Despre Sfintele Icoane (a) Le picta după vedenii (b) Se picta pe sine, în locul Mântuitorului și Sfinților (c) Încălcarea felului de a picta Ortodox

1.     

2.     

3.     

4.     

5.     

6.     

7.     

8.     

9.     

10. 

11. 

12. 

13. 

14. 

15. 

16. 

17. 

18.  a) Învățături împotriva Sfintelor Canoane:

(1)        

(2)        

(3)        

(4)         Despre Sfintele Icoane.

(a)     Le picta după vedenii:

A venit odată la Drăgănescu un ierarh de la Patriarhie, care i-a poruncit Părintelui Arsenie. să şteargă imaginile neortodoxe pictate in biserică. Părintele Arsenie i-a dat scule să şteargă ce nu-i convine, căci, zicea Părintele: „n-am pictat nimic, decât cu poruncă de Sus, pentru catehizarea poporului, care zace in intuneric”. De aceea, nu l-a putut inţelege intru totul nici Sorin Dumitrescu, un pictor, de altfel, talentat. Dar, pe lângă talent, mai trebuia ceva de Sus, pe care nu-l are oricine. Părintele Arsenie nu a pictat la metru pătrat, după tipare, ci cu descoperire de Sus, nu numai cu documentatie; ci mai ales cu rugăciune si post si, uneori, vorbind cu sfinţii pe, care ii picta.

[166]  Pr. Petru Vamvulescu, Părintele Arsenie Boca MĂRTURIA MEA, s.Ed., Arad, 2012, pp. 35-36.

Ideea de a picta biserica după vedenii este ne primită de Sfânta Biserică:

CANONUL 91, 87

 A plăcut, ca pretutindenea, prin țarini, și prin vii, altare ca cum spre pomenire de mucenici făcute, întru care nici un trup, ori Moaște (rămășițe) de mucenici, se arată a fi învistierite, de este cu putință, de episcopii cei de loc să se răstoarne. Iar de nu se iartă aceasta pentru gâlcevile publicului, gloatele să se sfătuiască, să nu se adune la locurile acelea. Și acei ce cugetă drept, cu nici o superstiție (credință deșartă) să se lege de acest fel de locuri. Și cu totul nici pomenire de mucenici să se săvârșească, de nu cumva ori vreun trup, ori oarecare rămășițe vor fi, ori din vechime se predanisesc. Iar câte prin visuri, și prin zadarnice descoperiri ale unor oameni, oriunde se află altare așezate, cu tot chipul unele ca acestea se vor netrebnici. [Sinod 7, can. 9]

 TÂLCUIRE

 Oarecare ca cum pentru evlavie, ori pentru oarecare vedenii, și zadarnice descoperiri ce le-au văzut în vis zideau case de rugă în nume de mucenici, prin țarini, și prin vii, pentru aceasta canonul acesta rânduiește, că, dacă în acest fel de jertfelnice, nici trup întreg, nici bucăți de trupuri, și rămășițe (Moaște) de mucenici se află învistierite, sau să fie veche predanie, că s-au aflat cândva. Adică, dacă nici cu sfinte mucenicești Moaște s-au sfințit, nici prin obișnuita rugăciune a arhiereului, sau a iereului s-au zidit. Atunci să se risipească, de se va putea. Ori de o popresc aceasta gloatele; atunci pe ele trebuie a le înțelepți și a le sfătui arhiereii, ca să nu se adune într-însele cu evlavie, nici să se amăgească cu disedimonie (credință deșartă) și înșelăciune, că s-ar fi zidit din dumnezeiasca descoperire;

[„că diavolul întuneric fiind, de multe ori se închipuiește în îngerul luminii, după dumnezeiescul Pavel, ca să ‎amăgească sufletele oamenilor” (II Corinteni: 11,14)]

, ci nici pomeniri de ‎mucenici să săvârșească într-însele. Ci dimpotrivă, cu tot chipul să se ‎netrebnicească, și de la evlavie să se scoată.‎

[167]  Sfântul Nicodim Aghioritul, †Neofit, Patriarh al Constantinopolului, †Neofit Scriban, et alii, Pidalion…, Ed. cit., p. 383.

