Ce dascăli a avut, sărmanul Părinte Arsenie Boca ? a) Tatăl, b) Mama

1.      Am făcut aceste mici dezvăluiri despre amăgirea din lucrarea și viața Părintelui Arsenie Boca, nedorind a-l acuza ci, dimpotrivă, cu scopul de a-l apăra

atât de atacul celor ce îl văd ca un răufăcător intenționat, dar și de cei care îl cinstesc ca pe un Sfânt. Acest studiu dorim să îndemne și pe unii și pe alții la multă milă și rugăciune pentru mântuirea sufletului sfinției sale (care este posibilă numai dacă s-a căit din totă inima, măcar pe patul morții – lucru de care noi nu am aflat nimic – de toate aceste abateri), dar și la a nu-i urma rătăcirile (lucru care i-ar îngreuna situația din veșnicie, mai ales dacă ar fi canonizat ca Sfânt, deci model Ortodox). De dragul preacuvioșiei sale, această lucrare am vrea să fie o căință publică a sfinției sale și a ucenicilor ce nu-și dau seama ce propovăduiesc atât de aprins, ce l-ar degaja (poate) de vina de a nu-și fi lepădat toate rătăcirile în mod solemn și a nu-și fi ras imaginile hulitoare.

Îndemnăm la compasiune fiindcă vina nu-i aparține în totalitate, deoarece nici primii săi sfătuitori nu au fost cu lucrare Ortodoxă și a moștenit de la aceștia rătăcirea. Datorită lor, nefiind format sănătos gustul său duhovnicesc, nu a ales bine. De aceea nu a rămas în duhul (ce ferește de amăgire) linei ascultări de duhovnicii și profesori noștri încercați (prin experierea și însușirea Predaniei Ortodoxe), ci a preferat să asculte de propriile vedenii.

2.      Ce dascăli a avut, sărmanul Părinte Arsenie Boca, de au ajuns învățăturile și faptele sfinției sale atât de controversate ?

Iată-i, după mărturisirile sfinției sale și ale ucenicilor săi:

††

a) Tatăl:

Greco catolic

CURRICULUM VITAE al Părintelui Arsenie Boca sau o posibilă anexă pentru viitorul dosar de canonizare

[…] Nume: BOCA

Prenume: ZIAN-VĂLEAN (nume de monah: ARSENIE)

Rang monahal: PROTOSINGHEL

Data nașterii: 29 sept. 1910; botezul ortodox: 16 oct. 1910

H Locul nașterii:

Satul Vața de Sus, com. Vața de Jos, Hunedoara

Familia – Părinții (căsătorie mixtă):

Tatăl: Iosif-Petru (greco-catolic, 24 feb. 1881, orașul Brad – †19 iun. 1926; †45 de ani), pantofar.

Mama: Creștina (ortodoxă, 30 oct. 1892 – †6 dec. 1951; născută Popa în satul Vața de Sus, Hunedoara; †59 de ani în satul Hălmagiu, raion Gurahonț, regiune Arad), casnică (două clase primare).

Cununiei părinților: 7 nov. 1909, Vața de Jos (data divorțului: 22 mart. 1922)

[325]  <http://www.petitieonline.com/pentru_canonizarea_printelui_arsenie_boca_-_sfantul_ardealului>,miercuri, 29 aprilie 2015

Botezul în căsătoriile mixte:

Este un lucru cunoscut şi recunoscut că de obicei credincioşii de rând nu prea fac mare caz de diferitele controverse teologice dintre ortodocşi şi greco-catolici, cel puţin după primul război mondial şi anul1948. Multe familii în Transilvania erau mixte: soţul ortodox şi soţia greco-catolică sau invers. Adeseori chiar preoţii formau o familie mixtă, fapt ce nu împiedica armonia şi dragostea familială. Copiii erau botezaţi, mai ales după credinţa tatălui.

[326]  Pr. Nicolae Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Ed. „Credinţa strămoşească”, 2009, p. 257.

Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vața de Sus, jud. Hunedoara. Școala primară și liceul în orășelul Brad, același județ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinație spre singurătate și spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Așa spre pildă am o carte a lui Immanuel Kant: „Religia în limitele rațiunii” iscălită: „Boca Zian cl.IV.lic.

La intrarea m cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie și foarte bun pedagog cu fiul său. Știu până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul – ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi și n-am uitat până acum, și de multe ori mi-a folosit în viată.

In cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul și muzica. Terminând liceul și luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre științele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviație la Cotroceni, ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinația contemplativă, sau speculativă și în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu.

