pag. 744 – Simon Templar

745745

Sfântul (titlu original în engleză: The Saint) este un serial TV produs din octombrie 1962 până în februarie 1969 de televiziunea britanică după scenariul lui Leslie Charteris. Rolul principal al detectivului “Simon Templar” este jucat de actorul Roger Moore. Serialul a fost transmis prin anii 1970 și pe posturile de televiziune din România 722                                    

Vă dați seama ce ar fi fost dacă Roger Moore ar fi practicat hinduismul, căpătând pe lângă impactul ce îl avea în admiratoare și un duh pitonicesc? Pe lângă privirile furnicătoare, dacă ar mai fi ghicit și trecutul, păcatele oamenilor și viitorul. Ce faimă de sfânt ar fi avut! – n.n. ] ,

«apostolul»… Eu însămi l-am considerat asa, deși ne certa amarnic pentru astfel de vorbe. «Nu ma faceți apostol sau sfânt! Asemenea laude sunt trufie desarta și necuviința in fața lui Dumnezeu. Credinciosul adevarat trebuie sa fie smerit. Nu exista om fără de pacate, în afară de Mântuitorul nostru!

                                    [ ce diferență față de cum propovăduia Sfântul Apostol Pavel, îndemnând și pe ucenicul său episcop să gândească și să grăiască așa: 1Ti 1:15 Vrednic de credință și de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. – n.n. ]

Ceea ce aștept eu de la voi nu sunt laudele, ci pocăință, despărțirea de năravurile pacatoase, faptele bune și ascultarea sfaturilor duhovnicești», încremeneam cu totii, nevenindu-ne sa credem ca părintele ne «auzise» gândurile

                                    [ iată cum se smerea… ca să se mândrească mai deplin, să arate tuturor că le ghicește gândurile! – n.n. ] .

N-am cunoscut niciodată in viață pe cineva aidoma lui, cu toate ca am trecut și pe la părintele Cleopa

                                    [ e adevărat. Părintele Cleopa nu căuta faima sa, nu vădea păcatele altora, nu ghicea trecutul și viitorul ,ci cu multă delicatețe în tărie, propovăduia pocăința după Sfinții Părinți, neabătându-se nici la dreapta, nici la stânga de la Sfânta Tradiție – n.n. ] ,

și pe la părintele Argatu, și pe la maica Veronica

                                    [ ce gusturi mai avea bietul închinător, pe la cine mergea. Dar e de mirare că nu i-a plăcut, deși maica Veronica avea același fel de lucrare cu a Părintelui Arsenie Boca. Probabil fiindcă era femeie și nu o putea fascina deplin și prin ochi pe biata Lucia Chima – n.n. ]

…” Dar experiența mistica trăită de Lucia Chima in prezenta marelui duhovnic ortodox abia incepea!

“Biciul lui Dumnezeu “

“Stateam cuminte și așteptam să-mi vina rândul. Părintele tuna și fulgera la creștini, iar eu ma faceam tot mai mica, pe măsură ce ma apropiam de el. Cu epitrahilul tras peste un halat, cu o căciulă pe cap și cu pantofii incaltati in galoși, părintele Arsenie catehiza, predica, mustra și binecuvânta, dezvăluind păcatele fiecăruia, după măsură. Am fost martora unor scene care m-au infricosat… Un barbat de vreo 50 de ani se arsese pe fata cu azot și era desfigurat. Dar nu pentru asta venise la părintele, ci doar pentru a-i inmana un modest pomelnic. Duhovnicul l-a străpuns cu privirea, după care l-am auzit spunând: «De ce crezi tu, creștine, ca te-ai ars chiar pe față, ca sa fii respingător pentru toata lumea?» Bărbatul

722 <https://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul>, joi, 16 iulie 2015.

746746.png

amuțise. «Să-ți spun eu de ce… Ți-ai bătut joc de o fată in tinerețe, dar nu ai luat-o de nevasta. A ramas singura, pana la varsta asta, și este și stearpa, pe deasupra, fiindcă a avortat, ca sa evite rușinea unui copil fara tata, iar de atunci, n-a mai putut ramane insarcinata. Ai păcătuit și tu, dar ai impins-o și pe ea spre pacat! Acum, plătești cu suferința asta...». Omul isi plecase ochii in pamant și plangea înfundat, cu pomelnicul uitat într-o mână

                                    [ sărmanul om mutilat și amărât, venise cu un modest pomelnic și s-a întâlnit cu o mândrie crudă publică, în loc de o mângâiere delicată spre pocăință să-i aline deznădejdea. Vai nouă că s-a uitat de către unii delicata Ortodoxie și au alungat de la ei cu ocară harul Sfântului Duh Mângâietorul! – n.n. ] .

O femeie trecuta de 60 de ani, din Sambata de Jos, se plangea ca fiul ei s-a apucat de băut și o bate cu lanțul de cate ori se îmbată. Părintele a ascultat-o, privind țintă în ochii săi

                                    [ pe toți îi hipnotizează – n.n. ] ,

apoi l-am auzit cum ridica vocea: «Pe tine te bat de fapt cele 22 de avorturi pe care le-ai făcut! Știi ce inseamna asta? Auzi acum: asta înseamna tot atatea suflete care s-au dus pe lumea cealalta, fara a fi fost botezate, și nu vor putea intra in Imparatia Cerurilor niciodată, din cauza ta! In schimb, tu ai strâns bani și ți-ai făcut ditamai cavoul, de parca după moarte vei ramane acolo»

                                    [ unde este nuanțarea predată nouă de Domnul nostru Iisus Hristos: Mat 18:15 Și de’ți va greși ție fratele tău, mergi și’l mustră pre dânsul între tine și între el singur; deci de te va asculta, ai dobândit pre fratele tău.:16 Iar de nu te va asculta, mai ia împreună cu tine încă pre unul sau doi, că prin gura a două sau a trei mărturii să stea tot graiul.:17 Iar de nu’i va asculta pre ei, spune-l soborului; și de nu va asculta nici de sobor, să’ți fie ție ca un păgân, și vameș ; atenție – soborului, sinodului, iar nu public la tot poporul. Numai când cel ce păcătuiește o face public, fiind preot, smintind pe mulți și aducând pată asupra preoției în general, Sfântul Apostol Pavel sfătuiește a fi mustrat de față cu toți. Aceasta pentru a se vedea că nu preoția este vinovată și părtașă la relele făcute, ci numai preotul căzut și pentru a opri pe ceilalți preoți de frica rușinii de la a păcătui. Dar și aceasta se face numai după o cercetare cu martori, pentru a se vedea dacă păcatul este cunoscut public, pentru a nu se vădi păcatul tainic spre smintirea multora. Este evident că păcatul cunoscut doar prin harul proorocesc (pe care îl aveau apostolii și ucenicii apostolilor), i se descoperea penitentului doar în anumite situații, cu mult discernământ (fiindcă mărturisirea păcatului înseamnă ca tu, de bună voie să îl spui, nu să fii întrebat de el. Este spovedanie și nu interviu) și, evident, doar în cadrul delicat și de taină al sfintei spovedanii, iar nu silit a-l recunoaște ca la demascările din închisorile comuniste: 1Ti 5:19 Pâră împotriva preotului să nu primești, fără numai de la doi sau trei martori.:20 Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de față cu toți, ca și ceilalți să aibă teamă. Este vorba de obiceiul păstrat în Sfintele Canoane de a se caterisi public un preot numindu-l nevrednic este, iar nu a-i arăta cu degetul păcatele în fața norodului:

318. Caterisirea definitivă se oficiază de episcop în chipul următor: “După ce s-a citit în public sentința dată de tribunalul spiritual, arhiereul care o execută, dezbracă pe cel condamnat, de felonul și epitrahilul, cu care era îmbrăcat zicînd: Tu, care astăzi pentru ultima oară, te numești preot al Dumnezeului ceresc, de aici înainte vei fi despoiat de darul preoției, pe care l-ai avut pînă acum și pierzi darul preoțesc, cu care te-ai împodobit și bucurat pînă acum în societatea omenească…”. După aceea strigă: “Nevrednic este!” apoi îi tunde cu foarfecă barba în partea dreaptă și’ stingă, precum și părul din cap în trei locuri zicînd: “Nevrednic este!”. -(Milaș, Canoanele Voi. I, part. II, p. 377) 723                                    

n.n. ]

… O alta femeie, din Gura-Hont, venise pentru o slujba de pomenire, fiindcă îi murise băiatul in armata, cu numai două săptămâni in urmă. Părintele a dojenit-o parca mai blând: «Amintește-ți păcatele tinereții tale și sa-I mulțumești lui Dumnezeu ca ți-au mai ramas inca patru copii in viata, alaturi de tine, cu care te vei ajuta la batranete. Nimic nu se petrece la întâmplare, cum crede omul. Răul se abate asupra noastra după măsură faptelor savarsite. Ce

723 Ierom. Nicodim SACHELARIE, Pravila bisericească, Ed. Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 3 1999.

747747.png

ramane neplatit pe lumea asta, plătim pe lumea cealalta . ». Apoi s-a adresat tuturor celorlalți, care așteptau in biserica, ridicând vocea: «Rugați-vă la Dumnezeu sa va pedepsească in aceasta viata pentru faptele nespovedite de voi sau nedezlegate de duhovnicii voștri, căci in viata de apoi amarnice sunt pedepsele Celui de Sus!». Parca ne-a trecut un fior pe șira spinării și s-a auzit, asa ca un murmur, printre oamenii ce se aflau in biserica… Ne înfricoșaserăm toti. Atunci am inteles mai bine ca niciodată, de ce i se spunea părintelui «Biciul lui Dumnezeu»

                                    [ ce diferență față de Domnul nostru Iisus Hristos: Luc 12:32 Nu te teme turmă mică; că bine au voit Tatăl vostru să vă dea vouă împărăția. – n.n. ] ,

cum imi povestise mama in copilărie.

