Ce dascăli a avut…? k) Despre stigmate.

  1. Ce dascăli a avut, sărmanul Părinte Arsenie Boca, de au ajuns învățăturile și faptele sfinției sale atât de controversate ?

k) Despre stigmate.

Părintele mi-a arătat cum să țin mâinile când mă rog, și în momentul în care Părintele [Arsenie Boca] a ridicat mâna, aveam senzația că e mâna Iui Iisus! Aveam senzația că văd urmele cuielor în palme

[348]  Romeo Petraşciuc, Lăsaţi-vă în grija Lui Dumnezeu, Editura Agnos, Sibiu, 2014, pp. 132-142

· Stigmatele sunt prezente și la greco-catolici, pe care atât de mult i-a iubit și propovăduit Părintele Arsenie Boca, învățăturile sfinției sale fiind îngemănate cu uniatismul:

  1. Rafila Găluţ, Fecioara stigmatizată de la Bocsig (1910-1939)

Rafila Găluţ s-a născut pe 8 februarie 1910 la Bocsig, jud. Arad, fiind fiica lui Constantin Găluţ şi a Anei Zgerden.

a fost botezată la 10 februarie 1910 în biserica greco-catolică „Sf. Gheorghe” din localitatea natală, de către Pr. Demetriu Nysztor.

credincioasă greco-catolică, de mică a fost foarte apropiată de Biserică. În 1931 doreşte să devină călugăriţă în Congregaţia Maicii Domnului de la Blaj dar, datorită sănătăţii sale fragile, este sfătuită să renunţe.

tânăra fecioară din Bocsig a trăit o viaţă spirituală exemplară, spovedindu-se cel puţin o dată pe lună şi primind foarte des Sf. Euharistie; a participat la Sf. Liturghie şi la diferitele devoţiuni ale Bisericii Greco-Catolice: Sf. Rozar, Calea Crucii, Adoraţie euharistică, novenele către Sf. Anton de Padova şi Sf. Tereza de Lisieux .

în perioada 1931 – 1939 a purtat stigmatele (rănile Domnului), lucru confirmat nu numai de parohul locului, Pr. Petru Vancu, ci şi de diferiţi preoţi şi medici delegaţi din partea Episcopiei Lugojului să investigheze acest caz deosebit.

este interesant că în aceeaşi perioadă cu stigmatele Rafilei Găluţ, Icoana Maicii Domnului aflată în biserica greco-catolică din Scăiuş, a lăcrimat în zilele 30 septembrie şi 15 octombrie 1934.

primul raport despre stigmatele Rafilei este trimis de Pr. Petru Vancu Episcopiei de Lugoj pe data de 11 noiembrie 1933.

Episcopul Alexandru Nicolescu de Lugoj îl însărcinează pe Pr. Dr. Iuliu Raţiu să întocmească un chestionar cu 48 de întrebări care îi vor fi puse Rafilei despre stigmate şi despre viziunile pe care ea spunea că le are, răspunsurile la chestionar fiind prezentate Episcopului împreună cu un raport pe data de 20 ianuarie 1934.

Episcopia de Lugoj informează Congregaţia Bisericii Orientale (Dicaster al Sfântului Scaun) despre cazul Rafilei Găluţ printr-o scrisoare adresată Cardinalului Luigi Sincero pe data de 15 aprilie 1934; documentele referitoare la acest caz sunt traduse şi trimise Sf. Scaun pe data de 27 iulie 1934.

alte culte au încercat să o convingă pe Rafila Găluţ să renunţe la credinţa ei catolică, dar ea nu acceptă, susţinând toată viaţa că unica Biserică întemeiată de Mântuitorul Isus Cristos este Biserica Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică.

pe 30 august 1934 Sfânta Congregaţie pentru Biserica Orientală comunică Episcopului Alexandru Nicolescu că documentaţia referitoare la Rafila Găluţ a fost transmisă Sfântului Oficiu.

pe 10 septembrie 1934 Episcopul Alexandru Nicolescu transmite Congregaţiei pentru Biserica Orientală concluziile preoţilor care au investigat cazul Găluţ: Pr. dr. Dominic Niculăeş, Pr. Petru Herlo şi Pr. dr. Iuliu Raţiu. Aceştia descriu stigmatele precum şi viziunile Rafilei: viziuni cu Maica Domnului care îi vorbea şi viziunile cu Isus Cristos.

pe data de 16 septembrie Rafila Găluţ este consultată la sediul parohiei greco-catolice Arad II-Şega de o comisie de medici formată din Dr. Nicolae Butean, Dr. Iuliu Vicas, Dr. Teodor Pop şi Dr. Vasile Cucu. Medicii nu reuşesc să dea o explicaţie ştiinţifică stigmatelor Rafilei. Ei au observat rănile de pe frunte, de pe cele două pălmi, de pe coastă şi de pe picioare. S-a constatat că stigmatele nu apar la intervale fixe, ci la date anunţate de Maica Domnului.

pe data de 1 octombrie 1934 apariţia stigmatelor se face în prezenţa medicului Teodor Vicas, a Pr. Petru Herlo şi a Pr. Petru Vancu, redactându-se un proces verbal, document tradus şi transmis imediat Sf. Scaun.

în zilele de 6-7 octombrie 1934 Rafila Găluţ se află la Lugoj cu ocazia Congresului AGRU şi a vizitei Regelui Carol II în oraş şi este primită de Episcopul Alexandru Nicolescu la reşedinţa episcopală, ocazie cu care Episcopul constată personal stigmatele. Rafila Găluţ se va ruga cu oceastă ocazie în faţa Icoanei Maicii Domnului de la Scăiuş adusă în pelerinaj la Catedrala greco-catolică din Lugoj. Raportul cu privire la vizita Rafilei la Lugoj este redactat de canonicul Marianescu.

pe data de 20 februarie 1935 Episcopia de Lugoj trimite un nou raport Congregaţiei pentru Biserica Orientală referitor la cazul Rafilei Găluţ.

pe data de 27 mai 1935 Pr. Augustin Pop OSBM care ţinea Misiuni populare la Bocsig în acea perioadă, înaintează Episcopiei de Lugoj un raport despre Rafila Găluţ, în care aceasta este definită de călugărul bazilian drept „o fiinţă favorizată de Dumnezeu”, negăsind nicio explicaţie naturală pentru stigmate.

din 31 ianuarie 1936 stigmatele au sângerat tot la două săptămâni, câte 3 zile, până în 15 aprilie 1939, când Rafila Găluţ a murit.

