B. Despre: „Proslăvirea lui de către Domnul, cel puțin printr-unul din următoarele daruri sau ‎puteri” – 6, 7, 8

B. Despre: „Proslăvirea lui de către Domnul, cel puțin printr-unul din următoarele daruri sau ‎puteri”.

6.      Părintele Arsenie Boca are Sfinte Moaște?

Împărțire zeamă de mort

Năluciri

Arseniștii beau zeamă de morți:

 http://www.romaniatv.net/mobi/dezvaluiri-cutremuratoare-despre-parintele-arsenie-boca-ucenicul-lui-am-baut-apa-scoasa-din-morma_220707.html#ixzz3aNMhrcio

de văzut scrierea Părintelui Gheorghe Anițulesei

8. Rămășițele pământești

††         În același timp înțelegem și de ce sfârșitul sfinției sale este așa de dramatic și spectaculos.

Dramatic fiindcă rămășițele sale pământești atât de urâte sunt o mărturie despre faptul că Dumnezeu i-a respins viața și învățătura, deși ucenicii sfinției sale, încearcă să ne convingă contrariul. Spectaculos fiindcă minunile care îl însoțesc își păstrează caracterul de forțare și amăgire pe care le-au avut experimentele subfirești ale sfinției sale, la acestea construindu-i-se de către mass-media finanțată de puterea politică cointeresată de mesajul învățăturilor Părintelui ce o susțin o imagine artificială care a dus, în timp, la migrarea unor mari mase de oameni manipulați la locurile țintă.

Sfârșit dramatic:

http://www.romaniatv.net/mobi/dezvaluiri-cutremuratoare-despre-parintele-arsenie-boca-ucenicul-lui-am-baut-apa-scoasa-din-morma_220707.html#ixzz3aNMhrcio

https://saccsiv.wordpress.com/2015/06/14/profanarea-de-la-prislop-de-ce-moastele-parintelui-arsenie-boca-au-fost-ingropate-in-tarana-sau-logica-horror-a-parintelui-hariton-negrea/, miercuri, 17 iunie 2015

Iată ce înfierbântare în jurul acestui subiect:

Profanarea de la Prislop. DE CE MOASTELE Parintelui Arsenie Boca AU FOST INGROPATE IN TARANA? Sau logica horror a parintelui HARITON NEGREA … Posted in Uncategorized by saccsiv on iunie 14, 2015

   Acest articol nu este doar despre sfintenia sau nesfintenia parintelui Arsenie Boca, ci si despre vorbe nauce ce, in numele unei pareri de bine, nu fac decat un teribil rau in mintile incepatorilor.

Breaking news ieri pe toate posturile tv si multime de articole pe site-urile lor. Ca de exemplu:

VIDEO „Sfântul mi-a poruncit să-l dezgrop.“ Mărturia bărbatului care a profanat mormântul părintelui Arsenie Boca

   Acolo e o inregistrare cu spusele lui Ioan, cel ce a facut groapa. Iata transcriptul:

Ioan:

Sfantul mare preacuvios parinte Arsenie Boca.

Reporter:

De ce ati facut groapa acolo?

Ioan:

Pentru ca Sfantul mi-o poruncit in numele Tatal si al Fiului si al Sfantului Duh. Binecuvantata sa fie Imparatia. A Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, Domnul.

Preafericite Parinte Patriarh, convoaca membrii Sfantului Sinod de urgenta si Sfantul asteapta sa iasa afara din groapa. Te roaga Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Domnul.

Si multi au inceput apoi sa-si dea cu parerea. Iat-o si pe cea a parintelui Hariton Negrea, staretul manastirii Petru Voda:

   Iata si transcriptul:

Da, pot sa consider ca este o tentativa. Mai mult nu poate fi calificata pentru ca cel care a vrut sa faca lucrul acesta nici macar nu a fost informat despre viata parintelui Arsenie Boca si daca in orice credincios se trezeste gandul sau intentia de a afla ce este acolo in mormant ar fi trebuit macar sa citeasca despre parintele Arsenie Boca si cel mai bun sfat ar fi sa intrebe duhovnicii la care ei se spovedesc.

Ganditi-va ca si eu la vremea mea, in anii 98, l-am intrebat pe parintele Justin ce este cu parintele Arsenie Boca. Si mi-a confirmat, parintele Justin, si as vrea sa deschid o paranteza, pot s-o fac sub juramant ceea ce va spun acuma, parintele Justin mi-a zis asa: “Sa stii ca parintele Arsenie Boca la 7 ani, 6 sau 7 ani, a fost dezgropat si acolo sunt Sfinte Moaste de o culoare galbena, frumos mirositoare si care au izvor de Sfintenie.

Deci daca eu relatez din ceea ce mi-a spus la randul lui parintele Justin, sunt convins ca acolo este un loc de Sfintenie si acolo odihnesc oasele parintelui Arsenie Boca. Daca m-ar fi intrebat omul acela si pe mine, i-as fi spus acelasi lucru si poate nu se mai ajungea sa profaneze mormantul si sa nu mai trezeasca, dintr-un gand de curiozitate, atatea si atatea discutii si pareri fata de atitudinea unor oameni doar credinciosi … doar de a face o situatie … tulburata in jur.

Comentariu saccsiv:

   Horror …

Si lumea casca gura la el, ca de, doar e staret peste manastirea ctitorita de leul din Carpati, Sfantul Justin Parvu.

