B Despre: „Proslăvirea lui de către Domnul, cel puțin printr-unul din următoarele daruri sau ‎puteri” – 9b

B. Despre: „Proslăvirea lui de către Domnul, cel puțin printr-unul din următoarele daruri sau ‎puteri”.

9. Falsele minuni

(CONTINUARE)

Sfanţul „incatusat”

Deşi a ajuns la inchisoare si la Canal, deşi a avut domiciliu fortat, părintele Arsenie nu a fost niciodată condamnat, pentru simplul motiv ca cei care erau maeştri ai înscenărilor si minciunii nu au reuşit sa-i gaseasca vreodată o vina. Judecând după ceea ce spun cei care l-au cunoscut in perioada de detenţie si cei care au fost in preajma lui, merita sa ne intrebam daca nu cumva părintele s-a supus acestor suplicii numai pentru a-i ajuta pe cei năpăstuiţi de acolo, din locurile de detenţie. Unul din apropiaţii părintelui povesteşte:

‎”In Dobrogea, la Canal, unde a fost dus a doua oara părintele, era foarte greu. Aveau norma zilnica de sapat, iar ei erau oameni nevoiaşi, nemancati si nu puteau sa sape. Părintele spunea: «Oameni buni, lasati ca sapam noi». Si nu se ştie cum facea cu puterea lui, ca intotdeauna reuşeau sa sape, sa isprăvească. Noaptea insa dispărea, nimeni nu ştia in ce fel. Gardienii incepusera sa vorbească intre ei: «Este unul care dispare noaptea!». Odata, când s-a intors din afara lagărului, părintele i-a spus unui gardian:

4

«Sa nu te temi, ca nu-ti va face nimeni nimic». Azi asa, mâine asa, gardianul le-a spus si celorlalţi: «Eu sunt nebun sau am vedenii, este unul care dispare». A spus si la schimbul de garda. Intr-una din nopţi, s-au pus sa-1 vada, căci el isi oficia sfanta liturghie in timpul nopţii. L-au văzut in afara inchisorii, mişcând din buze si rugandu-se. Au vrut atunci sa-1 scoata din rugăciune, sa-1 trezească. Dar nu puteau sa faca nimic, era de neclintit.

Uşile mari, cu lacate grele, se deschideau in fata lui, atat noaptea, când pleca, cat si dimineaţa, când se intorcea”[…][387]

[387] <https://invitatielaortodoxie.files.wordpress.com/2012/11/pe-urmele-unui-sfant-despre-parintele-arsenie-boca.pdf>,

Când au venit securiştii să-l ia, să-l aresteze, Părintele nu era pregătit să plece. L-au luat cu ‎forţa şi l-au urcat în maşină. Zicea Părintele: „Lăsaţi-măpuţin, că mergem imediat”. N-au vrut ‎nicicum, dar nici maşina nu pornea. El a zis: „ V-am spus să mă lăsaţi puţin şi mergem”. Dacă au văzut că nu porneşte, l-au lăsat pe Părintele să facă ce avea de făcut, după care a venit, s-au urcat în maşină şi a zis Părintele: „Săplecăm”. Dacă nu era îngăduit de Dumnezeu să fie arestat, nu putea fi arestat de nicăieri.

Când era închis în celulă, cei care îl păzeau îl vedeau cu cartea, cu lumânarea aprinsă, citea şi se ruga. Când deschideau celula nu mai era nimeni. închideau celula şi iar îl vedeau şi s-au înspăimântat. A ajuns până la mai marele închisorilor, care, stând mai mult de vorbă cu el a zis:

‎„Noi nu putem să ţinem aşa ceva aici, cum de ţinem un om nevinovat în puşcărie?”.

Când era la canal, Părintele muncea din greu şi îşi depăşea întotdeauna norma şi era foarte apreciat de cei care îl păzeau. Odată a terminat mult mai devreme norma şi a zis celui ce-1 păzea: ‎‎„îmi dai voie să mă odihnesc puţin?”. Acela l-a lăsat să se odihnească. A văzut apoi că trece o oră, trec două şi au intrat în panică cei cel păzeau pe Părintele. L-au căutat şi nu l-au găsit nicăieri, le era frică de faptul că, fiind pedepsiţi pentru neatenţie, o să intre în locul lui.

