din ispitit, Părintele Arsenie Boca devine ispititor. Din victimă în autor al înșelării

  1. j) Iată, așadar, cum din ispitit, Părintele Arsenie Boca devine ispititor. Din victimă în autor al înșelării! Dar ce l-a schimbat atât de mult oare,

ca să înceapă să facă atâta de rău și la alții?

După cum dacă omul având descoperire dumnezeiască se smerește și ascultă (asemenea Sfântului Cuvios Serafim de Sarov), nădăjduind în Dumnezeu iar nu în sine și înțelegerea sa, prin lucrarea duhovnicului și a celorlalți din Sfânta Biserică, devine purtător de descopeiri duhovnicești și Sfânt, tot așa, dar invers, cel care primește o apariție demonică, dacă nu se smerește și nu se spovedește, părându-i-se că este Sfânt, bizuindu-se pe sine și izolându-se de învățăturile, duhovnicii și ceilalți din Sfânta Biserică, se amăgește ireversibil și devine un maestru al amăgirilor.

Cine vrea să se îndeletnicească cu rugăciunea fără o călăuză şi îşi închipuie ‎în mândria lui că poate să o înveţe singur după cărţi şi nu se va duce la un „stareţ” ‎‎ [bătrân iscusit”], acela a căzut deja pe jumătate în înşelare. Dar pe cel smerit ‎Domnul îl va ajuta şi, chiar dacă nu găseşte un povăţuitor experimentat, dar va ‎merge la duhovnicul lui, oricare ar fi el, Dumnezeu îl va ocroti pentru smerenia lui.‎

Gândeşte-te că în duhovnic viază Duhul Sfânt, şi el îţi va spune ce trebuie să ‎faci. Dar dacă îţi spui: „Duhovnicul vieţuieşte în nepăsare, cum poate via în el ‎Duhul Sfânt?”, pentru un astfel de gând vei suferi silnic şi Domnul te va smeri şi, ‎negreşit, vei cădea în înşelare.‎

[124]  Sfântul Siluan Athonitul, Intre iadul deznădejdii şi iadul smereniei,

<https://www.scribd.com/document_downloads/direct/124818895?extension=pdf&ft=1433881099&lt=1433884709&user_id=10373037&uahk=bnFeSyKvgPsW9Z7uOmOFFgimqtQ, p. 22.

Că aceasta s-a petrecut și cu bietul Părinte Arsenie Boca o recunosc, fără să vrea, chiar ucenicii sfinției sale:

Astăzi sunt în posesia copiilor după documente ‎originale privind plecarea Părintelui la Muntele ‎Athos, aflate în arhiva Mitropoliei Ardealului, şi pot ‎spune că Părintele Arsenie Boca a fost la Sfântul ‎Munte în anul 1939, după 12 martie şi până în 8 ‎Iunie, când era ziua naţională a Regatului României.‎

Din notiţele Părintelui pe care le-am citit, ‎putem spune că Părintele a vizitat toate mănăstirile ‎mari, şi Prodromul – schitul românesc de pe moşia mănăstirii Marea Lavră. Apoi, după ce a ‎făcut acest tur al mănăstirilor, făcându-şi ‎însemnări, şi copiind prin desenare multe modele ‎de icoane, mai ales ale Maicii Domnului, pe care le ‎va folosi în arta sa picturală. Părintele a vieţuit la ‎chilia cu hramul Sfântul Ipatie, unde locuiau vreo ‎patru călugări români, în frunte cu Părintele ‎schimonah, Antipa Dinescu.‎

După cum relatează în cartea sa Ioan Gînscă, ‎citându-l pe Părintele Teofil Pârâian, Părintele ‎Antipa Dinescu l-ar fi pus la încercare pe Părintele ‎Arsenie, dându-i să împlinească nişte munci ‎minore, pe care Părintele, pe atunci tânăr pictor şi diacon, nu le-ar fi împlinit.‎

Atunci Părintele Antipa Dinescu ar fi exclamat: ‎‎„Măi, tu nu eşti în stare de nimic! Nici la mătură nu ‎eşti bun!.‎”

Episodul este şi melodramatic şi serios şi ‎hazliu. Desigur că poate fi adevărat, dacă ţinem cont ‎că stareţii sau bătrânii puneau la încercare dură, dar ‎nu de neîndeplinit, pe tinerii novici care voiau să ‎intre în călugărie. Aducem prin analogie exemplul ‎Părintelui Cleopa, pe care bătrânul stareţ l-a pus să ‎bată cu băţul un buştean, la poarta mănăstirii ‎Sihăstria, timp de trei zile.

