Cum arata un preot

CUM ARATA UN PREOT – vezi intrebarile insistente si repetitive puse Par. Papacioc in “Singur Ortodoxia” si sa ne dam seama ca raspunsul era la fel si la fel mereu si mereu  – si anume cel din titlul cartii
<<Sfinţia voastră, se vorbeşte în ultimul timp, mai ales în mediul universitar teologic, despre “despărţirea unicei Biserici a lui Hristos în Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică, despre Biserica Răsăriteană, despre Biserica Apuseană, despre marea Biserică soră a Apusului, despre istoria a trei confesiuni: catolici, ortodocşi, protestanţi; despre faptul că prin Marea Schismă şi apoi prin ruptura din sec. XVI creştinismul şi-a pierdut unitatea; despre cămaşa sfîşiată a lui Hristos; despre cei doi plămîni ai Europei, adică Biserica Apuseană (catolică, protestanţi) şi Biserica Răsăriteană (ortodoxă); despre cele trei dimensiuni ale Creştinătăţii: Bisericile orientale, adică ortodoxe, Bisericile occidentale, adică Biserica Romano-Catolică şi Protestantismul, adică Bisericile Evanghelice, Luterane, Anglicană etc.” şi altele asemenea. Acestea sunt luate chiar din teologi ortodocşi, cum s-ar zice.
Întrebarea pe care v-o punem sfinţiei voastre este următoarea: este Biserica Mîntuitorului Hristos în momentul de faţă, sau a fost vreodată împărţită în mai multe Biserici, unele mai mari, altele mai mici, unele cu har mai puţin, altele cu har mai mult, sau divizată?

Faptul că s-au desprins de-a lungul vremii schisme şi erezii nu înseamnă că Biserica şi-a pierdut unitatea ?
Sunt afirmaţii grave faptul că se susţine că Biserica şi-a pierdut unitatea, mai cu seamă pentru că acestea sunt făcute de universitari, teologi.
Sfinţia voastră, cum credeţi că ar trebui să se desfăşoare dialogurile inter-creştine între Ortodoxie şi Catolicism, respectiv Protestantism, Necalcedonieni etc. ? Ce ar trebui să se discute, cît timp ar trebui să ţină aceste discuţii?
Dar cum ar trebui să se desfăşoare aceste dialoguri?
Deci doar aceste cuvinte ar trebui să se desfăşoare în cadrul dialogurilor; doar la aceste cuvinte ar trebui să se rezume dialogul ?
Credeţi că s-au făcut progrese în cadrul mişcării ecumenice, a dialogului cu catolicii şi protestanţii? Adică vedeţi un duh bun?
Dialogurile acestea durează de foarte mult timp.
Sfinţia voastră, mişcarea ecumenică porneşte de la ideea refacerii unităţii Bisericii Mîntuitorului Hristos. Credeţi că este o ispita de-a dreapta? Pentru că ei cred că suntem divizaţi.
Foarte mulţi teologi studiază la facultăţi protestante şi catolice; şi tocmai aceştia sunt promotorii mişcării ecumenice.
Mai mulţi teologi, printre care şi Mihai Urzică, părintele Iustin Popovici, sîrbul, în unele cărţi ale lor au afirmat că mişcarea ecumenică ar fi o creaţie a masoneriei. Ce spuneţi?
Sfinţia voastră, aţi spus, de altfel spune şi părintele Iustin Popovici, că mişcarea ecumenică este o creaţie a dracului. Vă rugăm să explicaţi acest lucru.
Sfinţia voastră, mai multe Biserici Ortodoxe, printre care şi cea a Serbiei, s-au retras de la dialogurile ecumenice şi din consiliile ecumenice.
Ce i-aţi spune Papei dacă l-aţi vedea?
O altă problemă este că aceste canoane nu prea s-au mai republicat.
Părintele Iustin Popovici spunea că orice protestant în materie de dogme este infailibil, e un Papă.
Sfinţia voastră, prin ce se defineşte Biserica Ortodoxă?
Ce înseamnă dogma creştină?
Sfinţii Părinţi spun că în afara Bisericii Ortodoxe există erezii, schisme şi adunări ilegale – aşa le caracterizează. Ce părere aveţi?
