Ce dascăli a avut… e) Hatha Yoga

  1. Ce dascăli a avut, sărmanul Părinte Arsenie Boca, de au ajuns învățăturile și faptele sfinției sale atât de controversate ?

e) Hatha Yoga.

Al 2-lea sector îl reprezintă anumite aspecte ale altor tehnici din punctul nostru de vedere oarecum indiferente; pt. că în alte spații teo-cosmice generale se folosește o formulă ontologică de multe ori diferită. Putem integra formula aceea ontologică fără dificultate într-o viziune creștină. Dar, pentru practica curentă e probabil mai puțin productiv, așa încât nu cred că are pt. un creștin obișnuit neapărat un scop direct să stea de exemplu în poziția cocostârcului. Îți asigură însă un control nervos desăvârșit. Pe de altă parte e neutră cumva, pt. că în poziția aceasta a cocostârcului poți foarte bine să spui din adâncul inimii „Doamne Iisuse…” Eficient devine în momentul în care sunt anumite mantre sugerate, respectiv anumite texte care preluate fără diferențiere dintr-un spațiu teo-cosmic diferit, te introduc în lumea ideatică a spațiului teo-cosmic respectiv, și atunci aici există într-adevăr o problemă mare. N-am voie de exemplu, să mă apuc să rostesc un Hare Krishna pt. că mă introduc în cu totul alt univers ideatic și de credință; în schimb nimeni nu mă împiedică să rostesc rugăciunea inimii.

O primă concluzie: folosirea unor tehnici ascetice trebuie făcută cu discernământ în așa fel încât să fie subordonată integral existenței duhovnicești creștine și, în particular, creștine ortodoxe. Face cineva aceasta? Atunci se găsește pe drumul cel bun. În căminul facultății prin 1928 era student Părintele Teodor Bodogae, părintele Arsenie Boca și cu tatăl meu

[339]  Părintele Zosim Oancea – n.n.]

Și erau colegi de dormitor. Și Arsenie stătea ore în șir în fața unei oglinzi și se uita între ochi; și l-au întrebat „ce faci acolo?” „Păi, zice, uite fac exerciții de concentrarePăi, de unde, cum? Avea o carte de hatha-yoga. Învăța o tehnică de acolo. I-a fost păgubitoare?

Cred că nu. I-a fost într-un fel păgubitoare pentru că ajunsese să poarte în anii din urmă ochelari de soare inclusiv datorită faptului că avea o privire grea, când se uita spre tine aveai senzația că te răscolește până în adânc. Era și necruțător în anumite privințe, dar avea o delicatețe sufletească și n-avea nevoie neapărat de privirea lui grea ca să știe tot ce-ai făcut și ce n-ai făcut de-a lungul vieții. Avea capacitatea asta.

Aceasta este o primă percepție a acestor tehnici ascetice.

[340]  Curs IFR 04.03.2014 – Facultatea de Teologie Ortodoxa Sf. Ierarh Andrei Saguna din Sibiu, minutele 30’40”- 36’23”, Părintele Prof. Dr. Dorin-Zosim Oancea.

YOGA: RELIGIE SAU STIINTA?

Să cercetăm afirmația: „Yoga nu este religie, ci o stiintă ca oricare alta. Acest enunț a fost exprimat de către însusi gurul Satyananda la 24 aprilie 1984, în incinta sălii de conferințe a hotelului Samaria din orașul Hania (Insula Creta), si este inserat în cuprinsul cărții intitulate „învățături ale lui Paramahamsa Satyananda”, voi. VI, p. 148, editată de mișcarea gurului din Grecia, Satyanandashram. Este un punct de vedere avansat în nenumărate rânduri de-a lungul timpului de către Satyananda, si promovat sistematic prin intermediul publicațiilor oficiale ale mișcării sale din Grecia. El constituie elementul principal al imaginii pe care urmărește să si-o cultive în exterior mișcarea Satyanandashram. Același punct de vedere l-a exprimat si întemeietorul Meditației Transcedentale, Maharishi Mahesh Yogi. Inaugurând așezământul pe care l-a botezat „Universitatea Europeană de Studii, el a declarat: „Aici nu este vorba de nimic altceva decât stiintă pură. De altfel, merită menționat că toate mișcările de tip New Age se autopromovează sub camuflajul științei.

