupul, sau să se războiască din puterea sa proprie, în zadar aleargă. Căci de nu va dărâma Domnul casa trupului și nu va zidi casa sufletului (Ps. 126, 1), în zadar postește și priveghează cel ce voiește să o dărâme (să o slăbească n.tr.).

Pune înaintea Domnului slăbiciunea firii tale, cunoscând neputința ta, și vei lua darul (harisma n.tr.) neprihănirii pe nesimțite. [ … ]

Curăția (castitatea) este apropierea desăvârșită de Dumnezeu și asemănarea cu El, pe cît e cu putință oamenilor. Maică a dulceții este pământul și umezeala; iar maică a curăției este liniștirea însoțită de ascultare.

Nepătimirea trupului câștigată din liniștire, apropiindu-se de multe ori de lume, nu rămîne neclintită. Dar cea care se naște din ascultare, este pretutindeni cercată și neclătinată 343

                                    Tantra Yoga (mai jos) și Părintele Arsenie Boca (mai sus) ne învață, însă, cu totul invers:

Tantra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sri Yantra. Yantrele sunt considerate obiecte specifice practicilor tantrice

Tantra(Sanscrită: तन्त्र, “țesătură, urzeală “; astfel “principiu, sistem, doctrină, teorie” de la rădăcina verbală tan “a se răspândi, a se propaga”, și sufixul tra “instrument” [ 1 ] ) este una din metodele de dezvoltare spirituală și cunoaștere dezvoltate pe teritoriul indian. Prin urmare, la modul esential tantra inseamna extinderea continua a constiintei cu ajutorul constientei care este instrumentul. [ exact ce vrea să ne învețe și Părintele Arsenie Boca – n.n. ] Aceasta extindere constienta a constiintei individuale nu se poate realiza decat dupa constientizarea constiintei de sine, adica dupa primirea iluminarii spirituale. Tantra se consideră înrudită cu taoismul chinezesc. Este una din cele mai străvechi căi spirituale indiene, conform lui Mircea Eliade fiind anterioară Vedelor. [ 2 ]

341 Sfântul Cuvios Nil CAVSOCALIVITUL Izvorâtorul de Mir, Minunile, vedeniile, cuvintele preacuviosului părintelui nostru Nil, Izvorâtorul de Mir, Cavsocalivitul, Ed. Σοφία, București, 2 2011, pp. 84-85.

342 Preot Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Filocalia, sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, Ed. Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948, Vol. IV, p. 48.

343 Pr. Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Filocalia, Volumul IX, Ed. cit., pp. 225-241.

299 299.png

Cunoscută în occident și sub denumirea de tantrism , Tantra este numele dat de erudiți unei forme a hinduismului care ia amploare în India medievală începând cu secolul V [ 3 ] , și care a ajuns să influențeze toate formele de expresie religioasă indiene într-un grad mai mare sau mai mic. Tantra este considerată astazi de anumiți exegeti sinteza hinduismului și totodată cea mai nouă și mai completă forma de manifestare, o veritabilă renaștere a acestuia(Shankaranarayanan:”marea Sadhana Shastra”, “știință de sinteză”. [ 4 ]

Cel mai vechi text care folosește cuvantul tantra se află chiar în Rig Veda(X.71.9). [ 5 ] Cuvântul “tantrika” este folosit de practicanți tantrei în shivaism, dar practicanții budhiști ai Tantrei nu folosesc acest cuvânt pentru a se autodenumi. [ 6 ]

Semnificația istorică a tantrei constă în faptul că a influențat toate religiile mari din India care existau la începutul perioadei medievală(500-1200 en): astfel toate denominațiunile hinduse, shivaism, shaktism și vishnuism, precum și budhismul și jainimsul, toate au dezvoltat corpusuri foarte mari, bine documentate, de practici și doctrine asemănătoare. Chiar și islamul în India a fost influențat de Tantra. [ 7 ] Ideile și practicile tantrice s-au răspandit mult în afara Indiei, în Tibet, Nepal, China, Japonia, Cambogia, Vietnam și Indonezia. [ 8 ] [ 9 ] Astăzi putem să regăsim cea mai puternică influență tantrică în budhismul tibetan și în multe forme de hinduism ca și în mișcarea internațională a posturilor de yoga și în cele mai multe forme ale spiritualității alternative americane cunoscute sub denumirea generică New Age.

Definit pentru prima dată ca un stil îmbunățit tehnic al practicii spirituale, Tantra nu are o singură doctrină specifică; dezvoltând mai degrabă învățăturile specifice diferitelor religii care au adoptat metodele tantrice [ deci, și din punct de vedere al ecumenismului hindus, se aseamănă cu Părintele Arsenie Boca – n.n. ] .

Tantrismul nu este o religie nouă, așa cum a fost buddhismul, de exemplu, ci mai degrabă o etapă importantă în evoluția fiecăreia dintre aceste religii (dat fiind că există un tantrism buddhist, un altul hinduist, și chiar urmele unui tantrism jainist). Mai precis ar trebui sa vorbim despre o pluralitate de școli și de curente tantrice în interiorul fiecărei religii.” din Mircea Eliade, Tehnici de Yoga. [ sursa sigură a Părintelui Arsenie Boca – n.n. ] [ 10 ] 344 345

Maithuna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Maithuna sau Mithuna este un termen sanscrit folosit în Tantra cel mai adesea tradus prin uniune sexuală ce are loc într-un context ritualic specific tantrei mâinii stângi-Vamamarga.Este cel mai important element al celor 5 Makara și reprezintă partea centrală a marelui ritual în Tantra, cunoscut sub nume cum ar fi Panchamakara, Panchatattva, sau Tattva Chakra.

Deși anumiți scriitori, denominațiuni și școli, cum ar fi Yogananda, consideră că este vorba de un act pur simbolic și mental, o privire asupra diferitelor variații(și traduceri) ale cuvântului maithuna arată în mod clar că se referă la un cuplu bărbat-femeie și uniunea acestora fizică, sexuală, fiind sinonim cu kriya nishpatti. [ 1 ] Așa cum nici spiritul sau materia singure nu sunt efective ci împreunarea lor duce la actul creației și apariția vieții, la fel și maithuna, care reprezintă unirea contrariilor, nu este efectivă decât atunci cand este consacrată. Cuplul devine în timpul unui astfel de act divin și cosmic: ea este Shakti sau Prakriti, energia primordială, el este Shiva sau Purusha, Spiritul.

Cea de a doua etapă constă în transformarea Femeii-prakriti într-o încarnare a lui Shakti: partenera de rit devine o zieță, dupa cum și yoghinul trebuie să încarneze Zeul. Iconografia tantrică a cuplurilor divine (în tibetana:yab-yam, tată –mamă), a nenumăratelor “chipuri” de Buddha

344 ^ Mircea Eliade, Tehnici de Yoga, 2000, p.146.

345< https://ro.wikipedia.org/wiki/Tantra>, sâmbătă, 20 iunie 2015

300 300.png

îmbrațisați de către o Sakti, [ deci o femeie desfrânată cu nenumărați bărbați, ridicată la rang de zeiță. Ce spurcată este religia păgână! Și ce exemplu au păgânii pentru a se „sfinți”. Cu adevărat „sfințenia” lor, asemănarea cu zeii lor, modelul lor este stricăciunea, spurcăciunea, comuniunea cu Satan. Unde este nemurirea. Unde este libertatea. Unde este exemplul pe care îl putem lua în controlul voinței și conștiinței din religiile acestea căzute? – n.n. ] constituie modelul exemplar de maithuna”. [ 2 ] din Mircea Eliade, Yoga – Nemurire și libertate [ sursa sigură a Părintelui Arsenie Boca – n.n. ] 346

Scripturile avertizează că dacă transfigurarea spirituală nu apare, uniunea rămâne carnală și este un păcat. [ deci, mai rău, sublimarea desfrâului ca fiind perfecțiune, control al voinței și conștiinței prin mentalitatea eretică și zeificare, citiți îndrăcire – n.n. ] [ 3 ]

Deasemenea este posibil să se experimenteze o formă de maithuna și fără uniune fizică. Actul poate să aibă loc în alt plan, metafizic, fără ca penetrarea sexuală să aibă loc, în care transferul de enegie dintre shakti și shakta are loc doar la nivelul corpurilor lor subtile. Atunci când acest transfer de energie se produce, cuplul, întrupând zeița și zeul, și dizolvându-și egoul, experimentează realitatea ultimă și beatitudinea prin uniunea corpurilor subtile. [ mângâiați fiind de draci, prin nălucire, atingere și imaginație, stimulându-se cu violență și slava deșartă, că ar fi mai subtili și deosebiți ca alții – n.n. ]

                                    [ oare nu cumva, din această idee demonică, cunoscută din lecturile din Mircea Eliade, din cărțile de Yoga pe care le avea sau din insuflarea demonică de pe urma vedeniilor, să își aibă rădăcinile rătăcirii locuirii împreună a Părintelui Arsenie Boca cu Maica Zamfira. Cu alte cuvinte din slava deșartă de mentalitate păgână că ar putea și așa să-și biruiască pornirile și să devină nepătimitori și Sfinți?

Dar iată ce spune Sfântul Cuvios Ioan Scărarul despre păcăleala că poți învinge patima curviei viețuind lângă femei (pentru o părută mântuire a lor de la patimi și sinucidere), și despre însămânțarea în simțire a unei false nepătimirii, de către viclenii draci:

Vulpea se preface că doarme; iar dracul se preface că e neprihănit. Dar cea dintâi, ca să înșele pasărea, iar cel din urmă, ca să piardă sufletul.

Să nu crezi trupului în toată viața ta. Și să nu-i dai îndrăzneală, pînă nu te vei întâlni cu Hristos 466                                    

Nu îndrăzni să crezi că, înfrânându-te, nu vei cădea. Căci un oarecare, nemâncând nimic, a fost aruncat din cer 467 . 347 [ … ]

Am văzut pe unii căzând fără voie și am văzut pe unii voind să cadă cu voia, dar neputând. Și i-am socotit pe aceștia mai răi decît pe cei ce cad în fiecare zi, ca pe unii ce deși nu pot, totuși doresc împuțiciunea.

E de plâns cel ce cade ; dar mai de plâns e cel ce pricinuiește și căderea altuia. Pentru că el poartă povara ambelor căderi și a plăcerii (păcătoase n.tr.) celuilalt 469 . 348

Nu voi să răstorni pe dracul curviei cu dovezi și cu cuvinte de împotrivire, pentru că acela are bune temeiuri, ca unul ce se luptă cu noi în chip firesc.

Cel ce voiește să-și biruiască trupul, sau să se războiască din puterea sa proprie, în zadar aleargă. Căci de nu va dărâma Domnul casa trupului și nu va zidi casa sufletului (Ps. 126, 1), în zadar postește și priveghează cel ce voiește să o dărâme (să o slăbească n.tr.).

346 ^ Mircea Eliade, Yoga – Nemurire și libertate, cap. VI Yoga și tantrismul, Maithuna, Editura Humanitas, București, 1993, p 222.

347 466. In viața viitoare, în starea deplin înduhovnicită.

467. Cel ce crede că înfrânându-se nu va cădea, zămislește mândria și prin aceasta a și căzut, cum a căzut satana din cer fără să mănânce nimic.

348 469. Suportă povara dulceții celuilalt, pe care el totuși nu o gustă. «Numește pricinuitor pe cel ce îl îndeamnă și pe cel ce îl ațâță pe altul. Căci unul îl împinge prin cuvinte, celălalt prin fapte, în groapă».

301 301.png

Pune înaintea Domnului slăbiciunea firii tale, cunoscând neputința ta, și vei lua darul (harisma n.tr.) neprihănirii pe nesimțite.

[ … ]

«Și dacă nu s-ar scurta zilele, nu s-ar mântui nici un suflet» 470 349 , aflându-se îmbrăcat cu trupul acesta amestecat cu sânge și cu sucuri. Căci cum s-ar putea ? Pentru că tot ce e zidit, se dorește fără sațiu după ceea ce e înrudit cu sine : sângele după sânge, viermele după vierme, lutul după lut, deci și trupul după trup. Deci și noi, silitorii și poftitorii firii și ai împărăției lui Dumnezeu încercăm, prin anumite meșteșugiri, să înșelăm trupul care ne amăgește.