160. -“Așijderea, s-a hotărît, ca pretutindenea, altarele, (bisericile) cînd sînt ridicate prin țarinisau vii, ca și cum ar fi întru pomenirea mucenicilor, însă, în ele nu se dovedește a fi așezat ‎vreun tnip și nici moaște ale mucenicilor, de este cu putință, să se distingă de episcopii locului; ‎iar, dacă aceasta nu se poate face din cauza tulburării poporului, totuși oamenii să fie sfătuiți să ‎nu se mai adune acolo și pentru ca cei drept credincioși să nu se lege de aceste”locuri, înșeleți ‎fiind de vreo superstiție, acolo să nu se săvîrșească nicidecum pomenirea mucenicilor, decît ‎numai dacă ar fi vreun tntp sau rămășițe (de ale mucenicilor), sau dacă s-au prcdanisit din ‎vechime, în chip sigur, cum că acolo a fost locuința, moșia, sau locul patimilor vreunui ‎mucenic. Toate altarele (bisericile) care se ridică undeva în urma visurilor și ale falselor ‎descoperiri ale unor oameni de rînd, în tot chipul trebuiesc distruse” -Cart. 83.‎

[168]  Ierom. Nicodim Sachelarie, Pravila bisericească, Ed. Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 31999.

(b)     Se picta pe sine, în locul Mântuitorului și Sfinților:

Această asemănarea a picturii cu autorul ei corespunde cu ideologia pictorului Bisericii Drăgănescu:

[169]  Și practicii sale de a se uita mult în oglindă, din motive religioase, după mărturisirea Părintelui Profesor de mai sus.

O greutate a chipului Domnului Hristos o mai constituia şi etnicitatea pictorilor. Grecii puneau, în mod reflex, ceva din etnicul şi clasicitatea artei lor; ceea ce caracterizează stilul bizantin până astăzi. Perioada Renaşterii chiar a pus preţ pe această etnicitate a pictorilor în reprezentarea chipului Domnului Hristos. Domnul Hristos seamănă cu pictorul şi cu naţionalitatea lui. Exemplul cel mai izbitor al genului l-a dat un pictor ungur, Muncaci: Iisus înaintea răstignirii, privind pe cei doi tâlhari răstigniţi deja. Operă de mare valoare cu subiect religios. Chipul bisericesc al Pantocratorului caută, cum cere Hegel în Estetica lui, un chip universal al omului, al tuturor oamenilor, de toate neamurile. Toate neamurile, toţi oamenii să-‎şi recunoască în El chipul lor de obârşie, chipul devenirii lor eternitate. Grea temă şi poate cea  mai grea a picturii. Leonardo da Vinci a prins această notă în Cina cea de Taină, într-un desen,‎ dar în pictură n-a mai prins îndeajuns această rezolvare. Michelangelo a izbutit acest chip universal al omului, în chipul lui Adam, la creaţie.‎

[170]  Biserica de la Drăgănescu – „Capela Sixtină”  a Ortodoxiei româneşti „O smerită mărturisire ortodoxă de credinţă exprimată plastic”, Deva, 2005, p. 16.

Probabil se socotea pe sine chipul universal al omului, un nou Adam, închinând întreaga compoziție, vieții sale. De aceea pune și mucenicia Sfântului Cuvios Mărturisitor Ștefan cel Nou, ca cel prăznuit de ziua morții lui, fiindcă vedeniile icoanelor (ucenicii susțin că a pictat ce a văzut în vedenii) vorbeau despre sine și concepția sa personală hinduso-greco-catolică despre univers.Ce duh le insufla?

Însă este contrară învățăturii Ortodoxe:

Iar închinăciunea cea cu atârnare și cu ținere, de mijloc fiind, între cea slujitorească și între cea ‎fără împărtășire, aceasta chiar se dă Sfintelor Icoane, se zice însă cu atârnare, fiindcă Icoana ‎‎(adică chipul), nu se zice de sineși, ci către oarece, și cu atârnare; că chipul este chip al celui ce se ‎închipuiește. Drept aceea pentru atârnarea aceasta și ținerea ce are către cel ce se închipuiește ‎după asemănarea ipostasului adică, și după numele cel scris pe ea, împreună se cinstește șiîmpreună se închină cu cel închipuit, cu o închinăciune adică, de același nume însă șiîmpărtășitoare, și aceasta nu după toate și fără schimbare, precum zice Teodor Studitul în ‎epistolia cea către Atanasie. Că lui Hristos celui închipuit slujitorește precum am zis ne închinăm, ‎iar chipului Lui cu atârnare pentru ținerea cea către Acela; asemeni și însuși Sfinților și trupurilor ‎lor, ca unor slujitori și robi ai lui Hristos ne închinăm cu închinăciune cuviincioasă slugii, pentru ‎apropierea lor cea către Hristos, iar Icoanelor lor cu atârnare ne închinăm pentru ținerea ce au ‎ele către dânșii, din asemănarea ipostasului lor, și din numele lor cel scris pe ele, precum sinodul ‎cel mai de sus din vremea lui Nicolae patriarhul au rânduit; []