Dupa faza cu cipurile, eu nu mai am nici o baza pe spusele acestui parinte. Sa ne amintim:

Articolul zilei (20.01.2014): DE CE TACE MANASTIREA PETRU VODA? Saptamana de rugaciune pentru venirea antihristului se incheie dar nu se aude nici macar un mieunat din directia ctitoriei leului ortodox, ce pe vremea cand ragea, se cutremurau si cei mai inalti dintre vandutii diavolului

Apoi:

IN SFARSIT … Staretul Hariton Negrea: CINE PRIMESTE ACTELE ELECTRONICE SE LEAPADA DE HRISTOS

Dar doar la cateva zile:

Staretul HARITON NEGREA retrage articolul anti cip de pe site-ul Manastirii Petru Voda, „In urma reacțiilor negative avute la adresa mea” …

Adica uite-o, nu e. Adica nici o treaba cu lupta pe care parintele Justin Parvu ne-a tot batut la cap s-o ducem.

Sa analizam oleaca si spusele acestui staret.

Cica, poate s-o faca sub juramant.

Pai iata ce ne invata Domnul nostru Iisus Hristos, conform http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=5

  1. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: „Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale”.

  2. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,

  3. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,

  4. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru.

  5. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.

Si iata si ce putem citi la Interzicerea jurământului religios de către Biserica Ortodoxă:

Părinții Bisericii propovăduiesc în unanimitate interzicerea absolută a jurământului. Sfântul Vasilie cel Mare atrage atenția că jurământul a fost interzis o dată pentru totdeauna. La întrebarea cum poate cineva să îi convingă pe alții că spune adevărul, atâta timp cât el refuză jurământul, Sfântul Grigorie Theologul răspunde: îi poate convinge prin cuvânt și prin purtarea care îi va adeveri cuvântul spus. Încălcarea jurământului, ca și jurământul fals, echivalează cu tăgăduirea lui Dumnezeu. Aceasta însă presupune cuvântul, pentru că nu poate cineva să renege jurământul pe care nu l-a dat. În paralel, desigur, cel care nu jură nu trebuie să pretindă jurământ de la ceilalți. De altfel, Sfântul Ioan Gură de Aur observă că jurământul pe Evanghelie, care Evanghelia interzice jurământul, este o adevărată batjocură și disprețuire a Evangheliei. Sfântul Grigorie Palama la rândul lui refuză la modul absolut recursul la jurământ. Celor care s-au legat cu jurământ le propune să își respecte cu fidelitate promisiunile făcute, dacă acestea sunt conforme voii lui Dumnezeu, și în același timp să ceară mila lui Dumnezeu, pentru că, chiar și atunci când își respectă jurământul, ei nu încetează să încalce porunca lui Dumnezeu.

   Comentariu saccsiv:

Adica nici o treaba nici cu linia ortodoxa a leului din Carpati.

Dar cu adevarat horror este promovarea practicarii teribilei actiuni sataniste: MOASTE SUB TARANA!

Ca nu i-a fost de ajuns ca a pus sub pamant moastele Sfantului Gheorghe Calciu Dumitreasa …

Nu neg ca parintele Justin Parvu ar fi zis acum 17 ani despre Parintele Arsenie Boca ca e Sfant. Dar nu cred ca parintele Justin Parvu ar fi fost in veci de acord ca odata descoperite niste Sfinte Moaste, ele sa fie puse sub tarana.

Adica inca o data parintele Hariton Negrea dovedeste ceea ce multi su spus-o deja demult: cele mai memorabile momente ale sale sunt acelea in care tace …

Lasandu-l de o parte pe acest staret, sa dezvoltam oleaca o tema extrem de importanta.

Daca s-au descoperit intr-adevar Sfinte Moaste in mormantul parintelui Arsenie Boca de la Prislop, atunci DE CE SUNT INGROPATE?

Undeva este o minciuna sau o ticalosie.

Adica ori nu s-au descoperit Sfinte Moaste si atunci se minte ca s-ar fi descoperit.

Ori s-au descoperit si atunci este hula sa fie din nou ingropate.

[]

         el said, on iunie 14, 2015 at 10:03 am

si eu la vremea mea, in anii 98, l-am intrebat pe parintele Justin ce este cu parintele Arsenie Boca”______daca asta era parerea Parintelui Justin in anii 1998 e IRELEVANT ! e istorie …

Atunci Parintele avea altele de facut decat sa cerceteze viata unui RATACIT . IMPORTANT este ca NU ASTA a ramas pana la sfarsit parerea Parintelui Justin dupa cum marturisesc NU PUTINI din credinciosii care l-au vizitat si intrebat despre boca in ultimii ani si cu care Parintele Justin a fost mai putin decta REZERVAT fata de INSELATUL boca !!!!

Si VAI de TOTI cei care promoveaza pe toate caile, dupa mintea lor stricata INSELAREA boca aducand in sprijinul ei si vorbele Parintelui Justin luate SELECTIV cat sa aranjeze „evlavia” si parerea lor personala; aceia MARE OSANDA si-au agonisit INDIFERENT cine sunt ei; aceia nu mai au nevoie de alti dusmani fiind ei insii dusmanii lor si ai Adevarului !

[]

         andrei-d said, on iunie 14, 2015 at 12:39 pm

El,

minciuni. Arsenie Boca a fost dezgropar de 3 ori, si nu au gasit moaste, ci altceva. Se minte cu nerusinare. Uite marturia lui Petru Vamvulescu, ucenicul parintelui ce spune incepand de la minutul 5:35….

saccsiv, cred ca trebuia adaugat si aceasta marturi, asa ar fi fost corect!

Apreciat de 1 persoană

Răspunde

         saccsiv said, on iunie 14, 2015 at 12:49 pm

andrei-d

Ce spune? Ca nu pot sa vad.

Apreciază

         andrei-d said, on iunie 14, 2015 at 1:03 pm

TRANSCRIPTUL [minutul 5:40]

[] dar trebuie sa nu ascundem inca un lucru cutremurator, parintele Arsenie a fost de 3 ori scos din mormant, prima data la 3 zile dupa ingropare fiindu-le frica la securisti sa nu invieza cum ii era frica lui Irod ca Iisus este Sfantul Ioan Botezatorul caruia ii taiase capul.