Dacă s-ar fi plictisit, tânărul nu ar mai fi ajuns ‎marele Părinte Cleopa. ‎[]

Trebuie să precizam că marele duhovnic ‎Arhimandritul Antipa Dinescu, era un sfânt în‎ viață, un „gheronta” Român, recunoscut de toți grecii și românii de pe Sfântul Munte. El a fost stareț al schitului Prodromu, între 9 mai 1900 și 4 septembrie 1914[]

Din chemare Sfântă, la vârsta de 21 de ani, în 1880 s-a dus la Sfântul Munte. []

Când în 1939 diaconul Zian Boca merge la Athos, Părintele Antipa era de 80 de ani.

[125]  Pr. Nicolae Zian Streza, Catisme Ale Părintelui Arsenie Boca Pe Muntele Athos, Ed. „Credinţa strămoşească”, s.l., 2008, pp. 16-21.

Din câte citim mai sus, Părintele Arsenie Boca a stat doar 87 de zile în Sfântul Munte. Din ele, cel puțin 21 de zile (cele 20 de Sfinte Mănăstiri mari și Sfântul Schit Prodromu) le-a petrecut pe drum, fiindcă pe atunci nu erau microbuze. Au mai rămas doar 66 de zile pentru formarea duhovnicească, și nici în acelea nu a putut împlini nici măcar ascultările minore. Experimentatul stareț și-a dat seama cu cine are de a face și l-a avertizat, cu dragoste, să se schimbe. Din păcate, s-a simțit jignit și s-a izolat în idioritmie:

Am fost şi la Lacu, şi la Colciu. Dar mai ales am petrecut singur în preajma peşterii Sfântului Athanasie

[126]  Pr. Nicolae Zian Streza, Catisme Ale Părintelui Arsenie Boca Pe Muntele Athos, Ed. „Credinţa strămoşească”, s.l., 2008, pp. 181.

Unii zic că de la rugăciune vine înşelarea. E o greşeală însă. Înşelarea vine de la rânduiala-de-sine  [idioritmie], iar nu de la rugăciune.

Sfântul Siluan Athonitul, Intre iadul deznădejdii şi iadul smereniei,

<https://www.scribd.com/document_downloads/direct/124818895?extension=pdf&ft=1433881099&lt=1433884709&user_id=10373037&uahk=bnFeSyKvgPsW9Z7uOmOFFgimqtQ>, miercuri, 10 iunie 2015, p. 25.

La scurt timp, fiind amăgit de o vedenie înșelătoare, a plecat în țară ca să poată conduce pe alții și să nu fie, cumva, condus, pentru a scăpa de amăgitorul ce i se arăta ca Sfânt, duhovnic sârb, mort de 200 de ani, ba chiar și ca Maica Domnului, îmbrăcată în negru, după cum e venerată fals de romano-catolici:

[127]  Maica Domnului Neagră

Între reprezentarile iconografice si statuare ale Maicii Domnului, a apărut in perioada medievala – sau chiar mai devreme – in sânul romano-catolicismului, o serie de exemple in care aceasta este infatisata avand piele de culoare inchisa, uneori neagra. Reprezentarile de acest tip sunt cunoscute sub numele „Madone Negre”.

[] In legatura cu aceste reprezentari cercetatorii au incercat sa ofere diverse explicatii. Citind cea mai importanta lucrare de istorie a artei pe aceasta tema Marvin Pope prezinta mai multe ipoteze pentru explicarea Madonelor Negre. El trage concluzia ca e „foarte probabilsa-si aiba originea in Asia Mica si face paralele semnificative cu Demetra Neagra, Isis si alte zeitati pagane negre.