“Turma fiilor duhovnicești

Când a ajuns inaintea părintelui Arsenie, Lucia Chima a înmărmurit, cuprinsa de muțenie. Isi amintește și acum, de parca s-ar fi intamplat ieri. Tânăra, pe atunci, femeie, venise la părinte sa-i mărturisească dorința de a avea un copil, deși medicii ii spuseseră sa isi ia gândul de la asa ceva, fiindcă suferea de o boala. Abia se căsătorise și ținea foarte mult să devină mamă. înainte de-a apuca sa deschidă gura, părintele Arsenie a intrebat-o: «De ce te-ai dus la doi doctori?». “Deși fusesem martora la scenele petrecute inaintea mea cu alți creștini, parca tot nu-mi venea să cred!”, spune Lucia Chima. “Făcusem exact asa cum spunea.” Părintele a continuat blând: «Tine-te de un singur doctor, primul, ăsta e mai bun, și nu mai lua atâtea medicamente. Mergi doar la băi termale. Tu ai avut o raceală la șapte ani, dar o să treacă totul. De-abia te-ai cununat, asa că fii încrezatoare. Peste patru sau cinci ani ai să naști o fetiță blondă, de toată frumusețea, care iti va aduce multe bucurii in viata. Acum, dă-mi plicul din geanta. Numai banii astia ii primesc pe ziua de azi, pentru pomelnicul pe care mi l-ai adus de la consăteanca ta, fiindcă sunt trimiși cu mare credința și nefericire». “In acea clipa am inceput sa plâng. Tremuram din tot trupul.

                                    [ este o reacție vizibilă, deci convingătoare, prezentă și azi la unii din cei ce merg la mormântul de la Prislop, prin care ei se conving că este vorba de sfințenie. Din păcate nu toate lacrimile sunt sfinte. Acolo fiind foarte puternic duhul slavei deșarte (ce se maschează în Ortodoxie și mimează pocăința), lacrimile provin din această sursă, ca să convingă pe închinători că au de a face cu un loc ce iradiază umilința. Vedem că nu au fost generate de vreun gând smerit de umilință în care omul își descoperă cu durere propria păcătoșenie, ci de dovada ghicitorească a falsei sfințenii prorocești mincinoase, pe care biata fată o căuta cu atâta aviditate și de care era impresionată la toți cei dinaintea ei. Din slava deșartă a falsului prooroc ce se poate naște altceva decât slavă deșartă a ucenicului, dusă până la lacrimi? De la Sfinții Părinți înțelegem că numai lacrimile din dragostea lui Dumnezeu, din frica lui Dumnezeu, din frica de moarte sau de muncile iadului il curata, il lumineaza, il apropie de Dumnezeu. Celelalte sunt sau firesti sau lacrimi rele și osanditoare.

DESPRE FELUL LACRIMILOR

Diavolul se amesteca in toata fapta buna. Ai vazut buruiana aceea numita hamei? Ea se prinde de orice gaseste in cale : de gard, de stalp, de poarta, de copac, de par. Numai vezi ca se ridica. Asa face și diavolul cu toata fapta buna. Se incolaceste in jurul ei pentru a o face zadarnica, sa nu mai fie buna.

Cat de mare este darul lacrimilor ! Dar și aici diavolul aduce ispita. Si in felurile lacrimilor se baga vrajmasul, ca sa faca zadarnica lacrima omului in rugaciune, sa nu fie primita la Dumnezeu.

Lacrimile cele adevarate, care izvorasc din dragostea de Dumnezeu, atata putere au – spune Sfantul Grigorie de Naz – incat,izvorul lacrimilor de dupa Botez este mai mare decat insusi Botezul. El zice : ” Stiu și al cincilea botez, care se naste din lacrimi, din pocainta cu lacrimi, și atata putere are botezul acela, incat este mai mare decat cel dintai. Pentru ca Botezul cel dintai ne sterge pacatele, dar nu ne da putere de a nu mai pacatui.

Daca am vrea noi se poate, dar vointa omului este lasata libera dupa Botez sa aleaga : sa pacatuiasca sau nu. Iar lacrimile de dupa Botez sterg și pacatele pe care le facem. Lacrimile

748 748.png

de umilinta sunt mai bune decat Botezul, pentru ca sterg toate pacatele care s-au facut de la Botez pana atunci și te lasa curat.

Sunt mai multe feluri de lacrimi. Daca ai lacrimi. sa iei aminte care sunt bune, care sunt mijlocii și care sunt de la satana.

Lacrimile cele bune sunt cele din dragoste pentru Dumnezeu. Acestea ingrasa pe om, dau bucurii mari sufletului – ori de mananca, ori de nu mananca -, daca plange, el este satul. Aceste lacrimi tin și de foame și de sete, și omul nu are suparare pe nimeni. Sufletul lui pururea se bucura, pentru ca are dragoste de Dumnezeu; acela ce are lacrimi din dragostea lui Dumnezeu.

Auzi ce spune Sfantul Apostol Pavel : Bucurați-vă, fratilor, și iarasi zic, bucurați-vă !

Al doilea fel de lacrimi bune sunt cele care vin din frica lui Dumnezeu, dar acestea usuca pe om,. Lacrimile care se nasc din frica lui Dumnezeu nu ingrasa, ci usuca pe om. Deci lacrimile cele mai bune sunt lacrimile care vin din dragostea de Dumnezeu.

Omul plange și tot slabeste pentru ca lacrimile de acest fel se nasc din frica. El se teme de muncile iadului, se teme de Dumnezeu și din aceasta cauza plange mereu, și se usuca trupul lui chiar daca ar manca sau n-ar manca, de ar dormi sau de n-ar dormi. Aceste lacrimi au putere sa usuce firea omeneasca, din cauza scarbei pentru pacat, cum se usuca lemnul la foc.

Al treilea fel de lacrimi bune sunt cele ce se nasc din frica mortii și din frica judecatii. Cugetand omul cum va fi la moarte, cum are sa se chinuiasca, cat de greu are sa se desparta de trup, cat de greu va fi in ziua judecatii, cand va sta in fata a milioane de ingeri sa primeasca raspunsul hotararii, unde sa mearga, la bine ori la rau și, Doamne fereste, sa primeasca osanda vesnica. Deci și aceste lacrimi sunt bune.

Mai sunt lacrimi mijlocii, adica firesti, care nu-s nici bune, nici rele. Vezi ca mama plange dupa copil, copilul plange dupa mama, tata plange dupa baieti; sau plange unul dupa prietenul lui, ori plange sotia dupa sot. Lacrimi firesti sunt și cele din boala, din suferinta și din tristete.

Sunt și lacrimi care se nasc din slava desarta. Acestea sunt lacrimi rele.

Unul are darul umilintei, dar plange pentru ca-i place să-l vada altul. Mai bine n-ar mai plange, ca satana i-a furat aceste lacrimi.

Este bine ca omul sa ascunda darul umilintei, dacă-l are de la Dumnezeu. Dar și diavolul pune pe om sa planga, cand il vad altii. Daca nu poti opri aceste lacrimi, nu esti vinovat.

Daca omul plange cu scop să-l vada cineva sau ii place sa stie cineva ca-i plangaret, aceste lacrimi sunt din slava desarta și sunt rele și chiar pagubitoare.

Mai sunt lacrimi venite din manie. Ai vazut om, cand nu se poate razbuna pe altul, plange de ciuda. Atata ii este de necaz, ca nu poate sa se razbune pe celalalt, și plange de amaraciune. Acestea sunt și mai rele ca cele din slava desarta. Acestea sunt lacrimi ucigase și rele,pentru ca el plange și inima-i stoarsa de satana, incat izvoraste lacrimi de ura. Acestea sunt lacrimi foarte grele, foarte pacatoase, satanicesti.

Altul plange din dezmierdare. A avut prietenie cu o femeie sau cu altcineva și, cand isi aduce aminte de dansa, plange. Acestea sunt aduse de dracul desfranarii.

Mai sunt lacrimi rele, care se nasc din pagube. A pierdut omul bani sau casa; i-a luat pamantul și plange dupa avere. Aceste lacrimi sunt tot de la vrajmasul, pentru ca omul crede ca Dumnezeu nu are sa aiba grija de el.

Deci, iata de cate feluri sunt lacrimile și nu toate sunt bune. Numai lacrimile din dragostea lui Dumnezeu, din frica lui Dumnezeu, din frica de moarte sau de muncile iadului il curata, il lumineaza, il apropie de Dumnezeu. Celelalte sunt sau firesti sau lacrimi rele și osanditoare.

Sfantul Dionisie Areopagitul spune ca raul adus de satana in aceasta consta : in pofta fara de minte, manie fara judecata și inchipuire sau nalucire pripita. Ai vazut care-i raul din satana și din toate slugile lui ? Pofta fara de minte, ca au poftit sa fie asemenea lui Dumnezeu; manie fara de judecata, caci se pornesc fara ratiune sa omoare pe oricine, sa se razbune, sa faca rau oricarei zidiri a lui Dumnezeu și nalucire pripita ca isi inchipuiesc sa fie intocmai cu Dumnezeu, uitand ca sunt facuti de Dumnezeu.

749749.png

Daca ai lua de la diavoli aceste trei patimi, ei s-ar face inapoi ingeri. dar aceste rtei rautati ii fac pe ei draci. iar, daca ai scoate din firea lor acestea, ei ar ramane curati ca ingerii, cum au fost intai 724                                    

n.n. ]

Într-adevar, aveam la mine un plic cu o hârtie de 100 de lei și un pomelnic, de la Nastuca Mușina, o fata foarte amarata de la noi din sat. Era handicapata, vorbea gangav, se cocoșase și parea imbatranita inainte de vreme, de aceea noi ii și spuneam «Tuca Babii». Traia de pe o zi pe alta, mai mult din mila celorlalți. Când a auzit ca plec in pelerinaj să-l intalnesc pe părintele Arsenie Boca, mi-a dat ultimii bani pe care ii mai avea in casa și mi-a dictat un pomelnic cu toti morții ei dragi, pe care și-i mai amintea. Eu am insistat sa-și păstreze banii, spunandu-i ca îi voi plăti eu pomelnicul, însă ea nu a vrut in ruptul capului. După ce am ajuns la părintele Arsenie și m-am așezat la rând în biserică, am observat ca el îi mustra pe cei ce încercau sa il plateasca, fie și sub forma de danii. Le spunea: «Dați la sărăci, nu mie!». Atunci m-am simtit rușinată și am ascuns plicul in geanta. Ma hotarasem sa il rog pe părintele sa primească pomelnicul fara să mai pomenesc ceva de bani. Când am auzit că-mi cere plicul, am înghetat

                                    [ să nu credeți cumva că a înghețat fiindcă s-a gândit că Părintele este iubitor de avuții, faptul că cei dinainte au fost refuzați erau o dovadă puternică pentru ea că nu este așa, ci tot din paralizie la o falsă proorocie – n.n. ]

îmi dădeam seama ca el știa, pur și simplu, totul

                                    [ vedeți cum îl priveau ucenicii, ca pe un atotștiutor. În Sfânta Biserică Ortodoxă noi credem că numai Dumnezeu este atotștiutor, și Maica Domnului prin El, restul știu ceea ce și doar când Dumnezeu le descoperă – n.n. ] !

