Alte atitudini necanonice liturgice

  1. a) Învățături împotriva Sfintelor Canoane:

La început, a încercat să păstreze linia Ortodoxă, a neamestecului luminii cu întunericul (2Co 6:14 Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?:15 Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?), deși datorită educației sale uniate, considera că și greco-catolicii și catolicii au biserică și preoție, la care se poate merge, ne arătându-le oamenilor că își pierd sufletele dacă nu se convertesc, cum ar fi făcut orice Sfânt autentic, chiar dacă ar fi fost persecutat, cu atât mai mult dacă era îndrăgit.

 

Aici în Copăcel, copăcenii noştri nu ştiu mai nimic despre ‎Părintele ‎Arsenie. ‎în vremea aceea Copăcelul era în marea majoritate greco-catolici ‎şi ‎Părintele nu ‎primea pe greco-catolici şi pe catolici. Zicea: „Mergeţi la Voila, ‎la ‎biserica voastră, ‎la preoţii voştri’’, chiar dacă oamenii se duceau de dragul ‎lui. ‎Părintelui nu puteai ‎să-i spui că eşti altceva decât eşti, că te ştia cine eşti.‎

[147] Ioan Cişmileanu, Mărturii din Ţara Făgăraşului despre părintele Arsenie ‎Boca, Ed. Agaton, Făgăraş, 2004, p. 93.

De aici, înconjurat de mulţimi, s-a îndreptat spre Deva şi Orăştie, ajungând apoi la ‎Săliştea Sibiului. Pretutindeni era întâmpinat de mii de credincioşi, se trăgeau clopotele ‎bisericilor din satele prin care trecea. Iar prin cuvintele sale mobiliza pe ascultători, ‎întărindu-i în credinţa strămoşească. Efectul predicilor sale a fost uluitor, încât episcopul unit ‎Inonchetie Micu relata: „La îndemnul lui, în multe locuri poporul nu mai merge la biserică, ‎nu se serveşte de preoţii uniţi, morţii şi-i îngroapă fără prohod şi fără mângâierile ‎duhovniceşti, copiii şi-i botează prin femei bătrâne şi se întâmplă şi alte pagube duhovniceşti ‎de felul acesta”.‎

A rămas câteva zile la Sălişte, unde a izbutit să întărească în legea străbună pe ‎credincioşii din Mărginimea Sibiului, care au devenit apoi cei mai înflăcăraţi apărători ai ‎ortodoxiei. Pe locul unde a propovăduit la Sălişte s-a ridicat mai târziu schitul numit „de la ‎Fântâna Foiţii”, cu hramul Izvorul Maicii Domnului.‎

Şi-a continuat drumul spre Sibiu, dar autorităţile – informate de succesul predicilor ‎sale – au dispus arestarea lui şi a celor trei negustori care îl însoţeau, închişi la Sibiu, lui Visarion i s-a luat un lung interogatoriu, din care se desprind şi câteva din datele biografice pe ‎care le-am notat aici. La întrebările puse în legătură cu predica sa împotriva uniaţiei – ‎principala acuză ce i se aducea – a refuzat să răspundă. Cu aceasta, misiunea lui Visarion ‎poate fi socotită ca încheiată. Ea a declanşat însă o adevărată mişcare de rezistenţă în faţa ‎uniaţiei în toată Transilvania, care a durat mai bine de 15 ani şi în cursul căreia nenumăraţi ‎preoţi şi credincioşi au îndurat suferinţe fizice şi morale, iar unii au primit cununile ‎muceniciei pentru apărarea dreptei credinţe.‎

Din Sibiu, Visarion a fost trimis în închisoarea din Deva, de acolo la Timişoara, Osiek ‎‎(în Croaţia) şi Raab (azi Gyor, în Ungaria), ca, în cele din urmă, să fie închis în fioroasa ‎temniţă de la Kufstein, în Munţii Tirolului. Aici se crede că a şi murit, ca sfânt mărturisitor ‎pentru Ortodoxie. Cei trei însoţitori ai săi au fost închişi la Sibiu şi Timişoara, fiind eliberaţi ‎numai după un an.‎

Marele cărturar Samuil Micu scria că lui Visarion „îi ieşise vestea că e sfânt”. ‎Poporul dreptcredincios din Transilvania aşa l-a socotit întotdeauna. A dobândit sfinţenie prin ‎moartea lui mucenicească la Kufstein. Drept aceea, Sfântul Sinod al Bisericii noastre în ‎şedinţa sa din 28 februarie 1950, a hotărât ca ieromonahul Visarion să se numească cu sfinţii ‎şi să se cinstească după toată pravila sa ca sfânt mărturisitor, alături de cuviosul ieromonah ‎Sofronie de la Cioara şi credinciosul ţăran Oprea Miclăuş din Sălişte. Canonizarea lor ‎solemnă s-a făcut în Catredala din Alba Iulia, la 21 octombrie 1955; de atunci, ei sunt cinstiţi ‎după cuviinţă în această zi, ca oricare din sfinţii şi mucenicii bine plăcuţi lui Dumnezeu, căci ‎prin jertfa vieţii lor, ca şi mulţi alţi preoţi şi credincioşi transilvăneni, a supravieţuit Biserica ‎Ortodoxă românească.‎

