B – Despre: „Proslăvirea lui de către Domnul, cel puțin printr-unul din următoarele daruri sau ‎puteri”

B. Despre: „Proslăvirea lui de către Domnul, cel puțin printr-unul din următoarele daruri sau ‎puteri”.

În urma celor arătate pînă aici, a expunerii făcute pe temeiuri doctrinare și documentare cu privire la canonizarea sfinților în Biserica Ortodoxă sîntem îndreptățiți să conchidem că pentru a se putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare trebuie să fie date următoarele condiții de fond:

[]

  1. b) Proslăvirea lui de către Domnul, cel puțin printr-unul din următoarele daruri sau puteri:

·        Puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credință;

·        Puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii pentru mărturisirea dreptei credințe pînă la ‎moarte;

·        Puterea de a-și închina eroic viața celei mai desăvîrșite trăiri morale și religioase;

·        Puterea de a săvîrși minuni în viață sau după moarte; sau în fine,

·        [376]  Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox…, vol. II, Ed. cit, p. 182.

De comentat fiecare condiție în parte, dar mai ales credința și Biserica Ortodoxă pentru a sublinia importanța ascultării.

Vechiul Testament semne prooroci minicinoși

Noul Testament amăgească pe cei aleși

Constit apostolice preoți cu adevăr nu cu minuni

Minuni vrăjitori

SFÂNTUL IGNATIE BRIANCIANINOV 177‎

Sfântul Ignat ie, episcop al ținutului Stavropol din Caucaz (1807-‎‎1867), care a fost și stareț al Mănăstirii Sfântul Sergiu Petropol, își dă ‎silința (și desigur, din abundență) pentru a limpezi duhovnicește „peisajul ‎încețoșat“ al amăgirii și a face să strălucească adevărul. Cuvintele sale, ‎scrise în urmă cu 150 de ani, sunt foarte contemporane și pătrunzătoare. Să ‎luăm aminte la povața lui care spune să nu dăm nici o importanță vedeniilor, ‎din doua motive: primul, pentru că e nepotrivit să se ocupe cineva cu ‎duhurile vrăjmașe și al doilea, pentru că nu e vrednbtc să convorbească cu ‎Duhul Sfânt. De asemenea, valoroasă este și învățătura lui concisă despre ‎visuri.‎

Ascețiior care trăiesc în singurătate și se roagă fierbinte, diavolii li se înfățișează în chip de monștri sau sub formă de lucruri ispititoare și adeseori în chip de îngeri ce strălucesc, de mucenici sau sfinți și chiar în chipul iui Hristos însuși. Nu trebuie să se teamă cineva de amenințările diavolilor și, în general, nu trebuie să se încreadă câtuși de puțin în vedeniile de orice fel. În asemenea cazuri, care însă sunt rare, avem datoria să ne refugiem la Dumnezeu, să ne predăm pe de-a-ntregul voii Lui și să-I cerem ajutor. Nu trebuie să dăm atenție arătărilor și nici să începem legături sau dialog cu ele, socotind că e nepotrivit pentru noi să ne ocupăm cu

!‎‎7‎‎7‎‎ ‎Prăznuit‎ ‎la‎ ‎‎3‎‎0‎‎ ‎aprilie‎.‎‎ ‎‎2‎‎6‎‎8‎

duhurile vrăjmașe și că nu suntem vrednici să convorbim cu ‎Duhul Sfânt.‎

(Ignatie Briancianinov, Fiul meu, dă-mi mie inima ta, p. 190 și ‎în ediția a O-a a Centrului Duhovnicesc Ortodox din Lemeso, p. 197 – 198)‎

 

