pag. 650- CE RECOMANDĂ SFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ PENTRU AȘEZĂMÂNTUL DE LA DRĂGĂNESCU

650.pngG. CE RECOMANDĂ SFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ PENTRU AȘEZĂMÂNTUL DE LA DRĂGĂNESCU

                                    A se vedea mai sus motivele pentru care așezământul de la Drăgănescu este pictat în urma vedeniilor și conține tablouri religioase, amândouă motive pentru care Sfintele Canoane recomandă închiderea sau repictarea lui.

                                    Din motive catehetice, așezământul se poate păstra ca muzeu, pentru a se dumiri oamenii de ce nu este Părintele Arsenie Boca Sfânt și astfel să scape de amăgire. Însă trebuie angajat un ghid Ortodox bine documentat și materiale lămuritoare limpezi pentru a se face cu eficiență aceasta.

                                    Iată hotărârea Sfântului Sinod pentru bisericile în care s-au pictat tablouri religioase (adică zugrăveli ce nu respectă Asemănarea și teologia Sfintei Predanii, cum sunt, de exemplu, cele de la Drăgănescu, Prislop și toate cele pictate de Părintele Arsenie Boca):

ANEXA 1

La sfârșitul secolului al XIX-lea, ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, membri ai Sfântului Sinod, văzând degradarea și dispariția tradiției picturale românești – dispariție care ducea la transformarea unor biserici într-un soi de hibrid, arhitectura tradițională ortodoxă fiind îmbrăcată într-o haină picturală apuseană, catolică -, s-au întrunit într-un sinod, hotărând interzicerea unor astfel de picturi:

Deciziunea Sântului Sinod al Sântei noastre Biserici autocefale drept măritoare de răsărit

Privitoare la icoanele, arhitectura, pictura și ornamentațiunea bisericilor din țara, cum să se urmeze pe viitor

Sânta noastră Biserică drept măritoare de răsărit, geloasă de învățătura Dumnezeiescului său fondator, cum și de tradițiunile și așezămintele sale, a lucrat în tot chipul la întărirea sentimentului religios printre popoare și la mântuirea sufletelor lor.

Dorind a ține pironită vederea și simțul fiilor săi asupra Dumnezeirii și Sânților, ea a deschis artelor frumoase porțile sale, a transmis posterității icoana vie a tuturor persoanelor Sânte, cari sunt în adorațiune și venerațiune la popoarele creștine.

Subsemnații,

Considerând pictura bizantină și împreună cu dânsa și pe ce-l-alte arte frumoase, ca fiind singurele întru a reprezenta cu splendoare, magnificență și cuvioșie persoanele cele mari și Sânte ale religiunii creștine, și a întreține în popor adevăratul sentiment religios;

Având în vedere ca artele frumoase bizantine au fost introduse în Biserica noastră Română încă din cele dintâi timpuri ale aparițiunii lor și prin aceasta, deprinderea poporului nostru cu ele și apropierea lor de către artiștii și artizanii noștri români;

Văzând cu durere goana tacită ce se dă acestor arte spre a le scoate de prin biserici și a le înlocui cu altele noul și necunoscute poporului nostru;

Văzând marea afluență de tot felul de icoane străine, cari au inundat țara din toate părțile ;

Văzând ca prin unele biserici se fac zugrăveli și se întrebuințează arhitectură, iar prin casele românilor creștini se introduc icoane cari sunt departe de a înfățișa după cum se cade imaginea Dumnezeirii și chipurile Sânților din vechea și păzită de Dumnezeu Biserică a Românilor;

Văzând că ornamentațiunea bisericii în genere ce se introduce de câtva timp este lipsită aproape și de cerințele artistice și de cele liturgice ale ritualului nostru, și prin urmare

605 Dr. Mihaela PALADE, Iconoclasmul în actualitate: de la ”moartea lui Dumnezeu” la moartea artei, Editura Sophia, București, 2004, pp. 202-206.

651 651.png

departe de a ajuta geniul cultural al poporului român întru dezvoltarea sentimentului său religios și național ;

Și dară, temându-ne ca nu cumva prin introducere de noul arte în Biserică și prin casele creștinilor să se zdruncine dreapta credință în popor și în el însuși;

Sântul Sinod ia dispozițiunile următoare:

1. Prea Sfințiții Episcopi eparhioți să supravegheze cu dinadinsul în jurisdicțiunea lor ca pictura și ornamentațiunea care se va introduce de acum înainte, fie prin bisericile cele vechi fie prin cele noi sau reînnoite – să fie conform stilului bizantin deja în uz în Biserica noastră Română autocefală drept măritoare de răsărit. [ deci Părintele Arsenie Boca ar fi trebuit să asculte și aici de episcopul ce l-a oprit de a picta erezii – n.n. ]

2. Să pună îndatorire preoților și epitropilor tuturor bisericilor ca înainte de a se contracta zugrăvirea unei biserici să se prezinte la aprobarea prealabilă a Chiriarhiei tablourile ce au a se introduce în biserică, cu modulurile lor de zugrăveală. [ și cumnatul Maicii Zamfira, preotul care l-a pus pe Părintele Arsenie Boca să-și picteze ideile inovatoare și necanonice, ar fi trebuit să se sfătuiască cu episcopul locului, prezentând schițele, mai înainte de a fi pictate, ceea ce ar fi înlesnit refuzul lor și l-ar fi scăpat și pe sfinția sa și pe preacuvioșia sa de marele păcat al lepădării de Ortodoxie prin imagine. Pe de altă parte, însă, este o îngăduință a lui Dumnezeu, ca să putem vedea mai limpede ce gândea cel îngropat la Prislop, și așa, să putem să ne lămurim asupra credinței sfinției sale și a ne feri de întreaga-i învățătură tot atât de încâlcită și primejdioasă, pe cât este de ascunsă și îmbrăcate în veșminte de părută Ortodoxie. – n.n. ]

3. Să oblige pe preoți a nu primi în biserica spre sfințire decât numai icoane cari sunt aprobate și recomandate de Chiriarhie sau ieșite din atelierele pictorilor noștri români cunoscuți și aprobați cel puțin de doi sau trei Chiriarhi al țării.

4. Icoanele cele nesfințite după ritualul sântei noastre Biserici se vor scoate cu încetul de prin casele creștinilor prin influența morală a preoților și în locul lor să li se recomande cele autorizate de Chiriarhie.

5. Să ceară autorităților județelor ca să îndatoreze pe primari a respecta și el din partea lor dispozițiunile de mal sus și a nu îngădui vânzarea de icoane și obiecte sacre în cuprinsul administrațiunii lor, rămânând ca aceste obiecte creștine să li se procure numai prin biserica parohială.

6. Prescurile se vor fabrica numai de femei creștine, pioase sau numai de creștini.

7. Abaterea de la dispozițiunea a doua de mai sus va atrage pentru Preoți caterisirea și pentru Epitropi destituirea și darea lor în judecată, spre a despăgubi parohia de suma cheltuită cu pictura, arhitectura și ornamentațiunea ce contrazice dispozițiunile Bisericii noastre Române autocefale drept măritoare de răsărit.