[] Raspandirea acestui tip iconografic in lumea romano-catolica se explica si prin incurajarea in sanul acestei Biserici, in ultimele secole, a fenomenului ‎‎”aculturatiei, in special aculturatiei liturgice si artistice.

In Biserica Ortodoxa iconografia Maicii Domnului Negre nu este nici macar amintita in erminiile sau manualele de pictura bisericeasca.

<http://www.crestinortodox.ro/religie/maica-domnului-neagra-122280.html>, miercuri, 10 iunie 2015.

Părintele Arsenie i-a spus cândva Maicii ‎Pahomia — care acum are vreo optzeci şi ‎şapte de ani – că, atunci când era în chilia lui ‎din Sfântul Munte, i s-a arătat Preacurata, ‎îmbrăcată în negru, strălucind de har, ‎asigurându-l că îl va urma în Grădina ei din ‎România, arătându-i munţii Făgăraşului

[128]  Pr. Petru Vamvulescu, Părintele Arsenie Boca MĂRTURIA MEA, s.Ed., Arad, 2012, p. 44.

Observăm sugestia insistentă de a pleca în România, ca din smerita așezare de ‎ucenic și posibilitatea dezînșelării, să devină misionar și conducător de suflete, cu ‎imposibilitatea de a mai fi corectat.‎.. cine ar îndrăzni să facă vreo observație vreunui duhovnic, mai ales dacă este liderul unei mari mulțimi de oameni încântați de vedenii și false minuni, de fraze iscusit alcătuite și părut științifice, de fulgere țâșnite din ochi albaștri care devin, cu timpul, o sursă de mari venituri? Nu pare acesta un mare succes incontestabil, ce pare a aduce mase largi la Sfânta Biserică? Cum să crezi că ar trebui schimbat, darămite să mai și încerci să o faci?

Cine, iubind bârfelile, poate câştiga minte curată? Sau agonisind slava cea de la oameni, poate să ‎câştige gânduri smerite. Smeritei cugetări îi urmează înfrânarea şi sfiala, iar slava deşartă este ‎slujitoarea curviei şi lucru al mândriei. Smerita cugetare, pentru sfiala ei cea de pururea, întru ‎vedenie ajunge şi împodobeşte sufletul cu întreaga înţelepciune. Iar slava deşartă, pentru ‎tulburarea cea de-a pururea şi amestecarea gândurilor din întâmplările lucrurilor, adună visterii ‎pângărite şi spurcă inima. Să nu asemeni pe cei ce fac semne şi minuni şi puteri în lume cu cei ce ‎se liniştesc cu înţelegere. Iubeşte nelucrarea liniştii mai mult decât a sătura pe cei flămânzi în ‎lume şi a întoarce multe neamuri la închinăciunea lui Dumnezeu. Că mai bine-ţi este a te dezlega ‎de legătura păcatului, decât a slobozi robi din robie. Mai bine-ţi este a te împăca cu sufletul tău ‎întru unirea treimei întru tine (a trupului, a sufletului şi a duhului), decât a împăca cu învăţătura ta ‎pe cei dezbinaţi. Că Sf. Grigore zice: „Bine este a slobozi pentru Dumnezeu, dar mai bine este a te ‎curăţi pe sineţi lui Dumnezeu”.

[129]  Sfântul Ioan Iacob Românul (Hozevitul), Din Ierihon catre Sion – Trecerea de la pamant la cer, s.n., Jerusalem, 1999, <http://www.misiune-ortodoxa.ro/download/detalii/sf.-ioan-iacob-romanul-hozevitul-din-ierihon-catre-sion.html>, sâmbătă, 17 august 2013, p. 408.

Nu a fost, așadar, în Sfântul Munte nici vreme îndestulată, nici în duhul potrivit formării duhovnicești, în duhul Sfânt al locului:

21.‎    Zis-a un bătrân: „Dacă va petrece cineva într-un loc și nu se va asemăna locului, însuși ‎locul îl gonește pe acesta, căci nu face fapta locului”.‎

[130]  Patericul…, Pentru socotință, 21.