Cu Sfântul Macarie au fost de acord și ceilalți Sfinți ‎Părinți care au aflat desăvârșirea creștină prin experiență și ‎au descris-o în lucrările lor scrise, cu o putere de cuprindere ‎mulțumitoare, atâta cât poate pătrunde în lumea materiei acea ‎taina negrăită. E foarte necesar să știm că un rod al rugăciunii ‎curate și lipsite de amăgire este reînnoirea firii noastre și ‎reînnoirea firii este împodobită și înzestrată cu darurile ‎dumnezeiescului har. însă, străduința de a obține aceste ‎daruri prea devreme, străduința prin care ne aflam, cu ‎îndemnul mândriei, împotriva voinței lui Dumnezeu este ‎foarte vătămătoare și conduce doar la amăgire. De aceea, toți ‎Părinții sunt foarte puțin cuvântători când vorbesc despre ‎darurile harului, dar vorbesc tara nici o reținere despre cum ‎se dobândește rugăciunea curată ale cărei roade sunt darurile ‎harului. Lucrarea rugăciunii cere exercițiu atent și stăruitor, ‎însă darurile harului apar de unele singure, ca însușiri ale ‎firii noastre nenăscute. Căci după curățirea ei prin pocăință, ‎firea aceasta este sfințită de raza duhului.‎

(în aceeași lucrare, p. 196 – 197 și în ediția mai nouă,‎

  1. 205 – 206)‎

Să nu cerem veselie duhovnicească sau vederi. Suntem ‎păcătoși, nevrednici de bucurii duhovnicești și vederi și ‎nepotriviți unora ca acestea, din pricina omului vechi ce se ‎află în noi. închiși în rugăciune, să cerem să ni se întoarcă ‎privirea minții spre șinele nostru, ca să descoperim în noi ‎păcătuirea.‎

(în aceeași lucrare, p. 209 și în ediția mai nouă, p. 219)‎

 ‎270‎

 Duhuriie bune evită comuniunea cu oamenii care sunt ‎nevrednici acestei comuniuni, iar duhurile pierzătoare, din ‎contră, se amestecă printre noi și ca să ne țină mai ușor în ‎sclavia lor, se luptă ca să nu le putem pricepe, nici pe ele și ‎nici frânghiile lor. Dar și atunci când ni se arată, o fac ca să-‎și întărească stăpânirea asupra noastră.‎

Noi, cei ce ne aflăm în robia păcatului, trebuie să ne ‎dăm seama că comunicarea cu sfinții îngeri nu e ceva normal ‎pentru noi, aceasta datorită înstrăinării noastre de ei din ‎cauza căderii. Din aceiași motiv, ceea ce e normal pentru noi ‎e comunicarea cu duhuriie distrugătoare, în categoria cărora ‎aparținem după starea sufletului. Căci duhurile acelea care ‎apar în mod vădit oamenilor ce se găsesc în păcat și în cădere ‎sunt diavoli, în nici un caz îngeri. Sfântul Isaac Șirul spune: ‎‎„Sufletul necurățit nu pătrunde în locul curat și nu se unește ‎cu duhurile cele bune“ (Cuvântul 74). Sfinții îngeri se arată ‎numai oamenilor sfinți care au intrat în comuniune cu ‎Dumnezeu.‎

întâlnirea cu duhuriie distrugătoare

Diavolii, când se arată oamenilor, iau de obicei chip de ‎îngeri luminoși, ca să-i înșele mai ușor. De asemenea, deseori ‎se luptă să-i asigure că sunt suflete de oameni, și nu diavoli ‎‎(acest fel de amăgire este astăzi „ia modă“ printre diavoli, ‎datorită dispoziției deosebite a oamenilor de a-i crede). Iar ‎alteori, apar și prevăd viitorul și descoperă taine. Cu toate ‎acestea, nimeni nu trebuie să se încreadă lor, în nici un fel. ‎La diavoli, adevărul este amestecat cu înșelăciunea și este ‎folosit din când în când numai pentru a-l face pe om să cadă ‎mai ușor în înșelăciune. „Imuși Satana se preface ca înger al ‎luminii.,, și slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptății ” a spus ‎Apostolul Pavel (II Corinteni 11, 14-l5),‎

271‎

 O regulă generală valabilă pentru toți oamenii este ca ‎nimeni să nu se încreadă niciodată în duhuri, când acestea ‎apar în chip perceput de simțuri și să nu înceapă convorbire ‎cu ele. Dimpotrivă, să nu ie dea nici o importanță și să ‎socotească apariția lor ca pe o mare și primejdioasă ispită. în ‎vremea aceasta a ispitei trebuie să-și întoarcă mintea și inima ‎la Dumnezeu, rugându-L să-l miluiască și să-l izbăvească de ‎ispită. Dorința pe care o au câțiva de a vedea duhuri și ‎curiozitatea de a afla ceva în legătură cu ele și de la ele sunt ‎semne de mare prostie și deplină necunoaștere a tradițiilor ‎Bisericii Ortodoxe privitoare la viața morală și lucrătoare.‎