8 Biserica a cărei pictură, arhitectură șl ornamentațiunea s-a făcut contra acestor dispozițiuni este și rămâne închisă (s.n.) [ cam acesta ar fi și leacul cu biserica Drăgănescu, să fie păstrată ca un muzeu, în care un ghid să explice tuturor unde s-a abătut Părintele Arsenie Boca de la Ortodoxie, până se va stinge arsenismul, după cum s-a stins și tatăl lui origenismul (deși acesta mai bântuie, chiar dacă mascat, și acum, cu multă agresivitate, mai în toate mediile teologice moderne, deși Origen este numit tatăl tuturor ereziilor, și înveșmântarea în haină creștină a păgânismului de către Sfântul și Marele Ierarh Epifanie al Salaminei, numire confirmată și de Sfântul, a toată lumea Sinod al 5-lea, prin faptul că l-a dat anatemei pe Origen cu toate învățăturile lui eretice). În acest timp să nu se slujească acolo pentru a se arăta că duhul picturii este străin de Sfântul Duh al Adevărului. Apoi, după încetarea primejdiei, s-ar putea repicta canonic și resfinți, pentru a fi dedicată în sfârșit lui Dumnezeu, iar nu persoanei celui ce s-a pictat pe sine în locul Lui – n.n. ]

9. Abaterea de la dispozițiunea a treia se va pedepsi întâi cu oprire pe trei luni, al doilea cu oprirea pe un an, și al treilea cu caterisirea

1889, Noiembrie, 22

(Semnează): I.P.S. Iosif Mitropolit Primat

P.S. Episcop Ghenadie al Râmnicului

652 652

P.S. Episcop Inocentie Buzău

P.S. Episcop Silvestru al Hușilor

P.S. Episcop Ghenadie al Argeșului

P.S. Episcop Partenie al Dunării de-jos

P.S. Arhiereu Ieremia Gălățanu

P.S. Arhiereu Valerian Romniceanu

P.S. Arhiereu Calistrat Bârlădeanu

P.S. Arhiereu Inocentie M. Ploieșteanu

P.S. Arhiereu Gherasim Piteșteanul

P.S. Arhiereu Dositei Botoșăneanul

Revista Biserica Ortodoxă Română, 1890-1891; prezentul decret a mai fost publicat și în Vestitorul Ortodoxiei din 15 ian. 1998, în cadrul paginii realizate de ASCOR, în încheierea căreia, personal, am scris și câteva rânduri referitoare la pericolul confundării tabloului cu icoana.

EXTRAS DIN

REGULAMENTUL PENTRU

ZUGRĂVIREA BISERICILOR

Carol I,

Prin grația iui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,

La toți cei de față și viitori sănătate:

Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat ad interim la Departamentul cultelor și instrucțiunii sub No. 15.942;

Având în vedere votul Sfântului Sinod din ședința sa de la 18 Maiu 1898,

Am decretat și decretăm:

REGULAMENTUL

pentru zugrăvirea bisericilor

CAP. I

Prescripțiuni generale.

Art. 1. La zugrăvirea oricărei biserici și la reînnoirea picturii învechite și șterse din Bisericile cele vechi, este admis numai stilul bizantin, întrebuințat în Biserica Ortodoxă (s.n.) și cu deosebire la Muntele Athos. [ după cum vedem Părintele Arsenie Boca a fost nemulțumit și de stilul bizantin și de Muntele Athos introducând cel de la Belle Arte și cel al madonelor atât de îndrăgite de sfinția sa, prin educația primită de la tatăl lui greco-catolic. Dar a introdus și un stil propriu, numit poate sugestiv, vedenist (de la vedeniile duhurilor necurate care i s-au arătat, după cum observăm în tablourile sale prin volatilizarea picioarelor îngerilor și fantomizarea Mântuitorului de după înviere), dar poate și mai sugestiv egoist (de la prezentarea înfățișării sfinției sale în locul Sfinților și al Mântuitorului) – n.n. ]

Art. 2. Icoanele sculptate în relief, în orice materie, fiind contra uzului ortodox din vechime, nu sunt admise în biserici (s.n.).

Art. 3. Nu sunt primite în biserici tablouri sau icoane care la vedere ar înfățișa pe Sfinți în mărimi nenaturale sau cu figuri diforme (s.n.).

Art. 4. Tablourile sau icoanele care ar înfățișa pe sfintele martire sau cuvioase în costumul și în ținute moderne lumești, în chipuri care n-ar inspira respect, nu se admit în biserici.

Costumul trebuie a fi pe cât posibil al timpului și al țării în care a viețuit sfântul.

Art. 5. Icoana aceluiași sfânt în expresiunea fizionomiei, în trăsăturile caracteristice trebuie să fie identică în toate bisericile țării. Icoana Domnului Iisus Hristos, a Maicii Domnului, icoanele Sfinților în orice mărime, în orice loc, în orice biserică, trebuie să fie desăvârșit uniforme, spre a fi cunoscute de toată lumea ortodoxă, chiar și când n-ar avea inscripțiune. [ iată cum cade ideea eretică după care a fost pictată biserica din Drăgănescu: Mântuitorul trebuie să semene cu altcineva, un alt om universal, cu autorul picturii – n.n. ]

653 653b.png

Art. 6. Nu este permis sub nici un cuvânt a zugrăvi pe evangheliști fără simbolul respectiv, cu atât mai puțin nu este permis a zugrăvi simbolul singur, fără icoana evanghelistului (s.n.). [ iată cum vedenia treptelor de la începutul înșelării din Sfântul Munte a Părintelui Arsenie Boca, este dezvăluită ca mincinoasă, fiindcă au apărut doar simboalele singure ale evangheliștilor – n.n. ]

Art. 7. Cultul ortodox având semnificație determinată și precisă și răspunzând la un scop bine știut, icoanele și tablourile de pictură în biserici trebuie să ocupe locul anumit, spre a fi în armonie cu ideea specială, avută la întocmirea cultului și la alcătuirea planului pentru clădirea bisericilor (s.n.). [ iată cum este greșită și inovația tuturor temelor moderne cu sateliți și bule introduse de Părintele Arsenie Boca, împotriva minunatei alcătuiri teologice tradiționale ale Sfintei Biserici Ortodoxe de Răsărit – n.n. ]

Art. 8. Tablourile de pictură și icoanele zugrăvite pe pereți și pe bolți trebuie să fie executate lămurit, spre a se da predicatorului putința ca, la serbarea respectivă a praznicului, să întoarcă privirea ascultătorilor la cele înfățișate și despre care vorbește în panegiricul sau discursul său. [ nu să fie false proorocii care pun în derută și pe predicator și pe privitor: „prorocea oare Părintele Arsenie Boca ecumenismul sau era ecumenist?” – n.n. ]

Cap. II

Locul destinat fiecărei icoane

(Urmează prezentarea programului iconografic al bisericii, cu indicarea locului fiecărei teme majore.)

Cap. III

Facerea zugrăvelii și primirea lucrării îndeplinite

Cap. IV

Dispozițiuni diverse

Dispozițiuni tranzitorii

Art. 27. Nici o biserică nu se va putea desființa fără încuviințarea Sfântului Sinod.

Art. 28. Icoanele tip, ce vor fi trimise de pictori, se vor judeca de o comisiune numită de Sf. Sinod. Icoanele alese și aprobate vor rămâne modele de iconografie în Biserica Română Ortodoxă. După ce Sf. Sinod se va rosti asupra acestor icoane, în caz de aprobare, ele se vor înapoia Chiriarhului respectiv, spre a le păstra la Episcopie.

Art. 29. Sub nici un motiv nu se va permite zugrăvirea de icoane depărtate de uniformitatea tipurilor admise, nici chiar a icoanelor mici, pentru trebuințele fiecărui creștin (s.n.).

Art. 30. Orice abatere de la dispozițiunile acestui regulament va atrage după sine nulitatea lucrării (s.n.).

Președinte: Iosif Mitropolit Primat Dat la Castelul Peleș, la 11 octombrie 1912.1

1 Publicat în BOR, an. XXXVI, nr. 7, oct. 1912. 606

                                    Așadar, lucrarea de la Drăgănescu atrage după sine nulitatea.