Dar, ceea ce este mai grav, s-a ales și cu o scârbă care l-a însoțit, mai apoi, toată viața: cu marea vătămare a amăgirii, care nu l-a lăsat să-și conducă cu adevărat sufletul, ci să fie condus, înlănțuit de părerea de sine, însoțită de duhurile lipite de ea.

Vedeniile sfinției sale la Sfântul Munte, după primirea primei ispite ca fiind cerească, s-au înmulțit cu o mare frecvență, cum nu se petrece în cazul adevăratelor descoperiri, ca să fie din ce în ce mai încrezător în ele și mai puțin ascultător de duhovnic:

Şi monahul cărturar Alexandru – care a ‎peregrinat prin Sfântul Munte şi în multe ‎alte locuri, iar acum este la Mănăstirea ‎Sâmbăta — a spus că sunt unele locuri ‎cunoscute şi marcate cu pietre unde i s-a arătat Maica Domnului însăsi Părintelui Arsenie, în momentele grele, îmbărbătându-l şi luminându-l

[131]  Pr. Petru Vamvulescu, Părintele Arsenie Boca MĂRTURIA MEA, s.Ed., Arad, 2012, p. 44.

Bietul Părinte Arsenie Boca… dacă nu a ales smerenia lui Hristos, s-a ales cu falsa smerenie sau cu robia.

Să ne ferească mila Domnului ca o asemnea înșelare să fie ridicată la rang de canon și model în Sfânta Biserică Ortodoxă!

14.  k) În Sfânta Biserică Ortodoxă iată cine poate fi model, cine urmează această cale:

Mare putere au rugăciunile unui duhovnic. Am suferit mult din partea ‎demonilor din pricina mândriei mele, dar Domnul m-a smerit şi m-a miluit pentru ‎rugăciunile părintelui meu duhovnicesc, şi acum Domnul mi-a descoperit că peste ei ‎odihneşte Duhul Sfânt şi de aceea îi cinstesc mult pe duhovnici.‎

Pentru rugăciunile lor primim harul Sfântului Duh şi bucurie de la Domnul Care ne ‎iubeşte şi ne-a dat tot ce ne e de trebuinţă pentru mântuirea sufletelor.‎

Dacă omul nu spune totul duhovnicului, calea sa e întortocheată şi nu duce la ‎mântuire, dar cine spune totul acela merge drept în împărăţia cerurilor.‎

Un monah m-a întrebat: „Spune-mi, ce să fac să-mi îndrept viaţa mea?” îi ‎plăcea să mănânce mult şi în afara soroacelor rânduite. I-am spus: „Scrie în fiecare ‎zi cât ai mâncat şi ce ai gândit, iar seara citeşte ce ai scris duhovnicului”. El însă ‎mi-a zis: „Nu pot să fac aceasta”. Şi aşa el n-a putut trece peste mica ruşine de a-şi ‎mărturisi neputinţa şi de aceea nu s-a îndreptat şi a murit de dambla. Domnul să-i ‎dea iertare fratelui nostru şi să ne păzească de asemenea moarte.‎

Cine vrea să se roage neîncetat trebuie să fie curajos şi înţelept şi în toate să ‎întrebe pe părintele său duhovnicesc. întreabă-l chiar dacă el însuşi n-a trecut prin ‎experienţa rugăciunii şi pentru smerenia ta Domnul se va milostivi de tine şi te va ‎păzi de orice nedreptate; dar dacă gândeşti: „Duhovnicul este neexperimentat şi ‎prins în zădărnicii; mă voi călăuzi eu însumi după cărţi”, eşti pe o cale primejdioasă ‎şi nu departe de înşelăciune. Cunosc pe mulţi care s-au amăgit aşa în gândurile lor ‎şi, din pricina dispreţului faţă de părintele lor duhovnicesc, n-au înaintat ‎duhovniceşte. Ei uită că în Sfânta Taină [a Mărturisirii] lucrează harul Sfântului ‎Duh, care ne şi mântuieşte.

[132]  Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Ed. cit., p. 110-111.

Acum să vedem și

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s