La un moment dat Părintele a apărut şi i-a zis paznicului: „ Ti-am cerut voie să mă odihnesc, mi-ai dat voie, de ce m-ai mai căutat?” Dar l-au chestionat paznicii mai în amănunt şi până la urmă Părintele a spus că a fost la înmormântarea mamei sale! Sau interesat şi într-adevăr la orele acelea Părintele fusese la înmormântare!

Când l-am văzut eu pe Părintele Arsenie la Drăgănescu, era mâhnit, şi avea de ce să fie. I se luase dreptul de a sluji Sfânta Liturghie la Prislop şi cea mai mare durere a Părintelui Arsenie a fost cred asta: că ne-a descoperit nouă multe taine, la toţi, la multă lume şi n-am urmat nimic din ele. Asta a fost cea mai mare mâhnire.

în 1946 când a fost seceta cea mare, aici la Sâmbăta, s-a urcat sus în munte să se roage şi şi-a găsit un loc prielnic (la chilia Părintelui Arsenie, cum îi spunem acum). S-a rugat cu lacrimi multe. Şi i-a apărut un înger care i-a vorbit şi i-a spus aşa: „ Ţi-am ascultat rugăciunea, du-te că voi da ploaie, şi spune la lume să se întoarcă din căile rele”, iar după ce a coborât, a început să plouă până s-a umflat pământul de apă. După care a spus Părintele Arsenie: „Spre mâhnirea mea, nu s-a întors lumea la credinţă”. Din momentul acela cum să mai fie bucuros când vezi că te zbaţi pentru îndreptarea omului şi el tot rău este. Şi totuşi Părintele nu a fost supărat pe noi, pe nici unii, că ne-a ajutat şi ne ajută mereu.

Cu rugăciunea, Părintele Arsenie i-a blocat pe sovietici de n-au putut să vină la noi în ţară. Spunea părintele Daniil că în 1968 el era la Drăgănescu şi l-a trimis să-l cheme din biserică.

Tocmai se zvonise ca urmează un război (invadarea Cehoslovaciei). S-a dus acolo, a intrat în

biserică, dar nu-1 găsea; s-a dus în altar şi l-a găsit în genunchi, plâns. S-a şters repede la ochi. Părintele Bunescu s-a dus în locul unde a lost Părintele şi era umed locul de la plânsul Părintelui. L- a întrebat mai târziu de ce a plâns. Nu i-a răspuns, dar mai apoi i-a zis că ruşii sunt la graniţele ţării. A plâns Părintele pentru neamul românesc. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbăta de Sus)

Când era arestat la Canal, a cerut permisiunea gardianului de a-i acorda trei ore de odihnă ‎‎(până la ora 17). După un timp gardianul trecând în control a sesizat absenţa Părintelui, după care a dat alarmă generală. Nu l-au găsit, dar la ora 17 Părintele a apărut unde îl lăsase gardianul. A fost întrebat unde a fost, la care Părintele le răspunde că a fost la înmormântarea mamei sale. S-a dat telefon la primarul din satul Părintelui (Vaţa), confirmându-se înmormântarea şi prezenţa Părintelui acolo. (Prof. C.F.)[388]

[388] Ioan Cişmileanu, Mărturii din Ţara Făgăraşului despre părintele Arsenie ‎Boca, Ed. Agaton, Făgăraş, 2004, p

>,

La fel fac și vrăjitorii hinduși:

Așadar, se învață despre Krishna că a întreținut relații sexuale cu ‎‎16.000 de femei si a dobândit 180.000 de fii. în fotografia alăturată este înfățișat făcând curte fiicelor de păstori dintr-un sat. Cu fluierul său dulce le vrăjea pe femeile care, lăsându-si în urmă familiile si rușinea, alergau să-l întâlnească. Vrând să le mulțumească pe toate, Krishna le-a hipnotizat în grup, făcând-o pe fiecare dintre ele să creadă că dansează împreună cu el. Krishna a dansat însă numai cu o favorită a sa, pe nume Rada, care era căsătorită. Când gelosul ei sot s-a apropiat cu intenția de a-i prinde în flagrant, Krishna a luat forma zeiței Kali si astfel bărbatul, în loc să asiste la o scenă de adulter, a văzut-o pur si simplu pe soția lui rugându-se zeiței Kali!

