pag. 968 – ȘI-AU FORMAT O PARASINAGOGĂ -început

968b.pngB) ȘI-AU FORMAT O PARASINAGOGĂ

                                    Având această concepție despre eretici, nu este de mirare că atunci când a fost caterisit (sau oprit de la slujire) și-au format o parasinagogă.

                                    Citind prea multele cărți scrise despre sfinția sa observăm o mare confuzie și dezbinare între ucenici în ceea ce privește viața și învățăturile preacuvioșiei sale. Unii zic într-un fel și îi critică pe ceilalți că ar fi rigoriști, alții zic invers, supărați pe cei dintâi că nu respectă adevărul „absolut”, pe care îl cred a fi infailibil, numindu-i lacși. Singurele lucruri comune sunt ochii intenși, proorociile, minunile spectaculoase și faptul că îl văd pe Părintele Arsenie ca un Sfânt cum n-a mai fost și nu va mai fi vreodată. Dar tocmai acestea îi vădesc lucrarea a fi legendară, deci nu aghiografică, cu manifestări de puteri numite azi paranormale, deci neortodoxe, având ca centru personalitatea controversată a unui om (iar nu pe Hristos Dumnezeu – Omul, Calea, Adevărul și Viața, cum este în viața oricărui Sfânt autentic). Aceasta este roada faptului că și rădăcina acestei mișcări numite arsenism, adică tocmai Părintele Boca a viețuit așa de confuz… crezând că atrage pe toți la Dumnezeu… dar neapărat prin sine. De aceea nu a avut alte criterii lămurite în afară de cuvântul „eu” abătându-se de la lumina lină și fără de greșeală a Predaniei, singura temelie care nu se poate clătina, fiind sprijinită tocmai pe „Tu Doamne, ale Tale dintru ale Tale”, adică pe Piatra Hristos sau Tu care devine un alt Eu pentru mine în fața căruia eul propriei persoane se șterge pe sine din smerenie ca Eu-l să-l lumineze în toate.

                                    Iată cum se punea pe sine Părintele Arsenie Boca, din copilărie, ca un centru al mântuirii (privită ca o aducere la Hristos, dar neapărat prin el însuși):

979 Sfântul Nicodim AGHIORITUL, †Neofit, PATRIARH AL CONSTANTINOPOLULUI, †Neofit SCRIBAN, et alii, Pidalion…, Ed. cit., p. 62-66.

969969.png

Îmi spunea Părintele Arsenie că inima Sfinției Sale este la Sfânta Icoană a Maicii Domnului de la Sâmbăta, încă de când a fost zămislit în pântece de fericita mamă, Cristina. De copil zicea: „Eu sunt Zian. Veniți la mine și eu vă voi duce la Hristos. Așa îi vorbea Duhul Sfânt, Care era în el 980                                   

                                    Oare Duhul Sfânt poate fi mincinos ca să îi spună că este Zian: „Eu sunt Zian”? La nici un Ortodox să nu fie o astfel de hulă în veac! Sfântul Duh este Persoană dumnezeiască, Zian persoană omenească, ce ar fi vrut să dobândească Duhul Adevărului, dar amăgindu-se a primit un duh mincinos. Acesta îl ispitea pe micul Zian să cheme pe oameni la el, ca la un vehicul indispensabil de dus la Hristos, și în felul acesta să pară oamenilor că slujesc în chip Ortodox lui Hristos, dar de fapt să vină la Zian, ce le va spune vorbele duhului amăgitor. Mat 24:24 Că se vor sculă hristoși mincinoși și proroci mincinoși, și vor da semne mari și minuni, cât să amăgească de va fi cu putință, și pre cei aleși                                   

                                    Acest mod de cea mai subtilă înșelare îl va păstra, din nefericire, Părintele Arsenie Boca, chiar și în testamentul duhovnicesc al sfinției sale:

Dreptul Judecător privește spre aceștia spunându-le și spunându-ne prin cuvintele Părintelui Arsenie: „Nu găsesc la voi nici o asemănare cu Mine!”

Pentru că pictura bisericii de la Drăgănescu are o desăvârșită asemănare cu Părintele nostru Arsenie, suntem deplin îndreptățiți să credem că aceasta ne vorbește și ne va vorbi de acum înainte, pentru totdeauna în locul Sfinției Sale.

Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii! 981

După autorul acestei cărți, un ucenic atât de pasionat de Părintele Arsenie Boca (poate cel mai intens și autoritar propovăduitor al curentului de la Prislop, după Maica Zamfira), Dumnezeu Cuvântul are nevoie să ne vorbească prin cuvintele pictorului de la Drăgănescu. Ce oroare! În loc să vorbească Părintele Arsenie Boca cuvintele lui Dumnezeu – Cuvântul, Hristos vorbește prin cuvintele Părintelui. Dar această frază (provenită dintr-o râvnă scăpată de cenzura minții, subliniată și de ultima frază care nu așteaptă decizia cu discernământ a Sfântului Sinod) este foarte sugestivă pentru realitatea lăuntrică a misiunii preacuvioșiei sale, fiindcă mesajul Părintelui nu s-a folosit de cuvântul lui Dumnezeu, nici chiar când L-a pictat, decât pentru a ne face asemenea sfinției sale, pierzând din înțelegere asemănarea cea smerită cu Hristos. Pictura bisericii de la Drăgănescu în loc să semene cu Hristos și Maica Domnului seamănă desăvârșit cu Arsenie Boca, lucru atât de evident din tablourile ce îi reproduc etapele fizionomiei sfinției sale din întreaga lui viață, dar puse ca tablouri ale lui Hristos și a altor Sfinți. Astfel că și Hristos este pus să vorbească prin cuvintele sfinției sale, și tablourile Lui sunt făcute să semene cu preacuvioșia sa, ca și să-L forțeze pe Dumnezeu să îndemne pe oameni prin cuvânt și înfățișare să semene cu Arsenie.

Psa 49:17 Iar păcătosului i-au zis Dumnezeu: pentru ce tu povestești dreptățile mele și iei așezământul meu de lege prin gura ta? 18 Iar tu ai urât învățătura, și ai lepădat cuvintele mele înapoi. 19 De vedeai furul, alergai cu el, și cu cel prea curvar partea ta puneai. 20 Gura ta a înmulțit răutatea, și limba ta a împletit vicleșuguri. 21 Șezând împotriva fratelui tău ai clevetit, și împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală, acestea ai făcut și am tăcut. 22 Ai socotit fărădelege, că voi fi ție asemenea; mustra-te-voi și voi pune înaintea feței tale păcatele tale.

                                    Ce smerit este Hristos de rabdă aceste hule pictate de atâta vreme, pentru a ne lămuri și noi de misterul fenomenului Prislop!

                                    Iată cât de diferit priveau Sfinții Părinți această problemă (a Mântuirii în Hristos și a slujirii de aducere la El):

Zosima a răspuns: “De unde am venit acum, nu este nevoie a spune aceasta, ci am venit pentru folos, părinte; pentru că am auzit de lucrurile cele mari și vrednice de laudă ale voastre, care pot să împrietenească pe suflet cu Dumnezeu”. Iar egumenul i-a zis: “Singur Dumnezeu, frate, Cel ce vindecă neputințele sufletului, Acela să ne învețe pe noi și pe tine voile Sale cele dumnezeiești și să ne povățuiască pe toți a face cele folositoare. Pentru că om pe om nu poate să-l folosească, dacă fiecare nu va lua aminte la dânsul totdeauna și, trezindu-se cu duhul,

980 Pr. Petru VAMVULESCU, Părintele Arsenie Boca MĂRTURIA MEA, s.Ed., Arad, 2012, p. 13.

981 †PS Daniil STOENESCU, episcop locțiitor al Daciei Felix, Biserica de la Drăgănescu – “Capela Sixtină” a Ortodoxiei românești “O smerită mărturisire ortodoxă de credință exprimată plastic”, Deva, 2005, p. 193.

970970.png

va lucra cele folositoare, avînd pe Dumnezeu în ajutorul lor. Ci, deoarece dragostea lui Hristos te-a pornit ca să ne vezi pe noi cei săraci și bătrâni, petreci cu noi, dacă pentru aceasta ai venit; și pe noi toți ne va hrăni cu darul Sfîntului Duh, Păstorul cel bun, Care Și-a dat sufletul Său izbăvire pentru noi” 982                                   

                                    Așadar nici un om nu poate duce pe altul la Hristos, ci, dacă vrea omul, Hristos Însuși îl aduce la Sine, prin intermediul unuia și al altuia, ca să nu capete dependență de un singur om și să-și facă idol din el: Ier 17:5 Acestea zice Domnul: blestemat este omul, care are nădejde spre om, și va rezema de dânsul trupul brațului său, și de la Domnul se va depărta inima lui                                   

                                    Doar Hristos poate zice (și ne spune cu atâta dragoste reală și vindecătoare):

Mat 11:28 Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.

                                    Despre ispita a sfinției sale de a se pune pe sine ca centru al mântuirii (cu momeala prin care a fost înșelat că el face misiune pentru Hristos), din care cauză a și ajuns la întunecarea rațiunii (ce a izvorât astfel învățături necanonice și eretice) scrie, indirect, și Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul:

Deci Biserica prealăudată a lui Dumnezeu, având rațiunile virtuții și ale cunoștinței, care întrec rațiunile timpului și ale firii și străbat spre măreția celor veșnice și inteligibile, are “mai mult de douăsprezece miriade de bărbați, care nu-și cunosc dreapta sau stânga lor“. Căci cel ce, din pricina virtuții legiuite, și-a uitat de patimile din trup, ca de unele ce sunt la stânga și, din pricina cunoștinței fără greșeală a faptelor sale, nu e stăpânit de boala părerii de sine, ca de una ce e la dreapta, a devenit bărbat ce nu-și cunoaște dreapta lui, întrucât nu iubește slava ce se destramă, nici stânga, întrucât nu se lasă ațâțat de patimile trupului                                    

Așadar prin “dreapta“ Scriptura înțelege, după cum se vede, slava deșartă de pe urma așa ziselor isprăvi, iar prin “stânga“, neînfrânarea ce răsare de pe urma patimilor de rușine. Pe acești bărbați ce nu cunosc dreapta și stânga lor, îi are orice suflet luminat de vederile celor spirituale (inteligibile). Pentru că tot sufletul care își retrage puterea cugetării de la contemplarea naturii și a timpului, are cugetările 584 (584 în grecește cugetările, λογισμοί sunt de genul masculin.) naturale ca pe niște bărbați ce au trecut de numărul doisprezece, sau ca pe niște rațiuni ce nu se mai ostenesc cu cele ce sunt sub fire și sub timp, ci se îndeletnicesc cu înțelegerea și cunoașterea dumnezeieștilor taine și de aceea nu cunosc dreapta sau stânga lor. Căci cunoașterea virtuților după rațiunea lor, adică recunoașterea adevărată prin trăire a cauzei virtuților , face pe cei părtași de ea să nu mai cunoască de loc insuficiența și excesul de virtute, care stau de cele două părți ale mijlociei virtuților, ca dreapta și stânga.

Pentru că dacă în rațiune nu se află nimic contrar rațiunii , e limpede că cel ce s-a înălțat la rațiunea virtuților nu va mai cunoaște câtuși de puțin poziția celor fără rațiune. Fiindcă nu e cu putință să privească deodată două lucruri care se contrazic și să cunoască pe unul din ele manifestându-se deodată cu celălalt.

Căci dacă în credință nu se află nici o rațiune a necredinței și dacă prin fire lumina nu poate fi cauza întunericului și diavolul nu se poate arăta deodată cu Hristos, e vădit că nici ceea ce-i contrar rațiunii nu poate exista la un loc cu rațiunea. Iar dacă ceea ce-i contrar rațiunii nu poate să se afle la un loc cu rațiunea, e vădit că cel ce s-a înălțat la rațiunea virtuților nu poate cunoaște poziția celor contrare rațiunii. El cunoaște virtutea numai așa cum este, dar nu cum e socotită. De aceea nu cunoaște nici dreapta prin exces, nici stânga prin insuficiență, fiindcă în amândouă acestea, se poate constata iraționalul. Căci dacă rațiunea este hotarul și măsura lucrurilor , ceea ce e fără hotar și fără măsură, sau e peste hotar și peste măsură, e lipsit de rațiune și de aceea contrar rațiunii. Căci amândouă acestea aduc la fel celor ce se mișcă astfel, căderea de la ceea ce există cu adevărat. Una din ele prin faptul că îi face să-și îndrume cursul vieții spre ceva nedefinit și nelămurit și să nu aibă pe Dumnezeu ca scop, întrucât din pricina lipsei de măsură a minții își iau ca țintă să se abată de la dreapta tot mai spre dreapta; iar cealaltă, prin faptul că îi abate și ea de la scop, îndrumându-le cursul vieții numai spre cele ce țin de simțuri, întrucât din pricina lipsei de putere

982 Viețile Sfinților, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2 2005, 01.04.

971971.png

a minții, îi face să socotească drept țintă ceea ce se circumscrie prin simțuri. Acestea nu le cunoaște și nu le pătimește cel ce ascultă numai de rațiunea virtuții și hotărnicește prin ea toată mișcarea minții sale, încât să nu poată cugeta peste rațiune sau fără rațiune. 983

                                    Ce putem noi învăța din cuvântul de mai sus, ca o concluzie dureroasă pentru rătăcirea de la Prislop și ca un avertisment pentru a nu ne amăgi în propria noastră lucrare lăuntrică, nici măcar atunci când vrem să slujim altora să-L găsească pe Hristos?