Fericiți sînt cei ce n-au trecut prin ispita războiului amintit. Să ne rugăm și noi să fim feriți pururea de o astfel de ispită. Căci cei ce s-au rostogolit în groapa pomenită au căzut departe de cei ce suie și coboară pe scara aceea, avînd nevoie pentru ridicarea din ea de multe sudori însoțite de foamea cea mai deplină. [ … ]

Am luat seama la cei ispitiți și am văzut căderi mai grele ca altele. Cel ce are urechi de auzit să audă. E un obicei al demonului, ca mai ales față de cei ce se nevoiesc și și-au ales viața călugărească, să-și miște toată pornirea, sârguință, meșteșugirea, viclenia, și născocirea adeseori către cele protivnice, și nu către cele după fire și să-i războiască prin acestea pe ei. De aceea, viețuind la un loc cu o femeie și nefiind războiți deloc prin aceasta, s-au fericit pe ei înșiși, neștiind, nenorociții, că unde e pierzarea mai mare, acolo nu e trebuință de una mai mică.

Vai nouă, că ucigașii și ticăloșii s-au obișnuit să ne războiască și să ne robească din aceste două pricini în cele contrare firii, pentru că aflăm ușor materia căderii și pentru că primim o pedeapsă mai mare. Lucrul acesta îl cunoaște cel ce, domesticind mai înainte asini sălbateci, pe urmă e stăpânit și batjocorit în chip jalnic de înșiși asinii sălbateci; astfel cel ce mai înainte se hrănea cu pâinea cerească, s-a lipsit de orice bine. Dar ceea ce e mai minunat este că, și după pocăința lui, învățătorul nostru Antonie, suferind amarnic, a strigat: «Stâlp mare a căzut». Dar a ascuns înțeleptul felul căderii. Căci știa că există curvie trupească și fără alt trup. [ … ]

Vrăjmașul omului, ocrotitorul curviei, spune acestuia că Dumnezeu e iubitor de oameni și dă iertarea pentru patima aceasta, ca una ce e naturală. Dar de vom lua seama la viclenia dracilor, vom vedea că după săvârșirea faptei, ei îl numesc Judecător drept și fără milă. La început au făcut așa, ca să ne îndemne la păcat; iar acum, ca să ne scufunde în deznădejde. Născându-se astfel întristarea și deznădejdea, nu ne putem plânge pe noi, sau ocărî, sau căi pentru păcat. Iar cînd aceasta se stinge, ne ia iarăși în primire tiranul cu motivul iubirii de oameni 473                                    

Pe cît este Domnul de nestricăcios și de netrupesc 474 , pe atâta Se bucură de neprihănirea și de nestricăciunea trupului nostru 475 . Căci unii spun că de nimic nu se bucură dracii, așa de mult ca de urâtul miros al curviei. Deci nici de altă patimă, ca de această întinăciune a trupului.

Curăția (castitatea) este apropierea desăvârșită de Dumnezeu și asemănarea cu El, pe cît e cu putință oamenilor. Maică a dulceții este pământul și umezeala; iar maică a curăției este liniștirea însoțită de ascultare 476                                    

Nepătimirea trupului câștigată din liniștire, apropiindu-se de multe ori de lume, nu rămîne neclintită. Dar cea care se naște din ascultare, este pretutindeni cercată și neclătinată 477 350. [ … ]

349 470 «Lucrările duhului celui rău și năvala năprasnică a războiului nu se scurtează altfel decît prin puterea Duhului a-toate-lucrător. Dacă nu s-ar întâmpla aceasta, nu s-ar putea să răsufle din nou cel războit și n-ar putea să se elibereze».

350 473 . După păcat, dracul vrea să ne aducă la deznădejde, spunîndu-ne că Dumnezeu nu iartă. Prin aceasta ne împiedică de la căință. Dar dacă, neascultând de el, scăpăm de deznădejde, iarăși vine cu motivul iubirii de oameni a iui Dumnezeu, ca să ne îndemne iarăși la săvârșirea păcatului.

474 . E vorba de Dumnezeu în general, nu de Fiul lui Dumnezeu cel întrupat. Sau de faptul că trupul Domnului după înviere e atît de înduhovnicit, că poate fi numit și netrupesc.

475 . Nestricăciune dobândită prin har, nu naturală, precum și trupul Domnului nu e nestricăcios prin fire, ci datorită unirii lui cu Dumnezeu Cuvântul                                   

302 302.png

Oricine se va vedea pe sine copleșit de vreo patimă, să se înarmeze pe sine, înainte de toate, numai Împotriva ei. Și mai ales împotriva dușmanului dinăuntru. Căci dacă nu e nimicit acesta, nimic nu vom folosi din biruința asupra celorlalte. Iar după ce vom ucide pe acest egiptean, vom vedea și noi în rugul smereniei pe Dumnezeu 480 351 . Ispitit fiind, am simțit pe lupul acesta pricinuind sufletului meu, în chip înșelător, o bucurie nerațională, lacrimi și mângâiere. Și am crezut ca un prunc că culeg rod și nu stricăciune.

«Tot păcatul, pe care-l va face omul, este în afara trupului, dar cel ce curvește, păcătuiește în trupul său» (I Cor. 6, 14). Aceasta o spune negreșit, pentru că prin scurgere întinează însăși ființa trupului, fapt care e cu neputință să se întâmple în alt păcat. Iar eu întreb de ce la orice alt păcat ne-am obișnuit să zicem numai că oamenii greșesc, dar cînd auzim că cineva a curvit, zicem, cu durere, că acesta a căzut 481                                   

Peștele fuge repede de undiță și sufletul iubitor de plăcere se depărtează de liniște 482 352                                   

Focul începe atunci cînd diavolul vrea să lege pe unii de alții cu o legătură urâtă, ca să încerce amândouă părțile.

De multe ori cei aplecați spre iubirea de plăcere par să fie cuprinși de compătimire, milostivi și cu inima ușor de străpuns. Dar cei ce se îngrijesc de curățenie, nu le au pe acestea astfel.

Un bărbat cunoscător mi-a pus o întrebare înfricoșătoare : «Care este, afară de omor și de tăgăduire, păcatul cel mai greu dintre toate ?», a zis el. Iar eu am spus că a cădea în erezie. «Și de ce, a zis acela, Biserica universală, primind pe eretici, după anatematizarea sinceră a ereziei lor, îi învrednicește de împărtășirea de Taine, dar pe cel ce a curvit, primindu-l după ce s-a mărturisit și a încetat să păcătuiască, canoanele apostolice poruncesc să-l țină departe de Prea Curatele Taine mai mulți ani ?» Și eu, înspăimîntîndu-mă de neputința de a răspunde, taina a rămas nedezlegată 483 353                                   

476. «Patru sînt virtuțile care curăță sufletul: tăcerea, păzirea poruncilor, strâmtorarea și smerita cugetare».

477. Scărarul arată și aci că ascultarea e mai mare ca liniștirea de unul singur. Căci ascultarea nu e pândită de mândrie. și ascultătorul e obișnuit cu oamenii și deci nu cade ușor din pricina lor. Pe lîngă aceea, s-a obișnuit să atârne totdeauna de sfatul părintelui său duhovnicesc și, prin el, de Dumnezeu.

351 480. Sînt folosite ca simboluri momente din viața lui Moise (leș. 2, 12 ; 3, 2)                                   

352 481. «Se poate spune că cineva a greșit și s-a întors iarăși prin calea prin care s-a abătut. Căci a tăgăduit de pildă prin limbă și iarăși s-a mărturisit prin ea. Sau a furat prin mâini și iarăși a dăruit prin ele. și in altele la fel. Dar cel ce a curvit nu se întoarce prin aceeași cale prin care a căzut. Ci prin alta. Căci plânge, postește, suspină. De aceea se numește curvia în chip propriu cădere, nu greșeală. Aceasta cu atît mai mult cînd e vorba de viețuirea călugărească. Pentru că e proprie călugărului fecioria și făgăduința. Deci cel ce a stricat fecioria a căzut cu adevărat, călcând făgăduința».

482. «Iubește liniștea cel ce nu e legat de nici o patimă față de cele ale lumii și față de oameni, cel ce nu iubește nimic omenesc». Nu le iubește în sens rău, pentru a se lăsa stăpânit de ele, pentru a pătimi în legătură cu ele                                   

353 483. «Erezia este o abatere a minții și o slujire a lumii. De aceea e greșeală. Dar curvia abate toate simțirile și puterile trupului și ale sufletului și preface și corupe chipul și asemănarea zvîrlindu-le în nimic. De aceea e și numită cădere». Alta : «Ereziile sînt din mândrie, curviile din dulce pătimire. Cei dintâi se îndreaptă prin smerenie, cei de al doilea prin greaua pătimire». Ed. 1970 : «Nu a lăsat nedezlegată întrebarea, pentru că e de nedezlegat, ci cu voia, pentru o iconomie mai adâncă. Căci cui nu-i este vădit că a cădea în erezie e lucrul cel mai greu dintre toate la Dumnezeu și la oameni ? Dar fiindcă patima curviei, ca una ce se sădește în fire și exercită o mare tiranie prin plăcere, se reîntoarce ușor și adeseori atrage pe oameni și-i face să lunece și după pocăință, de aceea cel ce a curvit e oprit pentru ani de la Sfintele Taine, ca să nu se întoarcă iarăși la vărsătura sa și să i se facă grea îndreptarea; și pentru a sădi frica în toți, ca să lupte împotriva patimii cu toată puterea. Iar rostogolirea în erezie este o patimă și o neștiință sufletească ce se ivește mai mult din rătăcire sau din iubirea de stăpânire, sau din slava deșartă. Dar după trezirea celui ce a suferit de ea, acela nu mai are război din partea ei, sau tulburare din partea firii. Deci ce nevoie e să-i țină pe aceștia departe de pragurile bisericilor ?’ Se mai poate spune și altfel: că scopul celor ce povățuiesc, învățând și tămăduind, este să taie din rădăcină răul, ca să nu răsară iarăși. De aceea nu se mulțumesc numai cu înlăturarea răului, ca la cei ce s-au abătut de la dogme, sau au înclinat spre erezie, ci rânduiesc și un timp, cum e obiceiul acriviei (stricteții n. tr.), ca cei ce au curvit să uite de plăcerea urâtă. Căci cel ce a curvit, deși știe că lucrul e rău, totuși e atras de plăcere, din lipsa frânelor; el nu rătăcește din neștiință. Răul ereziei stă numai în suflet. Dar curvia, pornind din sufletul liber, a umplut trupul de stricăciune din pricina păcatului                                   

(vă dați seama ce mare primejdie se află în învățăturile Părintelui Arsenie Boca în care se însoțește această stricăciune a curviei, prin desființarea frânelor asociată cu răul ereziei? Cine mai poate întoarce pe unul ca acesta când s-a stricat cu totul și crede că își lucrează prin omorâre mântuirea? – n.n. ) Apoi cel ce, luptând în chip natural, întoarce pe cineva din erezie, odată cu întoarcerea l-a și curățit. Dar cel ce se întoarce din curvie are nevoie de timp, de lacrimi și de post, ca să se șteargă plăcerea

303 303.png

Să cercetăm, să măsurăm și să observăm ce fel de plăcere ne vine în timpul cântării de psalmi de la dracul curviei, și ce fel, din cuvintele Duhului și din harul și puterea aflătoare în ele. [ … ]

Socotesc că nu trebuie să se numească cineva nicicum sfânt, înainte de a preface în loc sfânt pământul acesta (trupul ?), dacă e cu putință să-l prefacă.