Deci zeul, în timp ce îi învață pe oameni ascetismul, yoga, devotamentul fată de el, fată de virtute, în viata personală se dovedește obsedat sexual, iubitor de plăcere, adulter, viclean, ipocrit, mincinos, gata oricând să însele, să destrame familii si să calce în picioare cinstea soților. Acestea sunt relatările „istoriei sfinte”.[389]

[389] Dyonysios Farasiotis, Marii inițiați…, p. 218

La fel fac și cei considerați sfinți de către latini, fiind de fapt eretici înșelați:

Biserica a fost convinsă că rănile de pe mâinile Părintelui Pio, care au sângerat timp de 50 de ani, erau autentice. La fel au crezut şi milioanele de adepţi ale fostului călugăr capucin, adepţi care mai credeau că Pio are puteri tămăduitoare şi abilitatea de a fi în două locuri în acelaşi timp.

Părintele Pio, pe numele real Francisco Forgione, a murit în 1968 şi a fost canonizat de Papa Ioan Paul al II-lea în 2002. [390]

[390] <http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/11/‎‎17/padre-pio-avea-stigmate-false-iar-vaticanul-stia/‎>,.

Pentru a ne lămuri cum lucrează Dumnezeu să vedem o minune reală, nu amăgitoare, pe care satana a copiat-o în cele de mai sus, pentru a înșela masele de oameni sărmani:

Fap 12:7 Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.

Fap 12:8 Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele. Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după mine.

Fap 12:9 Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie.

Fap 12:10 Şi trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a deschis singură. Şi ieşind, au trecut o uliţă şi îndată îngerul s-a depărtat de la el.

Fap 12:11 Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul iudeilor.

Fap 12:12 Şi chibzuind, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.

Fap 12:13 Şi bătând Petru la uşa de la poartă, o slujnică cu numele Rodi, s-a dus să asculte.

Fap 12:14 Şi recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porţii.

Fap 12:15 Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit. Dar ea stăruia că este aşa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui.

Fap 12:16 Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi deschizându-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi.

Fap 12:17 Şi făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă. Şi a zis: Vestiţi acestea lui Iacov şi fraţilor. Şi ieşind, s-a dus în alt loc.

Fap 12:18 Şi făcându-se ziuă, mare a fost tulburarea între ostaşi: Ce s-a făcut, oare, cu Petru?

Fap 12:19 Iar Irod cerându-l şi negăsindu-l, după ce au fost cercetaţi paznicii, a poruncit să fie ucişi. Şi el, coborând din Iudeea la Cezareea, a rămas acolo.

De comparat nălucirile cu realitatea eficientă și impresionarea cu nevoia bisericii. Părintele dacă ar fi fost un mărturisitor ar fi rămas în temniță ca ceilalți Părinți și s-ar fi smerit prin suferință, fiind învățat de ei Ortodoxia.

De altfel lucrarea diavolească este recidivistă:

La canal înmormântarea mamei, la fel Padre pio erezii. Însuși Mântuitorul a trecut prin ușă doar după înviere. E mai mare Părintele Arsenie Boca?

Proorociile Părintelui Arsenie Boca multe sunt răstălmăciri trase de păr prin potriveli, iar altele nu se împlinesc (lucru specific duhurilor mincinoase, care de multe ori potrivesc cele spuse de ele, forțând împrejurările, ducând la realizarea lor, ca să fie credibile, dar, alteori, când voiește Dumnezeu să fie vădite, nu reușesc, făcându-se, pentru cei nehipnotizați și fără prejudecăți, de râs), după cum mărturisesc ucenicii, chiar dacă îl compară în chip mincinos cu Sfinții noștri cu adevărat prooroci prin Sfântul Duh:

Moartea

La Biserica Draganescu, părintele Arsenie pictase un călugăr răstignit pe cruce. Mulţi credincioşi zic ca s-a pictat pe dansul, dar cu certitudine nu se ştie nimic. Nici cauzele morţii nu sunt prea clare. Părintele Horia, care era peste vale si care l-a cunoscut mai indeaproape, a spus ca a fost la Ceausescu cu cateva luni de zile inainte de moarte si i-a spus: „Vezi ce faci, ca nu este bine, da-le mancare la oameni, da-le libertate, ca nu e bine”. După ce a ieşit de acolo, l-a urmărit Securitatea si la ieşirea din Bucureşti au fost somaţi sa se oprească. Şoferul nu voia sa oprească. Părintele i-a spus: „Opreşte, ca te impusca, te omoara, si tu ai copii. Pe mine o sa ma maltrateze, dar de mine nu ramane nimic in urma”. Si atunci şoferul a oprit. Au venit doi securisti, l-au scos din maşina, l-au bătut cumplit si de acolo i-a venit sfârşitul. Ce spun este din auzite si nu este sigur.[…]

Dacă unele afirmaţii pe care le-a făcut Părintele, puţine la număr, nu s-au adeverit (după spusele unora), apoi oameni buni, aduceţivă aminte că nici profeţiile Sfântului Nifon şi ale Sfântului Calinic legate de sfârşitul lumii nu s-au adeverit, precum şi profeţiile altor mari sfinţi nu s-au adeverit, dar toate aceste “neîmpliniri” ale spuselor acestor sfinţi nu diminuează cu nimic sfinţenia lor. [n. edit.: Pe când era la Muntele Athos, Maica Domnului l-a dat pe Părintele Arsenie, timp de 40 de zile, în grija unui sfânt care trăise pe pământ cu vreo două sute de ani înainte: Sfântul Serafim de Sarov (icoana acestui mare sfânt a fost pictată de Părintele Arsenie la biserica Drăgănescu).[391]

[391] Ioan Cişmileanu, Mărturii din Ţara Făgăraşului despre părintele Arsenie ‎Boca, Ed. Agaton, Făgăraş, 2004, p

Final spectaculos:

Dar minunile hipnotice pot fi continuate și după moarte de aceleași duhuri care le-au generat în timpul vieții celui înșelat pentru a continua lucrarea de abatere de la dreapta credință a celor ce văzând minunile iau drept bune și învățăturile celui în numele căruia se fac aceste silnice lucrări. Fiindcă după Sfinții Părinți două sunt cele ce silesc mintea omului: minunea și adevărul:

Sfântul Teofilact al Bulgariei, cei siliți să vină la nuntă

Vedem că diavolul reproduce cu mult tupeu orice minune, dar adevărul propovăduit de el, este amestecat cu o minciună cât mai apropiată de adevăr, pentru a fi mai greu de depistat dar totuși să ucidă pe cei fascinați de minunile false cu ea.

Ocultism și minciuni apropiate de adevăr

Ucigaș de oameni

De aceea și la mormintele celor înșelați se pot face minuni, cu ajutorul diavolilor care i-au slujit ca să le ia ce au ei mai de preț: sufletele.  Mat 16:26 Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?

Aceste minuni pot fi înfricoșătoare:

Cuviosul a voit îndată să vadă grădina şi mormîntul care se numea Chipotafion al lui Iani şi al lui Iamvri, vrăjitori egipteni, care au fost în vremea lui Faraon, ca acolo să se lupte cu diavolii; pentru că se povestea că la locul acela erau mulţime de diavoli prea cumpliţi, pe care cei vrăjitori cu urîtele lor farmece îi adunaseră acolo.

Vrăjitorii aceia erau fraţi şi peste meşteşugul vrăjitoriei lor, aveau cea dintîi cinste la Faraon şi puteau mult în tot Egiptul; deci, au zidit la un loc osebit în pustie, o grădină făcută din pietre în patru colţuri, iar într-însa şi-au făcut mormînt cu lucru minunat; au pus acolo mulţime de aur, au sădit pomi de tot felul şi au săpat un puţ mare, pentru că era locul acela de stîncă şi umed.