Vă întreb acest lucru pentru că acum nu prea se mai folosesc aceşti termeni, ci confesiuni creştine, culte creştine, biserici nedepline, biserici surori. Este o greşeală acest lucru?
Faptul că se folosesc aceşti termeni? Pentru că, de exemplu, ştiţi că se practică căsătoriile mixte; una este să spui că te-ai căsătorit cu un schismatic sau un eretic şi alta este să spui că te-ai căsătorit cu cineva dintr-o biserică mai mult sau mai puţin nedeplină.
Nu este bine? Puteţi să ne explicaţi.
Teologii ecumenişti, dintre ortodocşi, spun că dacă s-au depărtat de Ortodoxie mai mult sau mai puţin, este mai mult sau mai puţin nedeplină.
Unii teologi ecumenişti, dar ortodocşi, spun că erezie se referă doar la arianism. Este adevărat?
Care sunt consecinţele ruperii de Biserică şi formării schismelor şi a ereziilor?
Sfinţia voastră, care sunt cauzele apariţiilor schismelor şi ereziilor? Pentru că se invocă motive sociale, politice, geografice, istorice, că n-au fost la Sinoade etc.
Sfinţia voastră, Enciclica Patriarhilor Ortodocşi de la 1848 – care este un răspuns la o chemare a Papei să vină ortodocşii la Biserica Catolică – condamnă papistăşia ca erezie în special datorită învăţăturii Filioque; la fel şi Părintele Iustin Popovici spune despre romano-catolicism că este o erezie, ca şi despre protestantism. Ce părere aveţi?
S-a spus despre  aceşti ortodocşi care au atacat catolicismul, protestantismul, pe necalcedonieni – afirmaţii făcute chiar de către teologi ortodocşi – că ar avea doar o brumă de cultură teologică.
Sunt afirmaţii făcute şi de unii ortodocşi.
Cei care afirmă, dintre ai noştri, aceste lucruri sunt mari profesori, doctori în Teologie.
Sfinţia voastră, care credeţi că sunt consecinţele participării unor ortodocşi în cadrul acestor mişcări numite ecumenice?
Şi trebuie să renunţe la toate invenţiile lor ?
Sfinţia voastră, ce înseamnă că Sfintele Taine ale celor care s-au despărţit de Biserica Ortodoxă sunt simbolice?
Sfinţii Părinţi, şi mai recent părintele Iustin Popovici spun că, în afara Bisericii, tainele nu mai au un rol sfinţitor şi mîntuitor – în afară de Biserica Ortodoxă; adică nu mai sunt taine propriu-zise.
În afara Bisericii, a trupului lui Hristos, mai sunt taine?
În taine lucrează Hristos ?
Şi Duhul Sfînt în afara Bisericii mai lucrează?  Pentru că, dacă mai lucrează, înseamnă, sau ar însemna, că sunt mîntuitoare, sfinţitoare.
Unii părinţi sunt mai categorici, ca Iustin Popovici şi alţii mai vechi; ei spun că în afara Bisericii nu mai lucrează mîntuitor.

E problema lor, sfinţia voastră; asta trebuie să ne lămuriţi.
Deci nu mai lucrează harul ?
Pentru că, dacă ei ştiu că există mîntuire la ei cît de cît, rămîn aşa.
Şi rămîn acolo.
Ca să respectaţi ce a spus Mîntuitorul.
Şi de ce să mai vină la Ortodoxie ?
Sfinţia voastră, dacă nu este mîntuire în afara Bisericii.
Totuşi, poate unii eterodocşi care nu au luat parte la separarea de Biserică, nu se ocupă de problemele strict de dogmă, dar sunt oameni buni, sunt oameni morali, pentru aceştia nu există mîntuire?
Poate or fi şi la necreştini (necredincioşi) oameni morali, au o moralitate, nu fură  etc; pentru aceştia nu există mîntuire?
Hristos o să-i judece şi pe ei ?
Sfinţia voastră, se vorbeşte despre succesiune apostolică la anglicani, la catolici, la monofiziţi etc. Aceştia dacă nu sunt în Biserica Ortodoxă se poate spune că mai au succesiune ?