Dar părintele a adaugat: «Ăștia sunt banii văduvei sarace din Scriptură! Suta asta de lei este mai prețioasa decât un munte de aur. Așa se dovedește credința

                                    [ vom vedea puțin mai jos ce credință laudă Părintele Arsenie Boca. Nu credința văduvei care o lăuda Hristos în Sfânta Evanghelie Mar 12:44 Că toți din prisosința lor au aruncat, iar aceasta din lipsa sa, toate câte a avut a aruncat, toată avuția sa. Am fi fost și noi încântați de un cuvânt smerit al Părintelui Arsenie Boca, asemănător cu al lui Hristos, și am fi avut nădejde de pocăința sfinției sale. Din păcate vom vedea puțin mai jos rostul acestei laude a credinței dovedite a sărmanei handicapate – n.n. ] !

Du-te și spune-i că pe lumea asta este cea mai amărâtă ființă, fiindcă o mai așteaptă și alte nenorociri [ în loc să o mângâie în starea deznădăjduită în care era o îngrozește, scăzându-i credința în Dumnezeu și punând-o într-o tensiune lăuntrică ce atrage ispita. Practic îi transmite o sugestie puternică de la distanță prin cuvântul însămânțat pe o credință superstițioasă, care, după cum vom vedea, îl idolatriza pe Părintele Arsenie Boca – n.n. ] , dar pe lumea cealalta îi promit ca va fi desfatata de fericire. [ iată că se pune pe sine ca un drept și infailibil judecător, când Însuși Dreptul Judecător, Cel ce toate le știe, mai înainte de a se gândi, abordează cu smerenie această problemă: Mat 20:23 Și au grăit lor: paharul meu cu adevărat veți bea, și cu botezul cu care eu mă botez, vă veți boteza; dar a ședea de-a dreapta mea și de-a stânga mea, nu este al meu a da, ci celor ce s’au gătit de la Tatăl meu. Așadar Mântuitorul spune că nu este al Lui a da, iar Părintele Arsenie Boca promite că va fi desfătată de fericire. Dar nu numai atât. Fericirea cea uimitoare și desfătată a handicapatei nu este că va fi cu Hristos ci că… – n.n. ] . Acolo se va intalni cu mine, după cum tânjește astazi! [ iată ce credință laudă Părintele Arsenie Boca, cea care tânjește nu după Hristos ci după sfinția sa. Așadar pomelnicul cu banii nu l-a primit din iubire de avuții ci din… iubire de laudă de sine – n.n. ] »”.

Lucia Chima s-a intors la Sinea Noua copleșita de aceasta prima intalnire cu părintele Arsenie Boca. “Parca eram fermecata. Timpul trecea, dar eu nu ma puteam desface de amintirea lui.”

724 <http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/7lacrimile.htm>, joi, 16 iulie 2015.

750 750.png

[ ce autentic descriu stările lui ucenicii și mai ales ucenițele: fermecate, nedesprinse de amintirea lui. Dar cugetarea la moarte și la dulcele Iisus unde este? Acestea sunt roadele lucrării Părintelui Arsenie Boca, vizibile la toți și mai ales la toate. Unde este pocăința ca să dobândească Împărăția Cerurilor? Mat 4:17 De atunci au început Iisus a propovădui și a zice: pocăiți-vă, că s’a apropiat împărăția cerurilor. – n.n. ]

Peste trei ani, avea sa faca un nou pelerinaj, reintalnindu-se cu marele duhovnic. Semnele prorocirilor sale se implinisera. “Tuca Babii” fusese omorata de un hot, intr-o noapte, iar Lucia Chima născuse o fetita blonda, frumoasa ca un inger.

                                    [ În această dovadă adusă de ucenici în favoarea credibilității proorociilor Părintelui Arsenie Boca remarcăm tocmai o demonstrație că sunt demonice și nu se împlinesc, neavând caracterul deplin al celor dumnezeiești. Din proorocirile sfinției sale au fost duse la capăt, dar nu deplin, doar cele pe care le pot influența dracii:

1. Diavolii știu numele tuturor celor ce merg la ghicitori și vrăjitori, știu trecutul tuturor, deci le pot spune și Părintelui Arsenie Boca, pentru a-l încredința că lucrează cu Sfântul Duh și a forța mintea celor ce-l urmează să creadă că este Sfânt.

2. Ei pot trimite hoți să omoare ca să se împlinească proorociile lor, la cei care îngăduie Dumnezeu din cauza credinței lor greșite (care fac dintr-un om idol). Cu toate acestea observăm că biata femeie ce relatează aceste fapte este atât de pătrunsă de ideea că este uceniță de prooroc, încât în favoarea ei răstălmăcește faptele, pentru a se potrivi. Fiindcă deși Părintele a spus „nenorociri” s-a petrecut numai una. Nenorocirile pot fi orice – ocări, sărăcie, boală, incendii, cutremur, inundații – de nenorociri nimeni nu este scutit pe pământ, așadar cu acest nume generic se poate prooroci la oricine, ba chiar i se și pot induce psihologic, scăzându-i nădejdea în Dumnezeu: Pil 10:24 De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepți (Dumnezeu) o împlinește                                    . Dacă Părintele ar fi avut măcar o înainte-vedere nu ar fi spus nenorociri, la modul general, ci ar fi zis va muri ucisă, sau măcar că o așteaptă o nenorocire, insistând să se pregătească pentru plecarea la Dumnezeu, fiindcă proorocirile dumnezeiești nu au caracter spectaculos, nu sunt demonstrative, ci preîntâmpină o situație ca să învețe pe om ceva duhovnicesc și/sau să îl îndemne la pocăință. Că dracii, pentru a ispiti un om, pot omorî pe alții, ne învață chiar Sfânta Scriptură, cu atât mai mult caută să omoare oameni pentru a amăgi o țară întreagă: Iov 1:6 Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfățișat înaintea Domnului și Satan a venit și el printre ei. 7 Atunci Domnul a zis către Satan: „De unde vii?” Iar Satan a răspuns Domnului și a zis: „Am dat târcoale pe pământ și m-am plimbat în sus și în jos”. 8 Și Domnul a zis către Satan: „Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană și drept și temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău?” 9 Dar Satan a răspuns Domnului și a zis: „Ore degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 N-ai făcut Tu gard în jurul lui și în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui, în toate părțile și ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui au umplut pământul? 11 Dar ia întinde mâna Ta și atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în față!” 12 Atunci Domnul a zis către Satan: „Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta”. Și Satan a pierit din fața lui Dumnezeu. 13 Și într-o zi, când feciorii și fetele lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, 14 A sosit un vestitor la Iov și i-a spus: „Boii erau la arătură și pășteau pe lângă ei; 15 Atunci Sabeenii au năvălit asupra lor, au pus mâna pe vite, și pe robi i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste!” 16 Nu a sfârșit vorba bine și altul a sosit și a spus: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a ars oile tale și pe robii tăi și i-a mistuit. Și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste!” 17 Nu a sfârșit vorba bine și altul a sosit și a spus: „Caldeii, împărțiți în trei cete, au dat năvală peste cămilele tale și le-au ridicat și pe robi i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste!” 18 Nu sfârșise vorba bine și altul a sosit și a spus: „Feciorii tăi și fetele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai

751751.png

mare, 19 Și iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu și a izbit în cele patru colțuri ale casei și casa s-a prăbușit peste tineri și ei au murit. Și am scăpat numai eu singur și am venit să-ți dau de veste”. 20 Atunci Iov s-a sculat și-a sfâșiat veșmântul, s-a ras pe cap și, căzând la pământ, s-a închinat, 21 Și a rostit: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!”                                   

3. Diavolii cunosc genetică și o propovăduiesc și prin cărți ca să răsucească mintea omului de la nădejdea în Dumnezeu la îngâmfarea cunoașterii științifice, amestecând cunoașterea trupească și în căutarea mântuirii sufletului, arătându-o ca pe o cunoaștere antropologică strict necesară pentru veșnicie. Ei doresc ca omul să fie derutat și să caute pe alte piste ce să facă pentru a se mântui și măcar așa să devină dependent de ideile lumești, nescăpând de cursa confuziei panteismului, esența păgânismului, în care materia este privită ca un alt dumnezeu. Ei pot modifica și analizele genetice (ca să convingă pe om să avorteze, cum este în cazul amniocentezei), având acces și asupra electronicii când necredința celui ce se supune acestei cunoașteri le face cale liberă la a-l ispiti, îndreptățindu-i să pună stăpânire pe mintea lui și să-i conducă viața (fiindcă omul superstițios se lasă condus). Și oamenii cu mici cunoștințe genetice care studiază cariotipurile 725 pot ști cum vor fi urmașii, cu atât mai mult dracii (acești doctori otrăvitori de mare performanță și iscusiți în vicleșug, care stau la granița psihofizică a omului pentru a-l studia, pentru a-i afla slăbiciunile și gândurile, și pentru a pune stăpânire pe el) pot cunoaște din părinți că un copil va fi blond și pot dirija semințele ca să iasă o fetiță, dacă Dumnezeu îngăduie aceasta (deoarece credința superstițioasă a părinților le face calea liberă – le dă dreptul asupra lor să-i ispitească pentru că diavolul pentru a lucra rațional în inimă, în trup și în întreaga fire, atunci când mintea făcută stăpână a acestora, pentru a semăna cu Dumnezeu, se învoiește cu el primind o minciună sau o mentalitate mincinoasă însămânțată de el drept adevăr – necrezând lămurit în Ortodoxie). Și oamenii pot face aceasta prin însămânțarea in-vitro și prin bio-inginerie, cu cât mai mult dracii, duhuri nevăzute și străbătătoare prin materie care păstrează în ei rămășițele puterilor îngerești. Spunând aceasta: Deut 13:1 Pedeapsa proorocilor mincinoși. „De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise și va face înaintea ta semn și minune, 2 Și se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ți-a grăit el, și-ți va zice atunci: Să mergem după alți dumnezei, pe care tu nu-i știi și să le slujim acelora, 3 Să nu asculți cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui văzător de vise, că prin aceasta vă ispitește Domnul Dumnezeul vostru, ca să afle de iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră și din tot sufletul vostru. 4 Domnului Dumnezeului vostru să-I urmați și de El să vă temeți; să păziți poruncile Lui și glasul Lui să-l ascultați; Lui să-I slujiți și de El să vă lipiți. Dumnezeu – Cuvântul ne învață că proorocii mincinoși pot face orice semn sau minune, discernământul nostru constând nu în aflarea mărimii semnului sau a minunii, ci în cercetarea învățăturilor ce le însoțesc. Dacă sunt Ortodoxe, sunt de la Dumnezeu, atunci noi putem crede că cel care le face este proorocul Lui. Dacă ne îndeamnă să mergem după alți dumnezei, adică să avem credințe greșite în Dumnezeu, sau să ne abatem de la poruncile Lui, deci de la Sfintele Canoane, cum face Părintele Arsenie Boca, să ne dăm seama că ele sunt proorocii/semne/minuni mincinoase. De aceea, vă rugăm, studiați învățăturile lui în paralel cu ale Sfinților Părinți, pentru ca văzând îngrozitoarele diferențe să vă distanțați de duhul lucrării de la Prislop și să-l ajutați pe