A doua oara l-au scos dupa 1 an fara explicatii, a treia oara de vreo 6 ani, intr-o imprejurare deosebita a iesit ca un izvor de apa din mormantul parintelui Arsenie care n-a putut fi oprit. Atunci s-a deschis mormantul si s-a scos apa din mormant cu galetile si s-a adunat in butoaie. Capacul de pe sicriu a fost gasit hasnit intr-o parte si sfintele oase erau pline cu apa si noroi. Au fost spalate si asezate intr-un sicriu nou, de stejar, pe care eu l-am adus in spinare de la manastire pana la mormant. Trebuie sa va marturisesc ca in noaptea aceea parintele Arsenie m-a chemat tainic si pe mine ca sa fiu de fata, ca martor la dezgroparea lui care s-a facut in „clipa”? la lumina lumanarilor si a lunii. Am baut apa scoasa din mormant si i-am sarutat sfintele oase si mai ales capul, care era inmiresmat si l-am tinut in mainile mele tremurand. Daca as fi putut l-as fi luat cu mine in san si l-as fi purtat pana la moarte. Pentru aceasta a trebuit sa scriu si marturia aceasta spre slava lui Dumnezeu si cinstea parintelui meu, Arsenie la care strig pe toate cararile…..”

Asta e marturia ucenicului…..

Ne-am obișnuit deja cu presiunile jignitoare la adresa Sfântului Sinod pentru canonizarea unui amăgit, dar iată-le exprimate liber, prin al doilea argument de forță (și forțare) pe lângă cel cu minunile demonice poporul îl vrea:

Pe urmele părintelui Arsenie ‎Boca Cronica de la Sambata

Necanonizat de oficialităţile Bisericii Ortodoxe, ardelenii l-au transformat de multa ‎vreme pe Arsenie Boca in sfanţ

E primavara dezlănţuită si peste Sambata de Sus se laşa o inserare de aur pur. Adunat ‎sub poalele Munţilor Fagaras, satul Străluceşte cu fata la soarele care apune peste ‎crestele inca inzapezite, aprinzand turlele celor doua biserici, Hristosii răstigniţi pe ‎troiţele de la răscruci si albul camasii in care e imbracat omul din fata mea. II cheama ‎Gheorghe, Gheorghe Silea, si e cantor bisericesc: „mai mult crasnic, de fapt, paracliser, ‎cum se zice la dvs., in regat, ca nu mi-a dat Dumnezeu voce mare, sa ma fi răscumpărat ‎din pacate”. Suntem iarasi in Transilvania, pe urmele părintelui Arsenie Boca, si ‎crasnicul cu soarele in camasa e printre cei care au avut norocul sa-1 vada la fata si sa-1 ‎atinga pe vestitul călugăr transilvănean, chiar daca asta s-a intamplat in ziua când ‎părintele Arsenie Boca avea sa fie ingropat. A fost de fata la neuitata înmormântare a ‎sfanţului neincoronat al Ardealului, sfanţul al cărui chip se afla in toate casele ţăranilor ‎fagaraseni, tintuit cu indarjita evlavie intre candele si icoane. Marele duhovnic n-a fost ‎canonizat, dar l-au canonizat ei demult, ardelenii, cu inimile si cu credinţa lor.‎

[377]  <https://invitatielaortodoxie.files.wordpress.com/2012/11/pe-urmele-unui-sfant-despre-parintele-arsenie-boca.pdf>, miercuri, 24 iunie 2015

Din păcate, după cum ați observat, iar avem de a face cu o legendă pe care victima este posibil, datorită înfierbântării, să o fi văzut prin imaginație într-o nălucire, datorită sugestiei hipnotice. Aceasta i se trage mai ales datorită băutului de apă vrăjită de puterile întunericului din acel loc (care au o mare putere hipnotică, datorită faptului că li se permite prin mentalitatea propovăduită acolo de a căuta minuni cu orice chip, indiferent de credința mărturisită).

În realitate, însă, lucrurile au fost așa:

 În postul Sfinților Apostoli, în 2014 eram la rând la spovedit la mănăstire la Sfântul ‎Ioan. Dintr-o dată îl văd pe Înaltpreasfințitul Pimen prin curte și-l întreb: ‎‎,,Înaltpreasfințite, ce părere aveți despre fenomenul acesta cu Arsenie Boca? “ ‎Înaltul spune: ,,Măi, îți spun, dar știi să taci? “. I-am spus că-mi pare rău, dar eu nu ‎pot să tac. Mai ales dacă este vorba despre o rătăcire, de ce să tac?

[] I-am spus: ‎Nu cumva, Înaltpreafințite se cam ocupa cu vrăjitoria? Eu cam așa am văzut prin ‎cărți. Înaltul îmi spune: ,,Măi, văd că știi”. Imi spune: ,,Uită-te la el, uite ce ochi ‎vicleni are în fotografiile lui”.‎