                                    Nu numai atât, dar fiindcă a fost pictată în urma vedeniilor și viselor ea ar trebui… dărâmată. E adevărat că nu a fost construită în urma vedeniilor, ci doar pictată, ceea ce înseamnă că trebuie dată jos doar zugrăveala, lucru pe care îl începuse chiar Dumnezeu, pe când trăia Părintele Arsenie Boca, numai că acesta s-a apucat să o repicteze. Văzându-i încăpățânarea în a păstra ereziile din pictură, și lipsa sfinției sale de pocăință, a îngăduit să se păstreze zugrăveala aceea urâtă din dragoste pentru noi, ca să ajungem la adevăr și să nu fim înșelați de celelalte învățături eretice ale preacuvioșiei sale, poate mai puțin evidente. Sigur că pentru iconomie, având în vedere că nu a fost construită, ci doar pictată în urma vedeniilor ar trebui doar șterse picturile.

                                    Însă poate fi făcută, în scop catehetic, o altă Biserică la cimitir, iar aceasta transformată în muzeu (domnul academician Sorin Dumitrescu tot insista și dorea să facă un muzeu al kitschurilor), pentru a arăta tuturor unde duce înșelarea și a lua aminte. Însă ar trebui un ghid cunoscător și un panou de prezentare a Sfintelor

606 Dr. Mihaela PALADE, Iconoclasmul în actualitate: de la ”moartea lui Dumnezeu” la moartea artei, Editura Sophia, București, 2004, pp. 202-206.

654 654B.png

Icoane Ortodoxe și a cuvintelor din Sfânta Tradiție încălcate, ca omul să vadă evidența urâciunii și amăgirii.

160. -“Așijderea, s-a hotărît, ca pretutindenea, altarele, (bisericile) cînd sînt ridicate prin țarini sau vii, ca și cum ar fi întru pomenirea mucenicilor, însă, în ele nu se dovedește a fi așezat vreun trup și nici moaște ale mucenicilor, de este cu putință, să se distingă de episcopii locului; iar, dacă aceasta nu se poate face din cauza tulburării poporului, totuși oamenii să fie sfătuiți să nu se mai adune acolo și pentru ca cei drept credincioși să nu se lege de aceste locuri, înșelați fiind de vreo superstiție, acolo să nu se săvîrșească nicidecum pomenirea mucenicilor, decît numai dacă ar fi vreun trup sau rămășițe (de ale mucenicilor), sau dacă s-au predanisit din vechime, în chip sigur, cum că acolo a fost locuința, moșia, sau locul patimilor vreunui mucenic. Toate altarele (bisericile) care se ridică undeva în urma visurilor și ale falselor descoperiri ale unor oameni de rînd, în tot chipul trebuiesc distruse” -Cart. 83. 607

Adaug aici că pictura în tempera a Bisericii din Drăgănescu, după rânduiala ortodoxă, este mai de preț decât Capela Sixtină din Roma 608                                   

                                    Comparația este foarte potrivită, dintr-un anumit punct de vedere. Ea arată că așezământul de la Drăgănescu este atât de apropiat atât papismului cât și nudității, precum Capela Sixtină unde se aleg papii și șocul goliciunii nerușinate a produs campania frunzelor de viță pentru a acoperii mădularele de rușine ale trupurilor incitant pictate. Nepotrivirea apare, însă, în sensul că nu este după rânduiala Ortodoxă, iar calitatea artistică a picturii este una echivalentă epocii sovietice în care a fost făcută. Părintele Arsenie Boca nu se poate compara cu Michelangelo, nici ca renume, nici ca pictură.

607 Canoanele de mai sus sunt luate din Ierom. Nicodim SACHELARIE, Pravila bisericească, Ed. Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 3 1999.

608 Pr. Petru VAMVULESCU, Părintele Arsenie Boca MĂRTURIA MEA, s.Ed., Arad, 2012. p. 17.

650

V. VIAȚA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA

A. DIN NEASCULTĂTOR, AMĂGIT DE VEDENII. MAI APOI, AMĂGITOR PRIN FALSE MINUNI

1. PREGĂTIREA DUHOVNICEASCĂ

                                    A corespuns necesității (indispensabile tuturor) de smerenie pentru vindecarea minții, ca lucrarea sfinției sale să nu fie și/sau să nu devină amăgitoare?

A) LA ÎNCEPUT PRIMEA SFAT650b.png

Scrise cu ajutorul Domnului și cu al Maicii Sale dimpreună cu blagoslovenia Părintelui meu duhovnic Starețul Antipa, cât am petrecut în Sfântul Munte: Martie, Aprilie și Mai 1939, de pe manuscrisele Starețului. – Dumnezeu să-i primească ostenelile.609

Arsenie Boca mi-a fost foarte apropiat ca student la Sibiu. Venea la mine și statea luni de zile uneori. Dupa aceea s-a facut calugar, a stat in Bucuresti pe la un frate al meu… 610

După un timp, a venit părintele Arsenie de la Sâmbăta, pentru a scrie după dictatul tatei și l-a ajutat astfel câteva săptămâni la munca de traducere.

Despre el s-au vorbit multe, bune și mai puțin bune, cu atât mai mult cu cât evoluția lui a fost neobișnuită. Se numea Boca, originar din zona Apusenilor și fusese student la pictură la București, vreme de un an. Apoi s-a hotărât pentru teologie. Cum la București se aciuase și el, ca atâția alții, la unchiul Gheorghe, căruia el i-a dat porecla „Babu”, s-a apropiat și de noi.

Dintr-o autentică dorință de trăire spirituală, fără îndoială, și cu multă sinceritate, a început să ducă o viață foarte ascetică. Pleca dimineața la pădure, având cu el o scândurică pe care îngenunchea la rugăciune și medita îndelung.

S-a călugărit la Mănăstirea Sâmbăta, luându-și numele de Arsenie. A continuat o vreme să ducă o viață aspră și a căpătat o anumită notorietate. Venea deseori la noi, fiind primit ca un membru al familiei. Discuta mult cu tata, care îi vorbea cu insistență despre dreapta socoteală și despre smerenie, așa cum se menționau ele în Filocalie și care, considera tata, erau două virtuți de bază ale unui monah.

îi repeta mereu părintelui Arsenie: „Cel mai mare pericol pentru un călugăr este să se lase smintit de laudele celorlalți.” (Trebuie să subliniez că termenul de „sminteală”, care apare deseori în scrierile spirituale, nu are semnificația unei anomalii psihice, a unei minți deranjate, ci a ducerii în ispită, a abaterii de pe drumul plin de eforturi și jertfe, care este viața unui călugăr adevărat). „Fugi cât poți atunci când cineva începe să te privească cu admirație, să te laude. Oricât ar părea de nevinovată, faima pe care oamenii o construiesc în jurul tău are consecințe fatale. Știau ei Părinții ce știau atunci când fugeau de lume și se izolau m singurătate… Smerenia e cea mai eficientă armă a monahului, în lupta cu ispitele, cu tentațiile zilnice…” spunea tata.

Din păcate, de cuvintele lui de prevenire, constituind un avertisment real, nu s-a ținut seama. Au fost desigur și alte asemenea cazuri. Mulți au eșuat în drumul de ascensiune spirituală pentru că s-au lăsat ademeniți de trufie, de perfidia slavei deșarte. Pe de o parte, se greșește construindu-se idoli și legende, din nevoia de extraordinar și senzațional, care a animat omenirea dintotdeauna. Pe de altă parte, laudele și admirația simt o capcană dulce, căreia

609 †PS Daniil STOENESCU, episcop locţiitor al Daciei Felix, Părintele Arsenie: omul îmbrăcat în haină de in şi îngerul cu cădelniţa de aur, E. Charisma, Deva, 2 2009, p. 9.

610 Parintele Dumitru Staniloae despre Parintele Arsenie Boca și Corneliu Zelea Codreanu: <http://www.apologeticum.ro/2010/11/parintele-dumitru-staniloae-despre-parintele-arsenie-boca-și-corneliu-zelea-co-dreanu/>, sâmbătă, 16 mai 2015.