725 CARIOTIP (‹ fr. {i}; {s} gr. karyon „nucleu“ + typos „caracter“) s. n. (GENET.) Reprezentare grafică sau microfotografică a cromozomilor unei celule, aranjamentul acestora fiind comun pentru toate celulele unui organism sau unei specii date. C. uman se realizează utilizând clasificarea numerală, în care cromozomii sînt dispuși în ordine de mărime crescândă (de la 1 la 22), recunoașterea lor făcându-se după poziția centromerului și lungimea brațelor; sînt repartizați în 7 grupe, numite după numărul de ordine al primului și ultimului cromozom, cu excepția celor de sex (X, Y), care, pentru a se evita orice confuzie, nu sînt numerotați, păstrîndu-și numele specific. V. idiom, genom, cod genetic.

Sursa: DE

752752.png

Părintele Arsenie Boca, rugându-vă pentru iertarea marii lui amăgiri și încetarea amăgirii atâtor oameni necăjiți. Dar totuși, deși Dumnezeu putea să îngăduie să se împlinească până la capăt proorocia (pentru a ne cerceta dacă iubim cu adevărat Ortodoxia și pe Hristos, mai mult decât orice și pe oricine, indiferent de semne și proorocii), nu a făcut așa, pentru că Îi este milă de neputințele voinței noastre, de întunericul rațiunii noastre și de nelămurirea credinței noastre. El a lăsat să fie evidentă și rațiunii naturale, chiar așa cum este împuținată și întunecată de cădere, duhul mincinos care a insuflat-o, într-un loc foarte important: fetița s-a născut în 3 ani, iar nu în 4 sau 5 ani, cum a zis Părintele Arsenie Boca: Peste patru sau cinci ani ai să naști o fetiță blondă, de toată frumusețea, care iti va aduce multe bucurii in viata [ … ] Peste trei ani, avea sa faca un nou pelerinaj, reintalnindu-se cu marele duhovnic. Semnele prorocirilor sale se implinisera. [ … ] Lucia Chima născuse o fetita blonda, frumoasa ca un inger. Dacă tatăl blond și mama blondă, orice om poate gândi că și fetița va fi blondă, fără a fi Gregor Mendel. Dacă tatăl e brunet și mama brunetă, și atunci există chiar și o vorbă în popor că seamănă fata blondă cu bunicii, nu este neapărat necesar să cunoști că este nevoie să se întâlnească cele două gene recesive de la părinți, mascate de dominanta brunetă. Dracii au știut cum e tatăl, din punct de vedere genetic, și i-au spus Părintelui (ca să pară prooroc). Mai mult, au avut îngăduința să facă selecția seminței tatălui și mamei ca să iasă blondă, primind acest drept prin închinarea pătimașă a mamei (fără discernământ, mai mult ca față de Hristos) față de Părintele Arsenie Boca. Și ce copil nu e frumos ca un înger, cel puțin în ochii mamei lui? Iată cum proorocirile Părintelui Arsenie Boca sunt trase de păr și fabricate în mințile entuziaștilor săi admiratori.

Despre aceasta ne învață chiar Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul:

În ashram, prietena mea avea hemoragii atât de puternice încât nu se putea ridica din pat, iar ei susțineau că prin puterea gurului i se oferise această binecuvântare, pentru a se curăța de karma ei! Este demn de remarcat faptul că, în primă instanță, am fost la un pas de a accepta o asemenea explicație. Aveam, din fericire, să ne edificăm destul de curând asupra perfidiei acestor oameni…

Bătrânul spunea: „Diavolul nu se poate ascunde pentru mult timp; tot va ieși vreo corniță din sac… Dar el ce face? Dacă îl întrebi ce se vede ieșind din sac, o să-ți spună că nu e o corniță, ci o vânătă”. Folosea acest exemplu anecdotic pentru a atrage atenția asupra înșelătoriilor la care obișnuiesc să recurgă tatăl minciunii, insuflatorul rătăcirii, și nefericiții săi slujitori 726                                    

Tot așa, în loc ca Părintele Arsenie Boca să o ocrotească cu rugăciunile sfinției sale de nenorociri pe biata handicapată care atât de mult îl iubea, cum ar fi făcut un om al lui Dumnezeu, dându-i înțelesul suferinței izvorât din crucea lui Hristos, o îngrozește de viitorul pe care îl va avea pe pământ și îi făgăduiește, în schimb, nu mângâierea statornică și atotputernică a lui Hristos, ci propria neputincioasă mângâiere, pentru a deveni și mai dependentă cu mintea de el… și ucenicii răstălmăcesc aceasta că ar fi vreo proorocie. Din fericire, din sac, a ieșit o evidență a minciunii că nu în 4 sau 5 ani s-a născut fetița, ci în 3. Precis însă că ucenicii, pentru a ne scoate ochii discernământului, vor putea spune că rugăciunile sfinției sale au fost mai puternice biruind timpul de un an și fiind smerit a vrut să se ascundă că e prooroc, zicând cu dinadinsul că se va naște în 4-5 ani. Dar dacă ar fi vrut să se ascundă n-ar fi spus-o de fel. Iar dacă a spus-o de la Duhul Adevărului, de ce a mințit ca lumea să acuze de minciună pe Dumnezeu. Dar noi să lăsăm vicleșugurile răstălmăcirii diavolești și a perversiunilor minții bolnave de idolatrie cu mască de evlavie la un ieromonah. Nu este vorba de o vânătă, ci de o corniță.

Nu înseamnă că diavolii n-ar fi putut opri pe mai departe semințele de la împreunare încă un an, nefiind nimic greu în aceasta, deoarece și omul o poate face prin anticoncepționale, dar

726 Dyonysios FARASIOTIS, Marii inițiați…, p. 173.

753753.png

nu le-a îngăduit Dumnezeu, ca să luăm noi aminte că este vorba de un duh mincinos în proorociile mincinoase ale Părintelui Arsenie Boca și nu de Duhul Sfânt al Adevărului. Acesta este și scopul pentru care Dumnezeu a îngăduit să fie chiar o fetiță blondă, ca ucenița crezând că îl laudă public pe Părintele Arsenie Boca, de fapt să îi descopere public minciunile. Dacă nu s-ar fi întâmplat acestea așa, biata femeie atât de îndrăgostită de legendarul Arsenie (căci poate și ea să se laude ca mulți alții, la toți, ca să fie admirată, invidiată și apreciată de vecini și cititori, că l-a cunoscut și face parte din turma atât de mediatizată a fiilor săi duhovnicești), ar fi trecut cu vederea evenimentul, fiindcă nu se potrivea cu ideea obsedantă a ei, și ne-ar fi scăpat și nouă, fiind în primejdia de a crede că Părintele Arsenie Boca ar putea fi un prooroc al lui Hristos. Dar să vedeți mai departe comportamentul său obedient, care o face foarte asemănătoare cu ucenițele lui Babaji.

n.n. ] “Am plâns in fata părintelui când l-am revăzut, căci el imi cunoscuse indoiala! Abia la a doua intalnire am simtit ca ma primise cu adevarat in turma fiilor sai duhovnicești. Chiar și astazi circula vorba printre oameni ca părintele ținea minte absolut toate numele creștinilor carora le-a dat binecuvântarea. La Judecata de Apoi ii va lua sub aripa sa ocrotitoare pe toti aceia care au crezut cu adevarat in puterea lui

                                    [ Ce credință strâmbă să ai impresia că vreun om are vreo putere a lui! Să nu știe biata Lucia Chima că tot darul de sus este de la Părintele luminilor?

16. Definiția virtuții este unirea prin cunoștință a neputinței omenești cu puterea dumnezeiască. Deci cel ce se închide pe sine în neputința firii, încă nu a ajuns la hotarul virtuții. Din această pricină el păcătuiește, ca unul ce n-a primit încă puterea ce întărește neputința. Iar cel ce prezintă cu îndrăzneală în loc de puterea dumnezeiască neputința proprie ca putere, a sărit pe hotarul virtuții. El păcătuiește prin aceea că nu recunoaște ceea ce s-a făcut mai pe urmă prin el în chip suprafiresc. El socotește păcatul drept virtute. E mai de iertat deci cel ce s-a închis în neputința sa naturală, pătimind mai bine căderea de la virtute din trândăvie, decât cel ce prezintă în loc de puterea dumnezeiască neputința proprie ca putere în stare să împlinească datoriile. Căci mai degrabă își pricinuiește căderea prin îndrăzneala sa. 727

Să ne ferească Dumnezeu să fim la Judecata de Apoi între cei ce au crezut în puterea Părintelui Arsenie Boca. Am fi atunci mânați în faptele noastre de aripile întunecate și căldicele ale ghicitoriei și slavei deșarte. Să ne dea Bunul Dumnezeu duh de pocăință în adevăr și încredere nestrămutată și nemărginită doar în Domnul nostru Iisus Hristos 1Co 1:24 Iar celor chemați, Iudeilor și Elinilor, pre Hristos puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu. 1Co 2:5 Ca credința voastră să nu fie întru înțelepciunea oamenilor, ci întru puterea lui Dumnezeu. pentru a fi sub acoperământul mântuitor al Maicii Domnului – n.n. ] …728

                                    Să vedem, însă, că biata Lucia Chima, nu este singurul caz de hipnoză pentru credința necondiționată în Părintele Arsenie Boca. Toți ucenicii descriu același tip de fermecări și proorocii. Din ele vom mai spicui doar câteva, ca să le cuprindeți pe toate.

Abia prin anul 1986, asa, deodata, am prins a ma gândi la Dumnezeu. Nu voiam insa facultatea și preoția de mir, voiam calugaria, singurătatea, lepadarea de lume. Aveam ispite și indoieli mari. Intr-o vara, am urcat in Munții Neamțului, la Părintele Cleopa.