Preoţilor anglicani, catolici, monofiziţi etc. dacă vin la Ortodoxie li se mai face hirotonia ?
Vreţi să spuneţi că, dacă vin la Ortodoxie, trebuie să se li se mai facă Taina Cununiei ?
Sfinţia voastră, este un cuvînt, spune Mîntuitorul: “în Casa Tatălui, Meu multe lăcaşuri sunt”  [1].
Este o părere, pe care o exprimă chiar unii dintre teologii ortodocşi, cum că ar fi vorba de un locaş mai mic pentru protestanţi, un locaş pentru catolici etc.
Dacă-i mîntuie Mîntuitorul.
Acuma, unde-o fi…
Era duhul masoneriei atunci.
Sfinţia voastră, ce a vrut să spună Mîntuitorul prin cuvintele: “Părinte Sfinte, păzeşte-i pe dînşii întru Numele tău, pe care ai dat mie, ca să fie una, precum şi Noi.” [4]? Pentru că, adesea, dialogurile ecumenice se bazează  pe aceste cuvinte.
Adică Biserica Ortodoxă.
Se poate spune despre Bisericile Ortodoxă şi Catolică că sunt Biserici surori? Referitor la termeni.
Se pot căsători ortodocşi cu catolici sau cu protestanţi?
Pot participa clerici ortodocşi la Liturghia catolică să spună diverse rugăciuni ?
Se poate oficia Mesa catolică, Liturghia catolică, într-o biserică ortodoxă?
Sfinţia voastră, se folosesc acum noi termeni “teologici”; unul ar fi: biserică nedeplină. Poate să fie o biserică nedeplină?
Este un nou limbaj – limbaj teologic – care se foloseşte.
Biserică nedeplină este un termen greşit ?
Da, adică e o taină nedeplină, ceva mai aşa…
Sub anatema se cade automat ? Sau cum ?
Rămîn în vigoare toate anatemele acestea ?
Sfinţia voastră, se spune că este biserica văzută, luptătoare şi biserica nevăzută, biruitoare; şi această biserică văzută, vizibilă, se spune despre ea că este divizată, împărţită.
Sfinţia voastră, în cadrul ecumenismului se vorbeşte de o nouă mentalitate, de un om ecumenic care să fie un creştin îngăduitor, receptiv pentru respectarea tradiţiilor fiecăruia. Ce recomandaţi teologilor ortodocşi care poartă discuţii şi intră în contact cu cei ce s-au desprins de Biserică – discuţii teologice?
Ei sunt lăudaţi că sunt teologi de talie mondială.
Dar cum să-şi manifeste dragostea pentru că, dacă le spui că sunt schismatici sau eretici, se supără?
Sfinţia voastră, se vorbeşte despre viaţă ecumenică, vocaţie ecumenică, cununie ecumenică, rugăciune, cultură, vizite, bibliotecă ecumenică, calendar ecumenic şi există şi un Institut Ecumenic “Sfîntul Nicolae”, institut ortodox, dar care propagă ideile acestea ale ecumenismului. Ce credeţi că ar spune Sfîntul Nicolae, sfinţia voastră?
Dar acum unora chiar le place.
Şi ce ar spune Sfîntul Nicolae, sfinţia voastră?
Ar avea cam multe palme de dat acum.
Sfinţia voastră, o practică recomandată de mişcările ecumenice, dar şi de unii ortodocşi, constituie rugăciunile împreună cu eterodocşii. Şi merg ortodocşi la catolici, la protestanţi, la ne-calcedonieni (diverse ramuri de monofiziţi), vin protestanţii la catolici etc.; se roagă împreună, cîntă, predică etc. Sunt nişte practici normale?
Sfinţia voastră, ce raţiune, ce logică au avut Sfinţii Părinţi cînd au spus să nu ne rugăm cu cei care sunt despărţiţi de Biserică, cu schismaticii şi cu ereticii?
Pentru că s-au depărtat de dogme, din această cauză să nu ne rugăm cu ei?
Sfinţia voastră, un principiu în ecumenism este următorul: creştinii de diferite confesiuni să se roage împreună, dar să nu participe la Euharistie şi aceşti teologi ortodocşi care sunt în mişcarea ecumenică spun că atunci cînd Sfinţii Părinţi  au spus să nu ne rugăm cu ereticii şi cu schismaticii se refereau doar la Împărtăşire, la Euharistie. Este adevărat?