Sfintelor Icoane nu se închină oamenii pentru materie, ci pentru asemănarea ce au cu cel ‎închipuit pe ele. Drept aceea Părinții acestui sfânt sinod în oarecare voroave a lor, au zis, că ‎lemnele închipuirii Crucii, când se vor strica se ard. Și zugrăveala Icoanelor și chipul când se va ‎strica desăvârșit, scândura se arde ca un lemn prost; unii însă pentru evlavie le îngroapă. Sfintele ‎Icoane nu trebuie a se unge cu Sfântul Mir, []

Pentru că noi ‎nu ne închinăm lor pentru că sunt miruite, sau pentru că sunt sfințite cu rugăciuni, ci îndată ce ‎vedem chip Sfânt, fără a cerceta măcar despre Mir și rugăciune, ne închinăm lui, și pentru ‎numele Sfântului, și pentru asemănarea ce are cu acela a căruia este chipul. []

 Acestea și alte asemeni necuviințe închipuiesc zugravii din neștiință și din rău obicei, ci ‎îndrepteze-se, silindu-se încă a se face buni și iscusiți zugravi, ca Icoanele cele ce se fac de ei, să ‎aibă asemănare cu aceia ale cărora sunt chipurile, precum poruncește sfântul sinod acesta, și nu ‎a fi oarecare grozăvii neasemănate.‎‎

[171]  Sfântul Nicodim Aghioritul, †Neofit, Patriarh al Constantinopolului, †Neofit Scriban, et alii, Pidalion, cârma Bisericii Ortodoxe, Ed. Credința Strămoșească, s.l., 22007, verificat după cel de la Sfânta Mănăstire Neamț, 1844, în fotocopie caractere chirilice, după exemplarul Părintelui Cleopa Ilie, pp. 240-243.

Analizând, așadar, cum este pictura Părintelui Arsenie Boca, vom descoperi și de unde proveneau vedeniile sfinției sale și cine erau „sfinții” pe care îi picta și cu care vorbea. Mai mult, va fi pentru noi evident și dacă celelalte învățături (scrise) ale sfinției sale au fost sau nu Ortodoxe, dacă putem sau nu a le urma, fiind insuflate de același duh și având același mesaj ca și cele pictate, doar că cele din urmă au fost prelucrate printr-o experiență și meditație stăruitoare în ele de toată viața:

Pentru că pictura bisericii de la Drăgănescu are o desăvârşită asemănare cu Părintele ‎nostru Arsenie, suntem deplin îndreptăţiţi să credem că aceasta ne vorbeşte şi ne va vorbi de acum ‎înainte, pentru totdeauna în locul Sfinţiei Sale

[172]  †PS Daniil Stoenescu, episcop locţiitor al Daciei Felix, Biserica de la Drăgănescu – „Capela Sixtină”  a Ortodoxiei româneşti „O smerită mărturisire ortodoxă de credinţă exprimată plastic”, Deva, 2005, 193.

Această frază este chiar concluzia cărții, noi suntem de acord cu ea, mai puțin cu Sfinția Sa deoarece S MARE trebuie păstrat, în chip Ortodox doar pentru Dumnezeu și Maica Domnului. Am spune, mai potrivit, sfinția sa.

După cum vedem, biserica de la Drăgănescu nu seamănă cu Maica Domnului, cum ar trebui, ci cu Părintele Arsenie Boca. Prin ea nu ne vorbește Hristos, ci acela care s-a pictat pe sine în locul Mântuitorului.

Aceasta nu este o frază metaforică, nu este o figură de stil, ci surprinde esența ‎picturii de la Drăgănescu. Pentru aceasta vă recomandăm să priviți fără prejudecată ‎sudiul de mai jos, să vă convingeți că biserica de la Drăgănescu este pictată de ‎autorul ei cu diferite fotografii despre sine ale sfinției sale din diferite etape ale ‎vieții. Este impresionant că nici o fotografie ce ne-a rămas cu sfinția sa nu lipsește ‎de pe pereții bisericii. Se pictează ca Sfântul Vasile cel Mare, ca Sfântul Paisie de la ‎Neamț, ca Sfântul Ioan Botezătorul, ca Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ca Sfântul ‎Mucenic Nestorie și în foarte multe locuri ca Mântuitorul lumii. Mesajul este cam ‎așa: eu (autorul picturii) țin locul Atotțiitorului. ‎