Când l-am văzut acolo, sezand in tinda casei, cu brațele desfăcute, batranul acela slăbit mi s-a părut un uriaș. M-am așezat la picioarele lui și i-am spus: «Părinte, suntem acasa numai doi frați, sora mea e plecata la mănăstire și m-aș duce și eu. Nu știu ce sa fac, ma gândesc la părinți, ca imbatranesc, raman singuri…». Si deodata, Părintele Cleopa și-a ridicat bata sa de la pamant și a izbit cu ea in masa, tunând din glas: «Cine iubește pe tata sau pe mama mai mult decât pe Mine, nu-i vrednic de Mine!». Cuvintele lui Hristos, răcnite prin pieptul duhovnicului moldovean, mi-au dat de inteles ca asta este calea. Acesta a fost felul lui de a-mi răspunde tuturor frământărilor, de a-mi spune ca, mai devreme sau mai târziu, va trebui sa fac pasul cel mare… [ Felul cu tărie de a răspunde a Părintelui Cleopa îl cunoaștem cu toții. Cu

727 Pr. Stavrofor Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Filocalia, Volumul III, Ed. cit., p. 329

728 <https://www.scribd.com/doc/47733410/Pe-urmele-unui-sfant-Parintele-Arsenie-Boca>, luni, 6 iulie 2015, pp. 15,55-58, 67-68

754754.png

toate acestea cuvântul a răcni ni se pare foarte nepotrivit. Fiind spus de un ucenic al Părintelui Arsenie Boca, îl înțelegem însă, fiindcă lucrarea de la Prislop este fără finețe duhovnicească și se imprimă așa și în ucenici. Remarcăm însă, că și bietul îndoielnic, a observat că Părintele Cleopa nu își arăta darul proorocesc (de care era plin, având deja stăreția duhovnicească și vederea înainte, după cum se observă în viața sfinției sale în care minunile și proorociile sunt asociate cu neabaterea sfinției sale de la hotarul Sfintei Tradiții), ci i-a vorbit din Sfânta Evanghelie, fiindcă adevărații Sfinți nu se propovăduiesc pe ei, ci pe Hristos. Părintele Cleopa a evitat proorocia nu numai ca să se ascundă, din smerenie, ci și ca să îl lecuiască pe îndoielnic de astfel de căutări deșarte. Din păcate, după ce a băut apa cea vie de la Sihăstria Neamțului, îndoiala îl duce la o decizie pierzătoare de suflet: a bea apa cea stătută și veche de la Drăgănescu. – n.n. ] .

Tot in acea zi, plecând de la Manastirea Sihăstria, m-am hotarat sa fac un ocol pe la Draganescu, ca să-l cunosc, in sfarsit, pe Părintele Arsenie Boca. Iar intalnirea aceasta avea cu adevarat să-mi schimbe viata [ săracul… ce bine ar fi fost să rămâie cum a plecat. Ucenic al Părintelui Cleopa. Sfinția sa știa cu adevărat să formeze călugări… dacă și ei ar fi vrut aceasta – n.n. ] . Stateam față în față la o masă lungă din curtea casei parohiale, sub un nuc mare, batrân, noduros, in stanga și-n dreapta noastra se așezau din când in când pe scaune oameni care-și povesteau necazurile, cereau sfat, unii veneau doar să-l vada, să-l asculte, căci pe atunci părintele apărea rar și nu avea voie sa spovedească. Avea niște ochi mari, umezi, albaștri – cel puțin asa i-am văzut eu – și se uita fix la mine. [ iată hipnoza… – n.n. ] Omul din dreapta ii spunea: «Părinte, am un baiat care s-o căsătorit și m-o lasat singur și ma batjocorește…», mie, in mintea mea, imi venea sa-i răspund: «Asa-ti trebuie, dac-ai făcut numai un copil» [ iată sugestia. Nu erau gândurile sale, căci „îi venea să răspundă” de la cel care îl privea, prin duhurile cu care lucra – n.n. ] . Părintele zicea imediat, fara sa se intoarca spre omul acela, privindu-ma tot pe mine: [ victima cea mare, ca să aibă ucenici și printre ieromonahi, cu posibilitatea de a deveni ierarhi, ca să se agite pentru canonizarea sfinției sale – n.n. ] . «Asa-ti trebuie dac-ai făcut numai un copil». Apoi vorbea altul și altul și altul… și va jur pe Dumnezeul meu [ iată starea căzută duhovnicește a povestitorului: Mat 5:34 Eu însă vă spun vouă: Să nu vă jurați nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, 35 Nici pe pământ, fiindcă este așternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, 36 Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poți să faci un fir de păr alb sau negru, 37 Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. Această stare antievanghelică este indusă în ucenicii Părintelui Arsenie Boca de proorociile sfinției sale. Cum să juri pe Dumnezeu când nici pe tronul Lui nu poți jura? – n.n. ] , toate sfaturile și gândurile care îmi treceau prin minte erau rostite de Părintele Arsenie Boca, cuvânt cu cuvânt, fără a mă scăpa din privire [ ca să nu-i scape prada – n.n. ] M-am cutremurat! Cred ca am inceput sa tremur la propriu, uite asa mi s-o ridicat parul pe mana [ iată duhul penticostalilor numiți și tremurici. Dar și noi ne cutremurăm cu mintea că a putut să cadă așa de ușor în cursa vicleanului. Sărmanul om… de la o viață lumească stăpânită de duhurile poftelor a căzut într-o viață înșelată, mult mai primejdioasă, fiindcă pare sfințenie ce nu are nevoie de pocăință, stăpânită de duhurile îngâmfării. Sfântul Macarie Egipteanul [ … ] zicea că sunt două cete de demoni; una se luptă cu oamenii prin patimi înspăimântătoare și alta, a îngâmfării, împinge pe oameni la rătăcire. Satan rânduiește ceata din urmă la fermecători și la eretici 729                                     – n.n. ] și mi-am zis: «Vai de mine, sa vezi ca părintele asta imi citește gândurile…». Pur și simplu le spunea oamenilor ce gandeam eu [ Dar să zicem că acelea nu erau gânduri sugerate de draci, ci chiar gândurile ucenicului, care, după cum citim mai sus erau pline de reproș și publice, fiind așadar dublu străine de Sfântul Duh Mângâietorul. Dacă Părintele Arsenie Boca avea Sfântul Duh cum de reproducea astfel de gânduri pătimașe, ca să își murdărească gura sa și să murdărească și urechile omului necăjit? Și care duhovnic autentic dă altuia

729 <http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie19.htm>, luni, 20 iulie 2015

755755.png

sfaturi pe care le gândește un novice? – n.n. ] . ! Si, tot privindu-ma in ochi, deodata pe chipul lui a aparut asa, un zâmbet straniu, abia schitat, care ascundea cele mai adanci subînțelesuri. Un zâmbet ce voia parca să-mi spună: «Ei, vezi ca știi?!…» [ un zâmbet cu cel mai evident subînțeles: „Ei vezi că știi? Sunt Sfânt. Ce mai aștepți, preacinstește-mă și dă-mi inima ta, să fiu stăpân peste ea, și nu uita, spune la toată lumea că sunt așa, că mă cheamă Sfântul Ardealului… ca să îmi urmeze cu toții mie”– n.n. ] 730

                                    Haideți să vedem acum o altă carte, ca nu cumva autorul care a făcut sinteza de mai sus (a cărților Părintelui Arsenie Boca), să fie vinovat pentru o astfel de selecție păguboasă, generată de lipsa lui de discernământ. Oare numai în această carte se comportă Părintele Arsenie Boca așa, sau peste tot vedem același lucru, ceea ce înseamnă că de fapt este foarte bine surprinsă realitatea sfinției sale, în floarea de mac amăgitor a căderii ei?

Odată, m-am dus la Părintele cu o femeie. Ea credea că are tenie, dar medicii nu i-au spus ce are. Părintele i-a spus: „Dacă nu ți-au spus doctori îți spun eu. Tu ai cancer. Du-te și pregătește-te de plecare căci Dumnezeu ți-a scurtat viața. Trebuia să ai 7 copii și nu ai decât unul, Ea a recunoscut că are numai unul, dar a spus că și acela-i face necazuri. „Nu-ți face destul” i-a zis Părintele. „Pentru că în tribunalul pământesc, dacă omori pe cineva, trebuie să plătești cu viața, Dar tu nu poți plăti pentru Cele 7 vieți căci ai o singură viață                                   

                                    [ numai că mântuirea nu se poate plăti nici cu una nici cu 7 nici cu toate viețile creaturilor, ci se primește în dar, prin viața lui Hristos Dumnezeu – omul, cea neprețuită și jertfită pentru noi toți, care răscumpără toate păcatele lumii Psa 48:7 Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare, 8 Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă și niciodată nu se va putea face, 9 Ca să rămână cineva pe totdeauna viu și să nu vadă niciodată moartea. [ … ] Psa 48:16 Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca. Isa 45:13 Eu l-am ridicat întru dreptatea Mea și toate căile lui le voi netezi. El va zidi cetatea Mea și va libera pe robii Mei, fără răscumpărare și fără daruri”, zice Domnul Savaot. Mat 20:28 După cum și Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți. Vedeți că Dumnezeu nu vrea plată din partea noastră, căci ne iubește. Doctrina meritelor și a plății pentru răscumpărare și mântuire este izvorâtă din catolicism și cine o propovăduiește mărturisește că aparține acestei credințe crude – n.n. ]

Ai să plătești dincolo în veșnicie, la nesfârșit.

                                    [ ce hidos. Învățătura eretică apuseană a dumnezeului mânios și răzbunător, cu onoarea știrbită, care vrea pedepsirea nesfârșită a păcătosului, fără șanse de scăpare. Dar acesta este păcat împotriva Sfântului Duh, practicat tocmai de… Părintele Arsenie Boca: 2. Deznădejdea este pierderea încrederii în bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu, păcat care depărtează de mântuire. Deci, să ne ferim ca de unul din cele mai mari rele ce ne pot bântui; să nu pierdem niciodată credința că Dumnezeu iartă păcatele și ne ocrotește de necazuri. Cuvintele lui Cain:Și a zis Cain către Domnul Dumnezeu: „Pedeapsa mea este mai mare decât as putea-o purta” (Fac. 4, 13), suna întocmai ca tânguirea unui deznădăjduit și neîncrezător în milostivirea lui Dumnezeu. În deznădejde căzuse și împăratul Saul atunci când, împresurat de filisteni în război, și-a făcut singur seamă aruncându-se în sabie (I Regi 31, 3-4).