                                    Să nu ne abatem nici la stânga nici la dreapta de la toată Sfânta Tradiție, și de la pocăința în ascultare, fiindcă numai în Sfânta Biserică harul Sfântului Duh a dat echilibrul rațiunilor și cine își formează învățătura după propria părere, în neascultare, având ca diferite surse de formare învățăturile religiilor comparate (chiar provenite de la un savant de renume internațional ca Mircea Eliade), își pierde acest echilibru și începe să-și cunoască ba dreapta (îndrumându-și cursul vieții prin exagerări spre ceva nedefinit și nelămurit, nemaiavând pe Dumnezeu ca scop), ba stânga (având drept țintă ceea ce se circumscrie prin simțuri adică genetica și știința cu nume mincinos ca tâlcuire mincinoasă a Sfintelor Scripturi, pictarea după vedenii, impresionarea prin ochii fulgerători și cutremurările în adâncurile trupului, ghiciri ale faptelor trecute și sugestii de întâmplări viitoare ca mulțimea celor ce urmează să hrănească slava ce se destramă a celor ce sacrifică pocăința, deci mântuirea, pentru misiunea lor fără dreaptă socoteală), și ajunge mai apoi, pe furiș, poate fără să își dea seama, să se lase ațâțat de patimile trupului.

                                    Aceasta este și explicația faptului că rațiunile scrierilor și preacuvioșiei sale se contrazic între ele, dar mai ales contrazic Sfânta Tradiție, arătând că nu sunt insuflate de Sfântul Duh ci de duhurile mincinoase ce i-au sădit pierzarea prin vedenii. Altminteri, dacă ar fi căpătat sfințenia pe care i-o proclamă cu emfază ucenicii, scrierile preacuvioșiei sale nu s-ar fi contrazis între ele (ba renegă reîncarnarea, ba o prezintă sub altă formă, ba respinge ecumenismul ba îl apără sub formă de uniatism, ba îl blamează pe Origen, ba îi susține învățătura ca și cum ar fi Ortodoxă, ba propovăduiește ascultarea și respingerea vedeniilor, ba nu ascultă și se ia după ele, ba propovăduiește fecioria, ba dependența sănătății firii femeiești de împreunare, etc.) și n-ar fi contrazis nicăieri, nici în scris, nici în pictură Sfânta Predanie, ci ar fi avut această caracteristică prezentă la toți Sfinții Părinți:

Pentru că dacă în rațiune nu se află nimic contrar rațiunii , e limpede că cel ce s-a înălțat la rațiunea virtuților nu va mai cunoaște câtuși de puțin poziția celor fără rațiune. Fiindcă nu e cu putință să privească deodată două lucruri care se contrazic și să cunoască pe unul din ele manifestându-se deodată cu celălalt. Căci dacă în credință nu se află nici o rațiune a necredinței și dacă prin fire lumina nu poate fi cauza întunericului și diavolul nu se poate arăta deodată cu Hristos, e vădit că nici ceea ce-i contrar rațiunii nu poate exista la un loc cu rațiunea . Iar dacă ceea ce-i contrar rațiunii nu poate să se afle la un loc cu rațiunea, e vădit că cel ce s-a înălțat la rațiunea virtuților nu poate cunoaște poziția celor contrare rațiunii. El cunoaște virtutea numai așa cum este, dar nu cum e socotită.

                                    Abaterile sfinției sale de la învățătura și faptele Ortodoxiei i-au sădit o cunoaștere încețoșată care i-a influe                                    țat profund și pe ucenicii predați necondiționat persoanei lui. Ei se contrazic unii cu alții, se contrazic și pe ei înșiși, având neclare și biografia și învățăturile Părintelui Arsenie Boca. De aceea ne este foarte greu a reconstitui adevărul vieții și lucrării sfinției sale, făcând slalom printre exagerări și păreri preconcepute contagioase. Astfel că ne cerem iertare că am fost obligați să facem deducții, cu scopul de a îl apăra pe Părintele Arsenie Boca de osândirea că ar fi fost un vrăjitor cinic și viclean, lucru care ne-ar stârni spre ură. Am urmărit firul roșu al înșelării, care ne îndeamnă pe toți la rugăciunea cu compătimire pentru mântuirea sfinției sale și a noastre, dar în același timp ne și ferește de a ne contamina de minciunile propovăduite de sfinția sa.

***

                                    Această încâlceală în credința arsenică se vede și în privința opiniilor legate de caterisirea Părintelui.

983 Pr. Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Filocalia, Volumul III, Ed. cit., pp. 430-432.

972972.png

                                    De pildă, domnul Florin Duțu, din râvna de a arăta sfințenia Părintelui Arsenie Boca, îl prezintă ca fiind o victimă prigonită de greco-catolici. Ca să ne poată convinge de aceasta se bâlbâie informațional, îngrozitor și vrednic de compătimire:

                                    1. Arată că securitatea prigonea pe cei ce sprijineau pe greco-catolici, dar s-a lăsat influențată de cei ce apărau pe greco-catolici, tocmai împotriva Părintelui Arsenie Boca care ar fi putut desființa greco-catolicismul!!!

                                    2. Ca să scape de clevetire și bârfe pe favoritul său (pe care îl copiază și în îmbrăcăminte, și în gesturi, și în fizionomie – da, nu vă mirați, există și un nou look: Arsenie Boca), reproduce și compune clevetiri și bârfe publice, în scris, cu ajutorul documentelor securității, împotriva tuturor membrilor Episcopiei Aradului de atunci, ba chiar împotriva întregii po-pulații din jurul Sfintei Mănăstiri Prislop. Ne întrebăm: dacă are atâta încredere în aceste documente care îi acuză de corupție și atac împotriva Sfintei Biserici pe ceilalți membrii ai Episcopiei, de ce nu crede când aceste documente îl acuză de corupție și atac împotriva Sfintei Biserici chiar și pe Părintele Arsenie Boca. Sau invers, dacă le crede pe ultimele mistificări îndreptate împotriva Părintelui Arsenie Boca, de ce nu le consideră și pe primele mistificări îndreptate împotriva celorlalți membrii ai Episcopiei, ba chiar împotriva unui episcop de atunci? Nu este aceasta o dovadă a pătimirii raționale pe care o are din emoția admirativă față de Părintele Arsenie Boca?

                                    3. Mai putem crede că această carte este scrisă Sine ira et studio (este o expresie latină, care se traduce prin „fără ură și părtinire”), mai ales când îl vedem cum se lansează împotriva părinților de mare statură duhovnicească ai neamului, care, spre deosebire de Părintele Arsenie Boca, au mers întotdeauna după Sfinții Părinți și în ascultare, cu adevărat prigoniți pentru Hristos și de comuniști, iar acum și de Florin Duțu? De altfel și în aceasta este instabil domnul Florin Duțu, fiind pecetluit (cum sunt mulți) pe ochii înțelegători ai minții de ideea hipnotică „Arsenie Boca = Sfântul Ardealului = unicatul Bisericii Ortodoxe”, încât mai întâi îi numește prigoniți, iar apoi prigonitori, și acuzându-i că bârfesc, îi bârfește (când ei de fapt apără Sfânta Biserică de o mare amăgire, cum au făcut și Sfântul Ierarh Atanasie cel Mare cu Arie, Sfântul Ierarh Epifanie al Salaminei cu Origen, Sfântul Cuvios Ioan Damaschin cu ereticii ce au atacat de-a lungul istoriei Sfânta Biserică, și mulți alții). Îi numește invidioși, dar nu cunoaște ce înseamnă invidia: Invidia sau pizma este păcatul care ia naștere în inima omului (Marcu 7, 21) și care prilejuiește părere de rău pentru binele aproapelui și bucurie pentru nenorocirea și suferința lui. 984, dar părinții care dezvăluie amăgirea Părintelui Arsenie Boca, o fac tocmai pentru că se mâhnesc de nenorocirea și suferința sfinției sale și se străduiesc prin lămurirea ucenicilor lor și ai preacuvioșiei sale să i-o curme, sau măcar să i-o micșoreze. Le pare cu adevărat rău de faima Părintelui Arsenie Boca, dar aceasta nu este binele lui, ci răul lui. Și cum ar putea să invidieze pentru o faimă pe cineva ce nu a urmat Sfinților Părinți, dobândind astfel faimă rea. Ce nevoie ar avea să invidieze, chiar dacă i-ar interesa cumva faima, cum susțin cei ce îi bârfesc că invidiază, când ei înșiși au cinstea și recunoașterea tuturor ca fiind modele autentice ale evlaviei? Cine i-a surprins vreodată în neascultare? Cine îi poate vădi că s-au abătut de la Sfinții Părinți (cum de nenumărate ori a fost surprins Părintele Arsenie Boca în chiar scrierile și picturile sfinției sale)? Vădit este că astfel de acuzații ce li se aduc provin din faptul că, de fapt, ucenicii nu au contraargumente (la afirmațiile de bun simț ale celor ce trag un semnal de alarmă asupra fenomenului de la Prislop) valide, care să poată rezista la o cercetare rațională, după învățăturile Sfinților Părinți, și atunci acuză pe ceilalți de patimi, mai întâi, ca datorită acestui zgomot pe care îl fac, să nu fie acuzați chiar ei, prin evitarea repetiției.

                                    Dar, haideți să citim acum chiar cuvintele domnului Florin Duțu:

14 mai 1959, Episcopia Aradului, condusă efectiv de grupul foștilor greco-catolici, [ cei care conduceau episcopia Aradului erau, după Florin Duțu, greco-catolici și tocmai ei

984 Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă, Ed. cit., p. 224.

973973

conving biata securitate naivă și dezinformată că Părintele Arsenie Boca face parte din cei care trebuie eliminați, alături de greco-catolicii care instigă populația să nu adere la Ortodoxie, vezi mai jos – n.n. ] care prospera deoarece „afacerile acestui grup sunt așa de grozave, încât se par de domeniul fanteziei pentru un neinițiat” 406 , emite actul de excludere al Părintelui Arsenie Boca, bătut la mașina de scris, în care se precizează: „privitor la îndepărtarea din mânăstiri a viețuitorilor care prin activitatea lor dăunează interesele bisericești, Decidem, Ieromonah 407 Arsenie Boca, duhovnic la mănăstirea de maici Prislop — să părăsească îndată localul susnumitei mânăstiri. Numitul va ieși din mânăstire fără rasă 408 (s.n.),

urmând ca Episcopia noastră să-i pună la dispoziție suma de bani necesară pentru ași (sic!) achiziționa un costum civil 985. [ … ]

Alături de Părintele mai erau propuse și alte persoane pentru motive precum: „a compus și difuzat versuri cu conținut batjocoritor și indecent la adresa tov. Stalin”, „a multiplicat manifeste instigatoare”; greco-catolicii erau acuzați că „au instigat populația să nu adere la ortodoxie și au răspândit manifeste cu caracter instigator religios”.