[ … ]

Am văzut pe unii ce s-au desfătat (cu mâncări), fără să fie războiți îndată. I-am văzut mâncând împreună cu femei și petrecând cu ele și neavând în acele clipe nici un gând rău. Și amăgindu-se, s-au încrezut în ei și n-au mai avut nici o grijă, socotind că au pace și siguranță în ei. Dar deodată au pătimit vătămarea în chilie. Care vătămare ? Cea care ne vine trupește și sufletește numai nouă, cînd ne aflăm singuri. Cel ce a fost încercat, știe aceasta. Dar cel ce n-a fost încercat, nu trebuie să știe 487                                   

In vremea aceea ajutor bun îi este sacul, cenușa, starea în picioare toată noaptea, mulțumirea cu pîine, limba arsă și cu măsură răcorită, așezarea în cosciuge și, înainte de toate, smerenia; și, dacă e cu putință, ajutorul unui părinte sau al unui frate sârguincios, bătrân cu cugetul 488. 354 Căci ar fi minune să se poată mântui din ocean o corabie singură. Aceeași cădere pricinuiește unuia o osândă însutită față de cea săvârșită de altul: după felul (celui ce o săvârșește), după loc, după înaintare și după alte multe 489 [ … ]

Dracii îl războiesc cumplit pe cel ce se liniștește (pe sihastru), ca, nefolosindu-se acesta cu nimic din pustie, să vină în lume. Dar pleacă de la noi care petrecem în lume, ca simțindu-ne nerăzboiți în ea, să rămânem cu cei din lume 493                                   

Unde sîntem războiți, acolo luptăm fără îndoială și noi, cu tărie, cu vrăjmașul. Căci cînd nu luptăm noi împotriva lui, ni se face și el prieten 494 . 355

Petrecând pentru un timp în lume pentru vreo trebuință oarecare, sîntem acoperiți de mâna lui Dumnezeu, poate pentru rugăciunea părintelui nostru și ca să nu se hulească și Domnul prin noi. Dar uneori nu sîntem ispitiți și din pricina nesimțirii și a faptului că avem de mai înainte multă cercare și săturare din cele văzute, vorbite și făcute. Sau, poate dracii se depărtează și ne părăsesc pe noi de bună voie, făcînd să se umple locul golit de toate celelalte, de închipuirea de sine a noastră.

Ascultați și o altă meșteșugire și viclenie a acestui amăgitor, toți cei ce v-ați hotărât să vă deprindeți în neprihănire, și păziți-vă ! Mi-a istorisit careva dintre cei ce au suferit cercarea vicleniei, că de foarte multe ori dracul trupurilor se retrage cu desăvârșire, insuflând călugărului o evlavie la culme, ba poate punând în mișcare în el și izvor de lacrimi în timpul cît șade cu niște femei și vorbește cu ele, sfătuindu-l să le îndemne să gândească la moarte, la

întipărită în el și să vindece rana păcatului care s-a întipărit în trup și să facă mintea nefurată și neînclinată spre ea, prin uitarea îndelungată. Dar dacă rămân amândoi nepocăiți, nu vor avea aceeași osândă», ci, ereticul, una mai mare. (oare cât timp de pocăință i-ar fi trebuit Părintelui Arsenie Boca ca să se vindece, având în vedere că și înaintea morții a fost înconjurat de femei și de aleasa inimii lui? Dar oare din erezie s-a întors? – n.n. )

354 487. «Deci trebuie ocolită orice convorbire cu femeile, ca putând duce la o slăbire a frânelor. Iar dacă aceasta e cu neputință din anumite trebuințe, sau pentru grija de săraci, trebuie vorbit căutând cu capul în jos, căci multora, sau aproape tuturor celor biruiți de frumusețea femeilor, le-a venit moartea prin ferestre, cum l-a luat în stăpânire și pe marele prooroc și împărat (David) cînd a privit spre baia aceea aducătoare de moarte».

488. Ni s-a povestit despre călugări din mânăstirile din Moldova care dormeau în sicrie. «Căci și sicriele ajută la scăpare de ispită. Dar totul este smerenia, căci sicriul este spre smerenie. Pe lîngă aceea, să avem și pe un frate dintre cei nevoitori, împreună-rugător».

355 493. «Gândurile rele își iau ființa din alegerea noastră și din reaua lucrare a dracilor. Iar cele bune din fire — căci am fost făcuți buni —, din alegere, datorită libertății, și din îndemnul îngerilor. Deci cele rele își iau ființa din două izvoare, iar cele bune, din trei. Să ne aducem deci aminte de cel ce zice : «Stați împotriva diavolului și va fugi de la voi» (Iac. 4, 5). Deci să stăruim în nevoință. Dimpotrivă, nerăzboirea noastră de către el în lume este o viclenie a lui și nu un semn al iubirii de oameni».

494. Cînd sîntem războiți de demoni înseamnă că noi înșine luptăm împotriva lor. Căci cînd nu luptăm împotriva lor, ne sînt prieteni, pentru că facem prin noi înșine ceea ce le place lor                                   

304 304.png

judecată, la neprihănire. Aceasta pentru ca, nenorocitele, câștigate prin cuvânt și prin prefăcuta evlavie, să alerge la lup, ca la păstor. Și apoi născându-se obișnuința și îndrăzneala, nenorocitul să sufere căderea.

Să fugim, ca să nu vedem, nici să auzim de fructul din care ni s-a poruncit să nu gustăm. Căci m-aș mira să ne socotim mai tari ca proorocul David. Acest lucru este cu neputință 495 . 356 Atît de înaltă și de mare e lauda neprihănirii, că unii dintre părinți au îndrăznit să o numească nepătimire.

Spun unii că e cu neputință să se numească cineva curat (neprihănit) după gustarea păcatului. Dar eu spun : «E cu putință și ușor celui ce voiește să altoiască măslinul sălbatec cu cel bun» (Rom. 11, 22). Dacă i s-ar fi încredințat cheile cerului celui feciorelnic cu trupul (apostolului Ioan), poate ar fi dogmatizat bine cei amintiți înainte. Dar dacă nu, să-i rușineze pe ei cel ce avea soacră și s-a făcut neprihănit și poartă cheile împărăției (Petru).

Multe chipuri are șarpele trupurilor. Celor necercați le insuflă să facă numai încercarea și să înceteze apoi. Iar pe cei cercați îi stârnește ticălosul iarăși spre cercare prin amintire. Mulți din cei dintâi sînt nerăzboiți din necunoașterea răului; dar cei de al doilea suferă multe supărări și războaie, ca unii ce au trecut prin cercarea acestei urâciuni. Dar de multe ori se întâmplă și dimpotrivă. [ … ]

Domnul cel bun arată multă purtare de grijă față de noi și prin aceea că înfrânează pe femeie cu frâul rușinii. Căci dacă ea s-ar năpusti spre bărbat, nu s-ar mântui nici un trup (aceasta să fie oare pricina că Părintele Arsenie Boca, sărmanul, nu a putut rezista răpirii de către Maica Zamfira? Sau a suferit o părăsire ca să se trezească din închipuirea de sine? – n.n. )                                    357 – n.n. ]

Această uniune sexuală mistică presupune întotdeauna continența sexuală.

“Să nu uităm că maithuna nu trebuie niciodată să se încheie cu o emisie seminală: boddhicitam notsrjet, sămânța nu trebuie emisă, repetă textele [ 4 ] . Altfel yoghinul cade sub legea Timpului și a Morții, ca orice desfrânat de rând (cf. Duha-kosha de Kanha, strofa 14;H.Y.pr., III,88; etc.)” [ 5 ] [ iar dacă nu emite sămânța, se cheamă că e desfrânat de top, deși ajunge la idealul Părintelui Arsenie Boca care este „ acțiunea voinței și a conștiinței se poate întinde și peste instincte și actele reflexe după o oarecare variabilă – n.n. ]

Panchatattva

Mithuna, India, perioda Gupta , sec.5 e.n., teracotă.

Tattva în Yoga sau mahabhuta în Ayurveda, sunt două cuvinte sanscrite ce se traduc prin “elemente” sau “realități”, panchatattva sau panchamahabhutas însemnând cele 5 elemente fundamentale considerate a sta la baza creației în diferite cosmologii: pământul, apa, focul, aerul și eterul. [ 6 ] [ în realitate materia este formată de 4 stihii (eterul este tot una cu focul), după numărul celor 4 Evanghelii și 4 piroane înfipte în Trupul lui Hristos:

Trebuie să se știe că sunt patru elemente: pământul, care este uscat și rece; apa, care este rece și umedă; aerul, care este umed și cald; focul, care este cald și uscat. [ … ]

Unii au socotit că cerul înconjură universul în formă de cerc, că este în formă de sferă și ori din ce parte l-ai privi el este partea cea mai înaltă, iar partea de la mijloc a locului cuprins de el este partea cea mai de jos. Corpurile ușoare și fine au primit de la creator partea de deasupra; iar cele grele și care trag în jos, locul cel mai de jos, care este mijlocul. Elementul cel mai ușor și care tinde cel mai mult în sus este focul; acesta, spun ei, este așezat îndată după cer, și îl numesc eter. După el, mai jos, este aerul. Pământul și apa, însă, pentru că sunt mai grele și tind mai mult în jos, atârnă în partea cea mai de la mijloc 358 . Hindușii fiind insuflați de demoni sunt înșelați și mincinoși– n.n. ]

356                                     «Privește aci folosul mutării dintr-un loc. Căci Duhul Sfânt învățând pe părinți că cel ce se nevoiește își poate schimba moravurile din schimbarea locului, aceștia strigă : fugiți de locurile căderilor… Iar amintind de David, părintele se gândește la căderea lui cu Beersheba». Din Isaac : «Cel ce nu se depărtează de pricinile patimilor, e atras cu voie și fără voie de păcat. Iar pricinile păcatelor sînt acestea : vinul și femeile, bogăția și buna propășire a trupului, nu pentru că acestea sînt prin fire păcat, ci pentru că firea înclină prin ele ușor spre patimile păcatului. De aceea omul trebuie să se păzească cu sârguință».

357 Pr. Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Filocalia, Volumul IX, Ed. cit., pp. 225-241.

358 Sfântul Cuvios Ioan DAMASCHIN, Dogmatica, Ed. cit., pp. 60, 42.

305 305.png

Cele 5 componente ale ritualui tantric au fost asociate cu aceste cinci elemente fundamentale [ vor să facă să pară că ritualul tantric este firesc. În realitate este după numărul celor 5 simțuri, arătând că vrea să cucerească pe om „prin cele 5 ferestre prin care intră moartea”, după cum le numesc Sfinții Părinți, adică prin simțire – n.n. ]

probabil și pentru a sugera importanța și plenitudinea acestui ritual al carui scop este și activarea și amplificarea acestor energii lăuntrice corespunzătoare elementelor. Fiecare astfel de element corespunde deasemenea primilor cinci centrii energetici, iar asocierea celor cinci componente ale ritualului cu cele cinci elemente nu este întâmplatoare, fiecare se consideră că activează la nivel subtil unul din elementele cu care este asociat, respectiv unul din cele cinci vayu [ în realitate cele cinci năluciri pe care le induc dracii stimulând prin atingere cele cinci simțuri dând omului tot atâtea vaiuri! – n.n. ] (curenți energetici sau energii asociate fiecărui centru energetic cu rol în funționarea corpului fizic) principale. [ 7 ]

Ritualul se mai numește și Panchamakara(cei 5 M), cele cinci componente începând cu litera M.

mudra (semințe prăjite) – corespunde elementului pământ

matsya (peștele) – corespunde elementului apă

mamsa (carnea) – corespunde focului

madya (vin) – corespunde elementului aer

maithuna (uniunea sexuală) – corespunde eterului [ vedem cum se coboară din ce în ce mai mult în robia poftelor de la plăcerea de sine că ești mare postitor prin semințele prăjite, la plăcerea cea mai intensă a împreunării trupului, prin cei 5M mândrie, moleșeală, mânie, mahmureală, muieri – n.n. ]

Deși în cultura occidentală consumul cărnii și vinului este ceva comun, în India componentele ritualului tantric au făcut ca acesta să fie considerat secret și destinat numai anumitor inițiați, vira, care să fie capabili să își controleze ființa chiar și în cele mai grele condiții. [ adică banchet cu carne, vin și femei. Grele condiții ca să reziști… – n.n. ]

Ritualul pune accentul și pe un alt aspect important al tantrei, latura ei alchimică. [ 8 ] Vira este cel care reușește să își controleze și stăpânească ființa consumând carnea (care se consideră că impurifică), bând vin sau băuturi alcoolice(care sunt interzise in sadhana) și implicându-se în fuziune erotică în care trebuie să evite pierderea sămânței (continență sexuală) [ dar observați că nu se abține de la plăcerea fuziunii erotice, ci doar de la eliminarea ei, pentru a o lungi – n.n. ] , etc. Prin acest control și prin puterea interioară și prin purificarea acestor componente în focul ritualului (puja – invocarea divinității, recitarea rugăciunilor, etc) [ adică invocă pe dracii poftelor și îngâmfării, tot tacâmul – n.n. ] toate aceste energii inferioare sunt transformate(transmutate, alchimizate) și în loc să fie motiv de perturbare și decădere, ele devin un suport energetic care întărește ființa. [ cu puteri diavolești, de care este plin yoghinul și cel ce face ghicitorii și minuni prin hipnoza maselor – n.n. ] [ 9 ]

Aceasta ne amintește de sămânță sădită în crăpătura unei roci și de principiul general tantric al transformării substanțelor otrăvitoare în energii vitale, „în vene și artere” [ perversiuni mentale diavolești ca să îi facă să se otrăvească – n.n. ] . Probabil că de aceea s-a afirmat că utilizarea rituală a băuturilor alcoolice în contextul panchatattva întinerește [ citește îi face fără minte ca pe tineri – n.n. ] pe cei bătrâni; mâncatul cărnii dezvoltă mintea [ afumă mintea cum spun Sfinții Părinți, dându-i cugetare trupească – n.n. ] , amplificând energia și forța launtrică; și că mâncatul peștelui restabilește energiile creatoare [ putând deveni ca un „pește”, pentru a mijloci împreunarea cu femeile la alții, cum fac gurușii – n.n. ] .