în 1948 Episcopia de Lugoj a iniţiat o nouă anchetă, încredinţată Pr. Vasile Borda. Acesta a încercat să adune informaţii de la toţi cei care au cunoscut-o pe Rafila.

calităţile Rafilei Găluţ recunoscute de contemporani erau: evlavie, ascultare, răbdare, mortificări, curăţie, modestie, credinţă simplitate, apostolat laic, iubirea aproapelui, stigmate şi viziuni, chiar daruri profetice.

în 1979 se reface mormântul Rafilei Găluţ, la cheltuieli contribuind şi Prea Sfinţitul Episcop Ioan Ploscaru de la Lugoj, care s-a ocupat în perioada comunistă de strângerea tuturor documentelor referitoare la fecioara stigmatizată de la Bocsig.

după 1939 numeroşi credincioşi greco-catolici, romano-catolici dar şi de alte confesiuni, vin şi se roagă la mormântul Rafilei Găluţ cerându-i mijlocirea în nevoile lor sufleteşti şi trupeşti.

*

*    *

Doamne Isuse Cristoase care ne-ai arătat mărirea Ta prin darul stigmatelor fecioarei Rafila Găluţ de la Bocsig, dăruieşte-ne lumina necesară pentru a face voia Ta în viaţa noastră precum şi a mărturisi adevărata credinţă a Bisericii Tale.

Tatăl Nostru … , Născătoare … , Mărire Tatălui …

Preasfântă Fecioară Marie, Maica lui Dumnezeu şi Maica noastră a tuturor, care te-ai arătat de mai multe ori fecioarei Rafila Găluţ de la Bocsig, ajută-ne să primim adevărata lumină pentru a înţelege cu adevărat voia Fiului Tău, revelată prin viaţa Rafilei Găluţ.

Tatăl Nostru … , Născătoare … , Mărire Tatălui …

Bocsig, 18 octombrie 2008, cu ocazia pelerinajului Asociaţiilor AGRU şi ASTRU din Eparhia de Lugoj, condus de P.S. Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj

[349]  <http://www.tgcl.cnet.ro/rafila-galut-fecioara-stigmatizata-de-la-bocsig/>, luni, 15 iunie 2015

· Iată altcineva dintre români, tot de formație greco-catolică ca și Părintele Arsenie Boca, având viață, învățături și minuni, înainte și după moarte, ba și rugăciuni la mormânt, foarte asemănătoare cu ale sfinției sale.

· Dar multe asemănări găsim și la semnele pe care le face diavolul în trupul Ortodocșilor vrăjiți. O româncă vrăjită făcând minuni asemănătoare cu ale Părintelui Arsenie Boca, având inclusiv stigmate. Observăm că datorită mândriei și dorinței de răzbunare nici exorcismele nu aveau efect la ea:

Poltergeist de România: povestea botoşănencei care a reuşit cu puterea minţii să îngrozească un sat întreg şi să uimească lumea ştiinţifică 13 iunie 2015, 06:00 deCosmin Zamfirache

Eleonora Zugun ( foto dreapta) alaturi de protectoarea ei Zoe Wassilko FOTO wikipedia

Eleonora Zugun, o botoşăneancă născută acum 110 ani, a fost numită de săteni „fata diavol“ şi a fost considerată responsabilă pentru fenomene paranormale terifiante. A stârnit şi interesul cercetătorilor din afara României, care au numit-o „Romanian poltergeist“. Unul dintre nepoţii Eleonorei povesteşte, pentru „Weekend Adevărul“, ce-şi aminteşte despre „demonii“ din viaţa mătuşii sale. În 1926, un renumit parapsiholog britanic, Harry Price, a dus-o în Londra pe o tânără pe care o numea „fata diavol“. Pe numele ei adevărat Eleonora Zugun, fata avea 13 ani şi era născută în satul Talpa din judeţul Botoşani. Despre ea se spunea că este posedată de un poltergeist (un spirit neliniştit, malefic), fiind capabilă să mute şi să arunce obiecte oricât de mari şi de grele ar fi fost. Totodată, la intervale regulate, Eleonora Zugun se umplea de stigmate: muşcături, zgârieturi, umflături de origine necunoscută.   

Cercetată de oameni de ştiinţă britanici  

A fost dusă în Londra pentru a fi studiată de specialiştii englezi de la Laboratorul Naţional de Cercetare Psihică, după ce îi uimise pe savanţii vienezi, care au cercetat-o la rândul lor.   

 Interesaţi de cazul ei au fost nu numai specialiştii în fenomene paranormale, ci şi trei membri ai Societăţii Regale din Marea Britanie: dr. R.J. Tillyard, dr. R. Fielding-Ould şi profesorul Edward Heron-Allen. Era de 11 luni în Londra, iar fenomenele paranormale din laboratoarele institutului britanic se înmulţeau. Presa Commonwealth-ului dezbătea cu lux de amănunte cazul şi vorbea aproape zilnic despre „fata poltergeist“ din România.   

Zgărieturile care apăreau în mod misterios pe faţa Eleonorei FOTO soulask.com  

 „Un grup de persoane servea ceaiul în laborator, când Eleonora a ridicat ceaşca de pe masă, după care a ţipat şi a tras repede mâneca hainei de pe antebraţ. Brusc, îi apăruseră urme de dinţi adânc înfipţi în carne, ca şi cum cineva ar fi muşcat-o cu sălbăticie. Urmele dinţilor s-au colorat din roşu în alb, transformându-se în umflături uriaşe. Într-o oră dispăruseră fără urmă“, se preciza în articolul „Fenomene uluitoare: fată posedată de diavol“, apărut în pagina 29 a publicaţiei „Sunday Mail“ din Brisbane, Australia, pe 12 decembrie 1926.   

Fascinant subiect de presă  

Fascinaţia pentru Eleonora Zugun, „fata posedată“ a continuat în Commonwealth, ziarele considerând-o subiect de presă şi la un an de la sosirea sa. „A fost adusă la Londra în luna septembrie a anului trecut (n.r. – 1926) de contesa Wassilko-Serecki la institut pentru a fi testată în privinţa manifestărilor de tip poltergeist care i se atribuie şi a misterioaselor semne care-i apar pe trup“, se arăta în articolul intitulat „O fată «fantomă» din România: mister neelucidat după mai multe teste“, apărut sâmbătă, 16 aprilie 1927, în pagina 11 a cotidianului „The Adverteiser“, cu sediul în Adelaide, Australia.

De altfel, pe toată durata testării ei în Laboratorul Naţional de Cercetare Psihică din South Kensington, Londra, a fost vizitată de numeroşi reporteri de la diverse publicaţii ale vremii .Descrierile din presa internaţională sunt doar o mică parte din povestea semilegendară care a înconjurat-o pe Eleonora Zugun cel puţin în prima parte e vieţii ei.