Așadar, dacă vrem să-l cunoaștem cu adevărat pe preacuvioșia sa, să studiem tablourile din ea, să le comparăm cu Sfintele Icoane (cu teologia și canoanele lor insuflate de Sfântul Duh). Dacă vor fi la fel să le cinstim, dacă cele dintâi vor fi doar altfel (din neștiință) să le dezvăluim greșelile și să nu le repetăm, ca să nu cădem din har, însă, dacă cumva… se vor împotrivi Adevărului… să înțelegem că și Părintele și duhul ce l-a inspirat nu sunt după voia lui Dumnezeu și, cu milă înțelegătoare, dar și cu tărie, să le respingem fățiș, ca să nu ne pierdem mântuirea.

Pentru a vedea ce duh le insufla, ne rugăm Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul să ne descopere:

Dar pentru cel ce vrea să vadă, cuvântul Scripturii indică aici două persoane ‎și două case, pe care le desființează secera. Căci se zice: “Și va intra în casa ‎furului și în casa celui ce jură strâmb în numele Meu“. Prin cele două ‎persoane a indicat cele două lucrări generale ale amăgirii diavolești, care le ‎cuprind pe toate celelalte, sau cele două moduri ale lucrărilor. Iar prin cele două case a indicat cele două ‎dispoziții generale ale omului, favorabile rătăcirii, care le conțin pe toate ‎celelalte. De pildă când cel rău răpește prin vicleșugul amăgirii cunoștiința ‎înnăscută a firii despre Dumnezeu, atrăgând-o spre sine, e “fur“, întrucât ‎încearcă să se facă stăpân peste închinarea datorată lui Dumnezeu, sau cu alte ‎cuvinte abate vederea mintală a sufletului de la rațiunile duhovnicești din ‎făpturi și circumscrie puterea cugetării numai la privirea înfățișării din afară a ‎lucrurilor sensibile. Iar când abuzează de mișcările firești, atrăgând puterea de ‎activitate a sufletului în chip sofistic spre cele contrare firii și prin cele părute ‎bune ispitește prin plăcere dorința sufletului spre cele rele, “jură strâmb“ pe ‎numele Domnului, ducând sufletul amăgit spre alte lucruri decât spre cele ‎făgăduite. Deci este “fur“ fiindcă răpește la sine cunoștința firii, având drept ‎casă dispoziția iubitoare de neștiință a celor amăgiți. Șijură strâmb“, fiindcă ‎înduplecă puterea de activitate a sufletului să se ostenească zadarnic cu cele ‎contrare firii, având drept casă dispoziția iubitoare de păcat a voii celor care îl ‎ascultă (22).‎

[173]  Pr. Stavrofor Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Filocalia, Volumul III, Ed. cit., pp. 389-340.

Am văzut că Biserica de la Drăgănescu suferă, de la izvor, de o concepție eretică despre Sfintele Icoane și anume că Chipul bisericesc al Pantocratorului caută, cum cere Hegel în Estetica lui, un chip universal al omului, al tuturor oamenilor, de toate neamurile și Domnul Hristos seamănă cu pictorul şi cu naţionalitatea lui (spre deosebire de dogma Ortodoxă a Sfintelor Icoane care ne învață că Sfintelor Icoane nu se închină oamenii pentru materie, ci pentru asemănarea ce au cu cel ‎închipuit pe ele). De aici esența egoistă a lucrării, pe care o recunosc, fără să înțeleagă, chiar ucenicii preacuvioșiei sale:

Călugărul pictat la intrare, pe peretele ‎din stânga al bisericii din Drăgănescu – ‎răstignit pe cruce, către care strigau ‎potrivnicii: „Rabzi ca un prost!” este o ‎imagine a Părintelui Arsenie

[174]  Pr. Petru Vamvulescu, Părintele Arsenie Boca MĂRTURIA MEA, s.Ed., Arad, 2012, p. 44.

(c)     Încălcarea felului de a picta Ortodox atinge nu numai asemănarea, dau esența, dar și mesajul teologic.