Este clar acum că panchatattva reprezintă un ritual sacru rezervat virașilor, el netrebuind să fie popularizat sau practicat de către cei care sunt pashu (mai ales în privința sexualității și alcoolului) [ pentru a face pe practicant să cadă la cea mai deplină pierzare: că este un

306 306.png

ales – n.n. ] . Acest lucru este valabil și pentru variantele buddhiste și hinduse ale acestui ritual. [ 10 ] Julius Evola, The Yoga of Power 359

În Orient – Maithuna

Templul Khajuraho, India

Practicile sexuale inițiatice sau ritualice au în Orient rădăcini foarte vechi, unii ceretători susținând ca vechiul cult al Zeiței și cultul simbolurilor falice sau ale yoniului(în fapt shivalinga este un lingam în interiorul yoniului , reprezentând uniunea amoroasă) au origini prevedice, [ în realitate ele au origini înainte de potop, de când fiii lui Set au încălcat ascultarea de Adam și de Set (care pentru strălucirea slavei ce o avea în urma răpirii în cer era numit Dumnezeu după har) și, nepăzindu-și ochii, s-au aprins de poftă față de fiicele lui Cain neținând cont că erau lipsite de evlavie, duceau o viață trupească și invocau demonii, împreunându-se nelegiuit cu ele. Ele au născut monștri (ca o învățătură rânduită de Dumnezeu pentru noi) că cei care au dreapta credință și sunt învățați de părinți virtuoși, dar cad în păcat, fac un rău mai mare decât cei care fiind educați păcătos lucrează la fel. Aceste învățături ale fiicelor lui Cain (numite fetele oamenilor), le-a transmis Ham mai departe și constituie, alături de învățăturile nelegiuite ale lui Nimrod, baza hinduismului, elenismului și întreg păgânismului, dezvoltate mai apoi de alte învățături directe demonice, constituind misteriile cultelor inițiatice:

Gen 6:2 Văzând fiii lui Dumnezeu pre fetele oamenilor că erau frumoase, și-au luat lor femei din toate care au ales. 3 Și au zis Domnul Dumnezeu: nu va rămânea Duhul meu în oamenii aceștia în veac, pentrucă trupuri sunt și vor fi zilele lor o sută și douăzeci de ani. 4 Și erau uriași pre pământ în zilele acelea; și după aceia când intrau fiii lui Dumnezeu la fetele oamenilor și le nășteau lor, aceia erau uriași, din veci oameni numiți. 5 Iară văzând Domnul Dumnezeu că s-au înmulțit răutățile oamenilor pre pământ, și cum că fiecare cugetă în inima sa cu deadinsul la răutăți în toate zilele, 6 I-au părut rău lui Dumnezeu că au făcut pre om pre pământ, și s-au căit. 7 Și au zis Dumnezeu: pierdevoiu pre omul pre care l-am făcut de pre fața pământului, dela om până la dobitoc și dela cele ce se târăsc până la pasările cerului, pentru că-mi pare rău că i-am făcut pre ei. – n.n. ]

respectiv în culturile Mohenjo Darro și Harrapa . [ 4 ]

Maithuna, templul Lakshmana , Khajuraho, Madhya Pradesh, India.

Această teorie este susținută și de prezența unui corpus de texte erotice inițiatice mare, chiar și cele vulgare păstrând în China o amprentă inițiatică, spre deosebire de celelalte literaturi erotice, cum ar fi cele occidentale, romane, grecești sau medievale. Acest tip de texte în India este reunit sub sintagma Kamashastra și conține anumite tratate despre erotism deasemena unice, cum ar fi Kama Sutra. Aceasta literatură erotică inițiatică este susținută de răspândirea acestei viziuni în artă și cultură, cum ar fi în India aceste temple uriașe împodobite cu nenumărate statui ce abordează această temă a sexualității sacre:Khajuraho, Konark dar și altele. [ 5 ] În ciuda acestei aparente dezinhibiții sexuale, societatea hindusă tradițională a ultimelor secole este chiar mai puritană decât cea creștină occidentală. [ probabil în privința emisiei seminale, în rest făcând un desfrâu religios și aducând jertfe organelor genitale, ridicate la rang de altare. E adevărat că și creștinismul occidental ajunge la o perversiune mai mare, sublimându-și desfrâul la plăcerea de sine cu amăgirea că slujește fecioriei în numele lui Hristos. Părintele Arsenie Boca le unește pe amândouă aceste curente, atât în viața sa, cât și în învățăturile sfinției sale, atât scrise, cât și pictate – n.n. ]

Despărțite doar de culmile Himalayei,cele două mari culturi, India și China, au schimburi și influențe culturale și religioase ușor de observat, și în acest sens, despre legătura dintre tantrism și taoism, Eliade [ sursa sigură a Părintelui Arsenie Boca – n.n. ] spune:

“Se poate decela, în practicile sexuale daoiste, o anumită influență indiană, în special aceea a tantrismului de <<mâna stangă>>, care elaborase o metodă yogină de a obține oprirea atât a respirației, cât și a emisiei seminale. Ca și în tantrism, terminologia sexuală daoistă se referă atât la operații mentale, cât și la experiențe mistice, deopotrivă.” [ 6 ]

359 <https://ro.wikipedia.org/wiki/Maithuna>, sâmbătă, 20 iunie 2015.

307 307.png

Tantrism

Una din cele mai cunoscute sculpturi erotice ce aparține complexului de la Khajuraho, Madhya Pradesh, India integrat în patrimoniului mondial UNESCO

Așa cum în creștinism există cele două căi prin care se consideră că se poate obține mântuirea, [ 7 ] cea monastică și cea familială, la fel Tantra spune că există două căi prin care se poate obține moksha sau eliberarea finală. Calea mâinii stângi (Vamachara), ce implică sexualitatea, și calea mâinii drepte(Dakshinachara), cea a abstinenței(brahmacharya). [ pe cât de departe este viața în familie Ortodoxă (în care domnește înfrânarea, fiind o călătorie plină de jertfă și dragoste duhovnicească între parteneri, spre obținerea lină a fecioriei) de calea mâinii stângi, cu mult mai departe este monahală (prin lucrarea fecioriei minții care este smerita cugetare în adevăr) de calea abstinenței hinduse, în creștinism nedorindu-se eliberarea finală sau moksha, ci asemănarea cu Tatăl (fecioria duhovnicească) sau mântuirea.

Astfel, în Vamachara, maithuna este actul sexual propriuzis, ritualic , adus ca ofrandă(consacrat), fiind o componentă a ritualului numit Panchatattva (ritualul celor cinci elemente). Practic acest fel de ofrandă (Puja) nu diferă de celelalte feluri de puja decât prin introducerea maithuna (uniunii sexuale), care este adusă ca ofrandă alături de celelalte elemente. În acest sens am putea spune că celelalte elemente au mai degrabă rolul de a sugera transformarea actului sexual în sine în ofrandă, prin asociere, altfel, aducerea hranei ca ofrandă este un element comun tuturor religiilor.

Mai ales tantrismul mâinii stângi [ 8 ] este o cale destul de controversată în raport cu hinduismul ortodox, și pentru că implică uneori invocarea unor divinități al căror cult este mai puțin răspândit – putem vorbi fie de tantrizarea anumitor divinități ale panteonului hindus (cum ar fi Kali, Ganesha, etc), fie de promovarea anumitor forme specifice ale acestor divinități (cum ar fi Sadhashiva pentru Shiva) – și implicarea inițiatului în ritualuri uneori în totală opoziție cu prescripțiile cultului religios clasic hindus, cum ar fi meditația în cimitire sau terenuri de incinerare [ de unde apare și necrofilia – n.n. ] , permisiunea de a te angaja în acțiuni și activități prohibite sau considerate a fi păcate în tradiția ortodoxă, cum ar fi adulterul, consumul de carne într-o societate declarat vegetariană, orgii sexuale, și chiar și altele și mai “scandaloase” după cum și Mircea Eliade [ sursa sigură a Părintelui Arsenie Boca – n.n. ] arată:

Calea pe care o propovăduiește tantrismul este, cel puțin în aparenta, o “cale ușoară”. Unul din primele tratate buddhiste, Guhyasamaja Tantra, afirmă hotărât că: “nimeni nu reușește să dobîndească perfecțiunea prin operații grele și plictisitoare; dar perfecțiunea poate fi dobândită cu ușurință prin satisfacerea tuturor dorințelor(ed Bhatacharyya, Gaekwad’s Oriental Series, vol 53, Baroda, 1931, p. 27. Același text precizează că excesul, desfrâul sunt permise(de exemplu să mănânci orice fel de carne, inclusiv carnea de om, p. 26 etc.), că tantricul poate ucide orice animal, că poate minți, poate fura, poate comite adulter etc. (p. 120). [ 9 ] [ de aici se înțelege și de ce a obținut fără efort, doar în 66 de zile cât s-a ocupat de aceasta la Sfântul Munte Părintele Arsenie Boca inițierea în puterile demonice, evitând calea grea și plictisitoare (pentru sfinția sa) a ascultării și ostenelii cu multe sudori a luptei împotriva iubirii de sine și interesului personal – n.n. ] 360

Explicația filozofică a unui astfel de comportament ține de identitatea contrariilor care sunt dizolvate fie în substratul cosmologic care este considerat a fi Vidul [ vedeți ce frumos se dau pe față stările obținute în timpul împreunării ca fiind VID care absoarbe mintea și nimicește cât mai mult din persoană? – n.n. ] (Sunya), fie în sursa unică supremă, Brahman sau Dumnezeu. [ vedeți că această stare cumplită de îngropare a chipului în noroiul simțirii este numită dumnezeul hindus, și la ea se ajunge prin depersonalizare? – n.n. ] [ 10 ] [ 11 ]

Totuși această cale tantrică nu este prescrisă tuturor ci doar anumitor ființe care au înclinație pentru ea, numite vira. [ 12 ] Pentru ceilalți și în afara ritualului, textele vedice interzic cu strictețe și consumarea vinului și uniunea sexuală mai des decât odată pe lună.

360 ^ M. Eliade, Tehnici de Yoga,2000, cap. IV, tantrismul, p 147.

308 308.png

[ și atunci cum pot fi comparați chiar numai din punct de vedere trupește cu monahismul, care implică din start votul fecioriei? – n.n. ] [ 13 ]

În Vamachara, continența sexuală este o componentă fudnamentală, intrinsecă ritualului, după cum toate tratatele de specialitate arată. În fapt continența sexuală ia locul brahmachariei sau abstinenței din calea mâinii drepte sau din tradiția ortodoxă. Tocmai de aceea în calea mâinii stângi este o considerată o regulă foarte importantă reprezentând, tehnic și fiziologic, esența acestei căi ce implică sexualitatea.