651

îi cad pradă cei ce nu sunt destul de tari pentru a le rezista. Adulația mulțimii le devine necesară, se scaldă în auto admirație, în convingerea că sunt supraoameni care nu pot să greșească, în voluptatea faimei pe care cred că au dobândit-o. Odată deschisă poarta trufiei, prin ea năvălesc toate celelalte păcate. După cum spun Sfinții Părinți, monahii trebuie să lupte continuu împotriva acestor ispite fundamentale, care îi prăvălesc de pe drumul îngust și spinos al ascensiunii spre adâncurile impure.

La vremea aceea însă, părintele Arsenie se considera încă ucenicul tatei și vreme de câteva săptămâni a scris după dictat, cu scrisul lui mărunt și ordonat, ceea ce traducea tata din limba greacă. 611

                                    Ce început bun de pocăință și promițător pentru curățire, iluminare și desăvârșire…651b.png

B) MAI APOI, NU A MAI ASCULTAT DE NIMENI

[ … ] Ne-am văzut toți de treburile noastre. Tata traducea Filocalia mai departe, Scria acum singur, căci părintele Arsenie plecase între timp.

[ … ] Peste câțiva ani am mai fost odată cu tata în Munții Făgăraș, între timp, părintele Arsenie plecase la Prislop. Tata, căruia îi ceruse sfatul, se împotrivise proiectului de a face acolo o mănăstire de maici.

Mi-aduc aminte că părintele Arsenie a venit la București în acest scop. Au discutat îndelung amândoi. Tata avea o expresie foarte severă, de puține ori îl văzusem atât de categoric. Nu era de acord. îi spusese părintelui Arsenie că acest lucru ar putea da loc la o sumedenie de ambiguități și neînțelegeri.

Părinte, fă o mănăstire de călugări. Ar fi foarte bine venită acolo. Adună câțiva tineri buni, serioși, și întemeiați acolo o mănăstire, cu activitate duhovnicească, cu slujbe, predici, educație religioasă. Oamenii au nevoie de așa ceva. Legați-o și de o activitate intelectuală, pe lângă cea pastorală. Sigur se găsesc călugări care vor să se dedice studiului. Se pot face traduceri, mai există atâtea manuscrise neexplorate. Poate lua naștere acolo un centru cu adevărat important de care să-ți legi numele și o lucrare spirituală, de folos pentru toată țara.”

Părintele Arsenie n-a mai revenit niciodată la noi. Nici măcar atunci când mănăstirea de maici a fost desființată și el s-a stabilit împreună cu maica Zamfira la București, în casa părinților ei. L-am întâlnit odată pe stradă: civil, fără barbă. Nu mai avea nici rasa albă care-i dădea prestanță. Dacă n-ar fi fost acel chip cu trăsături prelungi, caracteristice, nu l-aș mai fi recunoscut. Nu mai era părintele Arsenie cum îl știam, cel care în tinerețe, îngenunchea în zăpadă, pe o scândură îngustă, rugându-se. Sau cel care, mai târziu, vorbea credincioșilor ce-l ascultau cu venerație: „Măi, ce știți voi? Și așa nu pricepeți ce vă vorbesc eu păsărește!” Devenise o persoană anonimă, un trecător pe străzile Bucureștiului și atât. 612

Părintele Arsenie Papacioc:

Și acum… s-a făcut Mănăstirea Prislop cu stareț… Arsenie. Noi l-am învinuit că: nu ții cont, nu ții legătura cu Biserica, (noi cei de la Antim 613 ), și te invităm să iei parte la sfătuire cu noi aicea… uite așa…. N-a primit, pentru că el era… nu putea să-și hrănească antimandarele lui.

Părintele Ioanichie Bălan:

611 Lidia STĂNILOAE IONESCU, Lumina faptei din lumina cuvântului: împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Ed. Humanitas, București, 2 2010, pp. 44-46, 140-l42, 146-l47, 198-201, 231-236, 291-292.

612 Lidia STĂNILOAE IONESCU, Lumina faptei din lumina cuvântului: împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Ed. cit., pp. 44-46, 140-l42, 146-l47, 198-201, 231-236, 291-292.

613 Aici Părintele Arsenie, gândind bisericește, arată că nu a fost opinia lui, ci a multora, inclusiv a celor de la Sfânta Mănăstire Antim, care învățau din minunata lucrare a Rugului Aprins, reînvierea lucrării lăuntrice a Filocaliei, pe care Părintele Arsenie Boca – de dragul Maicii Zamfira și a propriei lucrări spectaculoase – a refuzat să o practice, deși Părintele Profesor Dumitru Stăniloae și alții l-au îndemnat să o facă. Vezi și informațiile valoroase din cartea Arhimandritului Paulin Lecca și a doamnei Lidia Stăniloae                                   

652 652b.png

Da, da… scopurile… 614

Este știut că Părintele Arsenie nu a căutat să se zidească printr-un părinte duhovnicesc, întru Hristos. Care este lauda lui? Lauda lui Hristos este Tatăl, zice: „Eu de la Mine nu am grăit; ci Tatăl cela ce M-a trimes pe Mine, Acela poruncă Mi-a dat, ce voi zice și ce voi grăi” (Ioan 12, 49); și în alt loc: „Eu slava care Mi-ai dat-o Mie, am dat-o lor ca să fie una, precum Noi una suntem; Eu întru ei și Tu întru Mine, ca să fie ei desăvârșit întru una și ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimes” (Ioan 17, 22-23). Cine este Părintele său duhovnicesc? Mitropolitul Nicolae Bălan când a văzut că avea talent la caricaturi, la trimes la școală, la trimes în Sfântul Munte Athos și văzându-l că are priză la popor l-a hirotonit și avansat. Apoi tot el la dus la Mănăstirea Prislop și tot el la chemat de acolo. Atunci, din păcate, Părintele Arsenie, (cred) nu a făcut ascultare și de aici i-a venit căderea, el l-a rugat pe Mitropolit să-l lase în continuare la Prislop 615 . Atunci neascultându-l nici pe Părintele Dumitru Stăniloae, care dorea ca la Prislop împreună cu Părinții Dometie și Antonie Plămădeală să lucreze la Filocalie, o introduce pe Julieta cu care avea legătură de la Sâmbăta de Sus și îi determină pe aceștia să plece. Într-un an o face stareță pe aceasta și apoi vin problemele. Acest Părinte al său, Mitropolitul Nicolae Bălan, se spovedea la Părintele Cleopa și (cred) se plângea cu privire la el. De asemenea și Mitropolitul Nicolae Mladin, P.S. Andrei Magerul și Mitropolitul Antonie Plămădeală, care a fugit cu motiv întemeiat de la Prislop la Mănăstirea Slatina, se spovedeau la Părintele Cleopa și (cred) se plângeau cu privire la Părintele Arsenie Boca. Cele auzite de la aceștia (cred) l-au determinat pe Părintele Cleopa să-i scrie acele scrisori, cu smerenie, Părintelui Arsenie, în care îl ruga să vină la Mănăstirea Slatina să-i folosească duhovnicește. Dar Părinte Arsenie nu a venit la Slatina. Apoi, știu din gura Părintelui Cleopa că dus fiind de Sfântul Sinod să pună rânduială în mănăstirile din Ardeal, mai cu seamă la Mănăstirea Arad Gai, l-a întâlnit pe Părintele Arsenie la Episcopia Aradului și a dorit să i-a binecuvântare, să-l îmbrățișeze, dar nu a reușit. Părintele Arsenie i-a zis batjocoritor: „Ce măi moldovene vii tu să ne înveți călugărie!”