Cunoașterea duhurilor se dobândește în mod cu totul ‎diferit față de cel socotit de cei neîncercați și neatenți. ‎Comunicarea deschisă cu duhurile este pentru cei fară ‎experiență cea mai mare catastrofă sau mai bine zis este izvor ‎al celor mai mari dezastre.‎

Scriitorul insuflat al cărții Genezei spune că după ‎căderea primilor oameni, Dumnezeu, înștiințându-i de ‎izgonirea lor din rai, a făcut lui Adam și femeii lui îmbrăcăminte ‎de piele și i-a îmbrăcat“ (Facere 3, 21). îmbrăcămintea de piele ‎în tâlcuirea Sfinților Părinți (loan Damaschin, Editura ‎Credinței Ortodoxe, Cartea a III-a, cap. î) semnifică trupul ‎nostru trecător care s-a schimbat prin cădere, având drept ‎urmare pierderea supleței și a naturii lui duhovnicești și ‎dobândirea stării greoaie pe care o are astăzi. Cu toate că ‎motivul principal pentru schimbarea aceasta a fost căderea, ‎totuși și schimbarea aceasta s-a făcut după planul ‎Atotputernicului Creator, în marea Lui milă către noi și spre ‎marea noastră binefacere.‎

Una dintre urmările binefăcătoare, care provine din ‎starea actuală a trupului nostru, este următoarea: datorită ‎stării greoaie a trupului nostru nu mai putem percepe prin ‎simțuri duhurile acelea în sfera cărora am căzut… 272‎

 Înțelepciunea și bunătatea lui Dumnezeu au ridicat o ‎despărțitură între oamenii care au fost izgoniți din rai pe ‎pământ și duhurile acelea care căzuseră deja din ceruri. ‎Despărțitură aceasta este chiar materia greoaie a trupului ‎omenesc. La fel fac și conducătorii pământești izolându-i pe ‎răufăcători de comunitatea omenească prin zidurile ‎închisorilor, încât ei să nu poată vătăma comunitatea precum ‎doresc și să-i murdărească și pe ceilalți (Sfântul loan Casian, ‎Cuvântul 8 și 12).‎

Duhurile distrugătoare lucrează asupra oamenilor ‎născocindu-le gânduri și simțiri păcătoase, dar sunt foarte ‎puțini cei care ajung la perceperea sensibilă a duhurilor ‎‎(Episcopul Ignatie, p. 11 – 12).‎

Sufletul este îmbrăcat de trup, fiind izolat și despărțit ‎din cauza acestuia de lumea duhurilor și se instruiește treptat ‎prin cercetarea legii lui Dumnezeu sau prin cercetarea ‎creștinismului, ceea ce-i totuna, și astfel dobândește însușirea ‎de a deosebi binele de rău (Evrei 5, 14). Atunci i «e dă harul ‎vederii duhovnicești a duhurilor și cu voia lui Dumnezeu i se ‎dă chiar și harul vederii sensibile a acestora. Căci nălucirile ‎și înșelăciunea sunt acum pentru acest suflet foarte puțin ‎primejdioase, iar experiența și știința ei îi sunt de mare folos.‎

Prin despărțirea sufletului de trup în timpul morții ‎trupești, acesta revine iarăși în clasa și în comuniunea ‎duhurilor. Este evident, așadar, că pentru a intra cu bine în ‎lumea duhurilor, e necesar să ne instruim din vreme în legea ‎lui Dumnezeu, fiindcă aceasta este cauza datorită căreia ni s-‎a dat un anumit timp de rămânere pe pământ care este socotit ‎de Dumnezeu pentru fiecare din noi. Această rămânere se ‎numește viață pământească.‎