Importanța acestei reguli ține se pare și de anumite implicații fiziologice ale pierderii sau păstrarii sămânței. Aceste aspecte fiziologice sunt subliniate în toate formele de continență sexuală, și occidentale și orientale, tantrice sau taoiste. Inițiatul se străduiește să obțină continența sexuală, păstrarea sămânței, transmutarea și sublimarea ei, pentru a obține o sănătate de fier, viață lungă, vitalitate și virilitate, charisma și chiar siddhisuri(puteri psihice sau paranormale). [ vedeți că mândria că ar face cine știe ce performanță, apărută în urma forțării trupului supraexcitat ca să nu emită sămânța, duce pe om la deschiderea simțurilor, intrarea în lumea necurată nevăzută și căpătarea de puteri diavolești prin asemănarea cu ei, căci și ei deși participă cu multă plăcere la necurățiile oamenilor, hrănindu-se din ele, dar totuși nu emit sămânță? – n.n. ] [ 14 ] [ 15 ]

Yoghinul care își ține sămânța învinge moartea. [ care yoghin n-a murit cu trupul, și încă de viu cu sufletul? – n.n. ] Așa cum eliminarea lui bindu duce la moarte, tot astfel reținerea lui duce la viață. Hatha-Yoga-Pradipika 3:85 [ 16 ] 361

                                    Vedem, așadar, că nu orice control al voinței este duhovnicesc, deși Părintele Arsenie Boca o căuta cu orice preț, indiferent de religia care i-o oferea:

Aveam problema voinței în stăpânirea simțurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare, ca să văd prin proprie experiență, cât se întinde sfera voinței în domeniul vieții sufletești și biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărțile asupra actelor reflexe, și asupra instinctelor, că anume sunt independente de voință și controlul conștiinței. Experiența mea personală însă mi-a dovedit că acțiunea voinței și a conștiinței se poate întinde și peste instincte și actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri și studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Calcutta, trimis de Universitatea din București, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofic din București, și-mi parveneau pe această cale. 362

                                    Chiar dacă Părintele Arsenie Boca nu a practicat Tantra Yoga, ci doar Hatha Yoga, după cum mărturisesc chiar admiratorii sfinției sale, aceasta nu-l face neatins de mentalitatea desfrânată păgână, asemenea lui Origen, cel ce a mascat elenismul și l-a introdus în creștinism (de aici și credința lor comună în preexistența sufletului). Întreg hinduismul și toată yoga, care este ritualul lăuntric al lui de îndulcire senzuală sau inteligibilă de sine (echivalentul demonic inversat al pocăinței și rugăciunii lui Iisus), are ca esență plăcerea de sine (sublimată sufletească sau nesublimată trupească). Aceasta produce o răpire tâlhărească a minții în senzațiile trupului și imaginație, schimbându-i preocupările și lucrarea de la întărirea persoanei prin libertatea cunoașterii jertfelnice și stăpânirii firii, la o depersonalizare forțată prin cultivarea tehnică a absorbției ei. Iar acest jaf înarmat se manifestă și exprimă cel mai pregnant prin plăcerea sexuală (care este simbolul, expresia și sentimentul sublimat prezent chiar în slava deșartă sau „malahia sufletească” sau „curvia sufletească în sine însuși” prin admirația de sine):

Al 2-lea sector îl reprezintă anumite aspecte ale altor tehnici din punctul nostru de vedere oarecum indiferente; pt. că în alte spații teo-cosmice generale se folosește o formulă ontologică de multe ori diferită. Putem integra formula aceea ontologică fără dificultate într-o viziune

361 <https://ro.wikipedia.org/wiki/Continen%C8%9B%C4%83_sexual%C4%83#Tantrism>, sâmbătă, 20 iunie 2015.

362 †PS Daniil STOENESCU, episcop locțiitor al Daciei Felix, Biserica de la Drăgănescu – “Capela Sixtină” a Ortodoxiei românești “O smerită mărturisire ortodoxă de credință exprimată plastic”, Deva, 2005, p. 11-13.

309 309.png

creștină. Dar, pentru practica curentă e probabil mai puțin productiv, așa încât nu cred că are pt. un creștin obișnuit neapărat un scop direct să stea de exemplu în poziția cocostârcului                                    [ iar deosebirea între creștin obișnuit și unul inițiat – n.n. ] Îți asigură însă un control nervos desăvârșit. [ ce control nervos poate fi, când te asemeni cu un dobitoc? Iar controlul voinței în locul umilinței. – n.n. ] Pe de altă parte e neutră cumva, pt. că în poziția aceasta a cocostârcului poți foarte bine să spui din adâncul inimii „Doamne Iisuse…” [ părinții de la Optina recomandă să nu te gândești la durerea picioarelor, nici măcar pentru poziția normală de a sta în picioare, în locul de a te strădui cu toate puterile nerisipite a fi atent ca mintea să nu se împrăștie de la Domnul Hristos. Ne gândim ce ar fi spus de poziția ridicolă, care forțează trupul, absorbind cu putere mintea prin durerea de spate și articulații și prin înțepenire? De aceea Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul, făcând o sinteză din Sfinții Părinți recomandă o altă poziție, care reunește o suferință delicată a inimii, echilibrată, doar cât să ajute mintea să fie luată de la împrăștierile simțirii și imaginației, dar care nu o transportă la împrăștierea simțirii amorțirii picioarelor. Iar poziția trupului, după Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov transmite o stare și sufletului. De aceea în rugăciunea lui Iisus luăm o poziție oarecum circulară, ca să imprimăm minții o mișcare circulară, iar nu o poziție de cocostârc, ca să avem minte ca o găină, pardon cocostârc:

Cum se întoarce mintea în inimă

Acum îți voi spune, Stăpâne al meu, cum se cuvine să-ți păzești mintea – adică [ îți voi spune ] lucrarea minții – și inima ta. îți este cunoscut faptul că întreaga lucrare a ființei tale este în mod firesc atrasă către ea însăși, către puterea ei lucrătoare, către care se întoarce, cu care se unește și în care se odihnește. De aceea și Prea Sfinția ta, deoarece ți-ai eliberat lucrarea minții — care lucrează prin creier, după cum mai înainte am arătat – de toate lucrurile cele dinafară, lumești, prin păzirea organelor simțurilor și a imaginației tale – despre care am discutat puțin mai înainte -, normal este ca acum să o întorci spre ființa și puterea ei [ spre ea însăși ] . Și iar zic: se cade a-ți întoarce mintea ta în inima ta, care este unealtă a ființei și a puterii minții – după cum iarăși mai sus s-a zis – și a privi [ cu ochii ] cei gândiți omul cel lăuntric. Această întoarcere a minții se obișnuiește să se facă la noii începători – după cum învață dumnezeieștii Părinți trezvitori – prin plecarea capului spre partea stângă și prin rezemarea bărbii asupra pieptului. 363.

n.n. ]

Eficient devine în momentul în care sunt anumite mantre sugerate, respectiv anumite texte care preluate fără diferențiere dintr-un spațiu teo-cosmic diferit, te introduc în lumea ideatică a spațiului teo-cosmic respectiv, și atunci aici există într-adevăr o problemă mare. N-am voie de exemplu, să mă apuc să rostesc un Hare Krishna pt. că mă introduc în cu totul alt univers ideatic și de credință; în schimb nimeni nu mă împiedică să rostesc rugăciunea inimii. [ ba chiar poziția, după cum s-a dovedit din Sfinții Părinți, mai sus, te duce la a rosti rugăciunea piciorului. Ce dăunător a vorbi la oameni despre un subiect când nu ai nici cunoștințe din Sfinții Părinți, nici experiența practică. – n.n. ]

O primă concluzie: folosirea unor tehnici ascetice trebuie făcută cu discernământ în așa fel încât să fie subordonată integral existenței duhovnicești creștine și, în particular, creștine ortodoxe. Face cineva aceasta? Atunci se găsește pe drumul cel bun. În căminul facultății prin 1928 era student Părintele Teodor Bodogae, părintele Arsenie Boca și cu tatăl meu 364 . Și erau colegi de dormitor. Și Arsenie stătea ore în șir în fața unei oglinzi și se uita între ochi; și l-au întrebat „ce faci acolo?” „Păi, zice, uite fac exerciții de concentrare” Păi, de unde, cum? Avea o carte de hatha-yoga. Învăța o tehnică de acolo. I-a fost păgubitoare?

Cred că nu. I-a fost într-un fel păgubitoare pentru că ajunsese să poarte în anii din urmă ochelari de soare inclusiv datorită faptului că avea o privire grea, când se uita spre tine aveai senzația că te răscolește până în adânc. [ ce contradicție. Nu i-a fost păgubitoare, ba ia fost. Noi am adăuga că a fost mult păgubitoare, deschizându-i simțurile și apetitul pentru ve-

363 Sfântul Cuvios Nicodim AGHIORITUL, Paza Celor Cinci Simțuri…, Ed. cit., pp. 247.

364 Părintele Zosim Oancea [ n.n. ] .

310 310.png

deniile demonice de care a fost robit toată viața – n.n. ] Era și necruțător în anumite privințe, dar avea o delicatețe sufletească [ un delicat… necruțător. Un bici al lui Dumnezeu cu cârlige de sfâșiat carnea sufletului, împodobite cu… danteluțe – n.n. ] și n-avea nevoie neapărat de privirea lui grea ca să știe tot ce-ai făcut și ce n-ai făcut de-a lungul vieții. Avea capacitatea asta. [ primise capacitatea extrasenzorială și inițierea în puteri paranormale prin Yoga, desăvârșită în mod pervers la Sfântul Munte. Ce interesant cum ucenicii care îl admiră și îl laudă îi dezvăluie căderile prezentate ca sfințenie, mai mult ca cei care îl combat. Mat 11:15 Cela ce are urechi de auzit, să auză. – n.n. ]

Aceasta este o primă percepție a acestor tehnici ascetice. 365

În prim-plan, zeul Rama și fratele său Laxman aduc jertfa zeilor, în fața lor se află „Jertfelnicul” împodobit cu flori: este de fapt reprezentarea lui Lingam și Yoni, care întruchipează organele genitale masculin și feminin și care simbolizează împreună puterea creatoare. Ca în majoritatea religiilor idolatre, adorarea falusului ocupă și în hinduism un loc aparte.

Marele zeu Shiva este reprezentat aici împreună cu soția sa Paravati. În planul apropiat al imaginii, împodobit cu flori și având încolăcit în jurul său un șarpe, se află „jertfelnicul” -Lingam și Yoni. El simbolizează organele sexuale masculin și feminin ale zeului Shiva și, respectiv, ale zeiței Paravati. Așadar, în spate sunt reprezentate prototipurile (zeii), iar în fată simbolurile lor (Lingam-Yoni), care se află expuse în toate templele hinduse. Deasupra acestora își lasă credincioșii ofrandele în timpul venerării. De altfel, ele se găsesc de vânzare și în comerț 366

Aceasta. este amagirea de sine ! Aceasta este inselare ! Ea a luat fiinta din pareri mincinoase; parerile mincinoase au luat nastere din simtirile gresite impartasite de cartea cu pricina. In aceasta carte traieste și din aceasta carte rasufla ungerea duhului celui viclean, care ii linguseste pe cititorii ei, imbatandu-i cu otrava minciunii, otrava indulcita cu mirodeniile subtiri ale semetei cugetari, slavei desarte și patimii dulcetii. Cartea ii poarta pe cititorii sai drept spre partasia cu Dumnezeu, fara a-i curati, mai inainte, prin pocainta: de aceea și starneste o deosebita aplecare spre ea in oamenii patimasi, care nu au batut cararea pocaintei, care nu au fost preveniti cu privire la amagirea de sine și la inselare, care nu au luat povata din invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe, cum sa vietuiasca dupa legea duhovniceasca. Cartea lucreaza cu putere asupra sangelui și nervilor, ii atata – și de aceea ea place cu osebire oamenilor robiti simturilor: de aceasta carte poti sa te indulcesti fara a te lepada de despartirile grosolane ale simturilor. Cugetarea semeata, subtirea patima a dulcetii și slava desarta sunt infatisate de aceasta carte ca lucrare a harului Dumnezeiesc. Adulmecandu-și dezmatul in forma subtire a lucrarii sale, oamenii trupesti cad in extaz de atata betie, de desfatarea capatata fara de osteneala, fara lepadare de sine, fara pocainta, fara rastignirea trupului cu patimile și poftele” ( 1 Galat.5, 24), prin lingusirea starii de cadere. Manati de orbirea și de trufia lor, ei trec cu veselie din patul iubirii dobitocesti in patul unei iubiri și mai nelegiuite, care domneste in casa de desfranare a duhurilor lepadate. O oarecare persoana, apartinand, dupa starea ei pamanteasca, societatii inalte și cultivate, iar la aratare Bisericii Ortodoxe, s-a rostit in urmatorul fel despre o luterana raposata, socotita ca sfanta de catre aceasta persoana: “Il iubea pe Dumnezeu cu patima; se gandea numai la Dumnezeu; Il vedea numai pe Dumnezeu; citea numai Evanghelia și “Urmarea”, care este o a doua Evanghelie. Aceasta sentință exaltatată a fost rostita in limba franceza, atat de potrivita pentru scena: “ele aimait Dieu avec passion; elle ne pensait qu a Dieu; elle ne voyait que Dieu; elle ne lisait que 1’Evangile et 1’Imitation qui est un second Evangile”.