[ … ]

Părintele Arsenie Boca, ținând cont că „ar face mai multă treabă pe teren decât toți episcopii ortodocși248 , primise, de la Patriarhul Iustinian și Mitropolitul Nicolae Bălan, misiunea de a merge pe la toate mănăstirile greco-catolice de maici din Ardeal, rămase încă nerevenite la ortodoxie [ iar biata securitate, care combătea pe greco-catolici, nu știa, săraca, că dacă l-ar fi lăsat pe bietul Părinte Arsenie Boca să lucreze mai departe, ar fi scăpat cu totul de dușmanii lor greco-catolici – n.n. ] de pe urma Decretului 358 de la 1 decembrie 1948, al înaltului Prezidiu al Marii Adunări Naționale, privind desființarea Bisericii Greco-Catolice (Unită cu Roma) din România și revenirea la ortodoxie a membrilor acesteia, după ce la 17 iulie 1948 fusese anulat Concordatul cu Vaticanul (semnat în 1927). Scopul misiunii era de a le convinge pe maicile greco-catolice să îmbrățișeze ortodoxia, unul dintre mijlocele folosite fiind și „încercarea de a amesteca călugărițele de la mănăstirile greco-catolice din Cluj, Blaj, Bihor, Beiuș, cu călugărițele ortodoxe luate de Ia Mănăstirile Bistrița – Vâlcea și Tudor Vladimirescu – Tecuci249 250                                   

Despre celălalt duhovnic de la Sâmbăta, Serafim Popescu, aflăm dintr-o notă informativă din 17 noiembrie 1948 (m legătură cu misiunile încredințate de patriarh privind trecerile greco-catolicilor la ortodoxie), în care se menționează că „preotul catolic Louis Barrai pretinde că la Mănăstirea Casa Domnului din Blaj, fostă mănăstire asumpționistă a fost instalat călugărul ortodox Serafim de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus Făgăraș. Numitul pretinde că această situație Ie convine catolicilor, deoarece Serafim nu este destul de autoritar și face prea puține convertiri la ortodoxie. Catolicii s-au temut ca în acest loc să nu fie instalat Arsenie Boca, stareț la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, deoarece numitul ar fi făcut ravagii printre greco-catolici cu autoritatea și puterea lui”. [ așadar securitatea știa, de ce nu l-a păstrat pe Părintele Arsenie Boca să facă ravagii printre dușmanii ei greco-catolicii? – n.n. ]

Direcțiunea Regională de Securitate Brașov informează Direcțiunea Generală a Securității Poporului din București, în data de 10 mai 1949 că „starețul Boca Arsenie a plecat la 3 mai 1949 la Patriarhie, fiind chemat de patriarh251 . Cu siguranță, cu această ocazie a depus și Referatul din 18 iunie 1949, pe care l-a înaintat Patriarhului Iustinian Marina, cu privire la

985 405 ACNSAS, fond Documentar, dosar 71, f. 272-274.

406 ACNSAS, fond Informative, dosar 361252, vol. 1, f. 43.

407 Părintele Arsenie Boca era sigur protosinghel, încă din 1949, poate chiar arhimandrit conform AAA, clasa I, dosar 13, 1950 [ act. 3550/1955– n.n. ] .

408 Conform propunerilor din referatul din 6 oct. 1958, al gen. col. Alexandru Drăghici (M.A.I.) „să li se interzică portul hainelor călugărești și să nu li se mai permită reîntoarcerea în mânăstiri” [ ACNSAS, fond Documentar, dosar 71, f. 22 ] .

Florin DUȚU, „Și cărțile au fost deschise”, Părintele Arsenie Boca (1910-1989) – o biografie, Ed. Floare Albă de Colț, București, 2013, pp. 201-202.

974974.png

rezultatele misiunii ce-i fusese încredințată în primăvara anului 1949 prin ordinul nr. 617/1949 al Cabinetului Patriarhal 252                                    

În concluziile acestui referat, Părintele Arsenie evidențiază faptul că poporul greco-catolic nu are rezerve față de revenirea la ortodoxie, însă probleme ridică ierarhii și preoții lor care nu sunt dispuși să renunțe, cu atât mai mult cu cât s-au bucurat și se bucură de diverse privilegii oferite de Vatican, printre care și studii la Roma: „poporul într-adevăr a împlinit clauza uniației: «Legea să stea pe loc!». Cunosc destul poporul unit. N-am avut cu el dificultăți dogmatice. Cu cărturarii e altceva. Deși cărturari, nu toți se pot ridica la înălțimea unui eveniment ce se petrece odată la 250 ani. Pe urmă toți au obligația de obraz, pentru înlesnirile de studii la Roma, obligații care li se par mai hotărâtoare în cumpănă 253 ”, în plus „convingerile dogmatice și vederile liturgice sunt esențial deosebite [ între ortodocși și cărturarii greco-catolici– n.n. ] . Nu sunt numai cele 4 puncte, cum credeam toți până acum și ne-am înșelat, sunt toate. Clerul greco-catolic și-a însușit toată dogmatica și mentalitatea catolică. Când s-au întâlnit cu pozițiile ortodoxe, am văzut că, lăsând lucrurile așa, în aceste condiții, unificarea n-are sorți de izbândă, ci e un prilej de și mai mare vrajbă. Catolicismul i-a făcut cazuiști, iezuiți și inovatori, nesocotind autoritatea soboarelor ecumenice254                                   

<[ dacă așa raporta Patriarhului, de ce pe oameni îi învăța invers?

Catolici

Cu privire la Biserica Ortodoxă și cea Catolică, Părintele zicea că sunt două strane ale aceleiași Biserici; mai spunea despre biserici și mănăstiri, că în vremurile din urmă se vor construi multe, dar nu se vor termina. (Sora Aurica ținea, Sf. Mănăstire Sâmbăta)

Despre catolici a spus: „Biserica Catolică este aproape fără greșeală”. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbăta de Sus) 986

Așa au început să vină pentru Părintele Arsenie la Sâmbăta de Sus și credincioși greco-catolici, pe care Părintele ñ primea cu aceeași dragoste și răbdare ca și pe cei ortodocși, arătându-le că și unii și alții au aceiași origine, ca neam, ca limbă și credință și că deosebirile sunt minime, numai prin cuvinte și că înaintea lui Dumnezeu contează credința în Fiul Său Iisus Hristos, în Maica Domnului și în Sfintele Taine, dar mai ales în viața creștină și schimbarea ei. 987

Această duplicitate ne dă de înțeles că de fapt și sfatul final al raportului, de a nu se amesteca călugărițele greco-catolice cu cele Ortodoxe, ce le-ar fi ajutat să cunoască și să iubească Ortodoxia, dând cu ochii de adevăr, putea fi unul duplicitar. Iar dacă ucenicii sfinției sale ar sugera că altfel vorbea (după adevăr) față de Patriarh și altfel vorbea (după diplomație) față de poporul greco-catolic necunoscător, ca să îl atragă prin amăgire la Ortodoxie, suntem datori a sublinia că nici un Sfânt Ortodox nu se exprimă cu vicleșug, din motive misionare, ci expune întocmai deosebirile între doctrine, limpede și convingător, astfel încât oamenii să nu se convertească orbește, ci să-și formeze mintea (și deci pocăința) după Adevăr: Mat 5:37 Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. – n.n. ]

In finalul raportului înaintat, recomanda patriarhului să se mențină mănăstirile greco-catolice, călugărițele să nu fie alungate sau amestecate pe la ortodocși. Însă regimul comunist, proaspăt instalat, a luat decizia inversă, desființând mănăstirile greco-catolice și împrăștiind călugărițele 255. [ noi spunem că, după argumentele prezentate de domnul Florin Duțu, s-ar dovedi tocmai contrarul a ceea ce dorea să arate autorul cărții și anume că deja securitatea și-a dat seama de duplicitatea Părintelui Arsenie Boca în privința greco-catolicismului și de aceea l-a și arestat. Așa am avea o reală consecvență logică: „Securitatea vrând să desființeze greco-catolicismul, aflând că cel pus ca să lupte împotriva lui era duplicitar, pentru a nu fii sabotată, îl arestează și îi pune la cale oprirea din slujire, ca nu cumva să fie biruită prin vicleșug de greco-catolicism. Pentru a se convinge de fidelitatea lepădării lor de greco-catoli-

986 Ioan CIȘMILEANU, Mărturii din Țara Făgărașului despre părintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, Făgăraș, 2004, p. 92-93.

987 Pr. Nicolae STREZA, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Ed. “Credința strămoșească”, 2009, pp. 258-259.

975975.png

cism îi pune pe cei proaspăt convertiți la Ortodoxie să semneze actul de îndepărtare al Părintelui Arsenie Boca, care prin învățăturile lui duplicitare și falsele lui minuni împiedica, tocmai victoria securității împotriva greco-catolicismului”. Expunerea de mai sus a domnului Florin Duțu este ilogică: „Securitatea, fiindcă voia să desființeze greco-catolicismul, arestează pe cel care ar fi putut să desființeze greco-catolicismul, la complotul unor greco-catolici, pe care îi lasă liberi. Mai apoi, după ce îi arestează, din motive financiare, îi repune în treapta lor preoțească. Totuși pe marele luptător împotriva greco-catolicismului (pe care îl eliberează tocmai datorită minunilor care îi dovedesc puterea de biruință împotriva greco-catolicismului) nu îl mai fac preot, deși ar putea desființa definitiv greco-catolicismul, prin misiune și minuni– n.n. ]

[ … ]

Deci, toată Episcopia a fost condusă până Ia 20 martie a.c. [ 1960 ] de Vancu și Oros [ ambii foști greco-catolici– n.n. ] , de la 1 ianuarie 1959 [ s.n. ] 424 . încă de la data de 8 ianuarie 1956, într-o notă informativă de la Securitate, se specifica:

VANCU P. este colaboratorul nostru [ s.n., având nume conspirativ CRIȘAN– n.n. ] ” 425 . Mai târziu, lt. col. de securitate David Mihai, susține într-un raport informativ că: „Preotul pensionar Vancu Petru este în baza de lucru atît el cît și Bilboacă Victor au fost informatorii organelor de securitate” 426 . Prin sentința 562/1961 a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare 427 , „abuz în serviciu în baza art. 245 pct. 2” 428 , fiind consilier economic al Episcopiei Ortodoxe Române din Arad și-a însușit din fondurile bisericii 111 040 lei, păgubind totodată avutul episcopiei cu suma de 17 440 lei prin plata unor cheltuieli de deplasare, sau cheltuieli neprevăzute în afara limitelor îngăduite de acte normative în vigoare” 429 . Susține că d-l Berariu Pavel, jurisconsultul eparhiei s-ar fi dedat la acte de imixtiune în problemele eparhiale, bazat pe faptul că este nepotul prin alianță al Prea Sfinției Sale” 430 . Executarea pedepsei (la început a lucrat în atelier la coșuri, „unde nu a putut să-ți realizeze norma” 431, apoi îl găsim la „brigada de decojit răchita” 432) a început la 3 mai 1960 și ar fi trebuit să expire la 29 aprilie 1975 433 , însă este grațiat special 434 , cu intervențiile Ministrului Bunaciu Avram 435 , prin Decretul 411 din 24 iulie 1964, fiind pus în libertate la 29 iulie 1964 436. În închisoare îi mărturisește unui coleg de celulă că „este condamnat la 15 ani închisoare corecțională pentru faptul că a tipărit mai multe calendare decât era legal întrucât el este de profesie preot” 437 . De la 1 octombrie 1964 este reintegrat în viața preoțească, fiind numit preot în com. Șimand, jud. Arad, de unde în anul 1973 va ieși la pensie 438 [ de ce domnul Florin Duțu nu-l privește și pe sfinția sa ca o victimă a securității? Iată ceva și mai interesant pentru toți deținuții: după trecerea prigoanei sunt reintegrați în preoție. Ne întrebăm: de ce singurul nereintegrat în preoție și călugărie rămâne Părintele Arsenie Boca? Era el, oare, de fapt cel mai primejdios susținător al greco-catolicismului, cum vedem în pictura bisericii Drăgănescu, și securitatea i-a blocat în felul acesta lucrarea, sau avea el însuși motive personale ca să nu ia înapoi preoția și călugăria, fiindcă de fapt sfinția sa se lepădase de ele, cum arată Părintele Arsenie Papacioc? – n.n. ] . Odată cu venirea episcopului Visarion Aștileanu, și acesta fost greco-catolic, la Arad, episcop care „se pretează la acte ce-l dezonorează” 439 și care „și-a bătut joc de legiuirile Bisericii Ortodoxe Române și de tot ce-i bun ortodox” 440 , ajungând să fie judecat și de Sf. Sinod pentru că „în cadrul episcopiei din Arad s-a organizat un nucleu de oameni, care au și unele antecedente penale, dar sunt și afaceriști și sunt ținuți sub oblăduirea episcopului” 441 , „lupta se duce pentru a se grupa cât. mai mulți foști preoți greco-catolici și aceasta se alimentează de către prea-sfinții (?) Oros și Vancu – care au fost greco-catolici și condamnați și au influență și asupra episcopului [ Iată pe ce își bazează dovezile incontestabile domnul Florin Duțu: pe declarațiile unor informatori plătiți pentru a denigra, care nici măcar nu cunoșteau cum se numesc episcopii (preasfințiți) și numesc preasfinți pe niște preoți de mir – n.n. ] 442, Vancu este reactivat și îl vom găsi la Episcopia Aradului, unde împreună cu Cornel OROS (tot fost greco-

976976.png

catolic) formează un duet ce favorizează greco-catolicismul, declarând preoților ortodocși care veneau cu probleme la episcopie că: „Ce nu-ți convine?! Eu cu OROS conducem episcopia și episcopul acționează cum îi spunem noi! [ cu ce dovedește această propoziție că ar favoriza acest grup tocmai greco-catolicismul? Aceasta arată, că eventual, își apărau interesele personale. În privința Părintelui Arsenie Boca, însă, din păcate, avem mărturii clare ale ucenicilor și ale sfinției sale din scrieri, viață și picturi, că susținea ideile uniate (pictura Vaticanului ca una sfântă și sobornicească biserică, pictarea lui Francisc de Assisi ca Sfânt, stilul catolic al picturilor, învățăturile că nu ar fi deosebiri doctrinare între catolici și Ortodocși, că și catolicii ar fi o strană a Bisericii, toate acestea fiind exact lucrurile pe care marșează greco-catolicii pentru uniație), dar cu privire la cei de mai sus cu ce se argumentează tocmai mărturisirea lor de credință greco-catolică, sau presiunea lor pentru biruința uniatismului? – n.n. ]

[ … ]

Episcopia Aradului încape pe mâna foștilor greco-catolici care din forțare și oportunism făcuseră trecerea la ortodoxie.