Odată Părintele Cleopa mi-a mărturisit de ce nu dădea binecuvântare la oameni să-i citească Acatistul Părintelui Arsenie Boca și băga cuvântul, ca să nu se smintească aceștia: „Nu-i citiți Acatistul căci nu e canonizat!” Înțelegerea sfinției sale cu privire la Părintele Arsenie era precum a majoritatea Părinților duhovnicești, care l-au cunoscut, aceea că: „Împrietenirea cu Julieta i-a adus căderea”.

Iată, este știut, lauda Părintelui Cleopa sunt Părinții lui, în primul rând Duhovnicul Paisie Olaru și Starețul Ioanichie Moroi. Cu Părintele Arsenie nu stau lucrurile la fel, nu a ținut la aceasta, după cum mărturisește el însușii, a căutat să se apropie de Dumnezeu prin „cunoștințele din cât mai multe domenii”, până chiar și din magie. Cine, dintre cei care au fost aproape de Părintele Arsenie Boca și au dorit să rămână întru Hristos, Mântuitorul nostru, nu au mărturisit adevărul? Iată, până și Părintele Teofil Părăian [ … ] , zice: „nu am un cult pentru el” 616 617

                                    De unde i se trage toată această tragedie?

614 Convorbirea duhovnicească de mai sus a avut loc cu ocazia vizitei la Sfânta Mănăstire Sihăstria, a Părintelui Arsenie Papacioc, din 1996. Ea s-a ținut în chilia Părintelui Varsanufie Lipan, duhovnicul Părintelui Cleopa Ilie, unde acum este locul de închinare în memoria Părintelui Paisie Olaru. La ea au participat (mai cunoscuți):

Arhimandriții:

Cleopa Ilie, Ioanichie Bălan, Arsenie Papacioc, Arsenie Popa (actualul stareț al Sihăstriei).

Monahul Iachint, ucenicul de chilie al Părintelui Cleopa.

Și… mulți alții, din obștea Sfintei Mănăstiri Sihăstria                                   

<https://www.youtube.com/watch?v=w9AAI9iwvkM>, duminică, 17 mai 2015.

615 Vezi: Părintele Arsenie Boca mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca 2002, p. 32, 218.

616 Ibidem, p. 221.

617 Din DVD-ul dat nouă, de către Părintele Iachint, la Sfânta Mănăstire Pavel, din Sfântul Munte, în Joia Mare, 2015

653

C) PUNCTUL DE RĂSCRUCE

convertindu-se (prin alegerea de sine, în loc de smerita lepădare) din fiu al ascultării în om idioritmic, autonom?

                                    Iată-l:

https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2012/04/06/o-intamplare-minunata-din-sfantul-munte-athos-povestita-de-parintele-arsenie-boca-pe-atunci-tanarul-diacon-celib–boca/653.png

                                    Este vorba de vedenia treptelor, care nu a fost singura de acest gen. Mai avem și pe cea din gară, pe lângă multe altele pe care le știm de la ucenici. Dar primele două sunt descrise chiar de sfinția sa, cu emoțiile ce le-au însoțit, de aceea nu pot fi negate de cei ce vor să-l prezinte pe Părintele Arsenie Boca ca pe un ieromonah intelectual bine dotat și echilibrat, ce nu se lasă dus de nas de păcălelile simțurilor și vedeniilor, ci le respinge cu bărbăția smereniei. De aici vedem că și imaginea de Sfânt făcător de minuni, creată de ucenicii entuziasmați, fără carte, și imaginea de Sfânt cu paza minții, creată de ucenicii teologi sau cărturari, nu sunt adevărate, ci niște produse ale imaginației lor expuse în mod comercial pentru a obține mult dorita și visata canonizare.

                                    Vă invităm, dacă doriți, să le recitiți în capitolul:

Francisc de Assisi

                                    Pentru a vedea, în lumina Sfinților Părinți, că au fost amăgitoare, mai adăugăm următoarele studii:

                                    Redăm mai jos, frumoasa distincție pe care o face Părintele Rodion, în legătură cu aparițiile demonice, pentru a vedea că vedenia de mai sus este tipică lor. Vom îngroșa și sublinia caracteristicile comune cu ispita din vedenia treptelor de mai sus.

Analiza comparativă a contactelor și acțiunilor OZN-urilor și demonilor asupra oamenilor

Făcând un bilanț al tuturor celor expuse mai sus, propunem atenției cititorului nostru un tabel coordonator, în care sunt prezentate, în partea stângă, rezultatele analizei contactelor oamenilor cu OZN- uri și OZN-auți, însumând 10 caracteristici principale, și – în partea dreaptă – rezultatele felurilor de ispite la care demonii i-au supus pe pustnici, însumând, de asemenea 10 caracteristici.

Compartimentele stâng și drept urmează să fie citite paralel, adică mai întâi p. 1 din partea stângă, după care imediat p. 1 din dreapta.

Vedenii amăgitoare OZN, similare cu cele ale Părintelui Arsenie Boca:

Caracteristicile acțiunilor OZN-auților asupra oamenilor, formele și particularitățile aparițiilor lor: Caracteristicile acțiunilor duhurilor necurate asupra oamenilor, formele și particularitățile aparițiilor lor: I. OZN-urile, în numeroase cazuri, se comportă agresiv: I. Demonii sunt dușmanii neamului omenesc, sarcinile lor sunt acelea de a-l duce pe om la pieire pe veci. Ei: a) distrug și accidentează mijloacele tehnice; a) dărâmă chiliile, strică lucrurile oamenilor;

654 654.png

b) rănesc și chiar omoară oamenii (vezi capitolul Apraxin; pieirea căpitanului Mentela, moartea lui Ancensio Bermudes). b) îi bat pe pustnici, pe unii torturându-i până la moarte (vezi viața Prea Cuviosului Serafim, mărturisirile Sfântului Simeon Noul Teolog). 618

II. Au fost fixate cazuri de răpire violentă a oamenilor (v. cazul cu polițistul din Etland, întâmplarea cu fermierul brazilian). II. Există cazuri de răpire violentă, mai cu seamă a păcătoșilor, neapărați de harul divin (viața Sfântului Nil Sorski, mărturisirile lui S. Nilus).

III. În cazurile de răpire violentă deseori este lezată demnitatea omului: OZN- auții iau în mod forțat probe de sânge, de piele etc., dezbracă oamenii și chiar ar fi intrând în „relații intime” (cum s-a întâmplat cu fermierul din Brazilia). III. Își bat joc în fel și chip de oamenii ademeniți de ei; își pot face apariția în chip de femeie, creând iluzii că s-ar fi produs un contact intim (vezi exemplul din Patericonul Sfântului Ignatie Brianceaninov). 619

IV. A fost fixată influențarea prin hipnoză, sugestia diferitelor imagini și reprezentări; deseori comunicarea se realizează prin intermediul telepatiei (vezi cazul cu polițistul, contactul cu fermierul din Republica Kabardino- Balkară). IV. Caută să sugereze pustnicului propriile lor gânduri, determinându-l să primească, chipurile, viziunile lor; în timpul comunicării adeseori glasul se aude ca și cum „dinăuntru” (telepatie) (Viața Sfântului Isaachie și a Prea Cuviosului Antonie).

618 Asta se întâmplă atunci când sunt refuzați, sau după ce pun stăpânire pe bietul suflet, nu când încearcă să fie primiți prin înșelare, să fie atractivi.

619 Era o batjocorire printr-o ironie fină, de care bieții încântați nu și-au dat seama. Ce cuviință să fie în a pomeni de cadavrele disecate și a da canon de a face bețe? Ce batjocorire grosolană să te numească afierosit de la aducerea pe lume lui Dumnezeu și Bisericii!