365 Curs IFR 04.03.2014 – Facultatea de Teologie Ortodoxa Sf. Ierarh Andrei Saguna din Sibiu, minutele 30’40”- 36’23”, Părintele Prof. Dr. Dorin-Zosim Oancea.

366 Dyonysios FARASIOTIS, Marii inițiați…, pp. 214-215.

311 311.png

In aceste cuvinte a fost infatisata tocmai acea stare in care sunt adusi cititorii și cinstitorii “Urmarii”. Intocmai, în duhul său, cu aceasta fraza este sentinta vestitei scriitoare frantuzoaice, dna de Sevigne, in legatura cu vestitul poet francez, Racine cel batran. “Il iubeste pe Dumnezeu – și-a ingaduit sa spuna d-na de Sevigne – asa cum isi iubea mai inainte amantele”. „Il aime Dieu, comme il amait ses maitresses”.  367

                                    De aceea propovăduirea plăcerii împreunării trupești ca sursă de sănătate nu este numai a hinduismului, ci și a ereticilor apuseni mai subtilă (sub formă de dezmăț subțire al îndulcirii din slava deșartă, prin falsa evlavie benchetuită în casa de toleranță a duhurilor lepădate), de tip latin și uniat, dar și mai grosolană (sub forma trupească) a scientologilor „orgonomi”, care ca și Părintele Arsenie Boca, își întemeiază credința antropologică pe o răstălmăcire a științei:

Orgonomia

Autor: Camelia Airinei

Orgonomia

Orgonomia este stiinta – ramura a terapiei reichiene – care studiaza energia orgonica și relatia intre aceasta și starea de sanatate a fiintei umane. [ am spune mai degrabă neștiința orgiilor – n.n. ]

Energia orgonica a fost descoperita de psihanalistul Wilhelm Reich 368 (contemporanul și, pana la un punct, colaboratorul lui Freud), in urma unor experimente și observatii indelungate. [ vedeți, tot experiența personală, ca la Părintele Arsenie Boca. Acest psihanalist a fost și închis datorită dezmățurilor scandaloase, chiar și pentru desfrânații occidentali – n.n. ] Este vorba despre acea energie vitala, organica, cosmica și primordiala, ce radiaza din tot ce este viu sau neviu. Aceasta energie este eliberata și in timpul orgasmului sexual și are puterea de a elibera fiinta umana de angoase, aducandu-i fericirea. [ ce nefericiți trebuie să fie oamenii care nu au experiat niciodată adevărata fericire (care este unirea minții cu viața sa, adică înțelepciunea veșniciei), ci o confundă cu plăcerile trupești (adică mult întunecata sfâșiere ce o suferă omul când slujește simțirea). Săracii… – n.n. ]

Eliberarea energiei sexuale readuce echilibrul in organism. [ noi am spune, după Sfânta Scriptură că eliberarea de energia sexuală readuce vindecarea (și deci echilibrul) în fire – n.n. ] Din diverse motive, energia orgonica este reprimata sau nu se descarca in totalitate la multe persoane, ceea ce produce fenomene patologice in plan fizic și psihic (nevroze). [ aici este o contradicție cu Tantra (și dracii se ceartă între ei) care zice că, pentru a fi sănătos, trebuie să nu descarci în totalitate prin orgasm energia orgonică (citește încărcarea demonică prin plăcerea senzuală). De ce capătă nevroze oamenii lumii trupești, care vor să se împreuneze cu femei și nu pot? Ne răspunde Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului:

Iac 4:1 De unde vin războaiele și de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? 2 Poftiți și nu aveți; ucideți și pizmuiți și nu puteți dobândi ce doriți; vă sfătuiți și vă războiți, și nu aveți, pentru că nu cereți. 3 Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca voi să risipiți în plăceri. 4 Preadesfrânaților! Nu știți, oare, că prietenia lumii este dușmănie față de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu.

Dar mai este și o altă pricină, despre care ne învață Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul:

Cum să sfătuiască duhovnicul pe desfrânați, adulteri, sodomiteni, pe împreunătorii cu dobitoace și pe cei ce fac malahie

De vei mărturisi desfrânați, sau adulteri, sau sodomiteni, sau pe cei ce se împreunează cu dobitoacele, sau din cei ce fac malahie (onanie) trebuie, duhovnice, nu numai să mustri pe toți

367 Sfântul †Ignatie BRIANCIANINOV, Despre Înșelare, Ed. Schitul românesc Lacu, Sf. Munte Athos, 1 1999, Ed. digitală APOLOGETICUM, 1 2005, p. 36.

368 Wilhelm Reich (n. 24 martie 1897 – d. 3 noiembrie 1957) a fost un psihiatru, psihanalist american de origine austriaco-ebraică. A aparținut celei de-a doua generații de psihanaliști după Sigmund Freud și a fost o figură radicală în istoria psihiatriei                                   

<https://ro.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_Reich>, sâmbătă, 20 iunie 2015.

312 312.png

aceștia, arătându-le lor că, din cauza patimilor trupești, pierd bunătatea părții celei cuvântătoare a sufletului și se aseamănă cu dobitoacele cele necuvântătoare; ci să-i faci, pe fiecare dintre ei, să-și urască păcatul, să le arăți cât de vătămătoare de suflet este curvia, preacurvia, sodomia, zacerea cu dobitoacele și malahia.

Cine curvește vatămă și strică trupul său, îl supune la multe și nevindecate boli. Pentru aceasta Apostolul Pavel a spus: ״Cel ce curvește in trupul său greșește ” (1 Corinteni 6, 10). Deci dacă cel ce face acest păcat, este vrăjmaș sufletului său Iar cel ce iubește nedreptatea, urăște sufletul său” (Psalm 10, 5), adică cel ce curvește este vrăjmaș și trupului său. Cel ce curvește pierde fecioria, care este o vistierie fără de preț și care, dacă se va pierde odată, nu este chip ca să se mai dobândească vreodată. Atât de mult întunecă mintea omului curvia, încât slăbește voința, mai mult decât oricare alt păcat, nu lasă pe ticălosul lui săvârșitor să se întoarcă spre Dumnezeu și să se pocăiască:Nu vor da sfaturile lor, ca să se întoarcă către Dumnezeu, căci duh de curvie este întru dânșii” (Osie 5, 4).

Pentru aceasta cu dreptate a zis dumnezeiescul Isidor acest înfricoșător cuvânt: ״Ca neamul omenesc este supus diavolului mai mult prin înverșunarea trupului decât prin alt păcat.” Curvia este atât de urâtă lui Dumnezeu, încât numai pentru ea a adus în lume potopul din care n-au scăpat decât opt oameni, și care L-a silit să spună că S-a căit pentru că a făcut pe om. [ … ]

CANOANELE SFÂNTULUI IOAN POSTITORUL

C a n o n u l 8

Cel ce a făcut malahie, se canonisește patruzeci de zile cu mâncare uscată (adică cu pâine și apă) petrecând și făcând in fiecare zi o sută de metanii.

Însemnare

Malahia este atât de urâtă lui Dumnezeu, încât pentru dânsa a omorât pe Onan, fiul Iudei (care a fost fiu al lui Iacov), pentru că el a fost cel dintâi care a arătat această răutate pe pământ, și de la care s-a și numit malahia ״onanie”. ״Și ceea ce făcea el era rău înaintea lui Dumnezeu, rău se arată (zice Scriptura la Facere 38, 10) și l-a omorât pe el(adică pe Onan).

Socotesc unii dascăli că Dumnezeu atât de mult a urât pe acei mândri filosofi ai elinilor, încât i-a lăsat să se stăpânească de acest păcat, spre pedeapsa închinării lor la idoli, căci cunoscând pe Dumnezeu, nu ca pe un Dumnezeu l-au slăvit. Și se asemuiește aceasta din ceea ce spune dumnezeiescul Pavel 94 [ … ] despre dânșii: ,pentru aceea i-a și dat pe ei Dumnezeu la poftele inimilor lor spre necurăție, ca să se necinstească trupurile lor întru sineși” (Romani 1, 24); unde, prin ״trupurile lor întru sineși” a arătat malahia, adică același trup lucrează și pătimește singur întru sine.

Malahia, zice Ioan Scărarul (Cuvântul 15), este desfrânare care se face fără alt trup, prin care a căzut acel mare sihastru, pentru care a zis dumnezeiescul Antonie că mare stâlp a căzut.

Malahia aceasta este numită moarte și pierzare (Cuvântul 15), care totdeauna se află în noi și se poartă împreună cu noi, cu deosebire în vremea tinereților. Pentru aceasta, cu mare greu se depărtează de ea și se pocăiesc cei care au fost prinși odată de ea. Se aseamănă cu o mreajă mare a diavolului și a iadului, cu care a tras lumea spre pierzare, și mulți se prind în ea, dar puțini scapă. Și se bucură inima diavolului pentru vânatul cel mult pe care-l face cu această mreajă și o tămâiază că i-a prins multe bucate și multe suflete – precum spune Avacum (2, 15): ״Sfârșit cu undița a smuls și l-a tras pe el cu mreaja (adică lumea a tras-o) și l-a adunat pe el în năvoadele lui.Pentru aceasta ״Veseli-se-va și se va bucura inima lui, va jertfi năvodului său și va tămâia mrejei lui, căci cu ele îngrașă partea lui și mâncărurile lui alese.”

Mai mult ce să spun? Malahia pricinuiește vătămare veșnică nu numai sufletului, ci pricinuiește vătămare și sănătății trupului. Vătămare sufletului, căci îl lipsește de împărăția cerurilor și îl osândește la munca cea veșnică – precum spune Pavel (I Corinteni 6, 9): ״Nu vă înșelați:, nici desfrânații, nici preadesfrânații, nici malahienii, nici închinătorii la idoli… nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu”. Deși Sfântul Ioan Gură de Aur și Teofilact i-au tâlcuit pe cei ce fac malahie, că sunt cei ce desfrânează și pătimesc cele urâte ca Sodomitenii, însă mulți alți dascăli au înțeles prin malahieni pe cei care fac ca sufletul să-și piardă fecioria,

313 313.png

care este cel mai de preț lucru din lume și care, dacă se pierde, nu se mai dobândește niciodată, și pentru faptul că îl face să aducă jertfă diavolului prin sămânța trupului său, cum spune un Părinte.

Pricinuiește și vătămarea trupului, după cum spun doctorii, pentru că malahienii: 1) îngălbenesc. 2) Le slăbește stomacul. 3) Le slăbește vederea ochilor. 4) Pierd glasul. 5) Pierd istețimea și ascuțimea minții. 6) Pierd ținerea de minte. 7) Pierd somnul, fiind tulburați de visuri. 8) Le tremură trupul. 9) Pierd toată bărbăția trupului și a sufletului. 10) Li se întâmplă dambla. 12) Li se întâmplă des scurgere în somn; de multe ori și când sunt treji. 12) îmbătrânesc repede și mor rău și cu ticăloșie.