                                    [ priviți câți oameni acuzați de greco-catolicism, ca să scoată pe unul cu fața curată. Oare se spală o față de noroi, dacă se împroașcă altele cu același noroi? – n.n. ] 212 [ … ]

La 20 iulie 1960, stareța Cristina, îi recomanda Mitropolitului, printr-o scrisoare, să pună paznic la mănăstire un om străin de loc deoarece ar avea o altă atitudine față de cei care vor să o distrugă, pentru că cei mai mulți săteni din Silvașul de Sus sunt dușmanii mănăstirii, fiind foști greco-catolici și, praful se va alege de tot ce e aici, iar silvășenii se luptă care mai de care să ocupe postul de paznic la mănăstire [ nu se mulțumește să acuze doar conducerea episcopiei și pe însuși episcopul locului, dar și pe bieții oameni din jurul Sfintei Mănăstiri – n.n. ] 75. Stareța îl recomanda ca om de încredere și de nădejde pe cel care întocmise o cerere către episcopie, adică pe Ștefan Vasile din com. Șugag, care declara: „după stabilirea mea ca paznic la Mănăstire mă voi căsători fapt [ pe ] care nu l-am făcut până acum din cauză că părinți[i] sunt săraci, frați suntem mulți, așa că și p[i]edici au fost multe. Acum însă, când am auzit de acest post m-am bucurat că pot și eu să-mi fac un rost” 475 476 218 [ … ]

7 august 1959 – 13 februarie 1961 pictor secund 30 la Biserica „Sf. Elefterie” din București, alături de pictorul Vasile Rudeanu. „Cu fratele meu mai mic lucrează un fost preot Boca [ iată că și domnul Florin Duțu recunoaște că Părintele Arsenie Boca a fost oprit sau s-a lăsat de preoție – n.n. ] . Fratele meu Rudeanu Vasile este infirm, dar pictează în momentul de față la biserica Elefterie. Acest preot a fost stareț la Mănăstirea Sâmbăta [ … ] . Fratele meu și un alt prieten Șelariu (?) Constantin care lucrează cu ei sunt foarte mirați de multă lume din provincie care vine să-l vadă la biserica Elefterie, unii cu scrisori, alții cu pachete” [ … ]

Printre alții, sunt acuzați de activitate subversivă și următorii: Dumitru Stăniloae, Bartolomeu Anania, Sandu Tudor, Silviu Iovan, Adrian Făgețeanu, Benedict Ghiuș, Arsenie Papacioc, Sofian Boghiu etc., „cu toții țineau întruniri secrete strângând numeroși tineri cărora le făceau educație împotriva regimului democrat popular” 393 393 Ibidem, f. 94-95. [ acum îi face împreună-prigoniți cu Părintele Arsenie Boca, pentru a-i crește sfinției sale credibilitatea și valoarea din asocierea la aceleași suferințe cu sfințiile lor – n.n. ] [ … ]

Cauzele care au condus la această denigrare sunt – trebuie să o spunem – declarațiile pline de erori și tendențioase ale unor duhovnici cu priză la publicul ortodox, dar neinformați, cum au fost Arsenie Papacioc (1914-2011), Adrian Făgețeanu (1912-2011), Ioanichie Bălan (1930-2007), dar și anumite insinuări ale doamnei Lidia Stăniloae (n. 1933) din cărțile de memorii pe care le-a publicat 589 . [ acum îi face tendențioși, eronați și neinformați, ba chiar, cum vom citi mai jos, confecționatori de biografii mincinoase, strâmbători ai adevărului, bârfitori, judecători inchizitoriali, deci un fel de torționari prigonitori, măcar din punct de vedere intelectual, tot pentru a-i crește credibilitatea și valoarea Părintelui Arsenie Boca, cel atât de mult iubit. Pentru aceasta, fiind prins de valul argumentației, vrea să dovedească cu emfază că el însuși (Florin Duțu) ar cunoaște mai multe decât contemporanii evenimentelor descrise (care l-au cunoscut în viață și pe el și pe martorii lui autentici, văzând cu ochii și discernând cu

977977

mintea și manifestările lor). Cum ar putea cineva, doar din documentele măsluite tendențios de securitate și răstălmăcite într-un mod pătimaș, să știe mai bine despre o persoană decât cei care l-au cunoscut, și care prin viața lor sobră și jertfită pentru adevăr pot fi numiți cu adevărat martori autentici? Dar iată că tocmai documentele aduse în favoarea sfințeniei Părintelui Arsenie Boca îi vădesc amăgirea – n.n. ]

Astfel, s-au oprit să-i confecționeze o biografie și să-l judece în mod inchizitorial, pe Părintele Arsenie Boca, fără a cerceta faptele, documentele din arhive și fără a lua în considerare mărturiile autentice. Totodată, pe Internet a circulat o înregistrare în care apar monahii Arsenie Papacioc și Ioanichie Bălan. Pentru că, în istorie bârfele fac carieră mai mare decât faptele, această înregistrare a fost ascultată de diverși mireni și mulți monahi, care au luat de bune afirmațiile acestora, dar care au fost demontate foarte ușor pe baza documentelor prezentate în cuprinsul cărții. [ dimpotrivă, documentele prezentate în cursul cărții au subliniat tocmai cele susținute de Părintele Arsenie Papacioc, pas cu pas: atât lăsarea de preoție cât și împreună viețuirea cu Maica Zamfira, văzuți de toți prin manifestările lor ca soț și soție – n.n. ]

Vom analiza în continuare erorile care alcătuiesc un model de strâmbare a adevărului 988

Până acum am analizat contradicțiile ucenicilor cu ei înșiși. De la domnul Florin Duțu, făcând slalom printre erorile contradictorii de logică ale domniei sale, aflăm că:

2. Episcopia Aradului [ … ] emite actul de excludere al Părintelui Arsenie Boca, bătut la mașina de scris, în care se precizează: „privitor la îndepărtarea din mânăstiri a viețuitorilor care prin activitatea lor dăunează interesele bisericești, Decidem, Ieromonah Arsenie Boca, duhovnic la mănăstirea de maici Prislop — să părăsească îndată localul susnumitei mânăstiri. Numitul va ieși din mânăstire fără rasă. [ nu se arată că ar fi fost exclus din monahism, ci doar dezbrăcat de veșminte și alungat din Sfânta Mănăstire – n.n. ]

3. 7 august 1959 – 13 februarie 1961 pictor secund la Biserica „Sf. Elefterie” din București, alături de pictorul Vasile Rudeanu. „Cu fratele meu mai mic lucrează un fost preot Boca [ nu se specifică de ce este numit „fost” preot. Este caterisit sau s-a lăsat singur de preoție după cum arată Părintele Arsenie Papacioc, martor ocular al evenimentelor și cunoscător (nu al teoriilor oficiale din documentele securității ci) al informațiilor primite de la colegii sfinției sale de celulă, cinstiți și de aceeași baricadă cu Adevărul întemnițat? Iar dacă, totuși, Părintele Arsenie Boca a fost caterisit, cu ce motiv? Ca favorizant al greco-catolicismului? Din deturnarea unor fonduri care a dăunat intereselor bisericești? Din prea intima apropiere de Maica Zamfira, datorată conviețuirii necanonice în aceeași Mănăstire și mai apoi în aceeași casă? Din practicile vrăjitorești (2062. -Preotul vrăjitor sub orice formă este caterisit. -Trebnic, p. 515, Laod. 36. 989 ) ? Din cauze necunoscute? Sau din cauza prigoanei? Singurul motiv binecuvântat ar fi fost să fie caterisit doar din motive de prigoană, dar atunci, după încetarea ei, ar fi primit înapoi preoția (ca și toți ceilalți deținuți sfințiți cunoscuți și eliberați, atât de populari și ei pentru mase, care cu argumente autentic duhovnicești (iar nu prin false minuni) biruiau ateismul Printre alții, sunt acuzați de activitate subversivă și următorii: Dumitru Stăniloae, Bartolomeu Anania, Sandu Tudor, Silviu Iovan, Adrian Făgețeanu, Benedict Ghiuș, Arsenie Papacioc, Sofian Boghiu etc., „cu toții țineau întruniri secrete strângând numeroși tineri cărora le făceau educație împotriva regimului democrat popular 990– n.n. ]

988 Florin DUȚU, „Și cărțile, Ed. cit., pp. 229-235, 243, 206-218, 221-222, 194-195, 267.

989 Ierom. Nicodim SACHELARIE, Pravila bisericească, Ed. Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 3 1999.

990 Florin DUȚU, „Și cărțile, Ed. cit., pp. 229-235, 243, 206-218, 221-222, 194-195, 267.

978978.png

                                    Părerea noastră, ca o concluzie la studiul dorit imparțial și savant, dar în realitate pasionat și ilogic al domnului Florin Duțu, este să nu judecăm pe nici unul din cei de mai sus, nici măcar pe informatorii securității, ba nici măcar pe liderii comuniști. Vremurile atât de grele prin care au trecut, necredința ucigașă ce a bântuit lumea cu violență, au scos la iveală slăbiciunea firii omenești înecată în patimi și numai cineva contemporan cu ei ar putea să-și dea seama de greutăți, deși chiar și acela, doar parțial. Fiecare om este supus diferit (chiar în aceleași vremuri și în aceleași situații) la greutăți și neputințe diferite, în funcție de ce fel de smerenie are nevoie pentru a își vindeca propriul eu căzut. Noi nu vrem să acuzăm pe Părintele Arsenie Boca de nimic. Cine știe ce am fi făcut noi dacă eram în locul sfinției sale. Harul Sfântului Duh este cel ce lucrează virtutea, iar noi oamenii suntem niște pământ păcătos.

                                    În toată această aglomerare de informații care ne îneacă azi din toate părțile, în chip programat, un singur lucru căutăm, cu sete de adevăr. S-a conformat sfinția sa învățăturilor Sfintei Biserici în toate aceste situații de ispitire, pentru ca să poată fi model de Sfânt Ortodox? Ca o mare pierdere pentru noi, cu durere, observăm, însă, că și de această dată… nu.

                                    Vom continua cu cercetarea dacă până la sfârșitul vieții s-a schimbat în vreun fel, prin minunata și atotvindecătoarea pocăință. Fiindcă dacă s-a căit pentru cele greșite ale sfinției sale, toate vor fi privite ca o experiență cutremurătoare de cunoaștere a propriei neputințe și, deci, ca o scară care merge mai întâi în jos, spre smerenia autentică, pentru ca apoi să ducă prin lacrimi la o autentică sfințenie.

***

                                    Acum să analizăm contradicțiile între ucenici, cu privire la acest subiect.