655 655.png

V. Deseori încearcă să intre în contact cu oamenii, invitându-i pe nava lor; dacă sunt tratați cu un refuz categoric, în numeroase cazuri se retrag fără să facă uz de violență. V. Încearcă în fel și chip să intre în contact cu oamenii și să le trezească interesul și consimțământul pentru comunicare cu scopul de a-i supune influenței lor. În cazul unui refuz ferm și rugăciunii, dispar, neputând face nimic în mod forțat (Viața Prea Cuviosului Antonie, mărturisirea Sfântului Ignatie Brianceaninov). 620

VI. În unele cazuri, după contactarea OZN-urilor, este vindecată o boală sau alta a contactorilor. VI. În povestirile din Viețile Sfinților și în lucrările Sfinților Părinți citim despre capacitatea vrăjitorilor de a vindeca prin putere demonică, aceste însănătoșiri însă nu sunt durabile și duc de regulă la pierzania sufletelor celor care apelează la ajutorul lor (Viața Sfântului Mucenic Ciprian, cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur despre cei care se vindecă de boli prin magie).

VII. În timpul contactului, mai ales la început, omul este cuprins de sentimente de frică și groază (în toate cazurile evocate mai sus). VII. În momentul apariției duhurilor necurate, omul resimte tulburare, disconfort, groază (Viața Prea Cuviosului Antonie și povestirile din viețile altor sfinți).

VIII. Aspectul exterior al OZN-auților este diferit: uriași și pitici, indivizi frumoși și urâcioși, bărbați și femei (vezi exemplele de contacte expuse mai sus). VIII. Își fac apariția sub diferite chipuri: de uriași și pitici, tineri frumoși și ființe oribile, femei și bărbați, târâtoare și fiare (vezi povestirile din Viețile Sfinților expuse mai sus). 621

620 Din păcate nici unul din cei trei oameni protagoniști ai spectacolului demonic nu a refuzat sau încercat să vadă dacă este vorba de un drac sau de un Sfânt. Dimpotrivă, toți trei s-au bucurat fiindcă le confirma preocupările superficiale de minuni fără pocăință și dorința de a primi botezul cu foc și cu proorocie.

621 Felul disprețuitor de a vorbi al duhului, siguranța trufașă de sine, și mândria ce o sădea, însoțeau caracterul năucitor al apariției falsului Sfânt.

656

IX. Apariția lor este de cele mai multe ori însoțită de iradiere și alte efecte luminoase (vezi cazul din Republica Kabardino- Balkară, întâmplarea cu fermierul brazilian). IX. Deseori apar în lumină sau după apariția luminii (Viața Sfântului Isaachie, a Prea Cuviosului Antonie etc.). 622

X. Deseori apar prin surprindere și la fel de repede se dematerializează, dispar. X. Apar prin surprindere și dispar imediat după ce omul începe a se ruga și a-și face cruce 623 (Viața Prea Cuviosului Antonie, cazul din Patericonul Sfântului Ignatie Brianceaninov).656.png

Așadar, după cum vedem, caracterul și esența faimoaselor OZN-uri și ale „extratereștrilor” – „salvatorii și marii prieteni ai omenirii”, coincide întocmai cu metoda demonică a ispitirii creștinilor din toate timpurile și a tuturor popoarelor. Omenirea antică era foarte religioasă și predispusă spre misticism, ateismul fiind un fenomen extrem de rar. De aceea demonilor le era convenabil să-și facă apariția din cer învăluiți de foc și lumină, surprinzând oamenii prin măreția venirii lor. Ei preferau să se supranumească zei 624 și să fie tratați cu onoruri și jertfe.

După cum arată Sfântul Ignatie Brianceaninov, când „…în cele din urmă desfătarea în patimi li s-a părut oamenilor că este fericirea supremă, ei au divinizat păcatul și pe patronul acestuia – diavolul. A apărut idolatria, când fiecare păcat era reprezentat printr-un chip cioplit căruia omenirea pierdută i se închina. Stăpânitorul veacului cucerea oamenii nu numai în mod nevăzut, prin sugestii, ci intra și în legătură deschisă cu ei, făcându-i pe idoli să proorocească și făcând posibilă relația fățișă cu răufăcători înveterați cum au fost Iannes și Iambres și alți magi și vrăjitori. Rătăcirea era alimentată prin false minuni și proorociri demonice” 625                                   

                                    Să vedem ce ne învață despre vedenii și primirea lor Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov și ceilalți Sfinți Părinți.

Sfinții învățători ai nevoințelor creștine îi povățuiesc pe nevoitorii evlavioși să nu se încreadă în nici o imagine și vedenie dacă apar dintr-o dată, să nu dialogheze cu ele și să nu le dea nici o importanță. Mai spun că atunci când ni se arată o asemenea vedenie, trebuie să ne păzim sufletul facându-ne semnul Crucii, să închidem ochii și cu gândui statornic că suntem

622 Ei… cine poate discerne Lumina lină de lumina minții proprii și de lumina demonică ca de arc electric? Cea dumnezeiască din roadele cele de pace, aducătoare de lacrimi de umilință, se cunoaște, iar cea demonică din agitație, emoții „sfinte” și gândul că ai primit botezul cu foc și cu proorocie, caci ti s-a vorbit tie de sus

623 Din păcate nici unul nu și-a făcut cruce sau măcar să se fi rugat cu luare aminte la inimă și paza în smerenie ca să scape de apariție. Cântau tropare, fiind încântați de frumusețea glasului, având mintea împrăștiată prin simțuri și îndulcindu-se de propriile calități vocale, adică bălteau într-un cuget plin de slavă deșartă și mândrie, propice atragerii duhurilor necurate                                   

624 La creștini doresc să fie numiți Sfinți                                   

625 Părintele RODION, Oameni Și Demoni, Ed. Cartea Ortodoxă și Ed. Egumenița, s.l., s.a., <ftp://ftp.logos.md/Biblio-teca/_Colectie_RO/Parintele_Rodion_Oameni_și_demoni.pdf>, marți, 30 iulie 2013, pp. 58-60.

657 657.png

nevrednici și nepotriviți pentru a vedea duhurile bune, să ne rugăm la Dumnezeu să ne păzească de mrejele și cursele întinse cu viclenie oamenilor de duhurile cele rele.

[ … ]

Să nu cerem veselie duhovnicească sau vederi. Suntem păcătoși, nevrednici de bucurii duhovnicești și vederi și nepotriviți unora ca acestea, din pricina omului vechi ce se află în noi. închiși în rugăciune, să cerem să ni se întoarcă privirea minții spre sinele nostru, ca să descoperim în noi păcătuirea.

Duhuriie bune evită comuniunea cu oamenii care sunt nevrednici acestei comuniuni, iar duhurile pierzătoare, din contră, se amestecă printre noi și ca să ne țină mai ușor în sclavia lor, se luptă ca să nu le putem pricepe, nici pe ele și nici frânghiile lor. Dar și atunci când ni se arată, o fac ca să-și întărească stăpânirea asupra noastră.

Noi, cei ce ne aflăm în robia păcatului, trebuie să ne dăm seama că comunicarea cu sfinții îngeri nu e ceva normal pentru noi, aceasta datorită înstrăinării noastre de ei din cauza căderii. Din aceiași motiv, ceea ce e normal pentru noi e comunicarea cu duhurile distrugătoare, în categoria cărora aparținem după starea sufletului. Căci duhurile acelea care apar în mod vădit oamenilor ce se găsesc în păcat și în cădere sunt diavoli, în nici un caz îngeri. Sfântul Isaac Șirul spune: „Sufletul necurățit nu pătrunde în locul curat și nu se unește cu duhurile cele bune“ (Cuvântul 74). Sfinții îngeri se arată numai oamenilor sfinți care au intrat în comuniune cu Dumnezeu.