Toate acelea le-au făcut, nădăjduind că după ieşirea lor din trup, să vieţuiască acolo în veci cu sufletele lor, iar de bunătăţile acelea ca în Rai să se desfăteze. Dar de vreme ce robul lui Dumnezeu, Macarie, nu ştia calea spre grădina aceea, mergea după stele şi precum cîrmacii trec marea, astfel şi el a trecut toată pustia cu picioarele; însă a luat cîte o trestie şi, după fiecare stadie, înfigea în pămînt o trestie, ca să poată după acele semne, să se întoarcă înapoi; iar după ce în nouă zile a trecut toată acea pustie, s-a apropiat de grădina despre care s-a spus, şi sosind noaptea, s-a odihnit puţin de osteneală şi a adormit; însă diavolul, care se împotriveşte totdeauna nevoitorilor lui Hristos, adunînd toate trestiile acelea cu care Macarie şi-a însemnat calea sa, le-a pus la capul lui, pe cînd dormea el.

Iar bătrînul sculîndu-se din somn, a aflat lîngă sine trestiile, fiind legate în snop. Dar aceasta s-a făcut cu voia lui Dumnezeu, spre mai multă nevoinţă a robului Său, ca să nu nădăjduiască spre trestii, ci spre mila Lui, care a povăţuit cîndva pe Israel, prin stîlp de nor, 40 de ani în acea înfricoşată pustie.

Sfîntul Macarie spunea despre sine, zicînd: „Cînd m-am apropiat de grădină şi de acel mormînt, au alergat întru întîmpi-narea mea ca la 70 de diavoli, în diferite feluri de asemănări, dintre care unii răcneau, iar alţii cu mare mînie scrîşneau asupra mea cu dinţii, iar alţii zburînd ca corbii în faţa mea, îndrăzneau a se repezi, strigînd: „Ce cauţi aici, Macarie? La ce-ai venit la noi? Au doară am supărat pe cineva dintre voi, monahii? Fii la locul tău cu cei asemenea ţie; ai pustia, din care ai izgonit pe prietenii noştri; nouă nu ne este nimic cu tine de obşte, pentru ce ai năvălit la locul nostru? Fii îndestulat cu pustia, ca un pustnic, căci acest loc ni l-au încredinţat nouă cei ce l-au lucrat; tu însă nu vei putea să petreci aici; pentru ce voieşti să intri în această stăpînire a noastră? Aici nici unul dintre oamenii cei vii n-au intrat, din acea vreme de cînd s-a făcut îngroparea fraţilor, care au auzit aceasta”.

Făcînd multă strigare diavolii, Sfîntul Macarie le-a zis: „Voi intra numai să văd şi mă voi duce de aici”. Diavolii i-au răspuns: „Să ne făgăduieşti nouă aceasta numaidecît”. Zis-a robul lui Hristos: „O voi face aceasta”. Iar diavolii s-au stins. Deci, intrînd în acea grădină, l-a întîmpinat un diavol înfricoşat, cu sabia ascuţită, îngrozindu-l; către acesta Sfîntul Macarie a răspuns: „Tu vii asupra mea cu sabia, iar eu vin asupra ta cu numele Domnului Savaot şi cu puterea Dumnezeului lui Israel”. Şi a fugit diavolul de la dînsul.

Cuviosul, intrînd înăuntru, a văzut toate cele ce erau acolo, cum şi puţul în care spînzura o ciutură de aramă, legată cu un lanţ de fier şi pomi de grădină, care nu aveau nimic, căci se uscaseră de soare, iar zidirea cea minunată a mormîntului era împodobită cu mult aur. Şi toate privindu-le destul, a ieşit de acolo fără vătămare şi împiedicare, apoi în 20 de zile s-a întors la chilia sa. Într-acea cale, pe cînd se întorcea, s-a sfîrşit pîinea şi apa pe care le purta cu sine, şi a început a slăbi; deci, era să cadă de foame şi de sete, dar iată i s-a arătat, precum singur a spus mai pe urmă, o asemă-nare de fecioară, îmbrăcată cu haină albă, care lucea; şi a văzut o vadră cu apă curată înaintea lui, departe ca de o stadie, şi fecioara adeseori punînd-o jos îi arăta apa şi îl chema să vină să bea. Iar el nu putea s-o ajungă, dar cu nădejdea acelei ape, a mers trei zile după dînsa, ostenind tare, pentru că trei zile acea fecioară i s-a arătat, mergînd înainte.