În afară de aceasta sunt multe alte încălcări ale Sfintelor Canoane pictate (avem chiar un tablou dedicat Maicii Domnului în care i se vede părul, fiind acoperită cu basma, această reprezentare fiind numită în Erminia picturii bizantine ca fiind eretică, iar modul de îmbrăcare și reprezentare al Preasfintei aduce mult cu vedeniile romano-catolice și cu madonele celebre ale lor), dar aceasta face obiectul de studiu al capitolului Învățături eretice pictate, care, datorită necesității inserării fotografiilor reprezentative, va fi completat (dacă ne ajută Bunul Dumnezeu) de un fișier separat în care vor fi prezentate Sfintele Icoane autentice, tablourile de la Drăgănescu și sursele lor de inspirație demonică și din alte religii, în special din romano-catolicism. Lucrul acesta este mărturisit, fără să vrea, chiar de ucenicii sfinției sale, chiar atunci când vor să dovedească Ortodoxia pictării sale:

Adaug aici că pictura în tempera a Bisericii ‎din Drăgănescu, după rânduiala ortodoxă, ‎este mai de preţ decât Capela Sixtină din ‎Roma

[175]  Pr. Petru Vamvulescu, Părintele Arsenie Boca MĂRTURIA MEA, s.Ed., Arad, 2012. p. 17.

‎†PS Daniil STOENESCU, episcop locţiitor al ‎Daciei Felix, Biserica de la ‎Drăgănescu – „Capela Sixtină” a Ortodoxiei româneşti „O smerită mărturisire ‎ortodoxă de credinţă exprimată plastic”, Deva, 2005.‎

Acest lucru este, însă, împotriva Sfintei Tradiții:

Este greșit faptul că mulți dintre zografi fac chipul Maicii Domnului cu ‎părul ‎despletit ca o doamnă, și învelișul capului numai cu o basma; pentru că ‎într-însa n-a fost ‎prihană și nici mândrie, ca să se împodobească cu haine de mult ‎preț și să-și arate ‎împletiturile părului. Așadar, nu trebuie să ne luăm după ‎proba ereticilor, ci să păzim ‎legea și portul locului neschimbat, căci în alt chip nu ‎este primit de Biserică, ci sunt ‎lucruri eretice.‎

[176]  DIONISIE din Furna, Erminia Picturii Bizantine, Ed. Σοφία, București, 2000, p. 230.

Se pictează ca biserică Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserica basilica San Pietro, unde se aleg papii, se pictează ca Sfinți romano-catolicul Francisc de Assisi și arianul Wulfila de care Părintele Arsenie Boca este profund îndrăgostit, mesajul sfinției sale principal fiind reproducerea credințelor lor.

Stilul picturii este unul pătrat, muncitoresc, mimând arătările fantomatice ale demonilor, producând tulburare și expunând goliciunea unor trupuri carnale, caricaturale, după stilul apusean și sovietic modern, departe de a surprinde frumusețea teofanică delicată, ascetică, profundă de mare stabilitate în realitate a Sfintelor Icoane Ortodoxe. Nu numai că nu le-a surprins ci le-a subminat, parcă pictând împotrivă.

Despre felul în care pictează sfinția sa, iată ce spune Sfânta Biserică Ortodoxă:‎

ANEXA 1‎

La sfârșitul secolului al XlX-lea, ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, membri ai ‎Sfântului Sinod, văzând degradarea și dispariția tradiției picturale românești – ‎dispariție care ducea la transformarea unor biserici într-un soi de hibrid, ‎arhitectura tradițională ortodoxă fiind îmbrăcată într-o haină picturală apuseană, ‎catolică -, s-au întrunit într-un sinod, hotărând interzicerea unor astfel de picturi:‎

Deciziunea Sântului Sinod al Sântei nostre Biserici autocefale drept măritore de ‎răsărit

Privitore ia iconele, arhitectura, pictura și ornamentațiunea bisericilor din țara, ‎cum să se urmeze pe viitor

Sânta nostră Biserică drept măritore de răsărit, gelosă de învățătura ‎Dumnedzeescului său fondator, cum și de tradițiunile și aședzămintele sale, a ‎lucrat în tot chipul la întărirea sentimentului religios printre popore și la mântuirea ‎sufletelor lor.‎

Dorind a ține pironită vederea și simțul fiilor săi asupra Dumnedzeirei și Sânților, ‎ea a deschis artelor frumose porțile sale, a transmis posteritațăi icona vie a tuturor ‎personelor Sânte, cari sunt în adorațiune și venerațiune la popoarele creștine.‎

Sub-semnații,‎

Considerând pictura bizantină și împreună cu dănsa și pe ce-l-alte arte frumose, ‎ca fiind singurele întru a reprezenta cu splendore, magnificență și cuvioșie ‎personele cele mari și Sânte ale religiunei creștine, și a întreține în popor ‎adevăratul sentiment religios;‎