Stateam față în față la o masă lungă din curtea casei parohiale, sub un nuc mare, batrân, noduros, in stanga și-n dreapta noastra se așezau din când in când pe scaune oameni care-și povesteau necazurile, cereau sfat, unii veneau doar să-l vada, să-l asculte, căci pe atunci părintele apărea rar și nu avea voie sa spovedească. Avea niște ochi mari, umezi, albaștri – cel puțin asa i-am văzut eu – și se uita fix la mine. [ iată hipnoza, dar iată și oprirea de la slujbă. Faptul că nu avea voie confirmă că a fost oprit și nu că s-a oprit singur, din mustrarea conștiinței sau din smerenie… – n.n. ] 991

Mărturisesc că sunt tot mai surprins de modul cum se încearcă astăzi îngroparea ortodoxiei și a memoriei și exemplului de mărturisire al marilor duhovnici români. În plus, se poate vorbi deja astăzi despre o dictatură la nivelul instituției (ierarhiei) din Biserica Ortodoxă Română! [ auziți ce admiratori are Părintele Arsenie Boca: cei ce se pun mai presus de instituția Bisericii Ortodoxe Române și O judecă. Și nu se opresc aici ci o decretează public că este dictatură, iar pe ierarhi Ei dictatori. Deci se pune deasupra Sfântului Sinod care e cel ce ajută pe arhierei să se corecteze dacă greșesc… dar cu supunerea fiască și înțelegerea realităților dure în care trăim (ierarhii fiind primii loviți și încercând cu puținele lor mijloace să ne fie nouă scut împotriva loviturilor, negândit de crude) cum rămâne? Unde sunt virtuțile creștine ale milei, compătimirii, a înțelegerii neputințelor, unde este dorința de a nu ne dezbina, unde este lupta împotriva clevetirii celorlalți, când autorul se manifestă el însuși ca un clevetitor? – n.n. ]

Vezi numai cazul din județul Vaslui, care desigur nu este unul singular în România… Accesați spre exemplu acest link: [ …nu dăm link-ul ca să nu devenim și noi poștașii diavolului, adică ai clevetitorului – n.n. ]

Încercând să descopăr motivele reale ale caterisirii părintelui martir al temnițelor comuniste Arsenie Boca, [ iată că a fost caterisit – n.n. ] aflu că Răzvan Codrescu și cei de la Formula As susțin exact contrariul, că părintele nu a fost caterisit, ci doar i s-a interzis să slujească. [ iată că nu a fost caterisit, ci doar oprit să slujească. Alba-neagra – n.n. ] Descoperim însă adevărul accesând site-ul primei mănăstiri unde părintele Arsenie Boca a fost stareț și duhovnic. Dar un aspect foarte interesant: LIPSESC NOTELE DE SUBSOL. [ cum să afli adevărul într-un loc unde se neglijează sursele, deci verificarea. Intri pe terenul minat al părerilor personale. De altfel, după cum se vede, și autorul este mânat de același stil: a-și expune

991 <https://www.scribd.com/doc/47733410/Pe-urmele-unui-sfant-Parintele-Arsenie-Boca>, luni, 6 iulie 2015, pp. 15, 55-58, 67-68.

979979.png

propriile păreri ca adevărul absolut– n.n. ] Poate că s-a dorit în mod expres protejarea surselor față de prigonitorii de ieri și de astăzi ai părintelui (securiștii, masonii)… [ iată deja suntem introduși într-o atmosferă de catacombă a Prislopului. Ca și cum admiratorii Părintelui Arsenie Boca ar fi prigoniți. Dar nu este evident câtă campanie electorală i se face de puterea politică prin mass-media? Oare mass-media luptă împotriva securității și masoneriei? Cum este prigoană când se organizează emisiuni periodice și pelerinaje care aduc bani grei și cărți abundente și repetitive, fără autocenzura Sfinții Părinți, și cu atât mai mult fără cenzura securității. Iar întrebăm: unde a dispărut logica fanilor Părintelui Arsenie Boca? Nicăieri nu o găsim… – n.n. ]

Părerea mea este că părintele Arsenie Boca a fost caterisit [ deci, iată acesta este adevărul absolut din părerea proprie a domnului Radu Iacoboaie – n.n. ] tocmai pentru convingerile sale antiecumeniste [ după cum vom vedea mai jos, la secțiunea care vorbește despre Părintele Arsenie Boca față în față cu ecumenismul, după scrierile sale recunoscute oficial și mărturiile ucenicilor, în sfinția sa regăsim figura marcantă a unui atlet al ecumenismului, adept al teoriei ramificațiilor de nuanță uniată, dar mascat momentan de fanii zeloți în antiecumenist convins, pentru a putea fi canonizat, cum citim chiar în textul de mai jos – n.n. ] și anticomuniste [ poate ca politică, dar ca și concepții despre robia de împreunarea trupească și prin răstălmăcirile „științifice” aduse la Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție se apropie mult de ateismul științific și evoluționism, mentalități tipic comuniste care propovăduiau pe deasupra și planning-ul familial (planificarea numărului de copii dorit în familie prin mijloace contraceptive, adică a păstra plăcerea împreunării dar a hotărî câți copii să ai. Toate mijloacele contraceptive sunt pruncucigașe la modul cel mai concret, mai puțin prezervativul și calendarul care păstrează doar voia potrivnică voii lui Dumnezeu, adică moartea directă a sufletului, încălcând cea mai importantă poruncă creștină „facă-se voia Ta precum în cer și pe pământ” sau Mat 16:24 Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Iar sinele adevărat este alegerea omului. Dacă alege ce vrea el este omul cel vechi și mort ce nu se poate mântui. Dacă alege voia lui Dumnezeu este omul cel nou pe care îl învie și mântuiește Hristos. Primul ce a introdus acest principiu oficial, ca politică de stat, fiind Lenin. Dar despre aceasta vom dezbate mai pe larg la secțiunea de învățături păgâne ale Părintelui Arsenie Boca în legătură cu împreunarea trupească – n.n. ] , de asemenea și pentru zădărnicirea sporirii evlaviei poporului român în acest om al lui Dumnezeu. [ nu este vorba de o reală evlavie ci de agitație provocată programat și forțat de sus (tocmai de forurile politice ale noii ordini mondiale ecumeniste și stăpânitorii văzduhului), de o amăgire generată de campania de propagandă și de lucrările demonice de la mormântul Părintelui. Sfântul Irineu de Lyon: “Evlavia își va păstra frumusețea și echilibrul atâta timp cât adevărul va sălășlui în suflet și puritatea în trup”. Învățăturile sfinției sale nesusținând nici adevărul, nici puritatea în trup, nu pot duce la evlavie – n.n. ] Dacă citim cu atenție, constatăm că opiniile sfinției sale față de ecumenism de pildă sunt cele mai radicale! ,,Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodoxă, fie ei: arhierei, preoți de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiție, la Dogmele și Canoanele Sfinților Părinți ale celor șapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu!’’ (Talanții împărăției, p.197) [ după cum vom aminti acesta este un text apocrif. Concepția genuină a Părintelui Arsenie Boca se regăsește atât în pictura de la Drăgănescu cât și în propria sinistră explicație pe care a dat-o ei:

Învăluite de mâna Părintelui Arsenie în același nimb și aură într-o „perihoreză” ecumenică vizionară, ortodoxia și catolicismul, reprezentate simbolic de către cele doua catedrale emblematice – Sfânta Sofia din Constantinopol și Sfântul Petru din Roma – vor ajunge într-un târziu din nou la „unirea ipostatică” a primului mileniu creștin, conform iconografiei bisericii de la Drăgănescu. [ … ]

Mai departe, îl lăsăm pe însuși Părintele Arsenie să ne tâlcuiască „Biserica și lumea” printr-un text inedit, descoperit recent între manuscrisele Sfinției Sale, de la Așezământul monahal de la Sinaia: [ … ] Alături de această felie de pământ, înroșită de urmările fărădelegilor,

980980.png

se află o altă emisferă luminoasă, radiantă, reprezentând Biserica apostolică, cu primele ei două ramuri: răsăriteană Sfânta Sofia și apuseană Sfântul Petru din Roma. [ … ] Aceste două Biserici istorice stau pe cuvântul Domnului Hristos spus lui Petru, când acesta prin revelație a mărturisit dumnezeirea Mântuitorului. [ … ] Sub acest final de tâmplă sunt notate cuvintele din „De unitate Ecclesiae” cap. IV, a sfântului Ciprian: „Extra Ecclesiaem nulla salus”. De asemenea și cuvintele din simbolul credinței, stabilit de primele sinoade ecumenice „Cred întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. 992 – n.n. ]

[ … ]

Spicuim și de pe site-ul amintit doar ceea ce consider că în cazul de față este mai important.

,,VIAȚA ȘI LUCRAREA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA (de pe site-ul mănăstirii Brâncoveanu din Sâmbăta de sus)

Părintele Arsenie a rămas duhovnic al Mănăstirii Prislop până în 1959, când, prin actul Episcopiei Aradului nr. 2407/1959 semnat și parafat de Prea Sfințitul Episcop Andrei Magieru, a fost îndepărtat din mănăstire [ iată că nu se spune nimic de caterisire – n.n. ] . (51) La fel s-a procedat și în cazul stareței Mănăstirii Prislop, Monahia Zamfira Constantinescu, cu actul nr. 2408/1959. [ Sfinția ei nu avea cum să fie caterisită. Dar iată încă o contradicție: nu mai avem de-a face cu un grup de greco-catolici, ci chiar cu †PS Andrei Magieru, despre care domnul Florin Duțu, dorea, cu orice chip, să ne convingă că era manipulat din cauza bolii și bătrâneții. În realitate erau atâtea alte semnale care îi puteau arăta Preasfinției sale că Părintele Arsenie Boca ar fi trebuit caterisit… Nu știm, deci, nici după aceste cuvinte cum a fost în realitate– n.n. ] Prin urmare maicile au fost alungate iar mănăstirea desființată. (52) În incinta ei s-a organizat un Cămin de bătrâni. (53) (…)

Pribegia în București

După ce a fost alungat de la Prislop, Părintele Arsenie și-a început pribegia în București. A fost angajat la Biserica Sfântul Elefterie ca pictor secund pe lângă pictorul Vasile Rudeanu, iar în 1961 a fost angajat la Atelierul de pictură al Patriarhiei de la Schitul Maicilor cu încadrarea de muncitor pictor [ deci, nu ca ieromonah. Așadar, era încă oprit de la slujire – n.n. ]                                     (55)

Este foarte important să amintim aici că „Părintele Arsenie nu a voit să încalce decizia unui ierarh, în semn de adevărată ascultare călugărească, nemaislujind, ci doar participând la slujbe, ca și cântăreț de strană, rămânând încă duhovnic, fără a spovedi, ci doar în înțelesul de îndrumător spiritual, pentru generații de preoți și credincioși, care i-au păstrat și îi poartă o recunoștință aleasă” [ de aici deducem că a rămas în ascultare călugărească, deci ar fi rămas un fel de călugăr, iar decizia de oprire de la slujirea preoțească a fost a unui ierarh și nu a sa personală, (din smerenie sau lepădare). Numai că doar ascultarea, chiar și călugărească, nu poate face pe călugăr, dacă el viețuiește cu o femeie. Sunt trei voturi, pe lângă ascultare: sărăcia de bunăvoie și fecioria.

Cum a încălcat aceste două voturi concomitent, chiar domnul Florin Duțu dezvăluie, fără să vrea: sărăcia de bunăvoie încălcată prin achiziționarea unor proprietăți, iar fecioria prin împreună achiziționarea lor și împreună viețuirea cu Maica Zamfira în acele proprietăți. Despre păstrarea sau nu a fecioriei vom avea un capitol aparte. – n.n. ] In perioada respectivă, au început să circule diverse zvonuri legate de o relație de căsătorie a Părintelui Arsenie cu Maica Zamfira, după alungarea din Mănăstire, însă documentele de arhivă, cum ar fi nota informativă a Securității, din 6 iunie 1965, arată că erau doar zvonuri: „în urma aplicării Decretului 410/1959, când Boca Zian s-a retras din mănăstire [ a fost alungat din Mănăstire cu ajutorul miliției înainte de aplicare Decretului 410, după cum am arătat în capitolul precedent– n.n. ] , a plecat împreună cu Constantinescu Julieta în București și au rămas împreună până în prezent. Prin anul 1963 și-au cumpărat o casă din contribuția la amândoi [ pe strada Gh. Paloș nr. 24– n.n. ] . Din această cauză printre cunoștințele lor din biserică se consideră că sunt

992 †PS Daniil STOENESCU, episcop locțiitor al Daciei Felix, Biserica de la Drăgănescu – “Capela Sixtină” a Ortodoxiei românești “O smerită mărturisire ortodoxă de credință exprimată plastic”, Deva, 2005, pp. 164, 175-179.