Să ne concentrăm acum asupra afirmației că „yoga nu este religie.

‎„Nucleul tareal hinduismului îl reprezintă poporul indian si, geografic, tara Indiei, de unde si numele. Astăzi, după o izolare de secole, se fac eforturi susținute pentru popularizarea lui pe toate continentele: Europa, Australia, America de Nord si de Sud, Africa, inclusiv Rusia Asiatică si Japonia.

Hindușii sunt despărțiți în sute de erezii sau scoli divergente doctrinar, care păstrează totuși ca punct comun recunoașterea autorității Bhagavad Gitei, „evangheliahinduismului. Este un text unanim acceptat drept „sfântsi ‎‎„insuflat de Dumnezeu.

Acest text este studiat sistematic de către yoghini, si cântat zilnic ca formă de adorare a zeului Krishna. în ashramul lui Satyananda din Mongyr, în fiecare dimineață se intonau cultic timp de o oră fragmente din Bhagavad Gita, adaptate muzical.

Ce este Bhagavad Gita? Un dialog în formă de poezie, întrunind toate elementele unei teogonii, comparabil întrucâtva cu poemul antic al lui Hesiod ce descrie nașterea zeului Olimpului, sau cu Iliada lui Homer, în care războiul Troiei devine pretextul multor prietenii sau învrăjbiri între zei si oameni.

Așadar, în Gita, zeul Krishna îi descoperă yoga prietenului si ucenicului său, Arjuna. Convorbirea dintre cei doi are loc cu puțin înainte de începerea unei mari bătălii. împăratul luptător Arjuna întreabă, iar Domnul (Krishna]  îl învață. Să dăm cuvântul textului însusi, care este extrem de revelator:

‎„După cum ti-am spus si înainte, o, tu, cel fără de pată, în această lume există două căi: cea a scolii Samkhya cu yoga cunoașterii si cea a scolii Yoga cu yoga faptei(III, 3] ,

‎„Chiar această yoga din vremea începutului ti-am explicat-o astăzi. îmi ești credincios si prieten; aceasta este taina supremă[YV, 3] .

Prin urmare, conform Gitei, yoga nu este o descoperire sau o creație omenească, asa cum este spre exemplu stiintă. Yoga este o revelație „dumnezeiască, un dar pe care zeul Krishna, „Domnul Yogăi, îl oferă omenirii prin mijlocirea lui Arjuna. Mai mult decât atât, yoga este o formă de adorare prin care zeul dorește să fie venerat de către adepții săi. Krishna spune:

‎„însă oamenii cu suflet mare, care au sprijin în mine, care nu au alt gând, o, fiu al lui Prtha, au parte de Natura mea divină, cunoscându-l pe Cel Neclintit, Obârșia existentelor.

Glorificându-mă mereu, înfrânându-se credincioși legămintelor, închinându-mi-se, mă adoră cu dăruire, mereu concentrați” (IX, 13-14).

‎„Mereu mulțumit, yoghinul cu șinele stăpânit, care-si tine hotărârile, năzuind spre mine cu inima si cu mintea, cel dăruit mie, acela mi-e drag(XII, 14).

,fii cel care va cerceta acest dialog despre Lege dintre noi doi, acela, socot, mă va adora prin sacrificiul Cunoașterii” (XVIII, 70).