(vedeți cum strică această plăcere și trupul? Și nu specifică Sfântul Cuvios că este vorba doar de bărbați. Și femeile au scurgerile lor și sunt pomenite mai jos. Cum se deosebește fiziologic masturbarea de împreunarea trupească, la bărbat? Vădit este că numai prin desimea ei, fiindcă pasionatul de această plăcere mai greu găsește pe un altul cu care să și-o împlinească decât a o face de unul singur. De la această desime vine și stricăciunea mai mare, care devine atât de evidentă prin manifestările descrise de Sfântul Duh prin Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul. Împreunarea trupească în cadrul căsătoriei este mai rară, dacă se respectă posturile și nu se recurge la planning familial, deci și stricarea firii – suferința în trup, de care ne previne Sfântul Apostol Pavel – se face mai lent, mai puțin sesizabil. Și atunci cum poate cineva să se pună mai presus de Dumnezeu în cunoașterea firii și să decreteze că aduce sănătate împreunarea trupească? Este evident tocmai de aici, că stricăciunea firii crește proporțional cu desimea satisfacerii acestei pofte trupești. Dar, după cum vom vedea, și femeile pătimesc aceasta. Și e cu totul anormal să gândească cineva că pentru ca femeia să fie sănătoasă prin împreunare, bărbatul este obligat să se îmbolnăvească. De altfel textul Sfântului Apostol Pavel este foarte clar. El vorbea despre fecioare cruțate de suferința în trup și despre femeile căsătorite care o vor avea, fără excepție. 1Co 7:28 „Dacă însă te vei însura, n-ai greșit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greșit. Numai că unii ca aceștia vor avea suferință în trupul lor. Eu însă vă cruț pe voi                                    Sau mai bine zis vorbește despre suferința și a bărbatului și a femeii, fără excepție deoarece se adresează la plural, iar suferința este provocată de plăcerea trupească și nu de lipsa acidului glutamic și prezența foliculinei. Și nu spune că vor suferi cei ce refuză împreunarea trupească, sau abuzează de ea, sau fac doar 3-4 copii, cum sugerează Părintele Arsenie Boca, ci de toți, chiar și dacă o fac mai rar, înfrânându-se și fac chiar și 3-4 copii. Dacă Sfântul Apostol ar fi fost insuflat de aceleași duhuri ca Părintele Arsenie Boca ar fi spus: „Ci fecioara , de nu se va mărita, va greși, căci va avea suferință în trupul ei, ori de rămâne fecioară, ori de se mărită și abuzează de împreunare și/sau face mai puțin de 3-4 copii”. Slavă Ție Doamne că Sfinții Apostoli au fost insuflați de Sfântul Duh care a însămânțat și hrănește cu minunată mireasmă dătătoare de viață pe cei ce iubesc FECIORIA, și biruie cu mână tare și cu braț înalt duhurile mincinoase ce i-au dictat Părintelui Arsenie Boca astfel de învățături potrivnice Sfintelor Scripturi!

314 314.png

Vedeți că împreunarea trupească nu aduce sănătate ci stricăciune? Vedeți și cauza nevrozelor? Dar nu a celor ce cultivă înfrânarea și fecioria, cum ar fi logic dacă nevrozele ar apărea din lipsa împreunării. Cei ce se înfrânează au mintea limpede și trăiesc mult, bucurându-se de Domnul. Pentru aceasta vă recomandăm să citiți Viețile Sfinților unde veți vedea cu stupoare la ce vârstă adormeau Sfinții Cuvioși, datorită înfrânării și fecioriei – mulți peste 100 de ani. De pildă Sfântul Antonie cel Mare (251-356), „părintele monahilor”, este poate cel mai popular ascet și socotit a fi începătorul vieții călugărești a trăit 105 ani.

E adevărat că apar nevroze legate de împreunarea trupească, dar numai la cei ahtiați după această plăcere și care nu se mai satură de ea, simțindu-se neîmpliniți, deoarece fac din aceasta – printr-o mentalitate păgână, chiar dacă azi este acoperită de o mască științifică – singurul scop și sens al vieții lor și singura fericire existentă, devenind dependenți și disperați că nu au cu cine să și-o împlinească atât de des cât ar pofti-o, gândindu-se numai la ea și căpătând în acest fel obsesii sexuale, asociate cu mustrări puternice ale conștiinței – chiar dacă este nelămurită – și deznădejdea din treapta a douăsprezecea a păcatului, care nu pot fi împăcate nici măcar cu perversa mentalitate contemporană.

Și atunci unde este fericirea și sănătatea promisă de Wilhelm Reich (n. 24 martie 1897 – d. 3 noiembrie 1957) austriacul evreu, mort de atâta „sănătate” prin desfrânare, la 60 de ani datorită unui infarct – fiindcă studiile asupra energiei orgasmului le făcea prin experiență personală. De altfel a murit în închisoare, unde fusese oprit chiar de americani de la de la escrocarea atâtor oameni și de la dezmățul pe care îl practica, atât de șocant chiar și pentru libertina societate USA?

Wilhelm Reich susținea prin:

Experimentele sale biologice, ceea ce – a simțit el – a adus dovezi concrete [ … ]

Plăcerea de a trăi și plăcerea orgasmului sunt identice. Anxietatea orgasmică extremă este baza fricii de viață. 369

Îl plângem dacă plăcerea domniei sale de a trăi este identică cu plăcerea orgasmului. „Anxietatea orgasmică extremă” pe care o avea el și ucenicii lui este mărturia convulsiunilor

369 <http://www.filmedocumentare.com/wilhelm-reich-dreptul-omului-de-a-sti/>, joi, 29 octombrie 2015

315 315.png

conștiinței și deznădejdii păcatului. Acestea sunt produse tocmai de confuzia plăcerii orgasmului cu plăcerea de a trăi, adică a ceea ce aduce moartea cu viața, a pomului cunoștinței binelui și răului – simțirea ridicată la rangul de tiran al minții– cu pomul vieții – unde mintea este condusă de Dumnezeu spre veșnicie. Nu este de mirare că trăia într-o anxietate continuă, care l-a și dus prin epuizare la infarct, poate tocmai în acel moment, când simțea că se deschide sub el o gură de iad. Fiindcă acest fel de plăceri aduc cu ele și suferința, care este însă mascată pe moment de plăcerea care doar atunci mai tare.

Cum am putea avea încredere în cineva ca domnia sa, că este cu adevărat un om de știință? Se confirmă ceea ce a descoperit Sfântul Duh Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul, mai departe – n.n. )

Păcatul acesta (malahia – n.n. ) așadar, este ca o ciumă și stricăciune a neamului omenesc și face pe malahieni și în lumea aceasta să petreacă o viață ticăloasă, și în cealaltă viață să fie chinuiți veșnic în focul chinurilor.

Malahia se face sau cu mâna sa, sau cu mâna altuia, sau cu lovirea peste coapse. Trebuie să cunoască duhovnicii că și femeile fac malahie ( deci și ele se îmbolnăvesc cu simptomele descrise de Sfânt mai sus – n.n. )                                   

C a n o n u l 9

Iar amestecarea unuia cu altul, ceea ce înseamnă îndoită malahie, se canonisește până la optzeci de zile.

Însemnare

Amestecare, adică nu păcatul deplin al sodomiei, ci când doi oarecari fac malahie unul la altul. 370 Aceasta se referă însă și la malahia bărbat cu femeie, adică la folosirea oricărui mijloc anticoncepțional, inventat tocmai pentru a se îndesi plăcerea trupească, fără a se înfrâna din cauza responsabilității – și suferinței – nașterii și creșterii pruncilor.

n.n. ]

Reich a reusit sa inventeze un dispozitiv, alcatuit din straturi alternative de materie organica și metal, care acumuleaza și genereaza energia orgonica. Cercetatorii care i-au urmat lui Reich au reusit sa perfectioneze acest dispozitiv, imbunatatindu-i capacitatile.

Incarcarea cu energie orgonica are urmatarele efecte asupra individului: cresterea temperaturii, senzatii de furnicaturi la nivelul pielii [ fornicare – n.n. ], echilibrarea pulsului și a presiunii sangvine, o respiratie mai profunda, accelerarea vindecarii ranilor, o stare de spirit mai pozitiva și mai alerta, [ toate specifice înfierbântării trupului datorită poftei desfrânate pătrunse în inimă și care duce la o explozie endocrină. Vindecarea rănilor este un ambalaj mincinos pentru a înghiți otrava, fără numai dacă nu sunt vindecări demonice, pentru a convinge că desfrânarea aduce sănătate – n.n. ] exprimarea libera a emotiilor [ adică vorbirea desfrânată – n.n. ] . 371

                                    Iată ce spune un medic cardiolog-internist și profesor la Universitatea din Atena despre acest subiect:

7. ORGONOMIE

Sursa” ei “de inspirație” a fost Wilhelm Reich, o personalitate controversată, dar și tragică. El și-a început cariera ca psihanalist și elev al lui Freud și schimbându-și orientarea, a dezvoltat metode noi de vindecare, care includeau și “contactul sexual” între vindecător și pacient. Una dintre țintele lui a fost asocierea stimulării sexuale cu o “curgere energetică” concretă, care inundă întregul organism natural, ajungând la “principiul bioenergiei” care guvernează întregul organism și “se manifestă prin sentimente și prin curgerea lichidelor organismului și mișcărilor pulsative din timpul ejaculării”. [ nu vedem nici o diferență de înțeles între aceste învățături aberante și învățăturile Părintelui Arsenie Boca:

Iată din tainele prostatei:

370 Sfântul Cuvios Nicodim AGHIORITUL, Carte foarte folositoare de suflet despre Sfânta Spovedanie, Ed. Bizantină, 7 2005, 57, 95-97.

371 <http://www.la-psiholog.ro/info/orgonomia>, sâmbătă, 20 iunie 2015.

316 316.png

Aceasta sintetizează săruri ale acidului glutamic. Acestea sunt substanțe absolut necesare sistemului nervos atât al bărbatului, cât și sistemului nervos al femeii. Dar nu le prepară decât bărbatul. (Părintele Arsenie Boca a înlocuit energia orgonică, sentimentele, lichidele organismului și mișcările pulsative din timpul ejaculării, cu acidul glutamic. A restrâns paleta justificării desfrânării – n.n. ) Aici e explicația fundamental-biologică în temeiul căreia femeia e atârnătoare de bărbat. Fără substanțele lui endocrine ea regresează nervos, mintal etc. Aci începe să se înțeleagă de ce au urmări nefaste și abuzul și refuzul (abuzul e bine că îl combate, dar cu refuzul ce a avut? Fiindcă discutăm de principii biologice ale trupului care nu ține cont de persoana cui îi aparține. Deci fecioarele își fac și ele un rău refuzând, căci regresează nervos și mintal, nemaiputând să fie locaș al Sfintei Treimi, fiindcă mintea este tronul lui Dumnezeu… vedeți la ce aberații duce gândirea trupească? Iar cu alte cuvinte Dumnezeu a greșit că nu a făcut și femeia cu prostată, să își poată ține fecioria sănătoasă… ce hule!– n.n. ) [ … ]

Mai mult chiar. O altă constrângere de care trebuie ținut seama e foliculina. Hormon feminin toxic și cancerigen. (cu alte cuvinte Dumnezeu a făcut femeia o cutie cu otrăvuri. Iar hule! – n.n. ) Toxic la nivelul creierului, dând continui dureri de cap și foarte intense. Cancerigen la nivelul sânilor sau uterului (fibroame uterine). De creșterea acestui hormon nu este scăpare decât de la 3-4 sarcini în sus. (cu alte cuvinte fecioarele, ca să scape cu viață, trebuie să facă cel puțin 3 copii, iar femeile căsătorite, după 4 copii se pot lăsa păgubașe și să nu uite să se împreuneze cât mai des, pentru a mai trage o priză de acid glutamic. Pentru aceasta pot folosi metoda calendarului propusă de Părintele Arsenie Boca, ca să nu se intoxice de anticoncepționale și să nu piardă acidul glutamic prin fereală sau prezervative. Deci Părintele Arsenie Boca este un igienist sexual, iar nu un ieromonah Ortodox propovăduitor al înfrânării și fecioriei. Astfel că nu poate fi model de Sfânt, ci de pervertitor de mentalitate prin cugetarea trupească și înfricoșarea cu bolile – n.n. ) Iar sarcinile (să fie) în mod normal, cum apar ele în mod natural. 372 – n.n. ]

Scopul principal de vindecare al lui Reich a fost să refacă rețeaua completă a curgerii bio-energiei în organism, cu rezultatul ideal al apariției fenomenului pe care Reich l-a numit “reflex orgasmic”, depășind cu mult sensul obișnuit al cuvântului “orgasm”. După sensul dat de el, organismul viu se transformă într-un compartiment integru al naturii vibrante. Bioenergia lui Reich este o formă specială a manifestării energiei cosmice pe care el a numit-o “energie orgonică” și a prescris-o ca pe un fel de substanță fundamentală care se află peste tot și pătrunde toate lucrurile. Cu cât mai mult se împiedică posibilitatea unui orgasm complet, cu atât mai mult se ușurează dezvoltarea diferitelor boli, pe care el le-a numit “biopatii”. Orgonii lui Reich “se eliberează” prin activitatea sexuală fără restrângeri și rețineri, și atunci acționează energia universală ca să vindece diferitele “biopatii”.