Sute de mărturii culese de parapsihologi şi specialişti în paranormal de la începutul secolului al XX-lea îi creează un portret terifiant: o tânără posedată de un spirit şi capabilă de activităţi paranormale rar întâlnite. Povestea ei începe însă în satul Talpa, acolo unde s-a născut şi acolo unde, se spunea, a dobândit puterile paranormale şi implicit a fost „posedată“.

Totul a început când Eleonora avea 7 ani  

Eleonora Zugun s-a născut pe 24 mai 1913 într-o familie de ţărani din satul Talpa, comuna Cândeşti, judeţul Botoşani. În satul ei natal, puţinii bătrâni care au mai auzit poveşti despre ea se feresc să deschidă subiectul. Îl consideră de rău augur. Singurul care vorbeşte nestingherit este un nepot al Eleonorei Zugun, care mai trăieşte în Talpa.

Se numeşte Marcel Zugun, are 60 de ani şi este fiul fratelui mai mic al Eleonorei. Şi-o aminteşte bine, ca pe o femeie cuminte şi bună. Dar copil fiind, a apucat să audă poveşti de la bătrânii care au copilărit cu ea şi mai ales de la Eleonora însăşi. „Când am mai crescut, am devenit curios. Şi am întrebat-o. Nu a vrut să vorbească despre aşa ceva. Era o suferinţă prea mare. Până la urmă mi-a spus ea câte ceva…“, spune Marcel Zugun.

Nepotul Eleonorei Zugun precizează că totul a început când Eleonora avea 7 ani. Tot soiul de fenomene paranormale s-au dezlănţuit în Talpa din acel moment. Oamenii erau înfricoşaţi. „Mi s-a povestit că, atunci când era mică, mergea pe drum şi pietrele de pe marginea drumului se aliniau şi mergeau paralel cu ea. Apoi s-a întâmplat că săreau şi veneau în casă tot felul de lucruri, inclusiv pietre de la râu şi spărgeau prin casă. Odată, un vânător a fost chemat de bunicu’ să vadă ce se aude în pod. Când a urcat omul s-a trezit lovit şi bătut de tot felul de obiecte, de cartofi, de tot ce era pe acolo“, povesteşte Marcel Zugun.

  Eleonora Zugun în satul natal FOTO mysteriouspeople.com  

 Ba mai mult, Eleonora ar fi fost capabilă să şi controleze astfel de fenomene, răzbunându-se pe cei care o umileau prin sat. „Se spune că vărul ei o bătea când era mică. Şi ea îi tot spusese: «Nu mă mai bate, că am să te fac să umbli în fundul gol prin sat». Şi el nu a băgat-o în seamă şi i-a tras o palmă. Nu au trecut zece minute şi vărul ei umbla gol-puşcă prin mijlocul satului, rătăcit tot“, spune Marcel Zugun din ce i s-a transmis din familie. ;  

Dusă cu forţa la mănăstiri, exorcizată şi închisă în ospiciu

Au trimis-o prin vecini, că sperau ca duhul cel rău să o lase în pace. Credeau că doar în casă se propăşise şi acolo acţiona. Încercau şi ei ce puteau“, spune Marcel Zugun. Nici în casele vecinilor nu dispăreau, însă, fenomenele neobişnuite. Oamenii s-au speriat, spune nepotul. Şuşoteau şi spuneau că este posedată de diavol. În speranţa de a scăpa de acest diavol, părinţii au dus-o pe Eleonora la un preot. Au însoţit-o nu mai puţin de 40 de săteni. Au dus-o la preotul Măcărescu din satul Zamostea, un preot cunoscut pentru harul său de a lupta cu demonii.

Marcel Zugun nepotul Eleonorei Zugun FOTO Cosmin Zamfirache  

Harry Price descrie întâlnirea Eleonorei cu preotul Măcărescu, acasă la acesta într-unul dintre studiile sale, „Poltergeist Mediums“: „Imediat ce a intrat Eleonora în cameră, un platou din metal aşezat pe un suport s-a spart brusc. Nici bine nu şi-au revenit oamenii din şoc, că ferestrele interioare s-au spart în timp ce ferestrele exterioare au rămas intacte. În timp ce toate acestea se întâmplau, bătrânul preot, fiul său şi învăţătorul Teodorescu erau prezenţi. Imediat au luat-o la fugă“.

Fenomele stranii nu s-au oprit aici, un băiat fiind rănit de o scândură în timpul manifestării de tip „poltergeist“ din casa preotului, fiindcă ar fi pronunţat cuvântul „diavol“. Părinţii Eleonorei au continuat să o ducă pe la biserici şi mănăstiri, ajungând până la mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou“ de la Suceava, unde, la apariţia fetei, o piatră ar fi spart un tablou al sfântului. Vestea despre „fata-diavol“ din Talpa se răspândise, circula din sat în sat şi ajunsese deja la urechile specialiştilor de la Universitatea din Cernăuţi.

Între timp, spune Marcel Zugun, Eleonora a fost închisă la mănăstirea Gorovei, pentru a fi scăpată de „cel rău“ cu ajutorul călugărilor de acolo. Şi Harry Price scrie într-o lucrare că tânăra a fost supusă unor practici de exorcizare, obligată la practici religioase. Călugării îi citeau slujbe întregi. Fără rezultat. A fost închisă într-un azil, despre care nici Marcel Zugun nu ştie cu exactitate unde se afla, probabil la Cernăuţi, dar ştie de la mătuşa sa, Eleonora, că a fost supusă la tot felul de investigaţii, inclusiv la episoade de hipnoză. Între timp, ziarele din Bucovina vuiau, despre acest caz. În special „Czernowitzer Morgenblatt“ şi „Allgemeine Zeitung“ publicaseră articole detaliate despre cazul Eleonorei Zugun. În tot acest timp, căutată de jurnalişti, fata din Talpa, în vârstă de 12 ani zăcea fie în sanatorii, fie la mănăstiri.  

Tratată ca în Evul Mediu

 În cele din urmă, Eleonora Zugun se întoarce acasă şi nu mai vrea să părăsească satul natal. Este căutată de oameni de ştiinţă, pasionaţi de paranormal, şi de jurnalişti. „Au venit mulţi oameni să o ia cu ei. Au fost şi medici, şi jurnalişti. Veneau să o ducă să o studieze, ba la Bucureşti, ba în Franţa, ba în Germania. Degeaba. Dacă nu dorea să plece cu acele persoane, nu putea să o ia nimeni. Se strica maşina pe drum, şareta. Mureau caii. Se îmbolnăvea grav şoferul. Se întâmpla orice, dar pe ea nu o luau“, povesteşte nepotul Eleonorei.