Luna ianuarie este dedicată acestor practici.[4]
Şi unii dintre ai noştri.
Nu este duhul adevărului în rugăciunile acestea ?
Se strîng episcopi, preoţi credincioşi şi participă la astfel de slujbe, zise adesea şi “ecumenice”.
Acuma sunt tot felul de vecernii împreună etc.
Ei spun că este o lucrare a Duhului Sfînt rugăciunea asta împreună.
Plătiţi să ce?
Un motiv al lor este următorul: ei zic că cei care nu se roagă împreună nu au dragoste.
Nu înseamnă că n-avem dragoste dacă-i refuzăm ?
Într-un îndemn la rugăciunile acestea comune, despre care am discutat, se zice aşa: “avem aceeaşi învăţătură, dar această învăţătură este interpretată diferit şi nu putem să interpretăm cuvintele lui Dumnezeu decît prin rugăciune” – într-un îndemn la rugăciunile acestea comune.
Ce recomandaţi teologilor în învăţarea, interpre-tarea învăţăturii creştine?
La nivel teologic, al institutelor teologice este la modă chestia asta cu împăcările, cu ecumenismul.
O altă practică este înfrăţirea parohiilor; logica este următoarea: dacă Biserica Ortodoxă este soră cu marea Biserică a Apusului, atunci parohiile se înfrăţesc.
Se duc cu copiii şi participă la liturghiile lor; bine, asta şi ca să viziteze sau nu ştiu ce
Şi spune un copil: “A doua zi asistăm în parohie pentru prima oară la o liturghie catolică unde mă impresionează foarte mult corul, cîntecele lor, parcă-ţi deschideau inima.
Alt moment emoţionant pentru mine a fost rostirea rugăciunii “Tatăl nostru”, rugăciune în timpul căreia toţi ne ţineam de mîini.
Mă simt foarte flatat cînd părintele ne invită în altar, prezentîndu-ne pe fiecare în parte credincioşilor catolici care au umplut biserica”.
Le cunoaşte sfinţia voastră, dar aşa se vrea să fie crescuţi[10].
Sfinţia voastră, revenirea la Biserica Ortodoxă, în timp, s-a făcut prin Botez, prin Mirungere sau prin Pocăinţă – în funcţie de greşeli şi de timpul despărţirii. Întrebarea este următoarea: revenirea la Biserică are un caracter sfinţitor, adică nu prin învăţături, că şi-au dat seama de greşeli sau învăţături teologice ?
Monofiziţii sunt unii mai radicali, alţii mai moderaţi; sunt şi ei de mai multe feluri.
Sfinţia voastră, datorită tendinţelor ecumeniste, slujbele de venire a eterodocşilor la Biserică nu mai sunt tipărite în cărţile de cult, în Molitfelnice.
Ar trebui să se includă şi în Molitfelnicele noi aceste slujbe?
Sfinţia voastră, de ce este nevoie să se facă Taina Botezului, Mirungerii, Pocăinţei cînd se revine la Biserică ?
Sfinţia voastră, în cadrul revenirii la Biserică se poate face aceasta fără Taina Botezului, Mirungerii, Pocăinţei, după caz ?
Dar dacă nu se vrea să se treacă prin această taină? Vă întreb pentru că aceasta este tendinţa actuală.
Nu se poate trece peste acest pas?
Sfinţia voastră, vedeţi foarte simplu unirea Bisericilor (revenirea la Ortodoxie): prin lepădare de erezii, Botez, Mirungere.
Aţi spus, sfinţia voastră, că Biserica întîi sfinţeşte şi apoi învaţă.
Adică întoarcerea la Ortodoxie are un caracter sfinţitor.
Adică nu de învăţătură ?
De exemplu stiliştii; ei cum revin la Ortodoxie? Prin mirungere?
Dar cum? Se primesc prin pocăinţă ?
Deci ei vin aşa, pur şi simplu ?
Din cauza calendarului au dat în…
Sfinţia voastră, nu prea s-au republicat hotărîrile sinodale.

Advertisements

One thought on “Cum arata un preot

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s