Apoi i s-a arătat o cireadă de bivoliţe (pentru că sînt mulţime de acestea în părţile acelea), dintre care una a stat în preajma bătrînului ostenit, avînd lîngă sine un viţel mic şi curgea lapte din ugerul ei; apoi a auzit de sus un glas, zicîndu-i: „Macarie, apropie-te şi bea laptele ei”. Iar el apropiindu-se, a supt din destul şi şi-a întărit trupul.

Apoi a spus sfîntul despre sine şi aceasta: „Ca să-mi arate Domnul cea mai mare milă a Sa şi să înveţe nevrednicia mea, ca spre a Lui purtare de grijă să-mi pun nădejdea, a poruncit bivoliţei aceleia să meargă după mine, pînă la chilia mea şi în toate zilele să mă hrănească în cale. Iar ea fiind slujitoare poruncii Ziditorului, venea după mine şi nu lăsa viţelul său la ţîţele sale, ca numai pe mine să mă hrănească”. [392]

[392] Viețile Sfinților, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 22005, 19.01.

Dar nu oprește nimeni pe diavol, pentru a înșela pe câți mai mulți, să facă și vindecări la mormintele ereticilor, pentru a susține învățăturile sale mincinoase:

Vindecări miraculoase la Lourdes

În 1858 la Grota Massabielle, lângă Lourdes-Franţa, Fecioara Maria i-a apărut de 18 ori Bernadetei Soubirous, o fetiţă ţărancă de 14 ani. Ea s-a prezentat ca fiind Imaculata Concepţie dându-i fetiţei un mesaj pentru toţi: “Rugaţi-vă şi faceţi penitenţă pentru convertirea lumii“. Biserica a investigat afirmaţiile fetiţei timp de 4 ani, înainte de a aproba devoţiunea către Fecioara Maria de la Lourdes.

De atunci, Lourdes a devenit unul dintre cele mai faimoase locuri de pelerinaj din întreaga lume, atrăgând mai mult de 1 million de pelerini anual. Mii de vindecări miraculoase au avut loc în acest loc binecuvântat.

Biroul medical de constatări de la Lourdes, înfiinţat în 1882, format din peste 5000 de medici din peste 30 de ţări şi în care intră nu numai medici catolici, dar şi evrei, protestanţi, indieni, atei, din zecile de mii de cazuri de vindecări studiate a admis ca miraculoase numai 1200, iar autorităţile bisericeşti, dând dovadă de o severitate nejustificată, au admis numai 64.

Autorul italian, Michel Favero spune “De mai mulţi ani merg la Lourdes şi văd mereu acelaşi imens spectacol: durerea care caută. În alte părţi se geme, se plânge, se strigă, se blestemă. La Lourdes se cântă, se caută. Vindecările trupeşti sunt rare la Lourdes, dar fiecărei vindecări trupeşti îi corespunde un milion de vindecări care se petrec în sufletele şi inimile oamenilor. Acestea se petrec în fiecare ceas şi în fiecare minut. Numai că pentru aceste minuni nu există nici un birou medical care să le studieze şi să le facă publicitate. Sunt convertirile la credinţă şi apoi sunt minunile resemnării la voinţa lui Dumnezeu, convingerea pe care o întipăreşte Fecioara, în inimile bolnavilor, că ei nu sunt inutili pe lume, că nu suferă în zadar, că suferinţele lor unite cu ale lui Cristos au o valoare infinită pentru mântuirea lor şi pentru mântuirea lumii, că ei, pe plan supranatural, sunt mai valoroşi decât cei sănătoşi. De aceea, bolnavii se întorc de la Lourdes cu bucuria, seninătatea şi speranţa în inimă”.[393]

[393] <http://www.pelerinajemira.ro/marturii/vindecari-miraculoase-la-lourdes/

Cel mai celebru caz echivalent la noi, este fenomenul Prislop, o înmănunchiere de fenomene paranormale fabuloase, multe și exagerări și minciuni, unele poate minuni ale Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop pentru oamenii amărâți ce vin acolo, dar uzurpate de numele Părintelui Arsenie Boca, însă majoritatea diavolești, pentru a forța conștiințele.

Părintele Gheorghe Anițulesei Sfântul Ioan de la Prislop.