Având în vedere ca artele frumose bizantine au fost introduse în Biserica nostră ‎Română încă din cele dintâi timpuri ale aparițiunii lor și prin aceasta, deprinderea ‎poporului nostru cu ele și apropierea lor de către artiștii și artizanii noștri români;‎

Vëdzând cu durere gôna tacită ce së dă acestor arte spre a le scôte de prin ‎biserici și a le înlocui cu altele noul și necunoscute poporului nostru;‎

Vëdzând marea afluență de tot felul de icône străine, cari au inundat țara din toate ‎părțile ;‎

Vëdzând ca prin unele biserici se fac zugrăveli și se întrebuințăză arhitectură, iar ‎prin casele românilor creștini se introduc icône cari sunt departe de a înfățișa după ‎cum se cade imaginea Dumnedzeirei și chipurile Sânților din vechea și păzită de ‎Dumnedzeu Biserică a Românilor;‎

Vëdzând că ornamentațiunea bisericei în genere ce sê introduce de cât-va timp ‎este lipsită aprôpe și de cerințele artistice și de cele liturgice ale ritualului nôstru, șiprin urmare departe de a ajuta geniul cultural al poporului român întru desvoltarea ‎sentimentului sëu religios și național ;‎

Și dară, temându-ne ca nu cum-va prin introducere de noul arte în Biserică și prin ‎casele creștinilor să së struncine dreapta credință în popor și în el însuși;‎

Sântul Sinod ia disposițiunile următôre:‎

1.‎      Prea Sânțiții Episcopi eparhioți să supravegheze cu dinadinsul în jurisdicțiunea lor ‎ca pictura și ornamentațiunea care se va introduce de acum înainte, fie prin ‎bisericele cele vechi fie prin cele noi sau reînnoite – să fie conform stilului ‎bizantin deja în us în Biserica ndstră Română autocefală drept màritôre de răsărit.‎

[deci Părintele Arsenie Boca ar fi trebuit să asculte și aici de episcopul ce l-a oprit de a picta erezii ‎– n.n.]

2.‎      Să pună îndatorire preoților și epitropilor tuturor bisericilor ca înainte de a ‎se contracta zugrăvirea unei biserici să së presinte la aprobarea prealabilă a ‎Chiriarchiei tablourile ce aû a së introduce în biserică, cu modelurile lor de ‎zugràvélà.‎

[și cumnatul Maicii Zamfira, preotul care l-a pus pe Părintele Arsenie Boca să-și picteze ideile inovatoare și necanonice, ar fi trebuit să se sfătuiască cu episcopul locului, prezentând schițele, mai înainte de a fi pictate, ceea ce ar fi înlesnit refuzul lor și l-ar fi scăpat și pe sfinția sa și pe preacuvioșia sa de marele păcat al lepădării de Ortodoxie prin imagine. Pe de altă parte, însă, este o îngăduință a lui Dumnezeu, ca să putem vedea mai limpede ce gândea cel îngropat la Prislop, și așa, să putem să ne lămurim asupra credinței sfinției sale și a ne feri de întreaga-i învățătură tot atât de încâlcită și primejdioasă, pe cât este de ascunsă și îmbrăcate în veșminte de părută Ortodoxie.

3.‎      Să oblige pe preoți a nu primi în biserica spre sânțire decât numai icône cari ‎sunt aprobate și recomandate de Chiriarchie sau eșite din atelierele pictorilor ‎noștri români cunoscuți și aprobați cel puțin de doi sau trei Chiriarchl al țării.‎

4.‎      ‎ Icoanele cele nesânțite după ritualul sântei nôstre Biserici së vor scôte cu ‎încetul de prin casele creștinilor prin influența morală a preoților și în locul lor să li ‎së recomande cele autorizate de Chiriarchie.‎

5.‎      Să cérà autorităților județelor ca să îndatoreze pe primari a respecta și el ‎din partele disposițiunile de mal sus și a nu îngădui vândzarea de icône și obiecte ‎sacre în cuprinsul administrațiunii lor, rëmâind ca aceste objecte creștine să li së ‎procure numai prin biserica parohială.‎

6.‎      Prescurile se vor fabrica numai de femei creștine, piôse sau numai de ‎creștini.‎

7.‎      Abaterea de la disposițiunea a doua de mai sus va atrage pentru Preoți ‎caterisirea și pentru Epitropi distituirea și darea lor în judecată, spre a despăgubi ‎parochia de suma cheltuită cu pictura, arhitectura și ornamentațiunea ce contrazice ‎disposițiunile Bisericii nôstre Române autocefale drept màritôre de răsărit.‎

8 Biserica a cărei pictură, arhitectură șl ornamentațlune s-a făcut contra ‎acestor dlsposițiuni este și rămâne închisă (s.n.)