981981.png

căsătoriți, lucru ce nu este însă adevărat, fiindcă nu au forme legale de căsătorie (s.n.) [ … ] Presupunerea că ar fi căsătoriți apare în contextul în care Securitatea, „în scopul pătrunderii mai concrete pe lângă Boca Arsen[i]e în vederea obținerii de informații cu privire la concepțiile, legăturile ce le are și atitudinea prezentă a celui urmărit cât și a soției sale Julieta Constantinescu, fost[ă] stareță a mânăstirii Prislop și semnalată că a activat în organizația legionară 993 a fost studiată pentru recrutare numita Ionescu Ana [ … ] născută la 17 februarie 1909 în București, de profesie funcționar dactilografe, în prezent secretară la cabinetul direcției ICAB, domiciliată în str. Nicolae Tomescu nr. 22, R.V.I. Lenin [ … ] candidata a fost căsătorită cu Ionescu Nicolae, născut în anul 1885, fost funcționar, de profesie funcționar [ … ] . Boca Arsen[i]e împreună cu soția sa Julieta Constantinescu a vizitat pe candidată la domiciliu într-un interval de paisprezece zile de două ori în luna august-septembrie 1962. Aceste vizite au durat aproape două ore fapt care ne dă dreptul să credem că se află în relații destul de bune” [ … ] După alungarea din mănăstire în ziua de 14 mai 1959, Părintele Arsenie se va ține de călugărie, chiar dacă i s-a luat haina monahală de pe el pentru tot restul vieții, mai precis, pentru următorii 30 de ani, până la 28 noiembrie 1989, când va pleca la Domnul. În anul 1959, Părintele își începe pribegia în București, locuind ca flotant, la vreo patru adrese: strada Litovoi Voievod nr. 23 480 , din 16 aprilie 1963 pe strada Gh. Paloș nr. 24, unde cumpărase, din februarie 1963, parterul unui imobil 481 și „unde locuiește împreună cu două femei, fiica și mama sa” iulie 1963 483 , „fără. însă a fi obținut pînă acum [ 4 mai 1964– n.n. ] viză definitivă” 484 , locuiește în strada Țiglina 24 485 , ultimul domiciliu fiind în strada Dr. Petrini nr. 2 486 *. Apartamentul de aici va fi vândut după cutremurul din martie 1977, de atunci Părintele fiind domiciliat la Sinaia, pe str. Privighetorilor, nr. 16.. 994 [ Iată o concluzie logică după gândirea domnului Florin Duțu: Părintele Arsenie Boca și-a ținut călugăria prin următoarele lucruri 1. fără haină monahală pentru tot restul vieții (30 de ani); 2. în care viețuiește cu două femei și 3. cumpără cel puțin două proprietăți. Deci călugăr fără haine, fără feciorie, decât (eventual) trupească, fără sărăcie de bunăvoie. A mai rămas totuși, măcar… ascultarea. Deși până acum am văzut că Părintele orice a încercat, dar de ascultare s-a ferit întotdeauna. Dar să zicem că, măcar acum, în această situație limită, măcar această ascultare a împlinit-o, datorită pocăinței. Chiar dacă ar fi făcut ascultarea călugărească de a nu sluji ca preot, nu înseamnă că era în continuare și călugăr, încălcând celelalte două voturi. Însă, după cum am văzut mai sus, specificul cel mai pregnant al Părintelui Arsenie Boca, prin care a și căzut în mare amăgire, a fost tocmai neascultarea. Dar măcar ascultarea de a nu mai sluji preoțește a dus-o până la capăt? Din păcate, după cum vom vedea mai jos… nu. A încălcat și decizia ierarhului de a nu mai sluji, cum a încălcat de multe ori ascultarea, și ca mirean, și ca monah, față de cei ce îi doreau mântuirea, cât și față de Sfânta Biserică și de învățăturile ei canonice și dogmatice n.n. ] (56) [ … ]

Pe de altă parte, Securitatea nu a putut dovedi că ar fi fost membru sau simpatizant al legionarilor [ Maica Zamfira era oare legionară și sfinția sa nu? – n.n. ] și constatăm că părintelui nu i-a fost frică să-i sprijine moral și cu alimente pe luptătorii din rezistența anticomunistă din munții Făgărașului, care erau aproape toți legionari. [ deci, nu era legionar ci sprijinul lor – n.n. ] [ … ]

Legătura Părintelui Arsenie cu rezistența anticomunistă din munți

Între rezistența anticomunistă care exista în Munții Făgărașului și Părintele Arsenie Boca, în acea perioadă duhovnic la Sâmbăta, s-a spus și se mai spune că a fost o legătură, și anume că Părintele i-a ajutat „direct” pe luptătorii din munți, „moral și material”. Așa mărturisesc supraviețuitorii rezistenței anticomuniste, care, în 1995, au ridicat în fața Mănăstirii Sâmbăta o cruce-monument „în memoria celor ce s-au jertfit în luptele cu comunismul ateu” și pe care monument, la „loc de cinste”, au trecut numele Părintelui Arsenie Boca, din următoarele motive: „În calitate de stareț al Mănăstirii Brâncoveanu, a ținut ca nimeni altul flacăra credinței,

993 Deci securitatea ne spune că a fost legionară. Dacă ne încredem în aceste documente ca fiind reale, trebuie să credem și în această informație.

994 Florin DUȚU, Și cărțile… , Ed. cit., pp. 220-231.

982982.png

împotriva comunismului ateu, aducând lumea lângă altarele lui Hristos. Am evaluat această rezistență ca fiind mai importantă decât lupta politică sau armată anticomunistă; Părintele Arsenie Boca i-a ajutat direct pe luptătorii din Rezistența făgărășeană, în anii 1945-1948, moral și material; Cu sprijinul său s-au ținut aici, în anul 1947, consfătuirile ce au dus la o unitate de luptă a tuturor forțelor anticomuniste din țară; Pentru atitudinea sa anticomunistă, Părintele Arsenie a fost alungat, arestat în mai 1948, torturat de Securitate și condamnat la închisoare și Canal, peste tot fiind un exemplu de demnitate și un sprijin pentru frații săi de suferință. A fost ținut apoi cât mai departe de Sâmbăta, până la moarte, umilit și izolat, dar permanent căutat de năpăstuiții din regiune, cărora le dădea sfaturi și îmbărbătare. Pentru toate acestea am socotit că Părintele Arsenie Boca a fost omul cu cel mai mare aport în lupta anticomunistă [ deci jertfa atâtor oameni care au răbdat reeducarea, torturile de neînchipuit ale propriilor camarazi și atâția ani de temniță, care au petrecut mai apoi în pustii, care au învățat ce este viața autentică de pocăință și rugăciune, adevăratul antidot împotriva comunismului (spre deosebire de falsul antidot care este rezistența în munți sau lupta politică, care de fapt a și eșuat) care au fost omorâți (fără să se facă hocus-pocus, sunt-nu sunt închis, scamatorii ieftine ca să scape de adevărata prigoană), iar care după eliberare au trăit fără a putea achiziționa apartamente și fără a merge cu femeia vieții lor la cinematograf și prin plimbări relaxante în munți, fără a avea slujba confortabilă de pictor bisericesc, cum a făcut Părintele Arsenie Boca, sunt considerați inferiori lui. Dar atunci unde ne este discernământul? Oare îi facem hatâr pentru că este faimos și ca să ne punem bine cu acel curent care îl vede făcător de minuni și deci sfânt?– n.n. ] . Și, ca un semn de înaltă prețuire, i-am trecut numele pe crucea ridicată la mănăstirea unde a fost atâția ani stareț. Fie-i pomenirea neîntinată!”. (27)

Despre legătura Părintelui Arsenie cu rezistența din munți, în afară de supraviețuitorii rezistenței anticomuniste făgărășene sau de alți foști deținuți politici (28) ne vorbește chiar Mitropolitul Ardealului, Î.P.S. Părinte Antonie Plămădeală.

De rezistența din munți se vorbea și în ziare, deci nu era un lucru de care să nu se știe. Se știa că există grupuri de ofițeri, se știa de grupul din părțile Timișoarei, de grupul din Carpații Meridionali. Eu știam chiar mai mult decât atât. Am avut relații cu Părintele Arsenie Boca, la acea vreme stareț la Mănăstirea Brâncoveanu, care era mentor spiritual al întregii Transilvanii și chiar dincolo de hotarele munților. Veneam și-mi petreceam vacanțele aici. (…)

Student la București fiind am auzit de mișcarea de la Sâmbăta, dar nu numai eu, ci mulți alții. Cu banii pe care am putut să-i economisim din bursă, am venit într-o primă vacanță la Sâmbăta. (…) După ce am făcut o primă vacanță aici, după ce am avut o primă discuție cu Părintele Arsenie aici, el a pus cumva ochii pe mine. [ iarăși ochii… Este obsedantă această metodă, chiar descrisă la figurat, ca în cazul de față. Să luăm aminte că ÎPS Antonie Plămădeală îl laudă. Deci să avem încredere și când ne va spune de relația de atracție fatală reciprocă cu Maicii Zamfira, cu multe tentative de suicid, în care Părintele Arsenie Boca și-a luat de la sine putere rolul de salvator al ei, pentru care a și renunțat la începutul de lucrare călugărească filocalică cu obștea de monahi ce se înfiripa la Prislop– n.n. ] Deși aici veneau studenți de la Cluj și din alte părți, eu am devenit preferatul lui. (…)

În felul ăsta, el a căpătat în mine o încredere deosebită, atât de mare, încât ieșeam numai eu cu el uneori, la plimbare pe lac. O dată a avut îndrăzneală, dar și-a mărturisit și încrederea în mine, încredere pe care eu nu am călcat-o niciodată, că ne-am întâlnit acolo cu cei din munți, cărora el le umplea sacii cu mâncare. Asta deja vă poate spune ceva!

Cel care a ridicat de curând troița aceasta din fața Mănăstirii Brâncoveanu în memoria celor care au murit în rezistența din munți știe foarte bine aceste lucruri. Delegați de-ai lor, îmbrăcați în ciobani, veneau aici în mănăstire și Părintele Arsenie le umplea desagile cu pâine, cu slănină și cu de toate. La multe din acestea am fost și eu martor. Nu se poate spune, cum a spus un anumit părinte, care a șters numele Părintelui Arsenie de pe această cruce, că înseamnă că l-am politizat pe Părintele Arsenie. Nu este adevărat! Eu știu lucrurile așa cum s-au petrecut și nu înseamnă că îl politizez pe Arsenie și că îl scot din rândul sfinților așa cum

983983.png

încearcă el să o facă… El apăra atunci o cauză sfântă, care era a libertății și a credinței și îi ajuta pe cei din munți, indiferent de ce culoare politică erau ei.

Deci, eu am fost martor cum Părintele Arsenie le transmitea și le dădea traistele acestea pline cu alimente pentru cei din munți. Eu am fost martor, de mai multe ori, la convorbirile Părintelui Arsenie cu Nicolae Pătrașcu, cel care a fost după Codreanu și după Sima, conducătorii Mișcării Legionare din România, și cel care a făcut pactul cu Teohari Georgescu în legătură cu încadrarea legionarilor în noua societate. Sigur, era un pact de formă, pe care nu l-au respectat și pentru care Pătrașcu a fost după aceea arestat și a și murit în închisoare, dar eu am asistat la convorbirile lui Pătrașcu cu Părintele Arsenie Boca. Eu am asistat la convorbirile pe malul lacului ale Părintelui Arsenie cu cei parașutați prin anii aceia din Germania, care veneau să organizeze rezistența românească. Cred că printre ei era și Vică Negulescu, cel care a scris, de curând, o carte și ne spune că Părintele Arsenie era legionar cumva. [ deci, iată: ajută pe legionari, stă de vorbă cu vârfurile lor, legionarii înșiși îl numără printre ei, iar apoi negăm că a fost legionar. „Nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu i-a mirosit”. Legionar cu faptele, renumele și titlul, dar fără a avea carnet de partid. Aceeași logică formală pe care o susținea și domnul Florin Duțu. Deși a stat în aceeași „casă, dulce casă” și se purta ca și cu o soție cu Maica Zamfira, dar dovada că nu au avut relații trupești este că nu au avut certificat de căsătorie… – n.n. ]

Nu! El o făcea în numele credinței creștine și în numele datoriei lui îi ajuta pe cei persecutați.” (29)

Cu toate acestea însă, „toți cei ce au participat la acele cursuri de spiritualitate creștină din anii 1946-1948, care alcătuiesc Cărarea Împărăției, știu foarte bine că Părintele n-a îndrumat pe nimeni la rezistență și nesupunere

[ prin cuvânt direct public, poate, dar i-a sprijinit prin fapta și exemplul personal, să reziste și astfel să nu se supună rânduielii îngăduită de Dumnezeu pentru pocăința noastră. S-a făcut astfel părtaș la păcate străine, încălcând cele poruncite nouă de Domnul nostru Iisus Hristos: Mat 22:21 Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. 22 Auzind aceasta, s-au minunat și, lăsându-L, s-au dus. și de Sfântul Apostol Pavel: Rom 13:1 Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. 2 Pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc își vor lua osândă. Sfântul Apostol Pavel spunea acestea pe vremea când la stăpânire era cel care era propovăduit ca dumnezeu. Deci avea tot o credință eretică mai rea decât ateismul și îi prigonea pe creștini. Așadar porunca de mai sus este independentă de credința și atitudinile stăpânirii.