Înaltpreasfințitul spune că atunci când era la Neamț călugăr era un călugăr în ‎mănăstire care aducea mereu de la Arsenie Boca cărți de hipnoză. Asta e mărturia ‎Înaltpreasfințitului Pimen. Se cam leagă cu ce spune părintele Antim de la Bistrița ‎că a găsit la Sâmbăta călugărul acela. Cam așa e. Iată cum mărturia din diferite părți ‎a persoanelor care nu se cunoșteau, plus din cărțile lui arată clar că avea astfel de ‎practici. Cum spunea și părintele meu duhovnic că l-a cunoscut personal și a zis că ‎este un mare psiholog. Părintele Teofil Părăian, am o filmare cu el într-o excursie și ‎tot așa spunea că lumea îl lua că-I sfânt, dar avea psihologie într-însul, nu glumă și ‎se vede după cum lucra. Avea o psihologie și o tehnică de a te îmbolmoji de cap. ‎Asta o spune și părtintele Arsenie Papacioc. Și pe el a încercat să-l îmbolmojească, ‎punem caseta care este pe internet, dar (părintele Arsenie spune) eram un băiat citit ‎nu așa și a crezut că merge cum crede el. Multe mărturii arată felul cum lucra cu ‎oamenii acest Arsenie Boca. Apoi, îmi spune părintele Antim când a fost cu ‎filmarea aceea pe internet: ,,Băi, știi că în urmă cu șapte ani Arsenie Boca a fost ‎dezgropat? Au găsit acolo în mormânt oase de mort, de culoarea pământului. Era ‎mormântul plin cu apă. Au luat apă din mormânt, s-o pună în agheasmă s-o facă ‎mai vindecătoare, făcătoare de minuni”. Am auzit această informație de la părintele ‎Antim, dar am zis că mai trebuie probat.‎

Merge astă toamnă prin septembrie, fiica mea la Cluj Napoca la examen la ‎facultate. Este cazată o săptămână la manăstire la Florești și aici, știind că are ‎examene, o maică de acolo îi spune: ,,Fă acatistul lui Arsenie Boca și uite, îți dau ‎niște apă din mormântul lui Arsenie Boca”. De unde ai dumneata apă din ‎mormânt?, a întrebat-o fata mea. E clar că a fost dezgropat. În luna noimebrie, ‎înainte de începerea postului mă întâlnesc la mănăstire la Alexandru Vlahuță în ‎Vaslui cu părintele Calistrat. El m-a criticat că nu i-a plăcut că m-am băgat în ‎chestiunea aceasta și din discucții cu dânsul i-am spus: ,,Părinte, dar știi dumneata ‎că Arsenie Boca a fost dezgropat?” Și el a zis: ,,Știu că a fost dezgropat. Și n-au ‎găsit acolo, moaște sau oseminte de sfânt”.Dar bine bine părinte, dar de ce era ‎mormântul plin cu apă? Și mi-a zis: ,,Era toamna și ploua și de asta era plin cu ‎apă”.‎

Încă o mărturie a unei domnișoare profesoară din Bârlad care îmi spune același ‎lucru. A primit și ea de la o maică, de la Prislos apă din mormântul lui Arsenie ‎Boca. Fiica mea a avut niște discuții contradictorii cu părintele Ciprian Negreanu de ‎la Cluj care are pus și portretul lui Boca în biserică și al lui Argatu în altar și a spus: ‎‎,,Părinte Ciprian, știi că mormântul lui Arsenie Boca a fost dezgropat? Și știi că n-‎au găsit moaște de sfân?’’. A zis că știe, dar are o evlavie personală față de el.‎

Păi măi frate dragă și le spun tuturor călugărilor ucenicilor lui: ,,Supuneți-vă ‎evlavia voastră personală testului învățăturii Bisericii”. Pentru că așa au apărut ‎schisme și secte în Biserică de-a lungul timpului, impunându-și unii în Biserică pe ‎ei, evlavia lor personală, împotriva învățăturii Bisericii. Îmi spunea părintele ‎Antim, după aceea la telefon că și la Cașin părintele Serafim dădea apă din ‎mormântul lui Arsenie Boca. Sunt multe mărturii care arată clar că acest Arsenie ‎Boca a fost dezgropat. Întreb și eu de ce l-au dezgropat, dacă spun ucenicii că a ‎lăsat testament să nu fie dezgropat până la a doua venire? Ce voiau? Să facă bani ‎mai mulți? Apoi de ce mint oamenii? Apoi, să iei apă din mormânt de la oasele ‎mortului și să pui în agheasmă

[]  e caz de psihiatrie deja. Iar ce se întâmplă acolo ‎seamană a escrocherie. Adică ai văzut în mormânt că nu sunt moaște de sfânt și ‎totuși trageți doba în continuare cu Sfântul Ardealului.‎

[378]  Părintele Gheorghe Anițulesei, parohia Învierea Domnului din Rădăuți <https://www.youtube.com/watch?v=UymIdI-BRdw&noredirect=1>, luni, 15 iunie 2015.

Dar în care categorie de cadavre s-ar încadra rămășițele pământești ale Părintelui Arsenie Boca?

CELE OPT PRICINI DE NEPUTREZIRE A MORTILOR

Sunt opt pricini de neputrezire a mortilor:

  1. Prima pricina este atunci când veti gasi mort în groapa si carnea a putrezit toata, dar oasele stau prinse între ele ca la copacel. Acela nu-i sub blestem. Acela-i om tare din fire, care nu putrezeste 40-50 de ani. De aceea este asa.

  1. Când vei gasi mort în groapa neputred si este exact cum l-ai pus, acela n-a putrezit din cauza pamântului. Este pamânt unde nu putrezeste mortul, daca nu-l muti. Acolo pamântul are chimicale si nu da voie sa putrezeasca nimic.

Aceste neputreziri sunt firesti, dar sunt si putreziri mai presus de fire:

III. Când vei gasi mort în mormânt neputred si carnea pe el este muceda ca buretele si alba, acela este om care a fost blestemat de dumnezeiestile pravile. El a avut canon mare la spovedanie pentru pacate mari si nu l-a facut.

  1. Când vei gasi mort în groapa neputred si este negru si umflat ca toba si partile dinainte nu-s putrede, iar cele dinapoi sunt putrede, acela este blestemat de preot sau de arhiereu.