Zeul Krishna arată deci că nu doar practicarea yoga, ci fie si numai simplul ei studiu teoretic este socotit o formă de adorare a sa! Inutil să subliniem că adorarea este un act pur religios, nicidecum științific. Tot în Bhagavad Gita, Krishna învață că yoga este o formă de jertfă adusă lui. Nu este nevoie să insistăm nici asupra caracterului ‎‎„științifical unei jertfe. Să urmărim textul:

‎„Unii sacrifică toate activitățile simțurilor si ale suflurilor vitale în focul stăpânirii de sine aprins de Cunoaștere.

Unii asceți care tin legăminte aspre fac sacrificiul bunurilor materiale, sacrificiul ascezei, sacrificiul yoga si sacrificiul Cunoașterii si al recitării Vedelor(IV, 27-28).

în alte versete, zeul Krishna se proclamă pe sine Dumnezeu creator al cosmosului. Proclamă că el este centrul si scopul în jurul căruia gravitează si spre care tintesc toate componentele practicii hinduismului: scrierile „sfinte” ‎‎(Vedele), jertfele, slujbele, mantrele, sunetul sfânt OM, exercițiile yoga – toate sunt.. Krishna. Să dăm cuvântul textului:

‎„Eu sunt strădania sacrificiului, eu sunt sacrificiul, eu sunt ofranda adusă străbunilor, eu sunt iarba magică, eu sunt mantra, eu sunt untul sacrificiului, eu sunt focul, eu sunt jertfa.

Eu sunt tatăl acestei lumi, muma, orânduitorul’, străbunul, ceea ce trebuie cunoscut, mijlocul de purificare, silaba sacră OM, Rk, Șaman si Yajus,

Calea, susținătorul, stăpânul, martorul, popasul, sălasul, prietenul, începutul si nimicirea lumii, locul, așezarea, sămânța, Cel Neclintit.

Eu dau căldura, opresc si dau drumul ploilor; eu sunt nemurirea si moartea, si tot eu sunt – o, Arjuna! -Ființa si Neființa(IX, 16-19).

în sfârsit, să vedem care este mobilul exersării yoga, si totodată telul său final:

‎„Fii cu mintea Ia mine, dăruit mie, sacrifică-mi mie, cinsteste-mă pe mine; Ia mine vei veni, da, ti-o făgăduiesc, mi-esti drag(XVIII, 65).

Așadar, scopul si punctul terminus al exercitiilor yoga este unirea cu Dumnezeul Krishna, cu inventatorul, creatorul si învățătorul yogăi! (de altfel, aceasta si înseamnă cuvântul „yoga” – unire cu Dumnezeu). Este ceea ce învață însusi „DumnezeulKrishna (sau cel care se ascunde în spatele său), si „cartea sfântă” Bhagavad Gita!

Concluzii

Yoga, filosofía pe care ea se articulează si din care decurg toate practicile sale, este întemeiată pe un set de concepții fundamental religioase:

existenta si nemurirea sufletului; metempsihoză sau reîncarnarea;

legea karmei, care postulează răsplătirea faptelor bune sau rele ale omului de-a lungul unor vieți succesive; existenta unui Dumnezeu care îi călăuzește pe oameni către El.

Gurusii stăpânesc însă arta pervertirii cuvintelor si a deturnării sensurilor. Raționamentul lor este simplu: „in lumea occidentală stiinta se bucură de autoritate, deci ar fi util să adoptăm masca stiintei”.

[la noi se practică acum o viclenie mai cumplită. În România Ortodoxia se bucură de autoritate, deci ar fi util să adoptăm masca Ortodoxiei, tocmai printr-un ieromonah Ortodox. – n.n.]