Dacă spui într-un fel și faci în alt fel, acesta se cheamă fariseism și viclenie. Părintele Arsenie Boca, dacă ar fi lucrat duhovnicește, i-ar fi sfătuit să înceteze rezistența, le-ar fi pus masa ca unor oaspeți, dar nu i-ar fi aprovizionat. Dacă ar fi avut cu adevărat descoperiri de la Dumnezeu (și nu proorocii mincinoase), le-ar fi spus ce mare dramă și prigoană va genera în România rezistența lor nechibzuită și că nu va veni nici un american să ne scoată din comunism, datorită Conferinței de la Yalta:

Faimosul petic de hârtie privind împărțirea sferelor de influență scris de Churchill la Ialta și aprobat de Stalin, descoperit într-o bibli-otecă din Germania în anii 1990. România: Rusia – 90%, ceilalți – 10%; Grecia: Marea Britanie (de acord cu SUA) – 90%, Rusia – 10%; Iugoslavia – 50-50%; Ungaria – 50-50%; Bulgaria: Rusia – 75%, ceilalți – 25% 995

n.n. ] ,

995 <https://ro.wikipedia.org/wiki/Conferin%C8%9Ba_de_la_Ialta#/media/File:Churchill_și_crucificarea_Romaniei.jpg>, miercuri, 16 septembrie 2015

984984.png

ci tuturora le-au spus că n-au căderea și puterea să împiedice ce trebuie să vină, îmbiindu-le trăirea cu toată sinceritatea a idealului creștin, sintetizat în Predica de pe Munte, pe care l-a mărturisit până în ultimele ceasuri ale vieții. Deci Dumnezeu este Cel care rânduiește ce trebuie să vină asupra oamenilor, în funcție de purtările lor, de ascultarea lor de Dumnezeu, și de încreștinarea vieții lor cea de toate zilele”. (30) 996

                                    Deci, până acum am aflat ba că a fost caterisit, ba că a fost doar oprit de la slujire, ba că a fost legionar, ba că n-a fost legionar, ba mai mult: admiratorii sfinției sale vor să ne convingă că a fost călugăr fără să fie călugăr, având doar numele de călugăr, dar și acela cu adaos de soț și soție.

                                    Să vedem acum care este varianta oficială:

În 1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra deciziei din 1959).

https://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca

                                    Deci a fost și dezbrăcat de călugărie și oprit de la slujirea preoțească, pentru nereguli financiare. Așadar nici monah, nici preot, pentru bani.

HOTĂRÂRE

Sinodul mitropolitan întrunit la 9 noiembrie 1998, luând în dezbatere situația ambiguă de la Mănăstirea Prislop, privită cu precădere din punct de vedere istoric și care se răsfrânge negativ asupra întregii obști din prezent, socotește potrivit ca după Revoluția Română, când s-au limpezit aspecte critice din trecut, să reabiliteze pe toți slujitorii și viețuitoarele de aici, cu osebire pe toate maicile și surorile din perioada Decretului 410/1959. Aparte socotește cazul Prea Cuviosului Părinte Protosinghel [ deci protosinghel, iar nu Arhimandrit cum sugerează unii – n.n. ] Arsenie Boca, îndepărtat din mănăstire prin actul Episcopiei Aradului nr. 2407/1959 semnat și parafat [ mai jos vom vedea o contradicție, că nu ar fi putut semna decât cu o ștampilă, nu ar fi putut și semna, și parafa. Nu se spune nimic de caterisire, ci doar de îndepărtarea din Mănăstire – n.n. ] de Prea Sfințitul Episcop Andrei Magieru. [ deci nu grupul terorist greco-catolic, ci Preasfințitul Episcop Andrei, după rânduială. Așadar până la judecata mitropolitului, sau a Patriarhului sau a Sfântului Sinod, Părintele Arsenie Boca nu mai avea dreptul să slujească, chiar dacă ar fi fost caterisit sau oprit de la slujire pe nedrept – n.n. ] De asemenea și cazul Cuvioasei Maici Zamfira Constantinescu, împotriva căreia s-a procedat identic [ și ea este îndepărtată din Sfânta Mănăstire – n.n. ] , cu actul nr. 2408/1959 (ambele decizii se anexează în copie). Fundamentarea prezentei hotărâri este următoarea:

Motivarea deciziilor este superficială, poate mai mult încă, incorectă, anume: activitate ce dăunează intereselor bisericești”, pentru Părintele Arsenie și “neascultare și nerespectarea dispoziției date de autoritatea bisericească”, pentru Maica Zamfira. Or, este cunoscut faptul că Părintele Arsenie a lucrat constant, potrivit intereselor bisericești, restaurând în acest răstimp mănăstirea în cauză, prin angajarea personală în toate muncile de aici: tencuiala pentru pregătirea frescei, ridicarea schelei pentru pictura ce urma să o execute personal, sculptarea iconostaselor și a stranelor, în general lucrarea întregului mobilier, restaurarea bisericii și a clădirilor anexe, la care a adăugat altele noi, înzestrându-le cu toate cele privind gospodăria (saivan de oi, grajd de vite etc.), pentru a nu între lăsa amenajarea și decorarea întregii curți, un adevărat parc natural, străjuit de o clopotniță pe stâncă, în admirația tuturor. [ ziduri, ziduri, ziduri. Interesele bisericești nu se reduc la acestea, ci constau mai ales din lucrarea sufletului, fiindcă Biserică înseamnă Împărăția Cerurilor: Mat 4:17 De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor. A fost un gospodar admirat Părintele Arsenie Boca. Aceasta este și lucrarea care se vede. Dar cu cea lăuntrică? De obicei, cine se ocupă de ziduri, se împrăștie și nu mai are timp de pocăință. Dar, spre deosebire de alții, sfinția sa a avut capacitatea și dorința de preocupare și de suflete și încă una cu impact, de o tărie ce marchează ireversibil veșnicia. Păcatul cel mare este, însă, că nu

996 <https://raduiacoboaie.wordpress.com/2014/08/30/de-ce-a-fost-caterisit-pe-nedrept-parintele-martir-arsenie-boca-radu-iacoboaie-30-august-2014/>, joi, 13 august 2015

985985.png

s-a ocupat mai întâi de sufletul preacuvioșiei sale și, după ce ar fi ajuns la nepătimire și ar fi primit darul stăreției duhovnicești să se ocupe de ale altora, de aceea le-a povățuit, din lipsă de experiență și amăgire, în direcția inversă mântuirii: a necredinței și a relei credințe. Căci minunile sunt pentru cei necredincioși, iar minciunile formează pe cei rău credincioși. Ce bine ar fi fost să mărturisească cu smerenie adevărul (sunt păcătos și neputincios și am nevoie să fiu sfătuit, nu să dau sfaturi), să renunțe la găunosul succes cu pretext misionar, rămânând într-o umilă ascultare și să fi povățuit, mai apoi, pe (poate) mai puținii care ar fi venit la el, spre o pocăință nu numai în faptele trupului evident păcătoase pentru toți, dar și în laturile sufletească și duhovnicească, în ferirea de păcatele (mai subtile dar și mai primejdioase) de-a dreapta (care omoară omul, fără să simtă, crezând că-și lucrează desăvârșirea). – n.n. ]

Toate lucrările efectuate după anul redeschiderii, adică 1976 și pe parcursul a mai mult de două decenii, au respectat planurile Prea Cuvioșiei Sale, viața însăși a mănăstirii fiind tributară rânduielilor pe care cu obștea încropită în 1949 și transformată în mănăstire de maici în luna aprilie 1950, le-a respectat cu sfințenie. De subliniat că, obștea nu s-a înstrăinat nici un moment de viața Bisericii Ortodoxe Române [ Părintele Arsenie Papacioc, totuși, spune că au adus inovații neortodoxe:

Părintele Arsenie Papacioc:

Părintele…poate Dumnezeu l-a luat din vreme să nu facă greșeli mai mari. Că aia e nebună, Părinte. Voia să schimbe culionul la maici, să facă altul, și l-a cam schimbat într-un fel.

Să facă un culion așa… cu părul pe spate, ca ciobănițele.

Părintele Ioanichie Bălan:

Ce să faci, dacă a ajuns monahismul în mâna lor…

Părintele Arsenie Papacioc:

Părinte dragă, a fost și părintele Arsenie o mică problemă în Biserica noastră. Nu vrei să stai în unitate, domnule, să te dezvolți, să vorbești,

Părintele Ioanichie Bălan:

De unul singur, permanent…

Părintele Arsenie Papacioc:

Să trăiești, să primești observația de corectare, că ești om și poți să greșești. Să ai un duhovnic cu care, fără discuție, să poți să comunici cu el, și poți să ai zece… nu te oprea nimeni. S-a izolat și a rămas așa… cu Julieta.

Părintele Ioanichie Bălan:

A stat în București cu ea, tot timpul, da…997 – n.n. ]

, ci s-a reorganizat pe măsura posibilităților, de-a lungul unui deceniu, în localitatea Sinaia, unde Așezământul compus din două case în str. Privighetorilor nr. 16, timp de 30 de ani, adică până în prezent, s-a considerat un adevărat metoc al Mănăstirii Prislop, ajutând permanent mănăstirea și prosperitatea ei.

– Se menționează că, deși s-a considerat nevinovat, reintrând chiar în serviciul Sfintei Patriarhii, la Atelierul de la Schitul Maicilor, cu încadrarea de muncitor pictor, Părintele Arsenie nu a voit să încalce decizia unui ierarh, în semn de adevărată ascultare călugărească, nemaislujind, ci doar participând la slujbe, ca și cântăreț de strană, rămânând încă duhovnic, fără a spovedi, ci doar în înțelesul de îndrumător spiritual, pentru generații de preoți și credincioși, care i-au păstrat și îi poartă o recunoștință aleasă. [ iată ceva foarte interesant: se specifică de oprirea sfinției sale de la slujirea preoțească, inclusiv de la duhovnicia care dezleagă păcatele chiar de către un ierarh. Dacă este așa, ori cade teoria că un grup de teroriști greco-catolici l-au alungat din Mănăstire și că PS Andrei Magieru nu ar fi știut ce semnează, fiind bătrân și bolnav, căci un ierarh l-a oprit de la slujire, (considerându-se actul de alungare din Mănăstire echivalent cu un act de oprire de la slujire), ori ÎPS Nicolae Corneanu avea cunoștință despre un alt ierarh care l-ar fi oprit de la slujire, cu o altă pricină, printr-un alt act. Un lucru este, însă, cert: caterisit sau nu,

997 <https://www.youtube.com/watch?v=w9AAI9iwvkM>, duminică, 17 mai 2015.

986986.png

nu avea voie să slujească nici ca duhovnic ce spovedește, nici ca preot, în altar, ci doar să participe la slujbe ca un simplu cântăreț de strană. Chiar dacă n-ar fi fost caterisit, oprirea de la slujire a fost valabilă până la moarte, lucrând ca o adevărată caterisire – n.n. ]

De subliniat că, atât în timpul vieții, personal, Prea Cuvioșia Sa, cât și după moarte, obștea mănăstirească, nu a împărtășit deviațiile unora dintre credincioși. [ deci se recunoaște că (cel puțin) unii ucenici ai Părintelui Arsenie Boca au deviații – n.n. ]

In ceea ce privește pe Maica Zamfira, neascultarea ei a constat în refuzul ducerii la îndeplinire a deciziei amintite. [ totuși, și aici, se mărturisește neascultarea ei – n.n. ] (De observat însă că numerele succesive ale actelor denotă caracterul premeditat al acestora legat de două personalități ce nu intrau direct în prevederile decretului arătat).

