La ce mare amăgire va ajunge din cauza neascultării de ierarhia sa

  1. l) La ce mare amăgire va ajunge din cauza neascultării de ierarhia sa, începând cu duhovnicul. Boala răzvrătirii va progresa ca, în final, să se instaleze el însuși, pe un tron imaginar, deasupra celui ce l-a hirotonit,

față de care ar fi trebuit să aibă cea mai mare recunoștință și supunere fiască. Dar nu numai atât, se va face în cugetul său un substituent al Bisericii și chiar al Dreptului Judecător:

Slujbă specială de făcut

Tot din perioada aceea, a lucrării Părintelui Arsenie la ‎Sâmbăta de Sus, din ceea ce Rudi le povestea copiilor săi, ‎doamna Marioara ne istoriseşte:‎

‎„într-o duminică a zis Părintele Arsenie:‎

-‎        Mă, Rudi, bine că ai venit. Că azi avem o slujbă ‎specială de făcut.‎

-‎        Părinte, ce slujbă specială, că azi nu e sărbătoare, nu e ‎nimic?!‎

-‎        Da, mă, Rudi, azi trebuie să fac o slujbă specială, că îl ‎scot pe mitropolitul Nicolae Bălan din iad, că îi ajung ‎25 de ani, cât o stat acolo. Că l-o dezbrăcat de hainele ‎preoţeşti pe Părintele Iosif Trifa, de la Sibiu, cel cu Oastea ‎Domnului, chiar înainte de a-l duce la mormânt.‎

Şi a făcut slujba, atunci…”‎                                                                                                                                        

[133]  Romeo Petraşciuc, Lăsaţi-vă în grija Lui Dumnezeu, Editura Agnos, Sibiu, 2014, pp. 68-69.

16.  m) Dar nu numai față de mitropolitul său avea această gândire, ci față de mulți din ierarhia bisericească:

Pe Părintele Arsenie n-au putut să-l ‎înfrângă nici plăcerile tinereţii, nici bogăţia ‎şi banii lumii acesteia şi nici slava cea ‎deşartă a funcţiilor bisericeşti şi lumeşti.‎

Mi-a spus odată, când eram numai eu cu ‎el, că a venit unul mare cu propunerea de ‎a-l pune chiar mitropolit al Bisericii. Asta, ‎pentru că, desigur, „voiau să joace după ‎cum îi cântau ei”. Aşa L-a ispitit şi pe Iisus, ‎în Carantania, când postea, zi- cându-I ‎satana: „Toate Ţi Ie voi da Ţie, dacă Te vei ‎închina mie

[dar oare a fi mitropolit e totuna cu a te închina satanei, după Părintele Arsenie Boca și ucenicii sfinției sale? ‎– n.n.]

, cum scrie în Sfânta ‎Evanghelie. Astăzi, ispitele pentru plăceri, ‎pentru averi şi pentru funcţiile şi ‎conducerile deşarte ale lumii sunt din ce în ‎ce mai puternice şi mai viclene, şi cei ce ne ‎conduc, cum zice Hristos, „se cred a fi mari ‎binefăcători ai noştri”, cu toate că mulţi ‎sunt vicleni. Zicea Părintele Arsenie că, mai ‎la urmă, aşa se vor strica oamenii, că nu ‎vom avea ce alege din ei !‎

[ce dispreț față de oameni și față de ierarhi! Dacă va fi canonizat ca Sfânt nu vor face și adepții sfinției sale la fel? ‎– n.n.]

[134]  Pr. Petru Vamvulescu, Părintele Arsenie Boca MĂRTURIA MEA, s.Ed., Arad, 2012, pp. 15-16.

Să vedem cum privea un Sfânt adevărat ierarhia bisericească:

Domnul a dat Sfintei Biserici păstori şi ei slujesc în chipul lui Hristos şi lor ‎le-a fost dată puterea de a ierta păcatele prin Duhul Sfânt.‎

Dar poate că vei gândi: cum poate cutare episcop sau duhovnic sau preot să ‎aibă Duhul Sfânt, când îi place să mănânce şi are atâtea slăbiciuni? Dar eu îţi spun: e ‎cu putinţă, dacă nu primeşte gânduri rele; aşa încât, chiar dacă are unele defecte, ‎acestea nu împiedică harul să vieze în sufletul lui, aşa cum un pom verde poate avea ‎şi ramuri uscate fără ca acestea să-l vatăme, şi el aduce roadă; sau, într-o holdă de ‎grâu, chiar dacă grâul este amestecat cu neghină, aceasta nu-1 împiedică să crească.‎ []

Dacă oamenii ar vedea în ce slavă slujeşte preotul, atunci la această vedere ‎ar cădea la pământ; şi dacă preotul însuşi s-ar vedea în ce slavă cerească stă [îşi ‎săvârşeşte slujirea sa], ar deveni un mare nevoitor [ascet], ca să nu întristeze cu ‎nimic harul Duhului Sfânt care viază în el.‎

Scriu aceste rânduri şi duhul meu se bucură că păstorii noştri sunt asemenea ‎Domnului Iisus Hristos. Dar şi noi, oile, chiar dacă nu avem decât puţin har, suntem ‎însă toţi asemenea Domnului. Oamenii nu cunosc aceste taine, dar Ioan Teologul a ‎spus limpede: „Vom fi asemenea Lui” [1 In 3, 2] , şi aceasta nu numai după moarte, ‎ci încă de acum, fiindcă Domnul Cel Milostiv a dat pe pământ pe Duhul Sfânt şi ‎Duhul Sfânt viază în Biserica noastră; El viază în păstorii cei neprihăniţi, viază în ‎inima credincioşilor şi învaţă sufletul nevoinţa [asceza], dă puterea de a împlini ‎poruncile Domnului, ne conduce la tot adevărul şi îl face pe om atât de frumos, încât ‎omul se face asemenea Domnului.‎