[cam acesta ar fi și leacul cu biserica Drăgănescu, să fie păstrată ca un muzeu, în care un ghid să explice tuturor unde s-a abătut Părintele Arsenie Boca de la Ortodoxie, până se va stinge arsenismul, după cum s-a stins și tatăl lui origenismul (deși acesta mai bântuie, chiar dacă mascat, și acum, cu multă agresivitate, mai în toate mediile teologice moderne, deși Origen este numit tatăl tuturor ereziilor, și înveșmântarea în haină creștină a păgânismului de către Sfântul și Marele Ierarh Epifanie al Salaminei, numire confirmată și de Sfântul, a toată lumea Sinod al 5-lea, prin faptul că l-a dat anatemei pe Origen cu toate învățăturile lui eretice). În acest timp să nu se slujească acolo pentru a se arăta că duhul picturii este străin de Sfântul Duh al Adevărului. Apoi, după încetarea primejdiei, s-ar putea repicta canonic și resfinți, pentru a fi dedicată în sfârșit lui Dumnezeu, iar nu persoanei celui ce s-a pictat pe sine în locul Lui ‎– n.n.]

9. Abaterea de la disposițiunea a treia se va pedepsi întâi cu oprire pe trei ‎luni, al doilea cu oprirea pe un an, și al treilea cu caterisirea

1889, Noembrie, 22‎

(Semnează): I.P.S. losif Mitropolit Primat

P.S. Episcop Ghenadie al Râmnicului

P.S. Episcop Inocentie         Budzeu

P.S. Episcop Silvestru al Hușilor

P.S. Episcop Ghenadie al Argeșului

P.S. Episcop Parthenie al Dunărei de-jos

P.S. Arhiereu leremia Gălătzenu

P.S. Arhiereu Valerian        Romnicenu

P.S. Arhiereu           Calistrat Bârlădenu

P.S. Arhiereu Innocentie M. Ploeștenu P.S. Arhiereu Gherasim Piteștenu

P.S. Arhiereu Dositeiu Botoșanânu1‎

Revista Biserica Ortodoxă Română, 1890-1891; prezentul decret a mai fost publicat ‎și în Vestitorul Ortodoxiei din 15 ian. 1998, în cadrul paginii realizate de ASCOR, în ‎încheierea căreia, personal, am scris și câteva rânduri referitoare la pericolul confundării ‎tabloului cu icoana.‎

EXTRAS DIN REGULAMENTUL PENTRU ZUGRĂVIREA BISERICILOR

Carol I,‎ Prin grația iui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,‎

La toți cei de față și viitori sănătate:‎

Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat ad interim la Departamentul cultelor ‎și instrucțiunii sub No. 15.942;‎

Având în vedere votul Sfântului Sinod din ședința sa dela 18 Maiu 1898,‎

Am decretat și decretăm:‎

REGULAMENTUL pentru zugrăvirea bisericilor

CAP. I Prescripțiuni generale.‎

Art. 1. La zugrăvirea oricărei biserici și la reînnoirea picturei învechite și șterse din ‎Bisericile cele vechi, este admis numai stilul bizantin, întrebuințat în Biserica ‎Ortodoxă (s.n.) și cu deosebire la Muntele Athos.‎

[după cum vedem Părintele Arsenie Boca a fost nemulțumit și de stilul bizantin și de Muntele Athos introducând cel de la Belle Arte și cel al madonnelor atât de îndrăgite de sfinția sa, prin educația primită de la tatăl lui greco-catolic. Dar a introdus și un stil propriu, numit poate sugestiv, vedenist (de la vedeniile duhurilor necurate care i s-au arătat, după cum observăm în tablourile sale prin volatilizarea picioarelor îngerilor și fantomizarea Mântuitorului de după înviere), dar poate și mai sugestiv egoist (de la prezentarea înfățișării sfinției sale în locul Sfinților și al Mântuitorului) ‎– n.n.]‎

Art. 2. Icoanele sculptate în relief, în orice materie, fiind contra uzului ortodox din ‎vechime, nu sunt admise în biserici (s.n.).‎

Art. 3. Nu sunt primite în biserici tablouri sau icoane care la vedere ar înfățișa pe ‎Sfinți în mărimi nenaturale sau cu figuri diforme (s.n.).‎

Art. 4. Tablourile sau icoanele care ar înfățișa pe sfintele martire sau cuvioase în costumul ‎și în ținute moderne lumești, în chipuri care n’ar inspira respect, nu se admit în biserici.‎