273‎

 Deschiderea simțurilor

Oamenii devin în stare de a vedea duhurile printr-o ‎anumită schimbare în simțurile lor, care se realizează Intr-un ‎fel nevăzut și neexplicat. Omul observă doar că dintr-o dată a ‎început să vadă lucruri pe care nu le văzuse niciodată înainte ‎și pe care alții nu sunt în stare să le vadă și să audă cele pe ‎care niciodată înainte nu le auzise. Celor cărora li se ‎întâmplă o astfel de schimbare a simțurilor li se pare că acest ‎fenomen este foarte simplu și firesc, chiar dacă nu poate fi ‎explicat nici de ei și nici de alții.‎

însă, pentru cei cărora nu li s-a întâmplat, aceasta pare ‎ciudat și de neînțeles. în mod asemănător este, de pildă, ‎cunoscut tutiiror că oamenii au putința de a se adânci în ‎somn; însă, ce fel de fenomen este somnul și în ce fel – ‎nevăzut – trecem din starea de veghe în starea de somn și ‎uităm cu totul de noi, aceasta rămâne pentru noi o mare taină.‎

Schimbarea simțurilor prin care îomul poate comunica, ‎în mod sensibil, cu ființe din lumea nevăzută se cheamă în ‎Sfânta Scriptură „deschiderea simțurilor“. Scriptura spune: ‎‎„Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam și acesta a văzut pe ‎îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată ‎în mână “ (Numeri 22, 31). Fe când profetul flie era înconjurat ‎de vrăjmași, ca să-l încurajeze pe supusul său, s-a rugat și a ‎spus: „Doamne, deschide-i ochii ca să vadă! Și a deschis Domnul ‎ochii slujitorului și acesta a văzut că tot muntele era plin de cai și ‎care de foc împrejurul lui Elis ei“ (IV Regi 6, 17; vezi, de ‎asemenea, Luca 24, 16-31).‎

Din fragmentele de mai sus ale Sfintei Scripturi, e ‎limpede că organele de simț ale corpului sunt folosite într-un ‎fel ca niște uși și porți care conduc la sălașurile

274‎

 unde locuiește sufletul; aceste porți se deschid și se închid ‎numai la porunca lui Dumnezeu. In chip preaînțelept și ‎multmilostiv, aceste porți rămân mereu închise oamenilor ‎distrugători, ca să nu tabere pe noi vrăjmașii noștri înfuriați, ‎adică duhurile distrugătoare și să ne nimicească. Această ‎măsură este foarte importantă dacă ne gândim că după cădere ‎ne aflăm în spațiul duhurilor distrugătoare și suntem acum ‎înconjurați și înrobiți de ele. Și întrucât aceste duhuri nu au ‎putința să pătrundă în noi, își fac simțită prezența pe afară, ‎provocându-ne diferite gânduri păcătoase și năluciri, înșelând ‎astfel sufletele naive să vină în contact cu ele. Nu este permis ‎omului să sfideze supravegherea lui Dumnezeu și să înainteze ‎cu mijloacele sale (cu îngăduința lui Dumnezeu, dar nu cu ‎voia Lui) pentru a deschide singur simțurile și a intra în ‎comunicare văzută cu duhurile. Aceasta nu se întâmplă, E ‎limpede că prin mijloacele sale omul poate comunica doar cu ‎duhurile cele viclene, pentru că însușirea sfinților îngeri este ‎de a nu participa ia ceva ce se împotrivește voii lui Dumnezeu, la ‎ceva ce li nemulțumește.‎

Dar ce este aceea care îi îndeamnă pe oameni să intre ‎în comunicare deschisă cu duhurile? Acei ce sunt ușuratici și ‎nu au gustat viețuirea creștină sunt îndemnați de curiozitate, ‎neștiință și necredință, fară să priceapă că prin această ‎comunicare își pot aduce vătămare (p. 13- 14).‎

Părerea că în această comunicare sensibilă cu duhurile ‎există ceva de mare importanță este greșită. Acest fel de ‎comunicare, dacă nu este însoțit și de comunicarea ‎duhovnicească, nu ne ajută să înțelegem corect duhurile, ci ne ‎dă doar o imagine de suprafață. Căci ne produce foarte ușor ‎idei cu totul greșite și asta se întâmplă de obicei celor