 […]

Deși în Occident propaganda de tarabă a hinduismului îsi camuflează zeitățile în mod expres, iar efortul prozelitist al gurusilor se axează în primele stadii pe comercializarea yoga ca „stiintă”, în India yoga este unanim socotită si practicată ca un act pur religios, de slujire idolatră, indisolubil legat de figura unor zei precum Krishna (care i-a învătat pe oameni yoga), Shiva (cel dintâi si cel mai mare yoghin) sau Kali (care simbolizează energia si latura feminină a lui Shiva).[…]

Așadar, se învață despre Krishna că a întreținut relații sexuale cu 16.000 de femei si a dobândit 180.000 de fii. în fotografia alăturată este înfățișat făcând curte fiicelor de păstori dintr-un sat. Cu fluierul său dulce le vrăjea pe femeile care, lăsându-si în urmă familiile si rușinea, alergau să-l întâlnească. Vrând să le mulțumească pe toate, Krishna le-a hipnotizat în grup, făcând-o pe fiecare dintre ele să creadă că dansează împreună cu el. Krishna a dansat însă numai cu o favorită a sa, pe nume Rada, care era căsătorită. Când gelosul ei sot s-a apropiat cu intenția de a-i prinde în flagrant, Krishna a luat forma zeiței Kali si astfel bărbatul, în loc să asiste la o scenă de adulter, a văzut-o pur si simplu pe soția lui rugându-se zeiței Kali!

Deci zeul, în timp ce îi învață pe oameni ascetismul, yoga, devotamentul fată de el, fată de virtute, în viata personală se dovedește obsedat sexual, iubitor de plăcere, adulter, viclean, ipocrit, mincinos, gata oricând să însele, să destrame familii si să calce în picioare cinstea soților. Acestea sunt relatările „istoriei sfinte”.[…]

Întrucât am participat la nenumărate ședințe de hipnoză si am auzit guruși celebri vorbind despre hipnoză si meditație, întrucât am văzut cu ochii mei maeștrii yoghini precum Babaji si Satyananda hipnotizând oameni în câteva secunde – ba chiar am fost eu însumi „beneficiarul” unui asemenea tratament de cinci-șase ori în India, am toate temeiurile să afirm că așa-numita „meditație” yoghină este o formă de autohipnoză. De altfel, am întâlnit guruși care admiteau implicit această echivalentă.

Desigur, cei care meditează sunt de obicei dirijați în prealabil de către un guru, astfel încât temele sunt atent selectate dinainte. Așa se face că discipolii sunt dirijați uneori spre a-si „reaminti” viețile anterioare, ca în felul acesta să îmbrățișeze credința în reîncarnare. Alteori sunt dirijați să mediteze asupra figurii gurului, sub pretextul însușirii valorilor spirituale pe care acesta le întrupează; în realitate, însă, pe aceste căi ocolite vor fi conduși spre a-1 admira, adora si zeifica pe guru, devenind în final uneltele lipsite de voință ale acestuia.

Prin meditație, adică în cea mai mare măsură prin autohipnoză si autosugestie, persoana este determinată să-si împletească singură lanțurile spirituale cu care se va lăsa târâtă în înșelare si sclavie. Gurușii utilizează însăși puterea mentală a persoanei pentru a o supune. Este ca si cum ar convinge-o să-si scoată ochii cu propriile ei mâini.

Iar oamenii răi si amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alții si rătăciți fiind ei înșiși (II Tim. 3, ‎‎13), spune Apostolul Pavel. Dar cine i-a înșelat pe toți aceștia, pe guruși si pe discipolii lor? Cine i-a deturnat la o asemenea distantă de realitate? Există în spatele lor o tradiție spirituală multimilenară, în care se nasc si pe care o respiră: vechea idolatrie rezistă până în zilele noastre, întreținută de anumite entități spirituale care produc valuri de evenimente si experiențe suprafirești, alimentându-le oamenilor atașamentul fată de această tradiție. Evanghelia nu face nici un secret din identitatea autorului si catalizatorului acestei rătăciri: este balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă Diavol si Satana, cel care înșeală toată lumea (Apoc. 12,9).

Al treilea exemplu

Mă voi referi succint la conținutul a două conferințe-lecții susținute de mișcarea gurului Satyananda.