Pentru aceste aberații ale lui, în 1934 a fost respins de învățătorul său, Freud (chiar și sărmanul Freud, deși el a inițiat în principiu și teoria lui Reich, văzând unde duce în consecințele ei extreme, s-a scârbit de el și la proscris. Deci există și trepte în adâncirea rătăcirii. Dar nici Freud, nici Reich nu au ajuns la performanța Părintelui Arsenie Boca să prezint anomaliile plăcerii trupești la rang de sfințenie conjugală. Aceasta este ultima treaptă și cea mai gravă a rătăcirii – n.n. ). El a fost expulzat din 6 țări din cauza ideilor lui și s-a refugiat în SUA, după ce a fost demis de Asociația Germană de Psihanaliză. (iar Părintele Arsenie Boca este propus de puterea politică și mass-media la canonizare… săracul, spre paguba sfinției sale – n.n. )

În 23 August 1956, după cercetarea din partea Institutului Alimentelor și Medicamentelor (F.D.A.) din SUA, tribunalul a ordonat consultarea lui psihiatrică, din care a reieșit că era paranoic. A fost judecat, s-a ordonat distrugerea cărților lui, a fost închis și a murit în închisoare de stop cardiac. (ucenicii lui îi fac chiar o aureolă de martir. Ca și în cazul învățătorului rătăcit de la Prislop – n.n. )

372 †PS Daniil STOENESCU, episcop locțiitor al Daciei Felix, Părintele Arsenie: omul îmbrăcat în haină de in și îngerul cu cădelnița de aur, E. Charisma, Deva, 2 2009, pp. 254-255.

317 317.png

La Congresul din Halkidiki, la care a vorbit amănunțit Ieromonahul Arsenie Vlagoftis și protosinghelul acestei Mitropolii Gură de Aur Maidonis a raportat următoarele: “… Asociația studiilor și cercetărilor pentru promovarea omului și mediului acționează sub acoperire prin următoarea metodă. Au înființat un centru pentru exercitarea medicinii ‘vremurilor noi’, oferind servicii medicale și preparate medicamentoase ‘gratuit’!” Dar studiind statutul lor și în general întregul subiect, a rezultat că în spatele acestor acțiuni se află “Asociația Orgonomiei” și că acest “gratuit” ascunde înșelăciunea prozelitismului. 373 (Ne întrebăm și noi… ce se ascunde în spatele Fundației Părintele Arsenie Boca? – n.n. )

***

                                    Împreunarea trupească însoțită de plăcerea ei ca o sursă de sănătate a fost cu tărie pătimașă susținută și de Părintele Arsenie Boca, deși el propovăduia și creșterea a 3-4 copii. Chiar și dând acest număr mediu de copii (care nu mai este urmat de ucenicii sfinției sale, mulțumindu-se cu 2 sau chiar cu nici unul), Părintele Arsenie Boca hulește, fiindcă nu spune nimic de păcatul de a nu te lăsa în voia lui Dumnezeu, ci doar de niște mecanisme false materiale, depersonalizate, care acționează orb și care pot fi manipulate, ca un alt turn Babel, spre a se păstra plăcerea fără te încredința lui Hristos în a decide numărul copiilor. Ce lipsă de interes față de Domnul nostru care cu dragoste răstignită (de propriile noastre plăceri și luând mai întâi asupra Sa toate durerile noastre) și cu înțelepciunea Lui negrăită cântărește câtă suferință este necesară pentru vindecarea plăcerii fiecăruia și de câți copii (însoțiți de ostenelile nașterii și creșterii lor) ai nevoie ca să te poți mântui. Ori ostenelile nașterii, ori ostenelile înfrânării duc la mântuire. Dar manipularea acidului glutamic și al foliculinei nu poate duce decât la cugetare trupească, și planning familial necuvios, păstrând plăcerea și alungând durerea, care este idealul oricărui om sufletesc, pământesc, lumesc, drăcesc. Dar Părintele Arsenie Boca nu se oprește aici. Mascând propovăduirea plăcerii împreunării ca sursă de sănătate cu lozinca nici abuz, nici refuz ci 3-4 copii, sugerează subliminal și viclean că este o necesitate stringentă (pentru a nu se îmbolnăvi grav cei doi soți) păstrarea actului sexual, dar cu un număr limitat de copii. Sfinția sa introduce astfel planificarea familială necreștină.

                                    Spre deosebire de preacuvioșia sa Ortodocșii sunt îndemnați de Sfinții Părinți, după cum am văzut mai sus, să se înfrâneze de la împreunare din ce în ce mai mult, pe măsura celui mai slab, până dobândesc curăția în familie. Au voie să se ajute pentru aceasta cu gândul că nu pot face față la creșterea a mai multor copii, deși cu adevărat ar dobândi virtutea în înțelesul ei lămurit dacă ar face-o de dragul smulgerii minții de sub simțire spre cugetarea și dragostea neîncetată de Hristos. De altfel și greutatea și suferințele din creșterea multor copii absorb preocupările soților cărora nu le mai este mintea la plăcerea așa de mult râvnită cu obsesie „științifică” în vremurile noastre.

                                    Dacă, însă, creștinii vor fi convinși și de scrierile viclene ale Părintelui Arsenie Boca, că dacă nu se împreunează se îmbolnăvesc, vor căuta orice soluții pentru a se împreuna, și când nu mai au resurse de a crește copii, vor recurge la orice metode de a opri zămislirea. Cine îi va opri atunci să se rezume doar la metoda calendarului recomandată de sfinția sa și să nu încerce orice mijloace care să le furnizeze contactul cu sămânța bărbătească dar să nu facă copii. Dar toate acestea duc de fapt la cel mai mare păcat și anume avortul necunoscut. Și iată cum Părintele Arsenie Boca a devenit astfel mentorul și responsabilul moral al criminalității moderne, ridicată la rang de igienă sexuală și fericire în Sfânta Cununie, precursorul și promotorul cel mai înfocat al revoluției sexuale în familie, în România, dogmatisind păcatul ca fiind virtute deoarece îi dă rădăcini și temei chiar la scaunul de spovedanie. El îndeamnă poruncitor și cu dispreț pe toți preoții să-și însușească antropologia sfinției sale, zicând că toate relele creștinilor de azi sunt datorate faptului că preoții duhovnici nu gândesc ca preacuvioșia sa. Cunoaștem multe cazuri în care creștinii sunt îndemnați la a practica planningului familial și a se și împărtăși în același timp, fiindcă așa zice Sfântul Ardealului, ba chiar cazuri și mai dramatice în care chiar și preoțimea practică contracepția, însușindu-și gândirea de la Prislop dusă în consecințele ei finale.

                                    De altfel și a avea 3-4 copii tot planning familial este, căci nu este voia lui Dumnezeu nici 0, nici 1, nici 2, nici 3, nici 4, nici … 20. Ci voia lui Dumnezeu este personalizată nu la un număr ci la fiecare cuplu, având ca rost înfrânarea totală de la această plăcere însoțită de smerita cugetare, sau, dacă nu se poate,

373 Athanasios V. AVRAMIDIS, Medic Cardiolog-Internist Profesor la Universitatea din Atena, Metode de tratament neortodoxe ale “vremurilor noi” Homeopatia Acupunctura Osteopatologia Reflexologia Siatsoy Orgonomia…, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, pp. 135-137.

318 318a.png

mântuirea prin suferință și nașterea de copii, ca o consecință a plăcerii împreunării. Numărul de copii îl hotărăște El, după ținând cont de necesitatea vindecării printr-o durere proporțională cu intensitatea plăcerii, pe care o cultivă cei doi soți.

                                    Modul Părintelui Arsenie Boca de a pune problema în legătură cu relația dintre soț și soție ascunde de fapt o mare capcană în care poți cădea chiar și când îl combați. El îi tratează pe cei doi ca pe niște obiecte între care au loc doar transferuri de materie care trebuie să fie bine reglate, pentru a avea un echilibru de funcționare în parametrii bine stabiliți până la casare. Dar omul nu este așa. Până și nefericitul Wilhelm Reich vorbea de sentimente. Omul nu este un mecanism fizico-chimic ce trebuie reglat inteligent. Este Persoană a cărei stare de sănătate îi provine din iubirea lui Dumnezeu. Toate aceste mecanisme trupești existente nu-l pot constrânge a fi în vreun fel, în schimb îi pot abate preocupările de la Dumnezeu, dacă se preocupă de ele predominant.

                                    Duhovnicia apare când omul devine preocupat de viața lăuntrică, iar celor trupești le conferă doar importanța ce li se cuvine, secundară, a slujirii, după cuvântul înțelept că trupul este o bună slugă dar un rău stăpân. Această tentație marxistă de a preface persoana în indivizi repetabili supuși unor legi oarbe (în care firea comună se impune forțat libertății particulare a persoanei) este sursa comună a tuturor filozofiilor, credințelor, ideologiilor eretice. Chiar când o combați poți cădea în ea fiind prins de capcana raționamentelor.

                                    Același lucru se petrece și când discutăm despre numărul de copii. El, de fapt, nu este important nici măcar pentru sănătate. Erau bolnavi sau păcătoși Sfinții Ioachim și Ana fiindcă nu au avut 3-4 copii, ci numai pe Fiica cea cerească? A gândi așa este o gândire a evreilor care i-au mâhnit și care îi considerau blestemați că nu au urmași. Fiecare copil este o persoană unică, o capodoperă a lui Dumnezeu. Hristos ține cont prin Pronie ca de proprii Săi copii și de părinți, și de fiecare din pruncii pe care îi aduce la existență tocmai pentru a-i face și pe ei pe atât de fericiți în veșnicie pe cât acceptă ei înșiși să fie. El nu se îngrijește numai de părinți, fiindcă toți suntem frați în Hristos. A îi considera pe urmași niște indivizi-obiecte necesare sănătății părinților (prin deprecierea lor ca fiind un număr impersonal), prin planificarea în a fi sau a nu fi, prin omorârea sau lăsarea lor în existența pământească, este o gravă avariere dogmatică și un păcat, la care nu vrem să fim părtași, nici măcar de dragul Părintelui Arsenie Boca. A planifica să nu fie este același păcat cu a planifica să fie, indiferent de număr. Este tot a nu te lăsa în voia lui Dumnezeu și a-ți urma plăcerea de tine însuți.

2Ti 3:1 Și aceasta să știi că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; 2 Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, 3 Lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, 4 Trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, 5 Având înfățișarea adevăratei credințe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te și de aceștia. 6 Căci dintre aceștia sunt cei ce se vâră prin case și robesc femeiuști împovărate de păcate și purtate de multe feluri de pofte, 7 Mereu învățând și neputând niciodată să ajungă la cunoașterea adevărului. 8 După cum Iannes și Iambres s-au împotrivit lui Moise, așa și aceștia stau împotriva adevărului, oameni stricați la minte și netrebnici pentru credință. 9 Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost și a acelora.

Domnul va rasplati pentru aceasta lucrare pe Victor Ardeleanu  – https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/grozaviile-neasemanate-de-la-draganescu-si-viata-parintelui-arsenie-boca-in-lumina-sfintilor-parinti/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s