Cu toate acestea, după ce a împlinit 13 ani, sătulă, probabil, să mai fie numită „drac“ în sat, preferă liniştea sanatoriului. La sanatoriul din Cernăuţi însă, spune Harry Price, este tratată ca în Evul Mediu, închisă într-o cameră întunecată. Se bănuieşte că „victimă“ spiritelor întunecate care o bântuiau i-a căzut şi un inginer german pasionat de paranormal. Se numea Fritz Grunewald şi era din Berlin.

Acesta a vizitat toate locurile pe unde a stat Eleonora şi a adunat mare parte din mărturiile folosite mai târziu în lucrările de specialitate. Inginerul a ajuns să o cunoască şi, spune Harry Price, l-a convins pe tatăl Eleonorei să o scoată din azil. S-a întors la Berlin şi, când dorea să vină să o aducă pe Eleonora în capitala Germaniei, a murit brusc. Eleonora Zugun a fost internată din nou în sanatoriu, unde urma să-şi petreacă tot restul vieţii.  

Salvarea Eleonorei

În acelaşi an, însă, tânăra a fost salvată din sanatoriu de contesa austriacă Zoe Wassilko-Serecki, preocupată şi ea de fenomenele paranormale, care a reuşit să o ia în custodie pe Eleonora. A dus-o în Austria, familia fetei fiind uimită de influenţa pe care o avea contesa asupra ei. I-a amenajat o cameră spaţioasă în locuinţa sa din Viena.

Mai mulţi oameni de ştiinţă austrieci au fost invitaţi să o studieze. Fenomenele paranormale au început să se manifeste cu forţă. Au început să apară stigmatele, adică muşcături, umflături şi zgârieturi pe mâinile şi faţa Eleonorei. În cele din urmă, a fost chemat specialistul Harry Price din Londra.

 Vrăjită de bunică sau complexul „dracul“?   Marcel Zugun (foto sus) spune că în sat circulă teoria că mătuşa sa fusese „vrăjită“ de bunica ei, de la Buhai, prin intermediul unor mărgele.Totuşi, concluziile publicate de Harry Price în urma cercetărilor în cadrul Laboratorului Naţional de Cercetare Psihică din Londra, au fost altele:

Stigmatele îi apar spontan în diferite părţi ale corpului Eleonorei. Nu poate fi considerată responsabilă în mod conştient pentru producerea acestora. În condiţii ştiinţifice ideale, s-a observat că mici obiecte din apropierea Eleonorei se pot mişca fără ca tânăra să le atingă“, potrivit articolului „O fată «fantomă» din România. Mister neelucidat după o serie de teste“, publicat în „The Adverteiser“ pe 16 aprilie 1927.

Stigmatele care apăreau pe trupul Eleonorei Zugun FOTO mysteriousuniverse.org  

 În acelaşi articol, se încearcă o explicaţie: „Se sugerează că fata, speriată încă de foarte mică de poveştile cu «draci» spuse de ţăranii din satul ei, a dezvoltat complexul «dracul». Iar psihicul ei îi provoacă, prin mecanisme necunoscute, răni pe corp. Pentru capacităţile de a mişca obiecte fără a le atinge nu s-a găsit o explicaţie“.  

Confecţioneră şi căsătorită de două ori

În 1928, când Eleonora Zugun a împlinit 15 ani, fără niciun eveniment marcant sau tratament, a devenit o adolescentă normală. Pur şi simplu nu-i mai apăreau semne şi nici nu mai părea „bântuită“ de vreun duh. Automat a fost trimisă în România. Nu mai avea nimeni ce studia la ea. A devenit confecţioneră la Bucureşti.

A dus o viaţă normală de la 15 ani. Nu s-a mai întâmplat nimic. Nici ea nu mai vorbea despre asta. Greu de tot o convingeai să spună ceva. A stat şi la Bucureşti, după aceea s-a întors la Talpa, apoi s-a mutat la Dorohoi. Acolo s-a căsătorit. A divorţat şi s-a recăsătorit tot acolo. La Dorohoi este şi înmormântată. A trăit 83 de ani. Era foarte bună la suflet şi ne plăcea să stăm cu ea. Nu avea nimic rău“, spune Marcel Zugun.

Citeste mai mult: adevarul.ro/locale/botosani/poltergeist-romania-povestea-botosanencei-reusit-puterea-mintii-ingrozeasca-sat-intreg-uimeasca-lumea-stiintifica-1_557afa2ecfbe376e35380b38/index.html

·        Dar și învățații romano-catolici recunosc că stigmatele sunt date de draci:

Diavolul poate face minuni?

Minunea, înţeleasă ca intervenţie nemijlocită a lui Dumnezeu în lumea empirică, se dovedeşte ca atare dacă depăşeşte puterile lumii create. Printre exemplele cele mai clare se află învierea morţilor. În acest sens, nu este simplă delimitarea de „minunile” spiritelor rele, a căror putere depăşeşte facultăţile omeneşti. Fiind fiinţe create, le este, desigur, imposibil să producă o creaţie din nimic (pentru care este nevoie de putere infinită). Nu pot face nici preziceri legate de fapte ce depind de libertatea lăuntrică a omului, fiindcă diavolul nu are putere asupra lăuntrului omului. Acest lucru este limpede în cazul posedaţilor: demonii pot pune stăpânire pe trupul posedatului, dar atunci când vorbesc prin el în timpul unei crize provocate de exorcism, conştiinţa omului este, în mod normal, suspendată. Dimpotrivă, Dumnezeu ştie să conducă din interior voinţa omului, fără să o constrângă.

Pentru diavol nu este nici o problemă, de exemplu, să facă statui să plângă, să provoace extaz şi stigmate, să manipuleze aparate fotografice, să determine vorbirea în limbi sau să producă miresme minunate. Datorită cunoştinţelor excepţionale privind lumea naturală, poate face, în măsură limitată, şi afirmaţii despre viitor, dezvoltate ţinând seama de influenţa factorilor ce pot fi recunoscuţi în prezent. Poate descoperi şi lucruri ascunse, necunoscute omului (cu excepţia secretelor lăuntrului omului). Un exemplu cunoscut pentru lucrarea diavolului în evenimente pseudomistice aflăm în Spania secolului al XVI-lea, în viaţa călugăriţei Magdalena a Crucii (1487-1560). De la vârsta de cinci ani avea o mulţime de extaze şi viziuni. Ea istorisea că Sfinţii Dominic şi Francisc ar fi pregătit-o pentru participarea la Prima Împărtăşanie. Deja cu trei luni înainte de apropierea de Euharistie primea zilnic împărtăşania „în chip mistic”, de fiecare dată scoţând un ţipăt. La vârsta de 17 ani a intrat în mănăstirea clariselor de la Cordoba. A primit stigmatele şi, prin clarviziune, putea găsi obiecte ascunse. La depunerea voturilor perpetue, călugăriţele au fost uimite de prezenţa îndelungată a unui porumbel, interpretat ca prezenţă a Sfântului Duh.