Creștinul adevărat nu deznădăjduiește. El știe că îndurarea lui Dumnezeu este nesfârșită și ajutorul dumnezeiesc este cu atât mai aproape cu cât primejdia este mai năvalnică. Înainte de păcat, teme-te de dreptate; după păcat, nădăjduiește în milostivire, zice Sfântul Grigorie Dialogul. Că Părintele ceresc primește cu multă bucurie pe păcătosul ce se pocăiește, ne-a arătat Însuși Mântuitorul Hristos în pilda fiului risipitor (Luca 15, 11) și în cea a drahmei pierdute (Luca 15, 8)                                   

Deznădejdea împinge pe om de multe ori să-și ia singur viața; deci, la moartea veșnică. Iuda, vânzătorul Mântuitorului, s-a spânzurat din deznădejde. Deznădejdea e păcat împotriva Duhului Sfânt și fără iertare, pentru că nu mai ai timp de pocăință și de fapte bune. «Cine deznădăjduiește de mila lui Dumnezeu, Îl necinstește, la fel cu cel ce se îndoiește de existența

730 <https://www.scribd.com/doc/47733410/Pe-urmele-unui-sfant-Parintele-Arsenie-Boca>, luni, 6 iulie 2015, pp. 15,55-58, 67-68

756756.png

Lui», zice Fericitul Augustin, iar Fericitul Ieronim spune că Iuda a jignit pe Domnul mai puțin vânzându-L, decât îndoindu-se de bunătatea Lui; el a pierdut nu atât din pricina nelegiuirii sale, cât din pricina deznădejdii sale. 731 Mar 3:29 Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veșnică. Ce bine că Domnul nostru Iisus Hristos nu este la fel ca cel înmormântat la Prislop, ci mult milostiv și îndelung răbdător: Iez 33:11 Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot așa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa și să fie viu. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriți voi, casa lui Israel? – n.n. ]

Du-te și pregătește-te de plecare!’’ A început a plânge și a spune că soțul e vinovat, că el a îndemnat-o

                                    [ iată roadele duhului insuflat de crudul judecător al altora cu sentințe ca la un tribunal pământesc, public: nu lacrimi de pocăință, ci de cumplită deznădejde cu învinovățirea altora – n.n. ] .

Nu, tu ești vinovată. Tu nu trebuia să faci avort, chiar dacă te omora. Tu nu trebuia să faci asta. ” În timp ce-i vorbea, Părintele era cu spatele la ea

                                    [ ce desconsiderație față de bieții oameni necăjiți. Și în catolicism li se dă mai multă cinste, tot greșită, dar mai multă. Acolo se încuie bietul credincios într-un dulap numit confesional 732 , nevăzând fața preotului, cum și aici Părintele Arsenie Boca le vorbea cu ceafa. Dar măcar acolo, încuiați în dulap, au asigurat secretul mărturisirii lor, nu ca la preacuvioșia sa, care le vădea public. – n.n. ]

și picta în fața altarului. În gândul meu întrebam: „Părinte, de ce nu veniți jos să stăm de vorbă?”. Mi-a știut gândul, s-a întors și mi-a răspuns: „Nu pot să vin să stăm de vorbă căci trebuie să dau lucrarea asta gata. Vă spun de aici. ” După un timp iar am avut gândul acela și iar Părintele mi-a răspuns: „Măi, ți-am spus că nu pot să vin, n-am timp                                   

                                    [ iar dialog demonic cu gândurile, sau gânduri vehiculate de draci între două minți. Gândurile nemulțumite de necinstea ce i se făcea ale domnului Morar Gheorghe nu erau smerite prin răbdare, ca să nu aibă diavolii acces la ele, ci erau cu pretenție și credule în falsa străvedere a Părintelui Arsenie Boca, ceea ce le dădea dracilor drept de acces și scurgerea informațiilor. De fapt aceste gânduri fiind pătimașe erau însoțite chiar de demonii ce se lipesc și vlăguiesc pe bietul om tocmai prin patimi și gânduri compuse – n.n. ] ’’ (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

[ … ]

O femeie foarte frumoasă din Sibiu, numită Olimpia, din familie mare, a venit la mănăstire și a zis că nu mai pleacă de acolo, că în lume a făcut prea multe păcate. Era ca Maria Magdalena. Nu-i scăpa nici un băiat frumos

                                    [ dar cum știe autoarea acestor rânduri cum era Sfânta Maria Magdalena înainte de a se pocăi, ca să o hulească așa? Dacă veți studia scrierile Părintelui Arsenie Boca, veți observa că această concepție a căpătat-o de la evangheliile apocrife pe care le propovăduia Părintele Arsenie Boca – n.n. ] .

De mai multe ori a vrut să se spovedească, dar Părintele i-a zis să mai stea că încă nu este timpul

                                    [

731 Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă, Ed. Apologeticum, 5 2006, <http://ro.scribd.com/doc/33158/Invatatura-de-credinta-crestina-ortodoxa>, vineri, 16 august 2013, p. 120.

732 CONFESIONÁL1, confesionale, s. n. Loc amenajat în bisericile catolice, unde preotul spovedește pe credincioși. [ Pr.: -și-o- ] – Din fr. confessional, it. confessionale. Sursa: DEX ’09 (2009)

757757.png

                                    [

– Exista vreo categorie de oameni care nu se pot mantui, de exemplu actorii?

– Draga, numai dracul nu se poate mantui. Acesta-i raspunsul. Deci, nu mai puneti nici o intrebare de felul acesta. Conditia este sa se pocaiasca. Daca a omorat o mie de oameni, se spovedeste, se caieste, plange, Dumnezeu il iarta. Jertfa de pe Golgota s-a facut pentru mantuirea lumii, nu numai a unora, pentru toti. Daca nu vor, nu vor ei, dar pot sa se mantuiasca. Mantuitorul nu S-a rastignit numai pentru o categorie de greseli, ci pentru tot ce este greseala pe pamant. Mai mare pacat decat a facut Iuda nu exista, ca sa-L tradezi chiar pe Dumnezeu constient. Si totusi il ierta și pe el daca nu se spanzura. Un sfat pe care-l dau duhovnicilor este sa-i iubeasca pe fiii lor asa cum sunt. Ce păcat că Părintele Arsenie Boca nu a vrut să asculte de sfaturile sfinției sale și a celorlalți duhovnici care au încercat să îl ajute de-a lungul vieții cu sfaturi de suflet mântuitoare ci s-a luat după învățăturile înșelătoare ale propriilor vedenii… 733 – n.n. ] .

Odată însă, ea n-a mai rezistat, de încărcătura păcatelor, și s-a dus la spovedanie. Șapte șerpi au ieșit din ea, zbiera Olimpia în mănăstire, iar Părintele îi spunea: „De ce ai venit? Eu ți-am spus să mai stai.” Și așa a fost curățită și mântuită.

                                    [ ce circ ieftin. Cum să iasă dracii fără spovedanie, doar prin venirea la spovedanie? Dar chiar de ar fi ieșit, de ce să se supere Părintele Arsenie și să o mustre că nu a mai stat cu ei, înăuntru? Oare îi plăcea să-și aibă ucenițele îndrăcite? – n.n. ]

Apoi a trimis-o la o mănăstire de maici, aici fiind de călugări. (Paraschiva Anghel, Dejani) 107 [ … ] Părintele Arsenie știa gândurile oamenilor, îi citea ca pe o carte. [ (Pr. Ciprian Negreați) 108 734

                                    Să vedem, însă, cum procedează Sfinții autentici, ca să folosească duhovnicește pe oameni:

Omul smerit este cel care, deși înnobilat cu multe harisme, se consideră pe sine mai prejos decât toți oamenii și nu socotește nimic ca fiind al său, ci al lui Dumnezeu: Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Părintele Luminilor (Iac. 1,17)                                   

Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har (Iac. 4, 6). Dumnezeu îngăduie ca viața omului mândru să fie pusă la un moment dat la încercare, așa încât prin înfruntarea unor necazuri sau pătimiri să- și revină, să se tămăduiască duhovnicește. Când însă mândria ajunge să depășească un anumit grad, lucrurile devin complicate și primejdioase. Pentru astfel de oameni devine valabil acel cuvânt: risipiți au fost și nu s-au căit (Ps. 34, 15 ] , Altfel spus, omul nu vrea să învețe din încercările vieții, nu vrea să-și accepte greșelile, nu vrea să pună capăt orbirii și să se smerească. îl împiedică măsura devastatoare a orgoliului, care îl face să prefere autodistrugerea în locul transfigurării prin căință. El își periclitează astfel existenta în veșnicie, exilându-se de bună voie în tărâmul întunericului ființial, în sălașul demonilor, în iad. Este consecința trufiei luciferice.

Cum poate fi ajutat un asemenea om? El are nevoie nu de un medic obișnuit, ci de unul asemenea îngerilor, înzestrat cu mult discernământ, cu infinită iubire, cu nespusă smerenie. Unui astfel de bolnav nu-i sunt eficiente obișnuitele „medicamente” duhovnicești, ci îi este necesar un chirurg experimentat, care să-i efectueze o veritabilă „operație” duhovnicească.

Părintele Paisie avea atâta smerenie, încât scufunda în ea întreaga mea mândrie, neutralizând-o. Mă lua în mâinile sale cu multă atenție și delicatețe, ca pe o frunză uscată, foarte fragilă. Mă îngrijea cu nemărginită iubire, ca pe un prunc în pragul morții. Si cu adevărat eram foarte aproape de nebunie, de moarte sufletească.

Într-o zi, în chilia sa, bătrânul părea că se pornise pe glume. Luase un cuțitaș și se făcea că vrea să-mi taie gâtul. Am stat liniștit: din mâna lui acceptam inclusiv moartea. Mi-a atins atunci gâtul cu partea neascuțită a lamei și a început să mă „taie”.

Vrei să-ți facem operație? mă întrebă.

Orice spuneți, părinte.

Ti-e frică?

Nu, părinte, nu-mi este.

733 <http://www.crestinortodox.ro/interviuri/parintele-arsenie-papacioc-sfanta-taina-spovedaniei-70494.html>, luni, 20 iulie 2015.

734 Ioan CIȘMILEANU, Mărturii din Țara Făgărașului despre părintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, Făgăraș, 2004, pp. 80-108.

758758.png

[ A devenit deodată serios. ]

Bine, nu acum, la Paști… Si mi-a dat drumul.