Prima lecție este predată de însăși Shivamurti, conducătoarea filialei grecești a mișcării. Suntem înjur de 20 de persoane, cu vârste situate până la 25 de ani. Ni se indică mai întâi să facem câteva asane, pentru ca în final să ne așezăm în poziția lotusului.

Acum închideți ochii! Dobândiți cunoașterea tărâmului spiritual care se află în fata persoanei voastre.

Un întuneric se întinde în fata mea. Mă străduiesc să-l pipăi, să-i aflu marginile.

Imaginati-vă în mijloc o lumânare arzând.

Facem eforturi serioase în acest sens.

Deschideți ochii si priviți intens flacăra lumânării care arde în fata voastră.

Într-adevăr, în acest timp cineva aprinsese o lumânare de dimensiuni mari si o postase în fata noastră. După ce o privim concentrați vreme de câteva minute, ne poruncește din nou:

închideți pleoapele si păstrați imaginea lumânării în fata ochilor.

Acum detaliile sunt mai „palpabile”, exact ca atunci când, după ce privim soarele un anumit timp si închidem ochii, păstrăm în continuare imaginea soarelui pe retină, ca urmare a excitării nervului optic. Același gen de „percepție” se manifestă si acum. Imaginea lumânării persistă în fata noastră, fără să facă necesar un efort de imaginație.

Străduiti-vă să păstrați imaginea clar si constant în fata voastră cu ochii închiși, ne spune din nou Shivamurti.

Într-adevăr, reusesc.

Acum străduiti-vă să vedeți un frumos trandafir roșu… îl vedeți cât se poate de viu, cu picăturile de rouă pe el…

De aici începe deja să lucreze imaginația. Continuăm apoi cu succesiuni întregi de imagini, la capătul cărora ni se comunică ritos:

Tărâmul prezent acum în fata voastră se numește Tsitakas si este locul vederii spirituale. Se poate dezvolta acest tărâm, precum si capacitatea de a primi si a trimite imagini.

în concluzie, ni se adresează din partea conducătorului mișcării propunerea explicită de a ne cultiva paroxistic imaginația.

Cea de-a doua lecție se desfășoară în vasta sală a unui ashram din India. Profesoară este o swami europeană, veche discipolă a gurului. Poartă rasa portocalie. Printre elevi se numără în special vizitatori ocazionali ai ashramului, de la copii până la oameni de vârstă medie. Nidra Yoga sau „yoga relaxării” se adresează prin excelentă societății contemporane.

Profesoara ne invită să ne întindem pe podea, fără să ne atingem unul pe altul, si să ne găsim o poziție cât mai comodă.

închideți ochii si liniștiți-vă, relaxați-vă…

Ritmul indicațiilor este lent, pentru a ne asigura tot timpul necesar execuției. în sală domnește o liniște deplină, întreruptă numai de glasul yoghinei.

Simțiți-vă corpul devenind greu, din ce în ce mai greu… Este cu neputință să-l mișcați… Simțiți punctele de contact cu podeaua…

Urmează o pauză de câteva minute.

Acum simțiți-vă corpul foarte ușor, gata să-si ia zborul… Uitați acum corpul, si priviți cu mintea un minunat apus de soare… Acum o floare galbenă… 0 cascadă frumoasă… Un soare strălucitor…

Imaginile se înșiruie ca la un cinematograf. Glasul profesoarei este domol si ritmat. întregul exercițiu durează în jur de o oră.

Acum dobândiți din nou conștiința propriului corp… Mișcați-vă încet-încet membrele…

Într-adevăr, îmi simt corpul îndeajuns de greu cât să nu pot schița mișcări rapide.

Deschideți-vă ochii puțin câte puțin si luați act de amănuntele camerei…

Mă ridic alene, ca după un somn profund. Privind în jur, constat că majoritatea cursanților par a fi proaspăt treziți din somn… Unii rămân însă întinși pe podea. Au adormit într-adevăr de-a binelea!