Carol I, regele Spaniei, i-a cerut, printre altele, să binecuvânteze stindardele regale şi haina fiului său, Filip. Şi Cardinalul Cisneros şi mulţi alţi reprezentanţi ai Bisericii au fost atraşi de această călugăriţă „carismatică”. Chiar Sfântul Părinte personal i-a adresat clarisei spaniole rugămintea de a mijloci pentru el în rugăciune. Sceptici au rămas doar unii contemporani mai meditativi, cum ar fi Sfântul Ignaţiu de Loyola şi Sfântul Ioan din Avila. Îndoielile lor s-au confirmat când, în 1542, clarisele din Cordoba, consternate de conducerea laxă a superioarei lor, au ales o succesoare. Atunci, „călugăriţa-minune” a fost cuprinsă de convulsii. Descoperindu-se, la exorcismul întreprins după aceea, o prezenţă demonică, Inchiziţia a deschis un proces împotriva Magdalenei. În cadrul acestuia, ea a mărturisit că, în anul 1504, ar fi încheiat un pact cu diavolul, care urma să se termine în 1544. Facultăţile ei paranormale au încetat. După ce şi-a abjurat greşelile, a făcut pocăinţă timp de mai mulţi ani, nu a mai putut fi aleasă în funcţii în cadrul ordinului şi a dus, până la moarte, o viaţă model. Cu alte cuvinte, diavolul îi poate duce de nas, timp de mai multe decenii, chiar pe cei mai înalţi conducători ai Bisericii. Un asemenea exemplu ne îndeamnă la prudenţă în faţa evenimentelor de astăzi.

[350]  <http://lumea.catholica.ro/2010/03/fenomenul-medjugorje-si-discernerea-spiritelor/>, luni, 15 iunie 2015.

·        Vedem, din cele de mai sus, că minunile (de pildă fotografiile care plâng) și proorociile și stigmatele Părintelui Arsenie Boca sunt demonice, de tip romano-catolic, sau mai bine zis greco-catolic, datorită formației sale de acest gen, după tatăl său pe care l-a apreciat atât de mult.

Stigmatele, de fapt, sunt semne ale lui antihrist, după cum ne arată Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți:

http://www.crestinortodox.ro/forum/printthread.php?t=8836&pp=10&page=95 :

2. SĂ RECURGEM AŞADAR LA ADEVĂRUL SFINTELOR SCRIPTURI:

Ce înseamnă stigmata = στιγματα?

Iată cum este dat sensul acestui cuvânt în indicii Strong la Sfânta Scriptură:

G4742 στίγμα stigma stig’-mah

From a primary word στίζω stizō (to “stick”, that is, prick); a mark incised or punched (for recognition of ownership), that is, (figuratively) scar of service: – mark.”

Adică în limba română:

De la cuvântul iniţial στιζω STIZO [care a dat în limba engleză cuvântul “stick”(a infige, a implinta|a lipi (timbre, fotografii) |a indura, a suferi), care este echivalent cu „prick”(- intepatura, impunsatura – a intepa – a marca cu puncte (o harta) |a indemna – a pisca – a se acri|a da pinteni calului <to ~ in> a rasadi (o planta) <to ~ up> a ciuli (urechile) < (fig.) ~s of conscience> remuscari <she ~ed her finger with a needle> s-a intepat la deget cu un ac <his conscience ~s him> il mustra constiinta – a- (l) durea|a bifa (pe o lista) |a desemna – sulita, înţepătură)], un semn incizat sau perforatat (pentru recunoaşterea dreptului de proprietate), care este, (la figurat), o cicatrice a slujirii: – semn.”

Limba română fiind plămădită în Ortodoxie ne spune clar ce sunt stigmatele:

STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser.

Sursa : DEX ’98”

Este aşadar vorba aşadar de smerenia Sfântului Apostol Pavel de a se considera rob înfierat al lui Hristos, prin rănile primite de la prigonitorii lui care îl considerau infractor, dispreţuindu-l.

Vedem că însuşi citatul dat de papişti în sprijinul faptului că Sfântul Apostol Pavel a avut stigmate este rupt într-un mod tipic pentru eretici din textul-context care ne spune aşa:

Gal 6:14 Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!

Gal 6:15 Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă.

Gal 6:16 Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, – pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu!

Gal 6:17 De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus.

Gal 6:18 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.”

Aşadar dacă s-ar păstra logica trupească papistă că semnele Domnului Iisus pe care le poartă Sfântul Apostol Pavel (în versetul Gal 6,17) sunt semnele cuielor ar însemna că aceeaşi logică se păstrează şi pentru versetul Gal 6,14 adică:

Gal 6:14 Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! ”

Cu alte cuvinte atunci când scria epistola Sfântul Apostol Pavel o dicta fiind răstignit pe cruce. Ori după cum citim în Vieţile Sfinţilor Sfântul Apostol Pavel a mucenicit prin decapitare.

Dar după cum răstignirea este duhovnicească aşa şi semnele rănilor sunt duhovniceşti adică durerile propovăduirii Evangheliei care peste tot era prigonită. Aceste dureri Sfântul Apostol Pavel nu dorea să le aibă ca să se îngâmfe cu ele (cum fac papiştii cu stigmatele) şi să se laude că are rănile pe care le avea Hristos şi că el ar fi ca şi Hristos (cum fac antihriştii papişti ce se văd ca nişte hristoşi, uneori chiar mai mari decât Hristos, ca în cazul lui Francisc de Assisi, fără de Hristos). Sfântul Apostol nu le cerea ci le primea cu bucurie, fiind rânduite de Hristos pentru a se încununa Sfântul Apostol şi fiind în dureri a nu se slăvi pe sine şi a nu fi slăvit de alţii şi a se vedea de toată lumea de atunci până în veşnicie cum că deşi prigonită de toţi şi neaducând nici un beneficiu trupesc Evanghelia biruieşte, aceasta fiind cea mai mare minune şi dovadă a învierii, căci dacă nu l-ar fi văzut Sfinţii Apostoli pe Hristos înviat nu şi-ar fi dat viaţa în răni, pentru o minciună, fără a avea vreun beneficiu pe pământ.

Iar dacă privim trupeşte rănile Domnului Hristos purtate de Sfântului Apostol Pavel, acestea nu erau stigmatele papiste ci multele cicatrici adunate în urma nenumăratelor torturi la care a fost supus de oameni, iar nu de draci ca la papişti:

2Co 11:23 Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori.

2Co 11:24 De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una.