  1. Când vei gasi mort în groapa neputred si n-au putrezit nici hainele pe el, nici sicriul, nimic, nimic, si-i creste barba, cum s-a întâmplat la cel de la Husi, si-i cresc unghiile, acesta a facut nedreptati si a furat. Acesta nu putrezeste pâna nu-l dezleaga un arhiereu. Iar daca îl dezleaga si arhiereul si tot nu se desface, atunci el este blestemat de saraci, fiindca a luat avere de la saraci. Si pâna nu dau neamurile lui înapoi atât cât a luat el, nu putrezeste si tot în iad se munceste si nici arhiereul nu-l poate dezlega.

  1. Când vei gasi mort în mormânt neputred si pielea pe el este ca floarea de bostan, galbena, si limba-i galbena si îi cresc unghiile si-i creste barba si parul, acesta este sub anatema, sub cea mai grea pedeapsa a Bisericii. Acesta, din doua pricini este asa: sau a hulit pe Dumnezeu si pe preoti si s-a lepadat de credinta, sau a trait în preacurvie de gradul I – tatal cu fiica sau baiatul cu mama sa, adica incest. Acestia cad sub anatema, cea mai grea pedeapsa a Bisericii.

VII. Când vei gasi mort în groapa caruia nu i-a putrezit mâna sau piciorul, acela a lovit pe tatal sau pe mama sa si a amarât foarte tare pe parintii sai si a fost blestemat de ei si (nicidecum) nu s-a spovedit la duhovnic de acest pacat si nu a luat dezlegare, când era în viata.

VIII. Iar când vei gasi om neputred si-i usor ca o pana si miroase frumos tare, si-i foarte vesel la fata si face minuni, acelea sunt sfinte moaste, cum a fost si cu Sfântul Ioan Hozevitul la Ierusalim, care l-au gasit dupa 20 de ani, nu numai neputred, dar a facut si minuni.

Iata care sunt semnele la trupurile afurisite:

sunt nedezlegate;

sunt deformate si urâte;

sunt greu mirositoare si prea puturoase;

sunt umflate ca toba;

provoaca spaima si cutremur privirii.

Iar la sfintele moaste sunt aceste semne:

sunt nestricacioase;

sunt binemirositoare;

sunt uscate si usoare;

sunt vesele la vedere;

nu provoaca frica, ci bucurie duhovniceasca;

izvorasc din ele felurite minuni.

[379]  <http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou39.htm>, luni, 15 iunie 2015.

Se înțelege de ce este o atâta sârguință să nu se dezgroape din nou osemintele Părintelui. Ca nu cumva să se afle și să se facă de râs. Poate de aceea și tentativele de dezgropare menite ca să se revolte publicul și să ceară să se betoneze mormântul preacuvioșiei sale ca să nu se mai poată afla rușinosul adevăr.

Dacă ar fi acesta cel mai mare Sfânt al României, după cum sugerează unii, nu ar avea el Sfinte Moaște? Și dacă l-au dezgropat, cei ce depun atât efort ca să-l canonizeze nu le-ar fi făcut publice ca să aibă argumentul cel mai puternic?

Pentru aceasta este o mare sârguință să nu se aducă la lumină resturile de oase ale Părintelui mai înainte de canonizare, ca să nu cumva să o oprească prin groaza vederii lor. Se observă în textul de mai jos, insistența, repetiția, forțarea, categoricul, persuasiunea, exagerarea, aducerea de multe mărturii ca să se obțină cu orice chip ascunderea urâtelor lui rămășițe:

Mai circulă apoi zvonul că după 7 ani va fi dezgropat şi mutat la ‎Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus.‎

Suntem trei martori care am fost de fată în ziua când Părintele

5‎

l-a rugat pe Părintele Nicodim (duhovnicul de atunci şi de acum al ‎Mănăstirii Prislop) să-i aducă patru pociumbi, pe care i-a bătut în cele patru ‎colţuri ale locului ales de mormânt şi care este mormântul de azi. Toată ‎obştea mănăstirii ştie acest lucru.‎

Iar martorul cel mai puternic este fostul stareţ al Mănăstirii ‎Brâncoveanu, Prea Cuv. Arhimandrit Veniamin Tohăneanu care, cam cu ‎‎10-15 ani înainte de săvârşirea din viaţă a Părintelui, s-a dus la Drăgănescu ‎unde picta şi i-a spus: „Părinte am hotărât ca după 7 ani de la înmormântare ‎să vă aducem la Sâmbăta”! Părintele i-a răspuns: „Nici mort nu mă mai ‎întorc la Sâmbăta”. Despre aceasta pot da mărturie Părintele Savian Bunescu ‎de la Drăgănescu şi toată obştea de la Sinaia şi Prislop, cărora Părintele le-a ‎relatat întâmplarea.‎

în legătură cu aceasta, ca să se liniştească cei care, din comoditate ‎sau din alte interese ar dori schimbarea, mai fac următoarea mărturisire: cu ‎puţin timp înainte de săvârşirea din viaţă a Sfinţiei Sale, l-am întrebat dacă, ‎după 7 ani, să urmăm obiceiului care este prin mănăstiri, de a dezgropa pe ‎cei adormiţi. Mi-a răspuns lapidar: „Pecetluit să-mi

345‎

fie mormântul până la a doua venire”. Şi n-a fost vorba decât de dezgropare ‎nu şi de mutare!‎

Mai menţionăm că are două case părinteşti zidite în această ‎mănăstire, în afară de propria-i viaţă, pe care şi-a riscat-o şi jertfît-o pentru ‎Prislop, până cu câteva luni înainte de săvârşirea din viaţă.‎

Ar fi absurd, ar fi strigător la cer, ca cel socotit al treilea ctitor al ‎Prislopului, să fie dus unde „Nici mort n-a vrut să se mai întoarcă”.‎

Ceea ce sigur nu se va întâmpla, fiindcă toţi cei ce i-au stat alături în ‎surghiun, începând cu Părintele Nicodim, duhovnicul actual al Mănăstirii ‎Prislop, nu vor îngădui sub nici o formă să se treacă peste hotărârea din ‎urmă a unui om, a unui părinte duhovnicesc, ctitor de mănăstire, rugându-L ‎pe Dumnezeu să nu îngăduie să se scrie o a doua „Plângere a Mănăstirii ‎Prislop”.‎

[380]  Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Imparatiei, Ed. Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 42003, pp. 344-345.