275‎

 neîncercați și celor care sunt stăpâniți de slava deșartă și de ‎părerea de sine. Vederea duhovnicească a duhurilor este ‎reușită doar de creștinii adevărați, iar oamenii care umblă pe ‎calea păcatului sunt, din contră, înclinați către vederea prin ‎simțuri a acestora. Foarte puține sunt, de asemenea, și ‎persoanele care au din firea lor această însușire și iarăși la ‎foarte puțini li se arată duhuri datorită vreunei întâmplări ‎deosebite din viața lor. în aceste ultime două cazuri, omul nu ‎este responsabil, dar trebuie să-și dea toată străduința ca să ‎scape de această stare care este foarte primejdioasă.‎

în vremea noastră sunt mulți aceia care se lasă târâți în ‎comunicarea cu duhurile distrugătoare prin mijlocirea ‎spiritismului, unde aceste duhuri apar de obicei în chip de ‎îngeri luminoși și înșală și amăgesc prin diferite povestiri ‎interesante, amestecând adevărul cu minciuna, lăsând mereu ‎în suflet și în minte o dezordine nemăsurată (p. 19).‎

Cei ce văd cu ochii lor duhuri, chiar și când văd îngeri ‎sfinți, nu trebuie să se lase înșelați de aceasta, însușirea asta, ‎de una singură, nu este în nici un fel mărturie a vredniciei ‎oamenilor acestora, căci o astfel de însușire o pot avea și cei ‎desfrânați și chiar și dobitoacele necuvântătoare (Numeri 22, ‎‎23) (p.-21).‎

276‎

 Primejdia născută din intrarea în contact cu duhurile

Vederea duhurilor cu ochii trupești aduce totdeauna ‎vătămare, mai mare sau mai mică, celor care nu au pricepere ‎duhovnicească. Aici, pe pământ, imaginile adevărului se ‎amestecă cu imaginile minciunii (Sfântul Isaac Șirul, ‎Cuvântul 2), ca într-un ținut în care cele bune se amestecă cu ‎cele viclene, un ținut de exil al îngerilor și al oamenilor ‎distrugători (p. 23).‎

Cel ce vede duhuri cu ochii trupești poate fi cu ‎ușurință înșelat, spre vătămare și nimicire. Dacă atunci când ‎vede duhurile se va încrede repede în ele, va ft cu siguranță ‎înșelat și amăgit, se va însemna în mod sigur cu pecetea ‎înșelăciunii pe care cei neîncercați nu o pot vedea, dar care le ‎lasă în suflet o rană groaznică. Și adeseori pierde chiar și ‎putința pocăinței și a mântuirii. Aceasta s-a întâmplat foarte ‎multor oameni. S-a întâmplat nu numai păgânilor, ai căror ‎preoți se găsesc mereu în comunicare deschisă cu diavolii, nu ‎numai multor creștini care nu au cunoscut tainele ‎Creștinismului și prin diferite evenimente au intrat în ‎comunicare cu duhurile, dar și monahilor ce au văzut cu ochii ‎lor duhurile, fară să fi dobândit mai întâi priceperea ‎duhovnicească.‎

Intrarea dreaptă și justă în lumea duhurilor este ‎cuprinsă doar în învățătura și practicarea lucrării creștine. ‎Toate celelalte căi sunt nelegiuite și trebuie să fie declarate ‎nevrednice de discutat și catastrofale. Acela care călăuzește ‎pe lucrătorul întru Hristos la priceperea duhurilor este însuși ‎Dumnezeu. Și când suntem călăuziți de Dumnezeu, nălucirile ‎adevărului în care se preface cel mincinos se deosebesc de ‎adevărul cel curat. Și atunci i se dă celui ce se nevoiește, mai ‎înainte de toate, virtutea priceperii duhurilor și i se descoperă ‎cu de-amănuntul și cu precizie însușirile acestor duhuri. ‎Numai după acest

277‎

stadiu ii se dă câtorva nevoitori și vederea sensibilă a ‎duhurilor, cu care se desăvârșește cunoașterea lui despre ele, ‎care s-a dobândit prin priceperea duhovnicească (p. 24).‎