2Co 11:25 De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării.

2Co 11:26 În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi;

2Co 11:27 În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. ”

Vedeţi, nicăieri nu se spune că a fost împuns cu piroane în mâini.

De altfel rănile lui Hristos nu se rezumă doar la semnul cuielor, acelea sunt doar „buletinul Său de identitate” prin care este identificat El faţă de toţi ceilalţi, prin care se distinge El de restul sfinţilor, cum vedem în Duminica Tomii.

Rănile lui Hristos sunt descoperite de Sfântul Arhanghel Gavriil:

(Aşa cum au fost ele spuse de Îngerul Domnului Sfântului Ierarh Dimitrie al Rostovului vezi „Drumul Crucii” Protos. Nicodim Măndiţă)

109 suspinuri umilite

67200 picături de lacrimi

1180225 picături sângerate din ochi şi Trup

78 tras şi târât de păr şi barbă

7 poticnit şi căzut Ghetsimani – Ana arhiereul

172 lovituri la picioare şi fluiere când îl împingeau până la poticnire

23 ridicat de păr + funia de la grumaz

28 tifle peste obraz şi gură şi între ochi

25 lovituri peste grumaz

28 lovituri peste cap şi piept

102 palme + palma de fier Malh peste gură (auzit toată curtea arhiereului, degete vinete, clătinat dinţii în gură, prăbuşit la pământ, mult sânge pe gură şi pe nas)

1 izbitură de moarte de stâlp

3 ori trântit la pământ

6666 biciuri noduroase rău înveninate şi cu lanţuri de fier în muchii

5000 răni deosebite

1199 vânătăi

1000 împunsături cu spinii cumplit de ghimpoşi (cuie de 5) cununa de spini se punea şi se scotea de 50 de ori

40 de lovituri cu trestia şi toiegele peste cap şi cununa de spini au intrat ghimpii unii mai adânc decât alţii

5 ghimpi până la creier din care 3 au rămas şi după înviere

100 de ori scuipat în faţă

20 tras într-o parte şi alta de nas cu batjocură

30 de ori scuturat de urechi

5 ori căzut greu sub povara Crucii spre Golgota

19 lovituri de moarte

Bătut la stâlp cu toiege de spini clenciuroşi

Răni cumplite – după firea omenească ar fi trebuit să moară în drumul Crucii dacă Dumnezeirea nu întărea omenirea

Slăbit adeseori până la istovire completă > ostaşii au fost nevoiţi să-l silească pe Simon Cirineul să-i ducă Crucea”

Aşadar orice sfânt ce primeşte şi doar o palmă, sau oricare din cele enumerate mai sus poartă rănile Domnului Iisus.

(http://www.crestinortodox.ro/forum/printthread.php?t=8836&pp=10&page=95 )

http://www.crestinortodox.ro/forum/printthread.php?t=8836&pp=10&page=96 :

În afară de asta Sfântul Vasile cel Mare ne spune că nu este corectă tâlcuirea aceasta:
Isa 53:5 Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.”
Ci aceasta:
Isa_53:5 Iar el s-a rănit pentru păcatele noastre, şi a pătimit pentru fărădelegile noastre, certarea împăcării noastre pre dânsul, şi cu rana lui noi toţi ne-am vindecat. ” Biblia 1914
fiindcă rănile Domnului Iisus s-au unit toate într-o singură rană. Nu era loc nerănit pe Trupul Său.
Cu toate acestea după înviere Domnul păstrează din toată rana Sa doar trei ghimpi în creier, semnele cuielor şi împungerea din coastă pentru a fi recunoscut, spre deosebire de ceilalţi sfinţi care sunt vindecaţi după înviere prin rana Lui.
Aşadar orice zgaibă căpătăm pe trupul nostru pentru Domnul face parte din rana Sa dar sfinţii nu capătă semnul cuielor, rana din coastă şi ghimpi în creier pentru că acestea sunt cele ce-L fac cunoscut pe Domnul. Şi chiar dacă cineva ar fi torturat la fel, la înviere va fi vindecat fiindcă semnele acelea sunt slava lui Hristos iar nu a noastră.
Deci dacă ar fi stigmatele rănile lui Hristos atunci ar trebui să înţelegem că Sfântul Apostol Pavel a murit răstignit:
Fil 3:10 Ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui,
Fil 3:11 Ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi.

Vedeţi că aici este apropierea şi mai mare de moartea Domnului. Dacă zice să fie asemenea cu El în moartea Lui înseamnă prin cugetarea trupească papistă să se răstignească.
Dacă tăierea capului este acelaşi lucru cu răstignirea atunci şi stigmatele sunt acelaşi lucru cu semnul cuielor. Dar dacă tăierea capului (prin care a mucenicit Sfântul Apostol Pavel) este doar asemenea cu patimile Domnului (căruia nu i-a tăiat nimeni capul) este evident că stigmatele sunt doar asemenea cu rănile Domnului prin faptul că Domnul suferă pentru noi fără vină pe când noi suferim pentru Cel fără de vină fiind vinovaţi de toate păcatele lumii. Deci moartea şi adevăratele stigmate sunt asemenea dar nu identice deosebirile fiind faptul că 1.Hristos nu e vinovat pentru nici un păcat pe când noi suntem vinovaţi pentru toate păcatele lumii, 2.Hristos suferă şi moare pentru noi şi păcatele noastre iar noi nu suferim şi murim numai pentru El ci şi pentru noi, 3. noi avem păcate, El nu, 4. El are toate durerile lumii şi iadului fără mângâiere, noi avem multă mângâiere în durerile noastre mici fiindcă privim la El răstignit, 5. El are Trupul cel mai gingaş din toate trupurile fiind fără de păcate, noi avem trupuri îngroşate de patimi, 6. pe El Dumnezeu L-a părăsit, iar noi când suferim suntem ţinuţi în Braţele Părinteşti .
Asemănarea este în rănire şi în faptul că murim pentru păcat şi ne dăruim jertfă Tatălui.