– Din mărturiile celor care au trăit evenimentele din 1959 și imediat următoare, rezultă că P.S. Episcop Andrei, în momentul redactării actelor de referință, nu era în măsură de a iscăli valid [ și atunci cum a semnat și parafat? – n.n. ]                                     În plus, a făgăduit că va rechema imediat pe cei îndepărtați, după ce va primi avizul Patriarhului Justinian. [ totuși dacă nu era în măsură de a iscăli valid, cum de era lucid astfel că a făgăduit? În ce ar fi constat invaliditatea Preasfinției sale? Iar dacă Părintele Arsenie Boca nu a fost chemat înapoi după detensionarea situației politice, de ce? Iată trei patriarhi nu-l repun în slujirea preoțească, deși prigoana fierbinte încetase pentru toți cei care au fost opriți de la slujire, chiar și pentru cei dintre membrii cei mai vechi ai mișcării legionare, de exemplu Părintele Arsenie Papacioc. Nu înseamnă, oare, aceasta, că ierarhii au cunoscut mai multe din motivele opririi Părintelui Arsenie Boca de la slujire și că acestea nu erau, de fapt, politice? – n.n. ] (Pentru edificare se anexează scrisoarea Maicii Teofana. Totodată, se citează lucrările Pr. Prof. M. Păcurariu, Istoria Mănăstirii Prislop, P. Berariu, Episcopul Andrei Magieru).

– Odată cu reluarea vieții monahale la Prislop, în 1976, ierarhii Eparhiei Aradului, în asentimentul preoților și cu concursul credincioșilor, au păstrat caracterul îndătinat al sfintei mănăstiri, așa cum l-a reliefat Părintele Arsenie.

în consecință, respectând dreptarul bisericesc, se anulează Deciziile nr. 2407 și 2408/1959, considerând reintegrați în viața obștii prislopene pe toți cei împricinați. [ de aici se înțelege că nu ar fi fost alte decizii de caterisire, decât cele 2 de alungare din Mănăstire. Un motiv în plus să credem că oprirea de la slujirea preoțească nu a fost comandată politic, căci, în acel caz, s-ar fi făcut prin acte scrise, datorită presiunii securității. Astfel că, mai degrabă, oprirea de la slujire pare a avea o pricină care ar ține de spovedania personală a Părintelui Arsenie Boca. Iar dacă există, totuși, un alt act, nepomenit în această hotărâre, înseamnă că ar fi fost compromițător pentru memoria sfinției sale, de aceea nu a fost pomenit, sau că nu a fost anulat, din motiv că oprirea de la slujirea preoțească a fost o decizie corectă pentru motive duhovnicești, cauzate chiar de Părintele Arsenie Boca. Astfel că această Hotărâre a Sinodului Mitropolitan, deși făcută tocmai pentru a reabilita memoria Părintelui Arsenie Boca, de către admiratorii sfinției sale, dezvăluie pentru cititorii treji cu mintea niște reale și grave probleme duhovnicești ale protagonistului de la Prislop – n.n. ] [ … ]

A doua ediție a Cărării împărăției înmănunchează două momente de o egală valoare și însemnătate.

Primul moment îl constituie Hotărârea Sinodului Mitropolitan

întrunit la 9 noiembrie 1998 semnată de înalt Prea Sfințitul Părinte Dr. Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatului [ iată că nu era prigonit de ecumeniști. Se cunosc abaterile uniate ale ÎPS Nicolae Corneanu, numit și atlet al ecumenismului, sancționate chiar de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Deci teoria că Părintele Arsenie Boca ar fi prigonit de ecumeniști cade. Observați ce apreciat era sfinția sa și câte laude i s-au adus, deci nu am putea spune că ÎPS sa ar fi semnat această Hotărâre fiind silit de cineva sau de împrejurări, sau că i-ar fi fost neplăcută. Mai mult, după cum vom vedea mai jos, în loc să se eschiveze ca de ceva contrar credinței ÎPS sale, chiar aduce o „Smerită închinare Părintelui Arsenie”, așadar îl admiră, are evlavie la sfinția sa, chiar i se și închină, și îi urmează exemplul, avându-l ca model, credința și mentalitatea sa fiind un rod al pictorului de la Drăgănescu. – n.n. ] , Prea Sfințitul Părinte

987987.png

Dr. Timotei Seviciu Episcopul Aradului și Hunedoarei și Prea Sfințitul Părinte Dr. Laurențiu Streza Episcopul Caransebeșului, prin care se revine asupra deciziilor de alungare din Mănăstirea Prislop a Părintelui Protosinghel Arsenie Boca, a maicii starețe stavrofora Zamfira Constantinescu, care a refuzat să execute dispoziția de alungare semnată de consilierii infiltrați în Episcopia Aradului, în vreme ce Prea Sfințitul Părinte Dr. Andrei Magieru, Episcopul de atunci al Aradului era bolnav, nemaiputând semna decât cu o ștampilă [ iată cine lansează acest zvon al neputinței episcopului: tocmai Maica Zamfira. Dar dacă nu ar fi semnat Preasfinția Sa ordinul, de cine a făcut ascultare călugărească, ca față de un ierarh, Părintele Arsenie Boca. Iar avem un atac asupra logicii. De fapt, prin aceasta, și Maica Zamfira dezvăluie, desigur fără să vrea, toate cele date pe față în legătură cu acest subiect, chiar puțin mai sus, în Hotărârea Sinodului Mitropolitan – n.n. ] și de alungare a tuturor maicilor din Mănăstire în decurs de un an de zile (1959-1960), precum și desființarea Mănăstirii Prislop, în care s-a organizat un cămin de bătrâni. Prin aceeași Hotărâre, Așezământul monahal din Sinaia, a doua ctitorie de zidire și duhovnicie a Părintelui Arsenie, a fost recunoscut ca metoc al Mănăstirii Prislop.

Al doilea moment de egală valoare și însemnătate îl constituie “Smerita închinare” a înalt Prea Sfințitului Părinte Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatului, care exprimă ca nimeni altul până acum momentul de întâlnire cu Părintele Arsenie. [ iată că și Maica Zamfira confirmă modul de lucru al Părintelui Arsenie Boca, pe care o să-l vedem mai jos, după cum l-am văzut de atâtea ori, până acum: privire intensă și sugestie instantanee. Nicăieri în Sfânta Evanghelie nu vedem că Mântuitorul ar fi făcut așa. El dorea să ne păstrăm libertatea și să nu luăm decizii pripite, silite, exterioare prin sugestie – n.n. ]

Asemuind această “smerită închinare” a înalt Prea Sfințitului Părinte Mitropolit Dr. Nicolae Corneanu cu crinul unei bune vestiri, crescut din trecerea soborului Mănăstirii Prislop vreme de 40 de ani (1959-1999) prin pustia acestui veac (după ce vreme de 10 ani restaurase Mănăstirea găsită într-o stare de părăginire cumplită), și cu bucuria că acest crin ne-a fost trimis de Dumnezeu prin cel mai ales reprezentant al generațiilor de studenți dintre anii 1943-1948, generații care l-au descoperit pe Părintele Arsenie și l-au cercetat, cum spune atât de simplu și frumos o tânără studentă de atunci1, aducem mulțumirile și adânca recunoștință a soborului Mănăstirii Prislop înalt Prea Sfinției Sale Părintelui Mitropolit Dr. Nicolae Corneanu, Prea Sfinției Sale Părintelui Episcop Dr. Timotei Seviciu și Prea Sfinției Sale Părintelui Episcop Dr. Laurențiu Streza.

Monahia Zamfira Constantinescu

1 Otilia Răduleț Aroneasa: “Am avut fericirea să-l cunosc în timpul vacanțelor de Paști din anii 1945-1946 la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Cu generozitatea cunoscută, accepta să răspundă întrebărilor grupului nostru de studenți călăuzindu-ne prin hățișul “certitudinilor” științifice spre imensa bucurie pe care ți-o poate da credința și rugăciunea. Dimensiunea spirituală a Părintelui Arsenie nu poate fi cuprinsă în cuvinte, iar eu cunosc mult prea puțin din tot ce el a reprezentat pentru neamul nostru.” Evocări, capitol din Lacrima prigoanei, Ed. Gordian, Timișoara, 1994, p. 48.

Această mărturisire este o dovadă că tineretul, ajuns în fața Părintelui Arsenie, avea preocupări mai străfunde și mai serioase decât politica. [ iată cum îi laudă ca pe un bun model pe cei care îl laudă pe Părintele Arsenie Boca. Lauda la laudă trage. Vedem însă că și ÎPS Nicolae Corneanu, atletul ecumenismului laudă pe celălalt, poate cel mai mare atlet al ecumenismului din România, Părintele Arsenie Boca, ca pe un mentor al său. Haideți să vedem și cum a fost întâlnirea între cei doi atleți ai ecumenismului… la antrenamente – n.n. ] [ … ]

SMERITĂ ÎNCHINARE PĂRINTELUI ARSENIE [ … ]

N-am avut prilejul să merg la mănăstire să-l întâlnesc dar odată a venit el la Facultate când ne-am întâlnit: el un impunător și harismatic monah, eu un tânăr timid și lipsit de experiență. Nu mai știu dacă am schimbat mai mult de câteva vorbe. Am rămas însă marcat de privirea sa pătrunzătoare și de întreaga înfățișare care impunea respect și venerație. Atunci am simțit [ știut să fie că diavolul atacă și ne conduce prin simțire, fiindcă după cădere mintea s-a

988988a.png

făcut slugă simțirii, în loc să slujească lui Dumnezeu prin căutarea împlinirii poruncii Lui. Dar chiar căderea a fost aceasta: mintea s-a luat după simțirea binelui și răului și nu a ascultat porunca. Dacă vrem să ne mântuim, noi nu trebuie cu nici un chip să ne ghidăm după simțiri, indiferent cât de înalte sau evlavioase ar fi și la ce lucruri bune ne-ar îndemna, ci numai după poruncile lui Dumnezeu, ca să nu murim în acea zi negreșit:

5. Gândului rău îi premerge patima. Iar pricina patimii este simțirea [ percepția prin simțuri ] , precum pricina relei întrebuințări a acesteia este mintea.

6. Încuie simțirea și războiește închipuirea [ prejudecata ] ; și dezrădăcinează patimile cu armele poruncilor. 998

n.n. ]

dorința de a urma aceeași cale a monahismului ca și el, dorință pe care au și pus-o în aplicare câțiva din colegi.… †ÎPS NICOLAE Mitropolitul Banatului 999

                                    [ iar avem privirea specifică, iar avem sugestia… dar folosite pentru ce? Pentru a intra în calea monahală (bun lucru, dar scopul anexat? Rău:) ca să devină un ucenic lăudător al sfinției sale și, de aici, în timp, un următor al său în ale ecumenismului. Iar dacă poate ajunge chiar și mitropolit, să-i țină partea tocmai la vârful ierarhiei. Ce eficient: câteva vorbe și doar o privire… și se schimbă viața unui om. Dar cu libertatea și deliberarea rațională după poruncile lui Hristos (pentru a participa mintea, împărăteasa minții), cum rămâne? Și nu spune aceasta din cauză că îl disprețuim pe ÎPS Nicolae Corneanu… Să nu fie în veac! Este unul din ierarhii pe care i-am îndrăgit de mult, un chip de blândețe și înțelepciune bătrânească. Numai că alunecarea Înalt Preasfinției sale de tip uniat a tulburat Sfânta Biserică Ortodoxă, nu numai din România și nu putem să nu observăm că, măcar o parte din aceasta, provine de la admirația filouniatului de la Drăgănescu. Și nu numai atât, dar și gestul de împărtășire comună cu greco-catolicii a fost explicat ca urmarea unei simțiri, lucru cultivat de Părintele Arsenie Boca și transmis prin privire și admiratorilor săi. Cu aceeași durere prin care vedem apropierea de demoni, prin vedenii a Părintelui Arsenie Boca, vedem și apropierea ÎPS Nicolae Corneanu de Părintele Arsenie Boca. Ce bine ar fi fost ca Părintele atât de îndrăgit de noi, să nu se fi contaminat de la demoni și Mitropolitul atât de îndrăgit de toți, să nu se fi contaminat de la preacuvioșia sa. Altfel ar fi fost istoria bisericească acum. Vedeți ce pagube mari a adus Sfintei Biserici Ortodoxe Române Părintele Arsenie Boca, atât prin metode cât și prin faptul ca a îndrumat greșit atâtea și atâtea generații de mireni și teologi?… – n.n. ]

***

Domnul va rasplati pentru aceasta lucrare pe Victor Ardeleanu  – https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/grozaviile-neasemanate-de-la-draganescu-si-viata-parintelui-arsenie-boca-in-lumina-sfintilor-parinti

981.png

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s