Cu adevărat. Ce plâns să afle toată lumea că această mișcare construită cu atâtea fonduri și presiuni politice prin mass-media, care a tensionat emotiv o țară întreagă făcându-o să se deplaseze acolo cu entuziasm, este doar… o amăgire de mari proporții ce periclitează mântuirea tuturor celor ce sunt părtași la ea, dar mai ales a promotorilor.

Însă credem din toată inima că ar fi un plâns de căință ce ar vindeca multe inimi hrănite hipnotic cu iluzii și s-ar întoarce la adevărata lucrare duhovnicească: pocăința și căutarea adevărului. Ne dorim să se dezhumeze oficial oasele Părintelui Arsenie Boca, să i se citească rugăciuni arhierești de dezlegare, ca astfel (poate) va primi și sfinția sa o alinare acolo unde se află. Ar fi urmarea Sfântului Constantin cel Mare, întocmai cu Apostolii, care a reușit să convingă păgânii să se lepede de rătăcirea lor nu cu forța ci deschizându-le larg templele idolatre ca să vadă cu ochiilor sărmanii rătăciți oasele murdare și celelalte necurății ce se aflau în ele și cărora le aduceau închinare:

Căci, pe de altă parte, rătăcirea filosofaştrilor, legată de demonul din Cilicia, ‎luase o mare amploare: mii şi mii de oameni erau impresionaţi la gîndul că, ‎arătîndu-se când şi când (în somn) unor suferinzi veniţi să doarmă (în ‎sanctuarul său, intervenţia lui) salvatoare şi tămăduitoare îi putuse vindeca de ‎boală. De fapt, el era o mare pierzanie pentru suflet, fiindcă izbutea să zmulgă ‎sufletele mai lesne de amăgit din braţele adevăratului lor Mântuitor şi să le ‎îmbulzească pe rătăcitoarea cale a celor fără Dumnezeu. Statornic cu sine ‎însuşi, împăratul – care ştia că Mântuitorul adevărat nu era altul decît ‎Dumnezeul cel zelos – a poruncit ca şi acest templu să fie dărâmat din temelii. ‎‎2. La un singur semn, minunea aceea atît de cîntată de nepreţuiţii filosofi (o ‎dată cu cel care, fără a fi nici demon, nici Dumnezeu, se ascunsese înăuntrul ei, ‎ademenind bietele suflete de-a lungul a multe şi nesfârşite veacuri), s-a ‎prăbuşit pînă la pămînt sub loviturile unui pumn de soldaţi. Ei bine, duhul ‎acela, care pe alţii se fălise că i-ar putea scăpa de necazuri, n-a mai găsit spre a ‎se feri de năpastă decît leacul de care se zice că ar mai fi avut el parte atunci ‎cînd a fost lovit de trăznet. 3. Or preţioasele înfăptuiri săvîrşite şi închinate lui ‎Dumnezeu de împăratul nostru nu erau numai nişte vorbe, de vreme ce, cu ‎puternicul ajutor al Mântuitorului său, el a izbutit să facă una cu pămîntul şi ‎templul de acolo (din Cilicia), aşa fel încât în urma lui să nu mai rămînă nici ‎urmă din sminteala trecutului.‎

150‎

EUSEBIU DE CEZAREEA

57.‎    ‎1. în ceea ce-i priveşte pe foştii închinători ai idolilor, văzînd ei toţi ‎chiar cu ochii lor înfrîngerea rătăcitei lor credinţe (precum şi pretutindeni ‎neîntrerupta240 pustiire a templelor şi a idolilor), unii au alergat să se pună sub ‎ocrotirea mîntuitoarei învăţături a lui Hristos., iar ceilalţi, chiar dacă n-au ‎purces la aceasta, totuşi n-au mai pregetat să se lepede acum de deşarta lor ‎învăţătură părintească, să rîdă şi să zeflemisească ceea ce mai înainte ‎socotiseră că ar fi zeităţi. 2. Şi cum să nu gîndească ei aşa văzînd dtă ‎spurcăciune se putea ascunde sub înfăţişarea exterioară a acestor idoli? ‎Fiindcă dedesubtul lor au fost găsite oseminte adunate de pe la morţi şi ţeste ‎goale, cu care se făcuseră felurite vrăji, precum şi zdrenţe murdare şi pătrunse ‎de cea mai cumplită îngălare, sau tot soiul de gunoaie şi pleavă. 3. Or, dînd ei ‎cu ochii de lucrurile acestea adunate în interiorul (statuilor) lipsite de viaţă, ‎sigur că n-au pregetat să se lepede de multa sminteală care le întunecase şi ‎lor, şi înaintaşilor lor, minţile; după cum au mai priceput şi că nici în tainicele ‎unghere ale templelor, nici măcar înlăuntrul statuilor, nu se ascundea nici un ‎fel de duh, nici un prezicător, nici un zeu şi nici un prooroc (cum ştiau ei pînă ‎atunci) – nici chiar cea mai palidă arătare.‎