In cursul teologiei mi-am vândut casa părintească spre a-mi putea continua studiile. Eram și bursier. Mamei nu i-am cerut niciun ajutor și nici nu mă înduram, întrucât era divorțată de tata iar eu eram dat tatii prin sentința de divorț, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur că mă va da la școală. în timpul teologiei mi se lămurea frumusețea chipului viețuirii călugărești și doream să mă instruiesc, pe cât puteam, mai temeinic, cu deosebire în latura mistică a vieții. Cu prilejul acela aveam următoarele note caracteristice: deprindeam pe mama cât mai fără mine și cât mai fără corespondență, ca oarecum să mă uite și să nu-i vie greu când va afla că m-am călugărit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumită disciplină austeră, care avea mai multe amănunte greu de crezut. Așa de pildă mi-am propus ca toată vremea teologiei să nu fac nici o cunoștință cu fete. Ceea ce n-am reușit, întrucât tocmai în anul acela 1929 Ministerul îngăduie și fetelor să studieze teologia, și m-am pomenit cu vreo câteva colege. Dar cunoștințe în oraș am izbutit să n-am. Asta am reușit toată vremea teologiei, deși făceam parte și din „Reuniunea de muzică Gh. Dima” din Sibiu, de sub dirij oral N. Oancea, și care era mixtă. Aveam problema voinței în stăpânirea simțurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare, ca să văd prin proprie experiență, cât se întinde sfera voinței în domeniul vieții sufletești și biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărțile asupra actelor reflexe, și asupra instinctelor, că anume sunt independente de voință și controlul conștiinței. Experiența mea personală însă mi-a dovedit că acțiunea voinței și a conștiinței se poate întinde și peste instincte și actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri și studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Calcutta, trimis de Universitatea din București, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofic din București, și-mi parveneau pe această cale.

Toate acestea mă interesau să le aflu și să le probez în vederea călugăriei. Mă abțineam de la ‎‎„voia în oraș, ci stăm în curtea școlii cu poarta deschisă. Cu colegii nu ieșeam în oraș decât dacă trebuia în interesul școlii, a vreunui profesor, sau însoțiți de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzică. N-am dansat și n-am învățat lucrai acesta. îmi dase tata grija asta și mai cu deosebire când eram teolog nu-mi puteam închipui să fac așa ceva.

[…]

b) Mama.

Mama Părintelui Arsenie

‎„Eu am fost pictat din pântecele maicii mele ”

‎• Ne spunea Părintele: “Când eram copil, în casa maniei mele era o icoană a Maicii Domnului care-mi plăcea foarte mult. Odată am întrebat-o pe mama:

De ce îmi place aşa de mult acea icoană? Iar ea mi-a spus:‎              

– Ei, dragul meu, cât te-am purtat în pântece, foarte mult m- ani uitat şi m-am rugat la această icoană.

Altădată ne-a spus: “Mama mea când a rămas însărcinată cu mine, s-a uitat la icoana Maicii Domnului şi a pictat-o în inima ei. A pictat-o rugându-se la Maica Domnului, cum se rugau Sfinţii Ioachim şi Ana: ‎‎“Maica Domnului, îţi cer un copil, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, care să îţi slujească ţie, Maicii Domnului şi Domnului lisus Hristos. Nu pentru mine îl cer. Eu deja am fost pictat din pântecele maicii mele. Când mama mea mergea să lucreze la câmp, înaintea ei apărea icoana Maicii Domnului datorită rugăciunilor ei. După ce-am terminat studiile, mama credea c-am să mă stabilesc ca orice om la casa lui. Când a aflat ce intenţii am [n. ed.: să se călugărească], mi-a luat capul în mâini, m-a sărutat şi m-a binecuvântat zicându-mi: „O, dragul meu şi scumpul meu, de când mă rog eu pentru asta!”

De aceea a fost Părintele Arsenie omul lui Dumnezeu, pentru că a fost cerut prin rugăciune, crescut cu rugăciune. Şi spunea Părintele. “De ce nu faceţi şi voi la fel?! Dar care din voi se roagă când sunteţi însărcinate: Doamne, dă-mi un copil bun, cuminte, care să-ţi slujească Ţie; pentru Tine Doamne? Care din voi aţi citit în timpul sarcinii Acatistul Maicii Domnului şi alte cărţi bisericeşti? Voi ziceţi că n-aveţi timp să vă rugaţi. Cereţi la Maica Domnului şi la Domnul lisus Hristos şi vă vor da. Dacă nu faceţi rele, vă iese şi copilul aşa cum îl doriţi.

5

Apoi, unei femei căreia îi murise copilul atins de un tren i-a spus: „Ştii de ce l-a atins trenul? Pentru că l-ai iubit mai mult decât pe Maica Domnului. Întâi trebuie să-L iubeşti pe Dumnezeu şi apoi pe copil. Altei femei i-a spus: ‎‎„Tu vii şi te plângi că copilul tău e beţiv, dar atunci când aţi zămislit copilul, soţul tău era beaf” iar alteia, care se plângea că are un băiat hoţ, i-a spus că şi ea a furat când a fost însărcinată cu el (Miloşan Vionela. 71 ani, Recea)

‎•‎        Mama sa s-a căsătorit şi bărbatul său a plecat şi ca a rămas gravidă, având în pântece pe viitorul Părinte Arsenic. Dar bărbatul său nu a mai venit şi ea a trebuit să-l crească singură. Ea păzea oile satului şi Părintele îi desena ‎‎(că era pictor de mic!) flori pe mâneci, pe cot la haine şi apoi ea cosea.