În afară de asta rănile piroanelor lui Hristos se numesc în Sfânta Scriptură aşa:
(1) Vechiul Testament:
Zaharia 13:6
(LXX)
κα ρ πρς ατόν Τί α πληγα αται ν μέσον τν χειρν σου; κα ρε ς πλήγην ν τ οκ τ γαπητ μου.
(ROB1914) Şi voiu zice către el: ce sunt
ranele acestea în mijlocul mâinilor tale? Şi va zice: cu care m-am rănit în casa iubitului meu.
(ROBA_TEST) Şi dacă va fi întrebat: „De unde ai
rănile acestea la mâini?” El va răspunde: „Am fost lovit în casa prietenilor mei!”
(Vulgate) et dicetur ei quid sunt
plagae istae in medio manuum tuarum et dicet his plagatus sum in domo eorum qui diligebant me ”[…]
Isaia 53:5
(LXX)
ατς δ τραυματίσθη δι τς νομίας μν κα μεμαλάκισται δι τς μαρτίας μνˇ παιδεία ερήνης μν π᾿ ατόν, τ μώλωπι ατο μες άθημεν.
(ROB1914) Iar el
s-a rănit pentru păcatele noastre, şi a pătimit pentru fărădelegile noastre, certarea împăcării noastre pre dânsul, şi cu rana lui noi toţi ne-am vindecat.
(ROBA_TEST) Dar El fusese
străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.
(Vulgate) ipse autem
vulneratus est propter iniquitates nostras adtritus est propter scelera nostra disciplina pacis nostrae super eum et livore eius sanati sumus
Isaia 49:16
(LXX)
δο π τν χειρν μου ζωγράφησά σου τ τείχη, κα νώπιόν μου ε δι παντόςˇ
(ROB1914) Iată
pre mâinile mele am zugrăvit zidurile tale, şi înaintea mea eşti pururea.
(ROBA_TEST) Iată,
te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!
(Vulgate) ecce
in manibus meis descripsi te muri tui coram oculis meis semper
Isaia 53:10
(LXX)
κα κύριος βούλεται καθαρίσαι ατν τς πληγςˇ ἐὰν δτε περ μαρτίας, ψυχ μν ψεται σπέρμα μακρόβιονˇ κα βούλεται κύριος φελεν
(ROB1914) Şi Domnul va să-l cureţe pre el de
rane, de se va da pentru păcat; sufletul vostru va vedea sămânţă îndelungată.
(ROBA_TEST) Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin
suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi.
(Vulgate) et Dominus voluit conterere eum in
infirmitate si posuerit pro peccato animam suam videbit semen longevum et voluntas Domini in manu eius dirigetur
Isaia 53:10
(LXX)
π το πόνου τς ψυχς ατο, δεξαι ατ φς κα πλάσαι τ συνέσει, δικαισαι δίκαιον ε δουλεύοντα πολλος, κα τς μαρτίας ατν ατς νοίσει.
(ROB1914) Şi va Domnul cu mâna sa să scoată din
durere sufletul lui, şi să-i arate lui lumină, şi să-l facă cu ştiinţă, şi să îndrepteze pre cel drept, care bine slujeşte multora, şi păcatele lor el le va purta.
(ROBA_TEST) Scăpat de
chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua asupra Sa.
(Vulgate) pro eo quod
laboravit anima eius videbit et saturabitur in scientia sua iustificabit ipse iustus servus meus multos et iniquitates eorum ipse portabit

Aşadar şi atunci când este pomenit ca Slugă, Domnul nu are stigmate ci rană, căci toate rănile Sale, după cum spune Sfântul Vasile cel Mare, prin mulţimea lor s-au unit întru Una.
(2) Noul Testament:
(ROB1914) Deci au zis lui ceilalţi ucenici: am văzut pre Domnul. Iar ei ie-a zis lor: de nu voiu vedea în mainile lui semnul cuielor, şi de nu voiu pune degetul meu în semnul cuielor, şi de nu voiu pune mana mea în coasta iui, nu voiu crede.
(ROBA_TEST) Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în
semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
(GNT)
λεγον ον ατ ο λλοι μαθηταίˇ ωράκαμεν τν Κύριον. δ επεν ατοςˇ ἐὰν μ δω ν τας χερσν ατο τν τύπον τν λων [tipon ton hilon], κα βάλω τν δάκτυλόν μου ες τν τύπον τν λων κα βάλω τν χερα μου ες τν πλευρν ατο, ο μ πιστεύσω.
(Vulgate) dixerunt ergo ei alii discipuli vidimus Dominum ille autem dixit eis nisi videro in manibus eius figuram clavorum et mittam digitum meum in
locum clavorum et mittam manum meam in latus eius non credam ”
Vedeţi că nu e vorba de stigmate ci semnul cuielor, τν τύπον τν λων [tipon ton hilon], figuram clavorum?
Şi nu numai atât, dar acestea sunt semnele distinctive prin care este recunoscut acum şi în veşnicie NUMAI Domnul Hristos ca pecete a faptului că este Domn şi Dumnezeu.

Ioan 20:26 Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!
Ioan 20:27 Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.
Ioan 20:28 A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! ”

Slava lui Hristos sunt tocmai patimile sale:
Evr 2:9 Ci pe Cel micşorat cu puţin faţă de îngeri, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o, astfel că, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om.
La creştini moartea lui Hristos nu mai este o ocară ci o slavă, astfel că cine Îl imită trupeşte o face pentru a fi slăvit iar nu ocărât şi deci aceste semne au devenit pentru cei ce le fură de la Hristos pricină de slavă deşartă, în trup, furând de la Hristos slava Lui şi deci semnul său cel distinctiv:
Rev 5:6 Şi am văzut, la mijloc, între tron şi cele patru fiinţe şi în mijlocul bătrânilor, stând un Miel, ca înjunghiat, şi care avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.
Rev 5:7 Şi a venit şi a luat cartea, din dreapta Celui ce şedea pe tron.
Rev 5:8 Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor.
Rev 5:9 Şi cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic eşti să iei cartea şi să deschizi peceţile ei, fiindcă ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul; ”

Dar pentru că satana vrea ca antihrist să ia locul în toate lui Hristos, şi văzând cât de mult iubim noi semnul cuielor Sale, îl arată pe fiul său iubit (din ură = antihrist) şi ca înjunghiat şi ca miel şi ca înviat, pentru a ne înşela şi acum şi ca stigmatizat:

„Apo 13:3 Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară. […]
Apo 13:11 Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur
Apo 13:12 Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. ”

Acest lucru a fost vestit de Domnul nostru Iisus Hristos foarte clar:
Mat 24:4 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva.
Mat 24:5 Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi. ”

Diavolul face antrenamente pentru a vedea în fiecare generaţie cine este mai potrivit pentru antihrist, care se aseamănă în fals mai mult cu Hristos, căci antihrist îl va copia în toate, cu singura diferenţă, care îl va face diametral opus, că va căuta slava sa iar nu a Tatălui:
„Ioan 5:43 Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.
Ioan 5:44 Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? ”
„Mat 24:11 Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi. […]Mat 24:22 Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.
Mat 24:23 Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi.
Mat 24:24 Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
Mat 24:25 Iată, v-am spus de mai înainte.
Mat 24:26 Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi.
Mat 24:27 Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. ”

Vedeţi hristoşi mincinoşi au ieşit şi la Assisi şi la Pietrelcina şi în pustie şi în cămări dar să nu mergem după ei chiar dacă au dat semne (stigmate) mari căci stigmatele sunt semne că vor să se pună în locul lui Hristos, căutând slava lor iar nu a lui Hristos.
Aşadar stigmatele sunt unele din multele feluri de peceţi ale lui antihrist, căci anti nu înseamnă numai contra ci şi în locul. Vor să se pună în locul suferinţelor lui Hristos, ca şi cum ei ar fi răstigniţii lumii.