4.‎      Faptul acesta a făcut ca, înaintea trimişilor împăratului, cea mai ‎întunecată văgăună – ba pînă şi cele mai ascunse firide – să se deschidă fără ‎nici o greutate. Cele mai tainice şi mai ferite locuri (sau spaţii din temple) au ‎fost răscolite de paşii soldaţilor; aşa a fost descoperită acea orbire a neamurilor ‎care din străvechi timpuri se făcuse stăpînă peste minţile oamenilor, şi a fost ‎dată în vileag înaintea tuturor.‎

[381]  EUSEBIU DE CEZAREEA

VIAŢA LUI CONSTANTIN CEL MARE PĂRINŢI ŞI SCRIITORI BISERICEŞTI 14EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE

AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Bucureşti – 1991

Ar fi, poate, o minune dumnezeiască care ar rezolva această mare ispită a neamului nostru de acum. Căci Părintele Arsenie Boca este un cal troian care introdus în calendar și-ar deschide pântecele învățăturilor sfinției sale și ar iești ostașii puterii vrăjmașe numiți uniatism, ecumenism, hinduism, new-age, făcând o mulțime de oameni să se lepede de adevărata credință strămoșească, crezând că rămân Ortodocși.

Pricina pentru care Părintele Arsenie Boca nu a vrut să fie dezgropat nu este smerenia, căci am văzut cu toții cum se declara pe sine că este un mare sfânt. A primit poate o poruncă prin vedenii, căci diavolii au înțeles că nu au primit dezlegarea de la Dumnezeu să-i prefacă public, prin nălucire, resturile să pară că sunt Sfinte Moaște, deși în unele situații pot face ca și cadavrele să pară vii (de exemplu strigoii), iar data morții i-au spus-o ca să-l creadă lumea prooroc, apoi au aranjat tot ei moartea lui, să pară mucenic:

‎”Era in vara lui 1989 când părintele Arsenie l-a rugat pe-un tamplar, un vecin de-al meu ‎de-aici din sat, sa-i faca cruce de lemn. Si i-a zis părintele omului ca sa-i scrie pe cruce ‎anul naşterii, da mai ales – anul morţii. Asa i-a zis, sa scrie acolo, pe cruce: „1989”. Insa ‎părintele Arsenie parea inca sănătos si-n puteri si-atunci vecinul meu s-a mirat si i-a zis ‎întristat: „Cum, părinte, nu vreţi sa stati si-n 90 cu noi?”. „Nici un ceas din 90!”, i-a ‎răspuns părintele scurt si tăios, cum ii era felul. Si asa a si fost, ca n-au mai trecut decât ‎cateva luni, si in noiembrie 1989 a murit. Isi stiuse moartea de dinainte, asa cum le ‎spusese la atatia amar de oameni ce avea sa li se intample in viitor. Asa a murit, ca un ‎Sfanţ Domnişor. „Eu ma duc, dar de acolo, de unde oi fi, am sa va ajut mai mult ca pana ‎acum”, a zis.‎

Era intre toamna si iarna când a murit, intr-o zi de marţi, 28 noiembrie 1989, la Sinaia, ‎de ziua Sfanţului Stefan cel Nou. S-a stins intr-o casuta unde stateau maicile alungate ‎de la Manastirea „Prislop”, dupa ce in 1962 comuniştii inchisesera aproape toate ‎asezamintele monahale din Romania. Asa. Si cateva zile, moartea părintelui s-a tinut in ‎mare secret, ca se hotarase sa fie inmormantat la „Prislop”, langa Haţeg, si nu la ‎‎”Sambata”, unde avea loc pregătit dinainte – ca aicea fusese staret si ridicase, din ruine ‎si bălării, manastirea lui Constantin Brancoveanu. Cine ştie ce-o fi fost atuncea la ‎mijloc, ca nu l-au adus aicea, acasa, in Fagaras. Ei, si când am aflat eu ca părintele ‎Arsenie a murit, era de-acum duminica, si a doua zi urma sa fie inmormantat. Eram de ‎serviciu la Combinatul din Fagaras, unde lucram ca electrician. N-am mai trecut pe ‎acasa, m-am suit direct in tren si pe urma, c-un autobuz si cu nişte ocazii, am mers toata ‎noaptea. Manastirea „Prislop” e departe de aici, tocmai in Hunedoara, nu departe de ‎biserica din Densus. Am ajuns tocmai luni dimineaţa, când începea Liturghia pentru ‎părintele. Si deşi era omenire cat iarba, m- am apropiat de sicriu. Parea de parca abia ‎adormise. M-am aplecat si, cu lacrimi pe fata,‎