În viaţă am dansat şi eu o dată – a spus mama Părintelui – am rotit un dans, atât a fost jocul meu în viaţă”. Maică-sa l-a crescut şi el a învăţat, şi-a dat silinţa. Părintele învăţa lumea cum să trăiască, să nu curvească bărbatul cu femeia, ca în sărbători şi duminica să nu aibă împreunare şi să aibă copii curaţi, căci Părintele aşa a fost conceput. (Mailat Elena, 87 de ani. Dej ani)

‎•‎        Bunicul soţului meu se cunoştea foarte bine cu Părintele şi povestea că la un moment dat Părintele i-a cerut să aducă de acasă o anumită poză pe care o făcuse cândva cu un bărbat. Aducând poza la Părintele, acesta i-a spus că persoana cu care se pozase este tatăl său care plecase în America pe când el nici nu se născuse şi pe care nu-l văzuse de fapt niciodată! (Mariana P. – Făgăraş)

‎•‎        Mama sfinţiei sale spunea că simţea că avea ceva luminos în pântece şi avea o mare bucurie. Iar Părintele spunea că tatăl său, plecând în America l-a „lăsat curat în pântece. (Pr: Petru Vanvulescu)

‎•‎        Mama Părintelui, care nu mai ştia nimic de dânsul, auzind că la Mănăstirea Sâmbăta este un părinte care este de loc din localitatea Brad – Hunedoara, şi-a zis: „Sigur, acesta e băiatul meu” şi a luat trenul să vină la Sâmbăta. Părintele, cu darul înainte-vederii ce-l avea, a simţit că vine şi a trimis un credincios cu căruţa la gară spunându-i acestuia ora când soseşte şi locul unde să stea pe peron când va veni trenul. Când a sosit trenul, uşa vagonului în care se afla mama Părintelui a oprit exact în faţa omului. Coborând, mama Părintelui l-a întrebat pe acest om, cum poate ajunge la mănăstire’.’* Iar omul i-a zis: ,, Vino cu mine, că după dumneata m-a trimis Părintele! ” (Ierod. Dometie – Mân. Brâncoveanu)

‎•‎        Părintele Arsenic era la Sâmbăta şi a trimis pe cineva care avea căruţă cu cai, să o aştepte în gara din Voila pe mama sa, care vroia să-l viziteze. I-a spus omului: „ Du-te să o aştepţi pe mama că vine cu trenul’’-, zice omul: „Părinte, dar nu o cunosc!”-, „Nu trebuie, du-te că vine ea la tine”; se opreşte trenul şi în dreptul uşii de unde eşti tu coboară o femeie şi te întreabă de mănăstire Şi aşa a fost. Omul a luat-o în căruţă şi a dus-o la Sâmbăta. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbăta de Sus)

‎•‎        Mama Părintelui semăna cu Părintele foarte mult. Odată a venit la mănăstire. îi era dor de Părintele. Şi Părintele a lăsat-o în biserică, nu a ieşit din altar. Şi ea a stat, a tot stat, şi dacă a văzut că Părintele nu mai iese, a început să plângă. A ieşit Părintele bucuros şi a zis: Am vrut să te vedem cum plângi. A sărutat-o şi a mângâiat-o şi i-a zis: „Nu mai plânge, că uite am venit ‎‎”. (Mailat Elena, 87 de ani, Dej ani)

‎•‎        Întâlnindu-se cu Părintele, mama i-a reproşat: „Ţi-a fost ruşine cu mine de n-ai vrut să spui la lume că eu sunt mama ta? ” şi i-a zis Părintele: „ Nu mamă, dar dacă spuneam lumea îţi rupea hainele de pe matale când veneai încoace”

A spus mama Părintelui, cu ocazia acestei vizite la mănăstire, că atunci când era însărcinată cu Părintele, a văzut soarele şi luna în pântecele ei şi nu ştia ce va fi. Şi a văzut şi un peisaj. Când a venit la Sâmbăta a spus că a văzut exact peisajul de aici, cu munţii şi mănăstirea. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbăta de Sus)

[…] ‎‎•‎        Părintele ne-a spus aşa: ,Eu am fost pictat în pântecele maicii mele. fiindcă mama mea când o văzut că-i însărcinată s-a uitat la icoana Maicii Domnul şi a zis: ’’Maica Domnului, eu doresc acest copil să nu-mi fie pentru mine, ci să-ţi slujească ţie; pentru tine Doamne „, Ea mergea in câmp la sapă şi vedea înaintea ei, la sapă, cum săpa, icoana Maicii Domnului la care s-a închinat. Tot timpul ea vedea icoana aia. Mama a pictat icoana Maicii Domnului în sufietul ei şi eu am ieşit pictor. Am fost pictat din pântece!’’. Şi rnai spunea Părintele: „De ce nu faceţi şi voi femeilor aşa, să vă rugaţi la Dumnezeu cât sunteţi însărcinate, să citiţi Visul Maicii Domnului, să citiţi cărţile bisericeşti? Apoi. dacă nu faceţi rele, vă iese şi copilul aşa cum îl doriţi. (Miloşan Vionela, Recea, 71 ani)

[327]  Ioan Cişmileanu, Mărturii din Ţara Făgăraşului despre părintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, Făgăraş, 2004, pp. 5-7, 99.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s