Treziți-i, ne spune zâmbind profesoara…

Acesta a fost conținutul lecției de Nidra Yoga, pe parcursul căreia ne-am predat controlul mintii si întreaga voință în mâinile swamitei, devenind subiecții unei proceduri tipice de hipnoză în masă. Hiperstimularea imaginației a constituit din nou activitatea noastră principală.

Am evocat cele trei cazuri de mai sus pentru a ilustra si sub acest aspect imensa diferență dintre yoga si ascetismul ortodox. Acesta din urmă adoptă o poziție refractară fată de imaginație, concentrându-se asupra unei ancorări cât mai intense în realitate. Consideră imaginația un teren extrem de primejdios, folosit prin excelentă de către Diavol. Părinții asceți desemnează frecvent imaginația ca fiind „puntea demonilor”, iar pe Diavol îl numesc „mare scenograf, „regizor” sau „născocitor”. Prin intermediul imaginației, Diavolul se străduiește să influențeze decisiv mintea umană. Părinții disting net lucrarea imaginației de adevărata lucrare a harului dumnezeiesc. Această lucrare a Duhului Sfânt este percepută în stare de trezvie, în deplină cunoștință, si totdeauna în afara tărâmului imaginației.

Să consultăm însă chiar scrierile patristice. Textul ce urmează aparține Sfântului Nicodim Aghioritul, fiind extras din cartea sa „Războiul nevăzut” Sfântul Nicodim a studiat riguros vechile scrieri ascetice ale Părinților creștini si le- a reunit în monumentalele culegeri intitulate „Filocalia” si „Everghetinos”, care au devenit cele mai citite cărți în mediile monahale ortodoxe. Îmbrățișând el însuși același mod de viată pe care şi-l asumaseră Părinții isihaşti si rezumând experiența patristică a Bisericii lui Hristos, Sfântul Nicodim scrie:

‎„După ce am vorbit despre corectarea simțurilor noastre, urmează a vorbi aici si despre felul cum să corectăm imaginația si memoria noastră; căci, potrivit aproape tuturor filosofilor, imaginația si memoria nu sunt altceva decât impresii ale lucrurilor sensibile pe care le-am văzut, auzit, mirosit, gustat si pipăit. Am putea asemăna întrucâtva suma percepțiilor noastre cu o pecete, iar imaginația cu imprimarea pecetii. []

Să știi că, după cum Dumnezeu este în afară de toate simțurile si lucrurile ce se simt, în afară de orice formă, culoare, distantă si loc, ca o ființă fără formă si neînchipuită, fiind pretutindeni si mai presus de orice, tot astfel este dincolo de orice imaginație. Prin urmare, să știi că imaginația este o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu, din pricina unor astfel de neajunsuri ale ei.

Să știi că Lucifer, cel ce fusese întâiul între îngeri, aflându-se la început mai presus de imaginație si afară de orice formă, culoare si percepție, ca minte rațională, imaterială, fără formă si fără trup, mai apoi râvnind în mintea sa să devină întru totul egal cu Dumnezeu, a căzut în această mult divizată, grosolană si multiformă imaginație. Astfel, din înger fără formă, nematerial si nepătimaş, a devenit diavol, oarecum material, pluriform si pătimaș.