Întâlnirea cu duhuriie distrugătoare

Diavolii, când se arată oamenilor, iau de obicei chip de îngeri luminoși, ca să-i înșele mai ușor. De asemenea, deseori se luptă să-i asigure că sunt suflete de oameni, și nu diavoli (acest fel de amăgire este astăzi „la modă“ printre diavoli, datorită dispoziției deosebite a oamenilor de a-i crede). Iar alteori, apar și prevăd viitorul și descoperă taine. Cu toate acestea, nimeni nu trebuie să se încreadă lor, în nici un fel. La diavoli, adevărul este amestecat cu înșelăciunea și este folosit din când în când numai pentru a-l face pe om să cadă mai ușor în înșelăciune. „Inuși Satana se preface ca înger al luminii.,, și slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptății ” a spus Apostolul Pavel (II Corinteni 11, 14-15),

O regulă generală valabilă pentru toți oamenii este ca nimeni să nu se încreadă niciodată în duhuri, când acestea apar în chip perceput de simțuri și să nu înceapă convorbire cu ele. Dimpotrivă, să nu ie dea nici o importanță și să socotească apariția lor ca pe o mare și primejdioasă ispită. În vremea aceasta a ispitei trebuie să-și întoarcă mintea și inima la Dumnezeu, rugându-L să-l miluiască și să-l izbăvească de ispită. Dorința pe care o au câțiva de a vedea duhuri și curiozitatea de a afla ceva în legătură cu ele și de la ele sunt semne de mare prostie și deplină necunoaștere a tradițiilor Bisericii Ortodoxe privitoare la viața morală și lucrătoare.

Cunoașterea duhurilor se dobândește în mod cu totul diferit față de cel socotit de cei neîncercați și neatenți. Comunicarea deschisă cu duhurile este pentru cei fară experiență cea mai mare catastrofă sau mai bine zis este izvor al celor mai mari dezastre. 626

                                    Această cădere se aseamănă cu o altă lucrare diavolească, făcută unui altui diacon, tot Român, tot la Sfântul Munte, dezvăluită tot de legătura cu mama sa.

Diaconul român

Printre atâția câți spovedea părintele Sava duhovnicul, se afla și un diacon român. A venit în Athos încă de tânăr și s-a așezat Intr-un loc pustiu, nu departe de Schitul „Sfânta Ana“.

– Părinte duhovnic, îi zice într-o zi diaconul plin de tristețe, nu uita să pomenești mâine la Sfânta Liturghie pe mama mea, de la a cărei moarte se vor împlini trei zile.

Cuvintele acestea i-au lovit auzul părintelui Sava, care le-a văzut ca pe un triumf al Diavolului. Părintele, plin de discernământ, s-a cutremurat. „Aici, s-a gândit, vrăjmașul pregătește ceva urât. Blestematul! Cu cât meșteșug amăgește și întunecă pe creaturile lui Dumnezeu!“

Fără să-și arate pe față mirarea, s-a hotărât să cerceteze rădăcina răului.

626 Sfinții BĂTRÂNI et alii, Pateric Despre Visuri Și Vedenii, Ed. Egumenița, s.l., s.a., pp. 269-271.

658 658.png

– Ia spune-mi mai limpede, fiule! Mama ta are mâine trei zile de când a murit. Adică a murit alaltăieri. A murit în România. Cum ai aflat tu în două zile de moartea ei?

S-a lăsat o tăcere scurtă,

– Cum? Cum am aflat? a început să spună bâlbâit diaconul. Iată, mi-a spus…

– Cine ți-a spus?

– Mi-a spus îngerul meu păzitor.

– Îngerul tău păzitor? L-ai văzut pe îngerul tău?

– M-am învrednicit să-l văd! Nu o dată sau de două ori. Sunt doi ani de când îl văd. Mi se arată și mă însoțește în rugăciune. Spunem împreună acatistul, facem metanii, purtăm discuții duhovnicești…

Acel „doi ani“ l-a amărât rău pe părintele Sava. Doi ani de amăgire nu e ceva neînsemnat. Să-l lași pe vrăjmaș să construiască înlăuntrul tău, neîmpiedicat, timp de doi ani, cetatea pierzaniei tale este foarte întristător.

– Și de ce, fiul meu, nu mi-ai spus nimic atâta vreme?

– Mi-a spus îngerul că nu e necesar.

Părintele Sava a înțeles că va avea mare luptă de dat. În primul rând, să-l convingi pe nefericitul diacon că nu e vorba de nici un înger. Apoi sa se pregătească să înfrunte furia Diavolului. „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi“, se ruga fierbinte în taină.

– Fiul meu, ești sigur că cel care ți se arată este îngerul lui Dumnezeu?

– Sigur? Foarte sigur, părinte! Căci ne rugăm împreună, facem în fiecare zi mii de metanii. Discutăm despre viața viitoare, despre noi. Este îngerul meu păzitor.

Diaconul părea nezdruncinat în convingerea sa. Ceea ce l-a făcut acum puțin îndoielnic era încrederea pe care o avea în duhovnicul său luminat de Dumnezeu. Dar și așa, zicea, cum poate Diavolul să mă îndemne la rugăciuni? Acesta îi războiește pe cei ce se roagă.

După mult timp, au căzut de acord să facă câteva încercări. Să-i încerce pe „îngerul păzitor“.

– Cere-i, i-a zis părintele Sava, imediat ce se întoarce, să spună „Născătoare de Dumnezeu“. Cere-i să-și facă semnul Crucii.

Lucrurile însă nu erau atât de simple. Când de doi ani întregi vicleanul te-a înfășurat în amăgire, atunci și ochii și urechile tale sunt amăgite și ți se pare că auzi „Născătoare de Dumnezeu“ și că îi vezi facându-și semnul crucii 627                                    

În următoarea vizită, diaconul, cu o oarecare satisfacție interioară ascunsă, i-a povestit duhovnicului:

– Părinte, lucrurile sunt așa cum îți spuneam. Este îngerul lui Dumnezeu! Este îngerul meu păzitor! A spus și „Născătoare de Dumnezeu“ și și-a făcut și cruce.

627 După cum cred eu, după cum mărturisesc lucrurile și după cum va fi dovedit mai jos, toate acestea sunt roade ale amăgirii; și-mi pare rău îndeosebi, că aceste amăgiri dăunează oamenilor virtuoși, ca să nu zic însăși Bisericii Ortodoxe a lui Hristos.

Din cele spuse mai sus, se înfățișează foarte limpede uneltirea și amăgirea groaznică a Diavolului care ni 1-a arătat pe Sfântul Evdochim ca fiind din Epir, rudă cu nefericitul Eftimie. Și cel mai grav e că a făcut eforturi ca să-i picteze icoană în numele Sfântului Petru.

Căci, dacă Biserica noastră permite nepăsătoare ca prin vederile și amăgirile unuia și altuia să făurim sfinți și să schimbăm numele lor și să le facem și icoane, atunci ce 338 amăgire vrednică de plâns! Dar nu, Biserica noastră Ortodoxă nu numai că nu permite acestea, ci le dă și pedepse (canoane) acestora.

însă, cineva poate să mă întrebe cum e posibil să fie din amăgire toate acestea, o dată ce Sfântul Constantin și ceilalți care apar le zic să-și facă semnul Crucii, precum fac și ei? Și cum de multe ori văzând cruci foarte mari ce strălucesc mai puternic decât soarele și chiar Eftimie facându-și de nenumărate ori semnul Crucii, nălucirile la care ne referim nu dispar?

Răspunsul, grăbindu-mă să vă anunț că exact din acest motiv, se numește amăgire; pentru că îngerul întunericului apare ca înger de lumină. Și când îl află pe om pregătit să primească aceste năluciri, îi apare ca Hristos răstignit și ca Maica Domnului și în diferite chipuri de sfinți. Când vede, așadar, că creștinul le consideră pe toate acestea adevărate și le prețuiește ca fiind trimise de la Dumnezeu, atunci îl îndeamnă să facă cruci câte vrea și să alerge la biserici și privegheri. Dacă cel amăgit este preot, îl silește să facă liturghii în fiecare zi. Și atunci, nu că puterea Crucii nu mai este valabilă, dar nu mai lucrează, prin însăși îngăduința Crucii.