Așteptam liniștit, bucuros și plin de curiozitate Pastele, care a venit după câteva săptămâni. În ajunul Paștelui nu s- a întâmplat nimic. Am așteptat și în noaptea de înviere, dar… tot nimic.

Duminică seara, în prima zi de Paști, eram singur în casă. Ai mei ieșiseră, iar eu urmăream la televizor un film despre Hristos. La sfârșitul filmului am închis emoționat televizorul, m-am mutat în camera alăturată, unde aveam o cruce împodobită, am îngenuncheat și am început să mă rog.

Nespus de lin, și din ce în ce mai intens, simțeam binecuvântarea bătrânului acoperindu-mă. îl simțeam în spatele meu, în picioare, binecuvântându-mă. 0 putere, o energie purtătoare de viată se revărsa asupra mea din belșug, adăpându-mi întreg sufletul și trupul. Toată ființa mea absorbea ca un burete această energie plină de căldură, de vitalitate, de dulceață. Eram pătruns de o minunată uimire și recunoștință văzând cum Cineva infinit de bun și de puternic, atât de puternic încât biruia moartea, îmi dăruia viată, bucurie, pace. „Slavă Ție, Dumnezeule!”, repetam la nesfârșit.

în chip tainic, mi-a fost dat să mă contemplu pe mine însumi dinaintea lui Dumnezeu și să-mi văd propria stare duhovnicească. Am fost cu totul mișcat, descoperind înlăuntrul meu o profundă tendință de respingere, de refuz al lui Dumnezeu. Exista o întreagă pervertire mentală a realității, o teribilă orbire spirituală. Mintea mea se cufunda într-o beție perpetuă, alimentată de plăcerile pătimașe care mă cotropiseră extrem de adânc.

Mi-am simțit sufletul aproape mort, cvasiinexistent. Vedeam mormântul sufletului meu, zidit din blocuri de piatră și acoperit de o stâncă uriașă. Aflat înăuntrul mormântului’, eram insuportabil de nefericit, neavând Ioc să mă mise nici măcar câțiva centimetri. Nu exista chip să încerc măcar să împing gigantica piatră de pe mormânt. Aerul îmi lipsea, de asemenea, cu desăvârșire. Sufletul îmi zăcea neputincios, întemnițat, gata de moarte. Mă cuprinsese un înfricoșător sentiment de groază și de deznădejde. îmi era cu neputință să mă mântuiesc singur. Până și gândul despre mântuire se mistuise deplin. Conștiința îmi era sfâșiată de o singură întrebare: Cum am ajuns în această stare? Cum m-am putut lăsa întemnițat de Diavol în această cumplită închisoare spirituală?

Iată însă că energia Iui Hristos se revarsă dintr-o dată asupra stâncii. Piatra se topește pe dată. Puterea Diavolului, păcatul cei nimicitor, nu poate sta împotriva milei și iubirii dumnezeiești. Piatra mormântului se deschide, sufletul meu este eliberat… încep să mă mise, foarte încet, amorțit, șovăielnic, uluit… încep să mă simt, să simt… Binecuvântarea Iui Hristos mă încălzește, dăruindu-mi viată.

Ochii înăspriți, uscați, ferecați în sloiurile de gheată ale sufletului meu, nu putuseră să plângă până acum. Acum însă au fost eliberați și ei: izvorau necontenit șiroaie de lacrimi. Lacrimi de bucurie, de ușurare, de recunoștință. Cineva mă înviase, adăpându-mă cu viată din Viața Sa. Luase asupra Sa moartea și păcatul meu [ vedeți? Hristos ia păcatul asupra Sa, nu vreun monah și nici măcar vreun Sfânt cum a fost Părintele Paisie Aghioritul – n.n. ]                                     Dăruindu-mi viată, primise moarte de bună voie. Se împovărase cu moartea păcatului meu și mă eliberase, aducându-mă iarăși la viată.

Limba omenească este neputincioasă în a descrie învierea duhovnicească pe care am trăit-o. Nu folosesc metafore, ci am în vedere sensul exact și cei mai concret al cuvintelor. Sufletul meu era mort și a înviat!

Primind atunci puterea de a mă cerceta pe sine în profunzime, m-am scârbit cu adevărat de mine însumi. îmi spuneam: „Cum pot pretinde să exist, când o fac în acest chip mizerabil, întunecat, aducător de moarte? Este într- adevăr de neînțeles îndelunga răbdare a Iui Dumnezeu”. Inima mea a izbucnit atunci năvalnic într-o rugăciune revărsată ca un râu din străfundurile întregii mele ființe.

Dumnezeul meu, cum oare mă mai rabzi? Ia-mă, Dumnezeul meu, ia-mă… Nu vreau să mai exist eu, cel atât de ticălos și de murdar… Fă să dispară această răutate, această ură, această mocirlă în care zac. Nimicește-mi toată urâțenia… Dumnezeul meu, cum poți să mă mai rabzi? Mă minunez de abisul iubirii, smereniei, bunătății, delicateței, îngăduinței Tale!”

759759.png

Aveam să obosesc destul de curând din pricina plânsului dezlănțuit. Epuizat, m-am întins pe pat Bătrânul, pe care îl simțisem prezent în tot acest răstimp, tăiase într-adevăr o bucată mare din orgoliul meu. „Operația” sa, spre deosebire de cele obișnuite, n-a lăsat în urmă nici o durere, ci doar bucurie, pace, și un dor nesfârșit de a se repeta cât mai grabnic. „Bisturiul” chirurgului nu rănise, ci vindecase adânc.

Celor ce ședeau în latura și în umbra morții, lumină le-a răsărit (Matei 4,16).

Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu – viața veșnică, în Iisus Hristos,

Domnul nostru (Rom. 6, 23).

Iar unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul (Rom. 5,20). 735

                                    Ce profundă schimbare, ce lucrare lăuntrică nespectaculoasă, dar străină acestei lumi, ce delicatețe care nu siluiește și ce libertate în pocăință. Vedeți, când Sfinții adevărați fac minuni, acestea nu pun accent pe spectacolul și demonstrația care silesc libertatea, ci pe înțelegerea realității, ca să putem fi apți a lucra cu mintea noastră, împreună cu Dumnezeu la mântuirea sufletului. Ce diferit față de lucrarea Părintelui Arsenie Boca, atât de străină de duhul Ortodox, care pune accentul pe minuni oarbe ce țintesc doar să impresioneze:

Un fost cântăreț de la Mănăstirea Sâmbăta își amintește că, atunci când Părintele Arsenie era starețul mănăstirii, într-o dimineață, ieșind cu Părintele Arsenie din vechea mănăstire spre Altarul din pădure pentru a săvârși Sf. Liturghie, el uitându-se în urmă ca să vadă dacă vine Părintele, s-a cutremurat și a zis: „ Vai Părinte, sunteți tot foc! ”, Am simțit eu că mă arde ceva [ numai că harul Sfântului Duh nu arde în simțire, ci în minte. Și nu este ceva ca la focul senzual, ci prezența cea iubitoare și uimitoare a Celui Iubit. Căldura Sfântului Duh este altfel, nesenzuală și personală, inconfundabilă, dăruită în toată cunoștința, nu ca ceva vag pe care nu ști să-l definești și atunci zici „Am simțit eu că mă arde ceva”: Luc 24:32 Și a zis unul către altul: au nu era inima noastră arzând întru noi, când grăia nouă pre cale și când ne tâlcuia scripturile? Nu ceva indefinibil îi ardea, ci inima lor ardea în ei, și nu la prezența unei lucrări simțite impersonale, ci la grăirea lui Iisus Dumnezeu – Cuvântul înviat.

Sau la experierea harului Sfântului Duh de către Motovilov: Ai observat excelență, după cum ai spus, că în jurul nostru e la fel de cald ca într-o baie; dar, privește, nici pe tine și nici pe mine nu s-a topit zăpada și nici sub picioarele noastre; prin urmare, această căldură nu se află în aer, ci în noi. Este chiar căldura aceea despre care Sfântul Duh prin cuvintele rugăciunii ne face să strigăm către Domnul: «încălzește-mă cu căldura Duhului Tău Celui Sfânt!” 736                                     – n.n. ]

și atât; s-a ferit să comenteze sau să comunice și altora stările de har a milei lui Dumnezeu, care nu l-a părăsit niciodată.

                                    [ atât de mult s-a ferit, încât le-a dezvăluit public, prin cântăreț, ca să fie scrise în cărți, ba s-a mai și fălit că harul Sfântului Duh nu l-a părăsit niciodată. Căci de unde ar fi tras această concluzie ucenicii, dacă nu le-ar fi fost sugestionată? Doar nu erau și ei văzători cu duhurile. Iar această nepărăsire ar însemna că ori nu a fost harul Sfântului Duh, ori avem de a face cu cineva ca Maica Domnului, care nu a păcătuit niciodată. Dar cum poate fi altcineva ca Maica Domnului, singura fără de păcate personale în afară de Domnul nostru Iisus Hristos și îngeri? Ce diferit vorbesc despre venirea și părăsirea harului Sfinții Părinți, care au avut experiența adevăratului har și nu au trăit în amăgirea că au har, ca protagonistul de la Prislop:

Înainte de a fi atins de har, omul trăiește gândind că totul e bine și înbună rânduială în sufletul lui; dar când harul îl cercetează și locuiește în el, atunci se vede pe sine cu totul altfel, iar când harul îl părăsește din nou, numai atunci își dă seama în ce mare nenorocire se găsește. ( vedeți cui i se pare că are tot timpul harul? Cine nu l-a cunoscut și trăiește gândind că totul e bine… ) Iar cine nu simte, e bine ca acela să se pocăiască și să trăiască după voia lui Dumnezeu și atunci Domnul îi va da harul Lui, care va călăuzi sufletul său. Dar dacă vezi un om care păcătuiește și nu ți-e milă de el, harul te părăsește.

735 Dyonysios FARASIOTIS, Marii inițiați…, p. 158-160.

736 Arhimandritul Lazarus MOORE, Sfântul Serafim de Sarov O Biografie Spirituală, Ed. Agapis, București, 2002, pp. 135-168.