Baba hipnotică din făgăraș ce alungă duhul ce slăbănogea fata pentru a înșela oamenii că Părintele Boca este Sfânt și să-și primejduiască prin învățăturile lui și această credință mântuirea sufletului:

O minune legată de Părintele Arsenic, după moartea lui, am văzut şi eu la mănăstirea Sâmbăta in 1990, unde venisem cu o fată foarte credincioasă, bolnavă grav de scleroză în plăci de 17 ani. Nu putea merge decât cel mult ‎‎5-10 paşi; o duceam cu un cărucior pentru invalizi. Astfel am urcat împreună spre un izvoraş, cam la 2 kilometri mai sus de mănăstire. Şi cum stăteam amândoi lângă izvorul acela, în poiană apare o bătrână a cărei înfăţişare era imposibil să nu-ţi atragă atenţia. Părea de vreo sută de ani, înaltă, gârbovită, dar cu ochii albaştri, plini de viaţă. Eu povesteam cu fata asta, cu voce înceată. Zic: „No, mâine aş vrea să urc până la chilia Părintelui Arsenie, sub poalele Făgăraşului… „. Deşi se afla cam la o sută de paşi, bătrâna a ridicat ochii spre mine şi m-a întrebat: „Chiar vrei să mergi la chilie…?’’. Nu vă pot spune ce voce avea femeia asta… Un glas ce ajungea până la noi cu o ireală putere, un glas aproape mustrător şi totuşi nu, un glas ce venea parcă să ne certe din lumea cealaltă… Eu am spus că da, merg la chilie. Bătrâna a zis: „ Bine ”, şi-a luat apă de la izvor şi, când a dat să plece, s-a întors către noi şi ne-a întrebat: „Nu vreţi un măr? Noi am spus: „Da ”, Ea şi-a băgat mâna în straiţă şi a scos două mere mari, galbene, unul pentru mine, celălalt pentru fată. Şi atunci m-ara uitat la piciorul ei. Un picior nefiresc de mare pentru o femeie, numărul 45 sau chiar 46. Bătrâna s-a îndepărtat şi fata îmi zice:Măi, parcă intrau ochii ei prin mine, simţeam că trece privirea ei prin mine, că-mi intră in carne, în corp… ”, Iar eu puteam să jur că erau aceiaşi ochi mari, albaştri şi umezi, pe care- i văzusem atunci la Drăgănescu. Deodată, pe amândoi ne-a străfulgerat un gând: ,,Să vezi că a fost Părintele!”. Am alergat

118

după bătrână dar, cu toate că nu trecuseră nici două minute de Ia plecarea ei, n-am mai găsit-o nicăieri. Mai mult, pe poteca aceea veneau spre noi nişte turişti care ziceau la rându-le, că n-au văzut nimic, nici o bătrână. Ara mai zăbovit puţin şi când a fost să plecăm, fata zice: „ Hai, că încerc să merg până la cărucior”. Când a ajuns la cărucior zice: „ Mai încerc doar să cobor până în drum, c-am văzui că mai tras cam greu pe panta asta Când am ajuns jos, la drum, spune: „Măi, nu ştiu, parcă simt aşa, o putere în picioare… ”, iar eu am îndemnat-o în glumă: „Măcar dacă ai merge până la mănăstire, să nu mă tot obosesc să împing de cărucior prin grohotişul ăsta Atunci ea s-a oprit, s-a uitat spre cer şi a devenit foarte serioasă: „ Doamne, n-aş vrea să merg decât ca să nu-i mai supăr pe alţii! ” Şi a mers cei doi kilometri pe jos. Făcuse aşa o febră musculară că sâmbătă n-a mai coborât de la chilie. Insă din acea zi şi până astăzi, fata aceea merge pc picioarele ei. (Părintele Dumitru, Mănăstirea Sf. Ilie – Albac)

Făgăraș

Exemple nașa + pr cu scrântirea piciorului

Ex cu Părintele care a crezut că i s-a vindecat fata, de fapt de la Sfântul Maslu. Ucenicii sfinției sale nu rezonează la argumente ci vor să convingă cu mare presiune în glas agitat cu multele minuni la fel cu medicina yoga și babaji.

Dar criteriul este adevărul iar nu minunea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s