De aceea este numit de către dumnezeieștii Părinți pictor a toate’, imitator a toate’, șarpe cu multe chipuri’, mâncător al pământului patimilor’, nălucire’, si alte nume de acest fel. []

Deci, învață din acestea, iubite, că diferitele forme ale imaginației, după cum sunt invenții si născociri ale diavolului, tot așa îi sunt Iui si foarte pe plac. Pentru că, după unii sfinți, imaginația este puntea pe care trec demonii ucigători si se amestecă în suflet, făcându-l sălaș al gândurilor rele si al tuturor patimilor necurate, sufletești si trupești. []

O! Dar diavolul cel ucigător de oameni a făcut ca, întocmai precum el a căzut prin imaginație, tot așa si Adam să-si închipuie că poate deveni egal cu Dumnezeu, si prin această închipuire să cadă. Astfel, din acea viată cugetătoare, îngerească, indisolubilă si statornică, a fost aruncat de diavol în imaginația robită simțurilor, multiformă si nestatornică, si în starea animalelor iraționale. ‎‎[]

Omul, o dată căzut într-o astfel de stare, cine poate spune în câte patimi, răutăți si greșeli n-a fost aruncat prin imaginație?

A umplut filosofia morală cu felurite amăgiri, fizica cu multe opinii neadevărate, iar teologia cu dogme false.

Căci mulți dintre cei vechi si dintre cei noi, dorind să vorbească despre Dumnezeu si să se ocupe îndeosebi de adevărurile înalte si neînchipuite ale lui Dumnezeu, chiar înainte de a-si curați mintea de formele pătimașe si de feluritele închipuiri ale lucrurilor care cad sub simțuri, în locul adevărului au aflat minciuna. Răul cel mare este că au îmbrățișat această minciună drept adevăr. în loc de teologi, ei se arată a fi niște amăgitori, bizuindu-se pe iscusința mintii, cum zice Apostolul.

Deci, frate, dacă dorești să te eliberezi degrabă de aceste patimi si răutăți, dacă voiești să te ferești de feluritele curse si meșteșugiri ale diavolului si dacă iubești a te uni cu Dumnezeu si a dobândi dumnezeiasca luminare, atunci luptă-te din răsputeri a-ti goli mintea de orice formă, culoare si spațialitate. Pe scurt, de orice imaginație si aducere aminte a lucrurilor bune sau rele, pentru că toate acestea sunt plăgi, umbre si neguri care întunecă puritatea, noblețea si strălucirea mintii. Nici o patimă trupească sau sufletească nu poate pătrunde în minte pe altă cale decât prin imaginarea lucrurilor senzoriale. Imaginația si memoria sunt treptele înșelăciunii vrăjmașului, dar mai cu seamă imaginația: într-însa este rădăcina oricărui păcat

Sârguiește-te, deci, a-ti păstra mintea curată de orice imaginație, așa cum a creat-o Dumnezeu”

Așadar, în vreme ce creștinii se feresc de imaginație în timpul rugăciunii, toți gurușii si new age-iștii, dimpotrivă, o stimulează si o dezvoltă prin diversele mijloace de „meditație“, considerând-o „vehicul“ si mod de a se apropia de „Dumnezeu“. Bineînțeles, „Dumnezeul“ lor este cu totul altul decât Hristos.

În zilele noastre asistăm la o veritabilă explozie de organizații new age-iste care cultivă sistematic imaginația în mințile adepților lor. În acest fel, Diavolul găsește terenul cel mai prielnic pentru a-i „duce la cinema“, cum obișnuia să spună bătrânul Paisie. Acest teren extrem de fertil va fi valorificat si de către Antihrist, în scopul plăsmuirii falselor sale minuni. Sfântul Apostol Pavel scrie în cea de-a doua sa epistolă către tesaloniceni că arătarea lui Antihrist va fi însoțită de false minuni care se vor săvârși prin lucrarea Diavolului: Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase, si de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului (II Tes. 2,9-‎‎10).

Așadar, analiza acestor aspecte legate de meditația orientală si rugăciunea creștină revelează o dată în plus antiteza fundamentală dintre cele două religii. Pe cât diferă lumina de întuneric si Dumnezeu de Diavol, pe atât diferă Biserica lui Hristos de păgânismul hindus si de sectele new age-iste.

[341]  Dyonysios Farasiotis, Marii inițiați…, pp. 238-242.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s