760760.png

Ni s-a poruncit să iubim, dar iubirii lui Hristos îi este milă de toți oamenii, și Duhul Sfânt învață sufletul să împlinească poruncile lui Dumnezeu și-i dă puterea să facă binele. ( cum poate, așadar, avea harul Sfântului Duh cineva care atât de aspru, disprețuitor și fără milă se purta cu cei ce veneau la el pentru povățuire? Cum poate avea harul Sfântului Duh „biciul lui Dumnezeu”?… )

Domnul vrea ca noi să ne iubimf unii pe alții; în aceasta stă libertatea: în iubirea de Dumnezeu și de aproapele. În aceasta e și libertatea și egalitatea. În rangurile pământești nu poate fi egalitate, dar acest lucru nu contează pentru suflet. Nu se poate ca fiecare să fie împărat sau prinț; nu se poate ca fiecare să fie patriarh sau egumen sau întâi-stătător; dar în oricare rang e cu putință să iubești pe Dumnezeu și să fii bineplăcut Lui și numai aceasta contează. Și cine iubește mai mult pe Dumnezeu pe pământ, acela va avea mai multă slavă în împărăție [ nu cine este ieromonah vestit, nu cine mustră cu duritate și vădește public păcatele, ci doar cine iubește pe Dumnezeu și aproapele… ] . Cine iubește mai mult, acela se avântă cu tărie spre Dumnezeu, acela va fi aproape de El. Fiecare va fi preamărit pe măsura iubirii lui. Și am înțeles că iubirea este felurită după tăria ei.

Cineva se teme de Dumnezeu ca să nu-L supere cu ceva – aceasta e întâia iubire. Cineva are mintea curată de gânduri – aceasta e cea de-a doua iubire, mai mare decât prima. Cineva are în chip simțit harul în sufletul său – aceasta e a treia iubire, încă mai mare. Cea de-a patra și desăvârșita iubire de Dumnezeu e atunci când cineva are harul Duhului Sfânt în suflet și în trup. Trupul unuia ca acesta se sfințește și după moarte se va preface în sfinte moaște. Așa a fost la marii sfinți mucenici, la proroci și la cuvioși. Cine a ajuns la această măsură rămâne neatins de iubirea trupească. El se poate culca liber cu o fată, fără a încerca față de ea nici un fel de dorință. Iubirea lui Dumnezeu e mai puternică decât iubirea de fată spre care este atrasă toată lumea, afară de cel ce are harul lui Dumnezeu în deplinătate; pentru că dulceața Duhului Sfânt renaște omul întreg și-l învață să iubească pe Dumnezeu în deplinătate. Pentru deplinătatea iubirii dumnezeiești, sufletul rămâne neatins de lume; chiar dacă omul trăiește pe pământ în mijlocul altora, din iubirea lui pentru Dumnezeu el uită tot ce este în lume. Nenorocirea noastră stă în aceea că, din pricina mândriei minții noastre, nu stăruim în acest har și el părăsește sufletul, și sufletul îl caută plângând și suspinând, și zice: „Sufletul meu tânjește după Domnul”. [ … ]

Tu vezi, Doamne, cât de neputincios și păcătos e sufletul omului, dar Tu, Cel milostiv, dai sufletului puterea să Te iubească, și sufletul se teme să nu piardă smerenia pe care vrăjmașii încearcă să o ia de la el, fiindcă atunci harul Tău părăsește sufletul. [ așadar, un suflet smerit este temător, nu are siguranță de sine că nu ar pierde niciodată harul… ]

Cât de norocoși și de fericiți suntem noi, creștinii ortodocși, că Domnul ne-a dat viața în Duhul Sfânt; și El veselește sufletele noastre. Dar El trebuie păstrat cu înțelegere, fiindcă și numai pentru un singur gând rău El părăsește sufletul [ dar oare gândul cel rău despre arhierei pe care îl avea Părintele Arsenie Boca, dus până la cuvânt, nu duce la pierderea dramatică a harului… dacă l-a avut vreodată?… ] și atunci iubirea lui Dumnezeu nu mai e cu noi, și nu mai avem îndrăzneală în rugăciune, nici nădejde tare că vom dobândi ceea ce cerem. [ … ]

Când sufletul e smerit și Duhul lui Dumnezeu este în el, atunci omul este fericit cu duhul în iubirea lui Dumnezeu. Când simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic, de nici o nenorocire pe pământ, ci dorește să fie pururea smerit înaintea lui Dumnezeu și să iubească pe fratele. Dar dacă sufletul cade în slava deșartă, sărbătoarea lui ia sfârșit, pentru că harul părăsește sufletul, și de acum el nu se mai poate ruga curat, ci gânduri rele vin și frământă sufletul. [ … ]

Omul bun are gânduri bune, omul rău are gânduri rele; dar fiecare trebuie să învețe să lupte cu gândurile și din rele să le facă bune. Acesta e semnul unui suflet experimentat.

Vei întreba, poate: Cum se face aceasta?

In chipul următor: Așa cum omul viu simte când îi este frig sau cald, așa și cel ce a cunoscut din experiență pe Duhul Sfânt simte când în sufletul lui este harul și când se apropie duhurile rele.

761761.png

Domnul dă sufletului înțelegere să cunoască venirea Lui, să-L iubească și să facă voia Lui. Tot așa, sufletul cunoaște și gândurile care vin de la vrăjmașul nu după înfățișarea lor din afară, ci după lucrarea lor asupra sufletului.

Aceasta se cunoaște prin experiență; dar pe cel ce n-are experiență vrăjmașii îl amăgesc ușor. Vrăjmașii au căzut din mândrie și, ca să ne atragă și pe noi, ne aduc gânduri de laudă. Și dacă sufletul primește laudele, harul îl părăsește până când sufletul se va smeri. Și așa, toată viața sa învață omul smerenia lui Hristos și, până când nu o va fi învățat, sufletul nu cunoaște odihna de la gânduri și nu se poate ruga cu mintea curată. [ … ]

Cine vrea rugăciunea curată nu trebuie nicicum să cunoască știrile din gazete, nu trebuie să citească cărți rele nici, împins de curiozitate, să caute să știe ceva despre viața altora. Toate acestea aduc în minte gânduri necurate, și atunci când omul vrea să le descurce și lămurească, ele se încurcă din ce în ce mai mult și chinuie sufletul. [ și atunci.. cum să aibă harul Sfântului Duh cineva ce nu numai că se interesa de păcatele altora, dar le și vădea public?… ]

Când sufletul învață iubirea de la Domnul, atunci îi este milă de întreaga lume, de fiecare făptură a lui Dumnezeu și se roagă ca toți oamenii să se pocăiască și să primească harul Duhului Sfânt. Dar dacă sufletul pierde harul, atunci iubirea îl părăsește, fiindcă fără har e cu neputință a iubi pe vrăjmași și atunci se ivesc gândurile rele din inimă, după cum zice Domnul [ Mt 15,19; Mc 7,21-22 ] . [ așadar, și alungarea Olimpiei de la spovedanie este un semn vădit al lipsei de har… ]

La început, când omul vine să lucreze pentru Domnul, Domnul dă sufletului harul Său și o râvnă puternică pentru bine, și totul pentru el este atunci ușor și plăcut; iar când sufletul vede în el aceasta, atunci, în lipsa lui de experiență, își spune: „Voi avea toată viața această râvnă”. Și prin aceasta se înalță mai presus de cei ce trăiesc în nepăsare și începe să-i judece; și așa pierde harul care l-a ajutat să împlinească poruncile lui Dumnezeu. Și sufletul nu înțelege cum s-a întâmplat aceasta — totul mergea atât de bine, dar acum totul e atât de chinuitor și nu mai vrea să se roage. Dar nu trebuie să se înfricoșeze: este Domnul Care povățuiește cu milostivire sufletul. De îndată ce se înalță mai presus de fratele său, chiar în acel minut sufletului îi vine un gând rău care nu-i place lui Dumnezeu, și dacă sufletul se smerește, harul nu-l părăsește, dar dacă nu se smerește, se ivește o mică ispită, ca sufletul să se smerească. Dacă iarăși nu se smerește, atunci începe lupta curviei. Dacă tot nu se smerește, atunci cade într-un păcat oarecare. Și dacă nici atunci nu se smerește, atunci vine o mare ispită și el va săvârși un păcat mare [ ce păcat că deși plin de râvnă la început, din neatenție s-a înălțat deasupra altora și prin nebăgare de seamă a pierdut tot mai accentuat harul. Ce frumos ar fi fost să se smerească și să-l dobândească măcar la sfârșit, prin pocăința pentru viața și lucrarea sfinției sale toată… ]                                     Și așa ispita se va face tot mai puternică, până ce sufletul se va smeri; atunci ispita se duce și, dacă se smerește mult, vine străpungerea inimii și pacea și tot răul piere.

Astfel, tot războiul se duce pentru smerenie. Mândria a pricinuit căderea vrăjmașilor și ei ne-au tras în adânc și pe noi. Vrăjmașii ne laudă, și dacă sufletul primește lauda, harul se retrage de la el până ce se pocăiește. Astfel, toată viața învață sufletul smerenia lui Hristos și, până ce nu va avea smerenia, va fi întotdeauna chinuit de gânduri rele. Dar sufletul smerit găsește odihna și pacea de care vorbește Domnul [ In 14, 27 ] .

Postul și înfrânarea, privegherea și liniștirea [ isihia ] și celelalte nevoințe [ ascetice ] ne ajută, dar puterea de căpetenie stă în smerenie. Maria Egipteanca și-a uscat trupul prin post într-un singur an, pentru că nu avea nimic de mâncare, dar cu gândurile a trebuit să lupte timp de șaptesprezece ani.

Smerenia nu se învață dintr-o dată. De aceea a zis Domnul: „învățați de la Mine smerenia și blândețea” [ Mt 11,29 ] . Ca să înveți ai nevoie de timp. Unii au îmbătrânit în nevoințe și totuși n-au învățat smerenia și nu pot înțelege de ce nu le merge bine, de ce n-au pace și sufletul lor e mâhnit și abătut. 737

737 Sfântul Siluan ATHONITUL, Intre iadul deznădejdii și iadul smereniei, Ed. cit., pp. 46, 63, 66, 77, 103, 125, 139, 140, 169-170.

                                    Ne întrebăm și noi: dacă așa de greu se învață smerenia – 17 ani!- cum ar fi putut Părintele Arsenie Boca să o deprindă ca diaconul , în 87 de zile la Sfântul Munte (din care doar 66 de zile nu fost în călătorie), viețuind de sine după ce a fost neascultător față de starețul sfinției sale, de la Schitul Sfântul Ipatie? – n.n. ] 738

738 Ioan CIȘMILEANU, Mărturii din Țara Făgărașului despre părintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, Făgăraș, 2004, p. 12

Domnul va rasplati pentru aceasta lucrare pe Victor Ardeleanu  – https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/grozaviile-neasemanate-de-la-draganescu-si-viata-parintelui-arsenie-boca-in-lumina-sfintilor-parinti

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s