Costumul trebuie a fi pe cât posibil al timpului și al țării în care a viețuit sfântul.‎

Art. 5. Icoana aceluiaș sfânt în expresiunea fizionomiei, în trăsăturile caracteristice trebuo ‎să fie identică în toate bisericile țării. Icoana Domnului Iisus Hristos, a Maicii Domnului, icoanele Sfinților în orice mărime, în orice loc, în orice biserică, trebue să fie ‎desăvârșit uniforme, spre a fi cunoscute de toată lumea ortodoxă, chiar și când n’ar avea ‎inscripțiune.‎

[iată cum cade ideea eretică după care a fost picatată biserica din Drăgănescu: Mântuitorul trebuie să semene cu altcineva, un alt om universal, cu autorul picturii ‎– n.n.]

Art. 6. Nu este permis sub nici un cuvânt a zugrăvi pe evangheliști fără simbolul respectiv, ‎cu atât mai puțin nu este permis a zugrăvi simbolul singur, fără icoana ‎evanghelistului (s.n.).‎

[iată cum vedenia treptelor de la începutul înșelării din Sfântul Munte a Părintelui Arsenie Boca, este dezvăluită ca mincinoasă, fiindcă au apărut doar simboalele singure ale evangheliștilor ‎– n.n.]

Art. 7. Cultul ortodox având semnificație determinată și precisă și răspunzând la ‎un scop bine știut, icoanele și tablourile de pictură în biserici trebuie să ocupe locul ‎anumit, spre a fi în armonie cu ideea specială, avută la întocmirea cultului și la ‎alcătuirea planului pentru clădirea bisericilor (s.n.).‎

[iată cum este greșită și inovația tuturor temelor moderne cu sateliți și bule introduse de Părintele Arsenie Boca, împotriva minunatei alcătuiri teologice tradiționale ale Sfintei Biserici Ortodoxe de Răsărit ‎– n.n.]‎

Art. 8. Tablourile de pictură și icoanele zugrăvite pe pereți și pe bolți trebue să fie ‎executate lămurit, spre a se da predicatorului putința ca, la serbarea respectivă a ‎praznicului, să întoarcă privirea ascultătorilor la cele înfățișate și despre care vorbește în ‎panegiricul sau discursul său.‎

[nu să fie false proorocii care pun în derută și pe predicator și pe privitor: „proorocea oare Părintele Arsenie Boca ecumenismul sau era ecumenist?” ‎– n.n.]

Cap. II Locul destinat fiecărei icoane

(Urmează prezentarea programului iconografic al bisericii, cu indicarea locului fiecărei ‎teme majore.)‎

Cap. III Facerea zugrăvelii și primirea lucrării îndeplinite

Cap. IV Dispozițiuni diverse

Dispozifiuni transitorii

Art. 27. Nici o biserică nu se va putea desființa fără încuviințarea Sfântului Sinod.‎

Art. 28. Icoanele tip, ce vor fi trimise de pictori, se vor judeca de o comisiune numită de Sf. ‎Sinod. Icoanele alese și aprobate vor rămâne modele de iconografie în Biserica Română ‎Ortodoxă. După ce Sf. Sinod se va rosti asupra acestor icoane, în caz de aprobare, ele se ‎vor înapoia Chiriarhului respectiv, spre a le păstra la Episcopie.‎

Art. 29. Sub nici un motiv nu se va permite zugrăvirea de icoane depărtate de ‎uniformitatea tipurilor admise, nici chiar a icoanelor mici, pentru trebuințele fiecărui ‎creștin (s.n.).‎

Art. 30. Orice abatere delà dispozițiunile acestui regulament va atrage după sine ‎nulitatea lucrării (s.n.).‎

Președinte: Iosif Mitropolit Primat Dat la Castelul Peleș, la 11 octombrie 1912.1‎

1 Publicat în BOR, an. XXXVI, nr. 7, oct. 1912.‎‎

[177]  Dr. Mihaela Palade, Iconoclasmul în actualitate: de la ”moartea lui Dumnezeu” la moartea artei, Editura Sophia, București, 2004, pp. 202-206.

Experiența lăuntrică a sfinției sale, din păcate, nu este comună cu a Sfinților Părinți, astfel că roadele ei sunt învățături în scris și pictate diferite de cele ale Sfintei noastre Biserici. Iată încă un motiv pentru care nu poate fi model Ortodox, deci nu poate fi canonizat ca Sfânt.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s