(3) Din Sfinţii Părinţi:
Vieţile Sfinţilor Proroci Editura Cartea Ortodoxă Bucureşti – Sofia prima ediţie pag. 662-667
(A) CĂ HRISTOS ÎŞI VA PĂSTRA ŞI LA JUDECATA DE APOI RĂNILE PIROANELOR, RANA DE SULIŢĂ, CAPUL RĂNIT DE SPINI ŞI SFÂNTA CRUCE, FIIND CELE PRIN CARE VA FI IDENTIFICAT. DAR NICI ATUNCI DUŞMANII LUI NU SE VOR POCĂI

12. Va fi străpuns şi doborât [Zaharia 12:10; 13:7]
Atunci […] îşi vor aţinti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns şi vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut şi-L vor jeli cape cel întâi născut [
Zaharia 12:10; cf. Ioan 19:37]. Şi încă: Sabie, deşteaptă-te împotriva păstorului Meu, împotriva tovarăşului Meu, zice Domnul Savaot [Zaharia. 13:7].
Sfântul Hipolit (papă al Romei) vorbeşte despre ziua când Domnul şi Dumnezeul nostru Se va întoarce. „
Atunci, fiul pierzării va fi scos înainte, el, batjocoritorul şi pârâşul, laolaltă cu demonii şi cu slujitorii lui, va fi adus de către îngeri neînduplecaţi şi nemitarnici. Şi aceştia îi vor da pe ei focului celui veşnic şi viermelui celui neadormit şi întunericului de afară. Iar poporul evreilor Îl va vedea cu chip de om, aşa cum S-a arătat El atunci, în vremea când S-a întrupat din Fecioara, iar ei L-au răstignit. Şi le va arăta lor urmele cuielor, în mâinile şi în picioarele Lui; şi le va mai arăta rana de suliţă, din coastă, şi capul rănit de spinii din cunună şi cinstita Sa Cruce.
Atunci, o dată pentru totdeauna – continuă Sfântul Hipolit -, poporul evreilor va cunoaşte toate acestea şi toţi vor plânge şi se vor tângui, după cum mărturiseşte şi prorocul:
îşi vor aţinti privirile asupra Lui, pe Care ei L-au străpuns [cf. Zaharia 12:10; cf. Ioan 19:37]; dar nimeni nu le va sări într-ajutor şi nimeni nu va fi cuprins de milă, pentru că ei nu se pocăiesc şi nici nu se întorc de la fărădelegile lor. Drept pentru care se vor duce la pedeapsa cea veşnică, dimpreună cu demonii şi cu pârâşul.”
(B) DE CE NU Şi-A VINDECAT HRISTOS DE RĂNILE SALE PRIN ÎNVIERE?
B. Şi dacă va fi întrebat: „
De unde ai rănile acestea la mâini?” El va răspunde:
“Am fost lovit în casa prietenilor mei!” [Zaharia 13:6].
Sfântul Chiril al Alexandriei, referindu-se la înălţarea Domnului, ne spune că, atunci când Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, S-a înălţat la ceruri având trupul cu Sine, aceasta a fost ca un nou semn pe cer. Iar „cetele îngereşti s-au minunat când au văzut că împăratul pământului, Stăpânul celor din înalturi, are chip asemenea cu omul.
Atunci au întrebat:
“Cine este acesta, care vine din Edom (prin Edom se înţelege pământ) în roşeaţa hainelor sale din Bosfor (prin care se înţelege trup sau carne), atât de mândru în veşmântul Său…? “[Isaia 63:1]. Iar prin Bosfor trebuie să înţelegem, aici, fie trup, fie patimă, fie amărăciune. Apoi, îngerii au mai întrebat:
Ce sunt rănile acestea din palmele Tale? Iar El le-a răspuns:
Am fost lovit în casa prietenilor mei!” [Zaharia 13:6]. Şi tot aşa cum a făcut şi cu Toma, care s-a îndoit, împlinind în felul acesta rânduiala mântuirii după înviere, i-a arătat semnele cuielor în palmele Lui şi l-a chemat să-şi pună mâna şi să-I vadă rana de suliţă din coastă [cf. Ioan 20:26-28]; tot astfel, când a fost în ceruri, i-a încredinţat pe sfinţii Săi îngeri că mult iubitul Său popor Israel fost-a pe bună dreptate lepădat şi îndepărtat. Pentru aceasta, le-a arătat lor veşmântul Său înroşit cu sânge şi rănile din mâini, iar aceasta nu pentru că erau răni ce nu puteau fi trecute cu vederea – căci, atunci când a înviat din morţi, El a pus capăt la toată stricăciunea şi tot ceea ce ţine de aceasta -, ci pentru ca, după cum însuşi a spus: înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor şi stăpâniilor, în ceruri, după sfatul cel din veci, pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru [Efeseni 3:10-11]. Căci, tot aşa ca şi atunci când, după ce S-a sculat din morţi, cu bun înţeles S-a arătat El lui Toma şi l-a chemat să vadă urmele cuielor şi rana suliţei [cf. Ioan 20:26-28], la fel şi atunci când S-a înălţat la ceruri, El S-a vădit întru totul sfinţilor îngeri, ca să le fie spre mărturie că pe bună dreptate Israel a fost alungat şi lepădat din înrudirea cu Domnul. Pentru aceasta, El a arătat veşmântul Său pătat cu sânge şi rănile din mâini, şi nicidecum pentru că nu S-ar fi putut tămădui de ele. Căci atunci când a înviat din morţi, El a pus capăt stricăciunii, iar odată cu aceasta şi rănilor. Insă pe acestea le-a păstrat, întru înţelepciunea dumnezeiască, spre descoperire prin Biserică, precum a spus: Pentru ca înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor şi stăpâniilor, în ceruri, după sfatul cel din veci, pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru [Efeseni 3:10-11] – după cum spune Sfântul Apostol Pavel în epistolă.”

[352]  < Sf. Chiril al Alexandriei, Commentary on the Gospel of Saint Luke, 5, în ed. cit., p. 108.)

(http://www.crestinortodox.ro/forum/printthread.php?t=8836&pp=10&page=96 )

[353]  <http://www.crestinortodox.ro/forum/printthread.php?t=8836&pp=10&page=96> și următoarele

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s