9‎

i-am sarutat mana dreapta. Atunci a fost prima oara când l-am atins! E drept, ma mai ‎dusesem de cateva ori la el cat traia, la Biserica „Draganescu”, undeva langa Bucureşti, ‎unde fusese exilat fara drept de-a sluji, după ce-1 eliberaseră comuniştii din puşcărie. ‎Da la Draganescu nu ma putusem apropia prea tare, ca era multa lume, veneau si ziua, ‎si noaptea, si el era obosit. Asa ca atunci, in sicriu, l-am atins prima data si va spun pe ‎cuvânt ca mi s-a părut ca ii viu. Si nu numa mie. Cata lume era acolo zicea ca părintele ‎parca doarme, aşteptau cu totii sa se ridice si sa vorbească, sa-i certe cu dragoste, asa ‎cum facea tot mereu. Nu puteai sa crezi ca un om asa de mare ca părintele Arsenie are ‎parte de moarte. Parea de-odata cu veşnicia, din alte lumi, cu judecaţi mai presus de ‎cele omeneşti. Era ca un stâlp de lumina pentru fagaraseni. Si acuma zacea nemişcat in ‎sicriu… Da când i-am sarutat mana aşezata pe piept, n-am văzut c-ar fi mutilata, deşi ‎toata lumea, si preoţii, si călugării, si mirenii de la înmormântare vorbeau cu glas tare ‎ca părintele a murit după caznele groaznice la care fusese supus de Securitate, pentru ca ‎ii prezisese lui Ceausescu sfârşitul; si atunci, aia, asa batran cum era, i-ar fi smuls ‎unghiile si l-ar fi schingiuit ca pe bunul Hristos, sa le spună de unde ştie el sa ghicească ‎ce-a fi, ca nu-1 credeau călăii când le zicea ca Dumnezeu il invata. Da sa ştii ca asa a ‎fost cum iti zic, mâinile si fata părintelui erau neatinse, curate si albe, doar le-am văzut, ‎am si-o fotografie cu părintele in sicriu. Dar asta nu-nseamna ca n-ar fi fost schingiuit, ‎doar ştiau ei cum se şterg urmele, deşi mie tot nu-mi vine a crede c-ar exista asa nişte ‎bestii si sa-i rabde pamantul pe fata lui… In schimb, asa cum v-am spus, părintele era ‎îmbujorat in obraji! Avea asa o culoare frumoasa, ca de om viu si tanar, si el saracu ‎murise de şapte zile! Si-n jurul lui, plutea asa, ca o boare, o mireasma de mir… Mai ‎târziu l-am intrebat pe părintele profesor Sebastian ce-au fost toate astea si el a zis: ‎‎”Sunt dovezi de sfinţenie, fiule, se intampla numai cu moaştele!”.

[382]  <https://invitatielaortodoxie.files.wordpress.com/2012/11/pe-urmele-unui-sfant-despre-parintele-arsenie-boca.pdf>, miercuri, 24 iunie 2015

DESPRE OMUL MORT DACA A FOST AFLAT INTREG, PE CARE-L NUMESC STRIGOI, ADICA ESTE CU ADEVARAT VIRCOLAC, CE SA I SE FACA? CAP. 266. (COMP. GLAVA 378.)

Răspuns:

Aceasta nu se poate ca un mort sa se faca vircolac. Ci diavolul voieste sa-și bata joc de unii care sa faca lucruri fara de minte, pentru ca Dumnezeu sa se mânie asupra lor si face aceste naluci. Si de multe ori noaptea isi inchipuie unii oameni ca acel mort pe care il cunosteau mai inainte, vine si vorbeste cu dinșii; alta data il vad in vis cu unele vedenii; altă dată îl vad pe drum cum merge și se opreste; și nu numai aceasta, ci sugruma și oameni! Mortul umbla și omoara pe cei vii, Doamne ferește!? Totușii oamenii se lasă îndemnați și aleargă la mormânt și dezgroapă să vadă trupurile acelora. Și de vreme ce nu au curată credință în Dumnezeu, diavolul se prefaceși îmbracă trupul mortului aceluia; si mortul acela care sta de atita timp mort in groapa, li se năzărește că are carne pe el și sânge și unghii și păr. Si  cum vad aceasta in nalucirea lor, acei  oameni nenorociti alearga la  mai rău;  aduna lemne,  dau foc și ard acel trup  si-l fac să dispară cu desăvârșire. Și nu-și dau seama neștiutorii că la o a doua infricosata venire a Domnului nostru Iisus Hristos se gateste lor, sa-si ia pedeapsa in focul acela vesnic nestins ca să ardă în veci. Și trupul acela l-au ars si l-au facut sa dispara deocamdata, dar la vremea aceea în ziua judecății acestor oameni au sa dea raspuns in fața infricosatului Judecător și de la el vor auzi hotarirea, sa mearga in focul de veci sa fie chinuiți. Asadar daca se vor pocai din tot sufletul de marele pacat ce l-au facut, daca sint mireni, șase ani sa fie necminecati iar de sint preoți, sa fie caterisiți cu desavirsire din preoția lor.

Înseamnă-ți: Să știți că, dacă s-a aflat acest trup care este lucrarea diavolului , precum am spus, să chemați preoții să zică paraclisul Născătoarei de Dumnezeu și să facă sfeștania cea mică; apoi să slujească Liturghie și să ridice panaghie întru ajutorul tuturor, să facă și parastas cu colivă. Apoi să citească deasupra trupului și cele două lepădări de la botez; atunci cu aghiazma ce ai făcut-o la sfeștania cea mică să stropești poporul care se întâmplă acolo; și ce rămâne acolo să verși asupra trupului. Și cu darul lui Hristos pleacă diavolul de la acel trup.

[383]  †IPS Daniil Andreean (Panoneanul), mitropolit al Ardealului, Îndreptarea legii 1652, Ed. Academiei R.P.R., București, 21962, pp. 894-895.

Vedem, așadar, că nu este suficient să dezgropăm oasele sfinției sale ci și să o facem cu dreapta credință lămurită după Sfinții Părinți pentru a nu ni se năluci că sunt Sfinte Moaște. Și, dacă vrem să scăpăm pe oameni de nălucirea că ar fi Sfânt, dacă vrem să plece de la mormântul sfinției sale duhurile care fac false minuni, avem deja descrisă mai sus o rânduială foarte frumoasă de slujbă: aghiasmă mică, Sfânta Liturghie cu parastas și colivă, stropirea poporului de acolo, și apoi turnarea aghiasmei pe oasele de culoarea pământului ale Părintelui Arsenie Boca. Când oamenii vor vedea la ce s-au închinat se vor speria și atunci va fi de mare folos o catehizare care să le explice cum se cade în înșelare dacă vom crede în vise și vedenii, arătându-li-se adevărata viață și ereziile din învățăturile Părintelui Arsenie Boca.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s