însă, când cel amăgit înțelege amăgirea în care a căzut și duhovnicii îl conving că toate acestea sunt neadevărate, atunci harul Crucii lucrează și vedeniile satanice sunt izgonite.

Sfinții BĂTRÂNI et alii, Pateric Despre Visuri Și Vedenii, Ed. Egumenița, s.l., s.a., pp. 329-333.

659 659.png

Părintele Sava își dăduse seama. Doi ani de muncă depusă de neastâmpăratul vrăjmaș nu puteau să fie distruși așa de ușor. Dar dacă Diavolul știe multe metode de amăgire, în cei purtători de Dumnezeu strălucește lumina înțelepciunii lui Dumnezeu, care zădărnicește uneltirile întunecatului.

O idee luminoasă a strălucit în mintea înțeleaptă a duhovnicului. Și s-a întors imediat către diacon:

– Ascultă la mine, fiule. Fii atent la o ultimă încercare. Cu aceasta, lucrurile se vor limpezi. Îngerii lui Dumnezeu au însușirea de a le ști pe toate, pentru că Dumnezeu le descoperă lor toate. Diavolii, din contră, nu au această putință și multe lucruri ale lor sunt întunecoase. Ești de acord?

– Așa este.

– Dacă ești de acord, fii atent ce vom face. Eu în clipa asta, exact în clipa asta, voi gândi ceva – și s-a gândit la ceva împotriva Diavolului – și voi lăsa acest gând ascuns și de nepătruns în mine. Tu, diseară, să ceri de la „înger“ să-ți spună gândul meu. Dacă îl va găsi, atunci, fără îndoială, este venit de la Dumnezeu. Și să vii să mă înștiințezi.

Întorcându-se diaconul în chilia lui, zăcea în el un fel de neliniște, ca o presimțire neplăcută. Pe de altă parte, se minuna de ideea luminoasă a duhovnicului. Întâmplarea trecea acum prin faza critică.

Îndată ce a cerut seara de la înger rezolvarea problemei, o tulburare abia observată s-a întipărit pe fața strălucitoare a acestuia din urmă. Părea că se zăpăcise.

– Dar, părinte drag, de ce să te intereseze pe tine, om superior, gândurile unui muritor? Asta nu e bine. Dorințe deșarte. Nu preferi să mergem să-ți arăt în seara asta iadul, raiul și slava Fecioarei Născătoare de Dumnezeu?

Diaconul, care începuse să bănuiască ceva, a stăruit.

-Fac ascultare la duhovnic. Spune-mi ce a gândit.

îngerul“, prin câteva manevre îndemânatice, s-a străduit să îndrepte discuția pe alte făgașe. Diaconul însă, cu răbdare, l-a readus la tema începută. De altfel, aceste metode de scăpare nu i-au produs o impresie bună.

– Să-mi spui ce a gândit duhovnicul! Problema e simplă. De ce o eviți? Nu cumva nu știi?

– Ia seama, diaconule! In felul nedemn în care te porți cu mine, ești în pericol să pierzi bunăvoința mea,

– Nu știu. îți cer ceva ușor. Știi sau nu ceea ce a pândit duhovnicul?

În momentul acela, fața luminoasă a dispărut, un chip înfricoșător i-a luat locul, câțiva dinți sălbatici au început să tremure și ca din gura unei fiare turbate, s-au auzit aceste vorbe:

– Să piei, ticălosule! Mâine, pe vremea asta, vei fi în iad, în foc! O să te ardem!

Și diaconul a rămas singur, ruinat. Toată dulceața arătărilor, doi ani întregi, nu putea compensa amărăciunea lui de acum. Dacă nu l-ar fi sprijinit de departe rugăciunile duhovnicului, care priveghea și se ruga pentru el, și-ar fi dat duhul.

Au trecut destule ore până ce să-și revină și să se poată țină pe picioare. Chilia lui nu-l mai încăpea. Nicăieri nu-și găsea liniște, decât lângă duhovnic. Pe tot parcursul drumului îi vuia la urechi amenințarea: „Mâine, pe vremea asta, vei fi în iad!“. Frica îi trecea prin tot corpul.

A ajuns cum-necum până la chilia Învierii, unde se ostenea părintele Sava. S-a prins de rasa duhovnicului și nu o mai lăsa nici o clipă. Chiar și în ora când acela trebuia să doarmă puțin, diaconul înfricoșat stătea lângă el.

-Nu-ți fie teamă, fiule! Liniștește-te!

– Cum să nu-mi fie teamă, părinte, când se apropie ceasul. Vai! Se apropie ora când mă va lua. Hristoase Dumnezeule, salvează-mă!

Și, într-adevăr, la ora stabilită duhurile viclene l-au asaltat. Ce strigăte de durere și disperare erau acelea!

– Salvează-mă, părinte! Mă pierd! Mă iau! Salvează-mă!

A îngenuncheat părintele Sava și plin de durere și lacrimi s-a rugat îa Domnul să-i fie milă de robul Lui și să-i alunge pe demonii vicleni.

660

Rugăciunea lui a fost ascultată și diaconul cel chinuit a fost salvat „din gura leilor“.

Așa a luat sfârșit tragedia.

(Haruri și purtători de har, vol. I, p. 40 – 45, și, de asemenea, Chipuri aghioritice contemporane, Părintele Sava duhovnicul, p. 87 – 92) 628

                                    Din păcate Părintele Arsenie Boca, a fost îndemnat de diavol să plece urgent în România (a stat în Sfântul Munte doar trei luni, insuficient pentru a se forma duhovnicește 629 ) prin vechea și mult folosita ispită a mângîierii mamei necăjite 630 (ca să nu-i scape din gheare, în timp, prin ajutorul duhovnicului său). Astfel că, din păcate, nu a mai putut fi salvat de amăgire.

                                    Dar nu numai atât,660a.png

628 Sfinții BĂTRÂNI et alii, Pateric Despre Visuri Și Vedenii, Ed. Egumenița, s.l., s.a., pp. 108-l14

629 De la aceasta i se trage și insuficienta cunoaștere a limbii grecești și contribuția minoră (doar financiară) la Filocalie, v. mai jos                                   

630 Atunci eu – zice Paladie – cu totul m-am încredinţat despre dînsul că este bărbat duhovnicesc şi l-am rugat să se roage pentru mine. Iar el, cu dragoste şi cu bucurie vorbind către mine şi cu dreapta sa atingîndu-se încetişor de obrazul meu cel stîng, mi-a zis: “Multe nevoi te aşteaptă pe tine şi războaiele cele grele acum le-ai suferit, luptîndu-te cu gîndul cel ce te silea ca să laşi pustia, pentru că diavolul îţi punea înainte pricini binecuvîntate, aducîndu-ţi aminte de dragostea tatălui şi a fratelui tău, iar tu nu te-ai învoit cu gîndul acela. Iată, bună vestire îţi vestesc, că amîndoi sînt sănătoşi şi de lume s-au lepădat şi va trăi tatăl tău încă şapte ani. Deci, să petreci cu bărbăţie în pustie şi să nu pofteşti pentru aceea a te duce la patria ta căci este scris: Nimeni, punîndu-şi mîna sa pe plug şi căutînd înapoi, nu este îndreptat întru Împărăţia lui Dumnezeu Luca 9,62“.

Viețile Sfinților 1998 la Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 27 Martie. p.388.

Domnul va rasplati pentru aceasta lucrare pe Victor Ardeleanu  – https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/grozaviile-neasemanate-de-la-draganescu-si-viata-parintelui-arsenie-boca-in-lumina-sfintilor-parinti/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s