Întotdeauna trebuie să ne aducem aminte că duhovnicul îşi săvârşeşte slujirea ‎sa în Duhul Sfânt şi de aceea trebuie să avem evlavie faţă de el. Credeţi, fraţilor, că ‎dacă s-ar întâmpla cuiva să moară de faţă cu un duhovnic şi cel ce moare spune: ‎‎„Părinte sfinte, dă-mi binecuvântare să văd pe Domnul în împărăţia cerurilor”,‎ iar duhovnicul spune: „Du-te, copile, şi vezi pe Domnul”, va fi după bine cuvântarea duhovnicului, ‎pentru că Duhul Sfânt în cer şi pe pământ Acelaşi este‎

[135]  Sfântul Siluan Athonitul, Intre iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Ed. cit., p. 109-110.

Canonul Sinodului al 4-lea ecumenic, luat din Molitfelnic:‎

‎„Al soborului al 4-lea “Omului mirean nu se cade a ocărî, a bate sau a defă-‎ima pre preot, sau a-l cleveti, sau a-l mustra în față, de ar fi și adevărate cele zise ‎asupra lui. Iar de va îndrăzni mireanul a face aceasta, să se dea anatemei și să se ‎lepede de la biserică, că unul ca acela este despărțit de Sfânta Treime și se va trimite la un loc cu Iuda, că scris este: pre mai marele norodului tău să nu-l grăiești ‎de rău, așijderea și cel ce necinstește pre mai marele său.”

[136]  Molitfelnic (Transliterare, diortosire, alcătuire după edițiile de la 1834 și 1896 de Monahul Teodosie Neghiniță), <http://www.scribd.com/doc/56447225/Molitfelnic>, miercuri, 27 februarie 2013, p. 564.

[cu cât mai grav este ca un preot și călugăr să vorbească de rău pe arhierei?]

  1. Dar, ce este mai grav, este ceea ce s-a întâmplat și cu mulți alți amăgiți: i s-a întunecat mintea și rațiunea, nu numai simțirea, atât în viețuire călcând poruncile Ortodoxe, dar și în dogme, susținând multe învățături eretice.

Să comparăm o altă întâmplare din Pateric, cu cele din viața Părintelui Arsenie Boca:

3. Era un sihastru iscusit ce trăia în pustie și care se închisese într-o peșteră petrecând în înfrânare, post, priveghere, întru rugăciuni, nevoințe și osteneli, întrecând și covârșind pe ‎alții. Dar nepăzindu-se și nesocotind înșelăciunea vicleanului diavol, fu batjocorit de ‎vrăjmașul și a căzut în cumplită ispită căci amăgindu-l vrăjmașul, îi arăta lui în vis feluri șifeluri de vedenii și cele ce vedea el în vis se petreceau apoi aievea, până s-a încredințat ‎visurilor. După ce s-a încrezut bine visurilor, într-o noapte i-a arătat lui diavolul neamul ‎și soborul creștinesc cu apostolii și cu mucenicii, fiind la un loc întunecat, ponegrit și pe-‎depsit, de tot binele lipsit, plin de toată rușinea și necurăția și erau toți mâhniți și scârbiți. Iar în într-o parte era neamul jidovesc, cu Moise și cu toți proorocii, într-un loc luminat, liniștit, plin de lumină, de toată mângâierea, bucuria și veselia. Și îl sfătuia înșelă‎torul, zicând: „Iată, acum vezi neamul vostru creștinesc în ce loc și în ce chip este șineamul jidovesc cum se află. Deci, de vei vrea să fii însoțit și împărtășit fericirii și bucuriei neamului jidovesc, te sfătuiesc să mergi și să primești tăierea împrejur, legea și credin-‎ța jidovească.” Iar el, după cum am zis, fiind foarte încredințat visurilor, a făcut așa pre-‎cum l-a sfătuit vrăjmașul. Ieșind din peștera lui și lăsând pustia și viața pustnicească, a ‎venit în lume deși erau șaizeci de ani de când nu ieșise din pustie și mergând la școala șisoborul jidovilor le-a spus cum a văzut în vis neamul creștinesc în loc întunecat și pedep‎sit, iar neamul jidovesc la loc luminat, plin de bucurie și de veselie. Jidovii auzind aceas‎ta, s-au bucurat și l-au îndemnat să primească legea lor. Iar el cu mare bucuria a primit ‎tăierea împrejur pe trupul său și toată legea lor și așa a pierit. Aceasta i s-a întâmplat ‎pentru că n-a câștigat dreapta socoteală și s-a deprins din tinerețile sale numai voii șisfaturilor gândurilor sale a se supune, iar sfatul cel bun și folositor al părinților și al frați‎lor, niciodată nu l-a încercat. 16-31

[137]  Sfinții Bătrâni et alii, Patericul, Ed. cit., Pentru multe feluri de năluciri și înșelăciuni diavolești, cu care amăgește și înșeală vrăjmașul pe mulți, vrând ca să-i smintească din calea mântuirii, să-i depărteze de Dumnezeu și să le fie în zadar osteneala lor, 3.

Tot așa, prin încrederea sfinției sale în arătările demonice, și-a pierdut dinscernământul ajungând la încălcarea sfintelor canoane și răstălmăcirea învățăturilor de credință, biruindu-se de păreri eretice, atât în scris cât și în pictat:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s