(Periodicul Sfintei Mănăstiri Xiropotam, „Mărturie ‎aghiorită“, nr. 18, aprilie 1995, p. 70 – 74, în care este ‎publicat în greacă studiul ieromonahului ortodox ‎american Serafim Rose, „Sufletul după moarte” „în acest ‎studiu, părintele Serafim așază învățătura Sfântului ‎Ignatie Briancianinov, „Despre priceperea prin simțuri a ‎duhului“).‎

[]

SFÂNTUL NICHITA STITHATUL 136

Dintre cele ce ni se nălucesc în somn, unele sunt simple visuri, altele vedenii, iar altele descoperiri. Visurile sunt toate cele care nu rămân neschimbate în închipuirea minții, ci se amestecă, se alungă și se schimbă des dintr-unul într-altul. Din ele nu vine nici un folos pentru cei ce și le nălucesc și după trezire, se destramă. Pe acestea trebuie să le disprețuiască cei ce se nevoiesc. Vederile sunt cele care rămân neschimbate și nu se prefac dintr-una într-alta, ci rămân întipărite în minte și neuitate timp îndelungat; de asemenea, cele care arată sfârșituri ale lucrurilor viitoare și aduc sufletului folos prin umilință și din vedenii înfricoșătoare, făcând pe cel ce Ie are să-și adune mintea și să tremure de vederea înfricoșătoare și neschimbată a celor ce i se arată. La acestea trebuie să fie cu luare-aminte cei ce se nevoiesc. Iar descoperirile sunt vederile sufletului curat și luminat, în afară de toată simțirea, care cuprind lucruri și înțelesuri dumnezeiești minunate, deslușirea unor taine ascunse ale lui Dumnezeu și dezlegarea unor mari întrebări ce ni se pun, precum și schimbarea obștească a unor lucruri lumești și omenești.

(Filocalia, vol. 4, p. 96) 138

Dintre cele mai sus pomenite, cele dintâi sunt ale oamenilor iubitori de cele materiale și de trup, al căror dumnezeu e pântecele și săturarea fără măsură, a căror întunecime de minte vine dintr-o viață fără de grijă și tocită de patimi și cărora diavolii le stârnesc năluciri în somn, bătându-și joc de ei. Cele de al doilea sunt ale celor sârguincioși și curățiți în simțurile sufletului, care prin cele ce li se arată sunt dăruiți cu înțelegerea lucrurilor dumnezeiești și cu sporirea în virtute. Iar descoperirile sunt ale celor desăvârșiți, care stau sub lucrarea Duhului dumnezeiesc și sunt uniți cu Dumnezeu datorită sufletului lor ajuns la cunoașterea lui Dumnezeu.

(Filocalia, vo). 4, p. 96 – 97) 139

Nu toți au vederi adevărate în somn, nici nu se întipăresc acestea în mintea tuturor, ci numai aceia care sunt curați cu mintea și limpeziți în simțurile sufletului și care aleargă spre contemplarea naturală; numai aceia care nu au nici o preocupare de lucrurile vieții și nici o grijă pentru viața de aici; aceia ale căror îndelungate flămânziri i-au dus la înfrânarea cuprinzătoare și ale căror sudori și osteneli după Dumnezeu au aflat, în locul cel sfânt al lui Dumnezeu, cunoștința lucrurilor și odihna înțelepciunii celei mai înalte; aceia a căror viață îngerească e ascunsă la Dumnezeu și a căror înaintare s-a suit de la sfânta liniște la treapta proorocilor Bisericii lui Dumnezeu. Despre acestea a vorbit Dumnezeu și lui Moise: „De va fi prooroc între voi, Mă voi arăta lui în somn și în vedere voi grăi către el” (Numeri 12, 6). Iar către Ioil: „Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul și fiii și fiicele voastre vor profeți, bătrânii voștri visuri vor visa, iar tinerii voștri vedenii vor vedea ” (Ioil 3, 1).

(Filocalia, vol. 4, p. 97) 140

Sfinții Bătrâni et alii, Pateric Despre Visuri…, pp. 21l-215

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s