‎„Izvor de lumină şi de dreaptă credinţă te-ai arătat, Cuvioase Visarioane, şi facerile ‎tale de bine peste tot. s-au revărsat; iar noi laudă aducem Atotputernicului Dumnezeu şi ‎cântăm: Aliluia

[148] Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinţi Daco – Romani Şi Români, Ed. Mitropoliei Moldovei Şi Bucovinei, Iaşi, 1994‎, Ed. electronică, APOLOGETICUM ‎2006‎, <http://ortodox.dyndns.org/text/text-pdf/Mircea%20Pacurariu%20-%20Sfinti%20daco-romani%20si%20romani.pdf>, pp. 70-71 .

 

Mai apoi a început să se amestece cu ei, trecând cu vederea Sfintele Canoane, sub pretextul misiunii, care însă nu atingea esențialul adică convertirea la Ortodoxie ci, dimpotrivă, le spunea că e bine să rămână în credința lor, având chiar și Sfinte Taine valide, care nu e diferită de a noastră decât prin cuvinte, doar să facă drăgălașele de fapte bune, și confirma aceasta prin prezența sa în mijlocul lor. Ba, mai mult, chiar ținea slujbe în bisericile lor:

Aşa au început să vină pentru Părintele Arsenie la Sâmbăta de Sus şi credincioşi greco-catolici, pe care Părintele Îi primea cu aceeaşi ‎dragoste şi ‎răbdare ca şi pe cei ortodocşi, arătându-le că şi unii şi alţii ‎au aceiaşi origine, ca ‎neam, ca limbă şi credinţă şi că deosebirile sunt ‎minime, numai prin cuvinte şi ‎că înaintea lui Dumnezeu contează ‎credinţa în Fiul Său Iisus Hristos, în Maica ‎Domnului şi în Sfintele ‎Taine, dar mai ales în viaţa creştină şi schimbarea ei.‎

Aşa s-a făcut că, chiar înainte de 1948, anul în care majoritatea ‎parohiilor ‎greco-catolice cu credincioşii lor s-au întors la Ortodoxie, ‎Părintele Arsenie era ‎invitat nu numai să slujească ci şi să predice şi în ‎parohii greco-catolice. Mergea ‎acolo şi era primit cu toată cinstea ce se ‎putea da unui om al lui Dumnezeu, din ‎ale cărui învăţături şi sfaturi se ‎foloseau şi aceia.‎

Nu vorbesc de satul meu, din care chiar o familie de greco-‎catolici, ‎familia lui Gianii Bica, au fost cei dintâi care au alergat la ‎Mănăstire şi au ‎răspândit vestea despre Părintele Arsenie şi apoi au ‎alergat acolo împreună ‎ortodocşi şi greco-catolici; cunosc însă bine ‎cazul unei parohii greco-catolice, ‎Bărcut, dincolo de Olt către Cincu ‎Mare, distanţă de mănăstire de peste 30 de ‎km. De acolo îşi avea ‎originea cumnatul meu Ioan şi care avea acolo moştenite ‎nişte pământuri ‎la care ne duceam în acele vremuri să le lucrăm şi uneori se ‎întâmpla să ‎rămânem acolo şi Dumineca, după cum se întâmpla, şi mergeam ‎la ‎biserica greco-catolică de acolo la Sfânta Liturghie.‎

Am cunoscut acolo şi familia preotului gréco-catolic şi ‎rudeniile ‎cumnatului meu. între acestea era Achim, văr cu cumnatul meu, ‎care mergea la ‎mănăstirea Brâncoveanu şi având doi cai buni, ducea cu ‎căruţa sa şi pe alţi ‎credincioşi din sat. Aşa au cunoscut pe Părintele ‎Arsenie bine şi odată l-au ‎invitat să meargă la Bărcut, cu acordul ‎preotului lor; Părintele a acceptat şi ‎într-o duminecă, după ce s-a ‎terminat programul la mănăstire, a plecat cu ‎Achim cu căruţa lui şi cu ‎vreo 10 credincioşi – avea o căruţă mare şi cai buni – la ‎Bărcut. Pe ‎drumul până acolo vă puteţi închipui cât a vorbit Părintele Arsenie ‎cu ‎acei credincioşi şi spre seară au ajuns acasă şi tot satul s-a strâns la ‎biserica ‎greco-catolică, cu preotul lor, unde Părintele a predicat şi i-a ‎învăţat să fie buni ‎credincioşi creştini, să se spovedească şi împărtăşască ‎regulat, să postească, să-şi ‎schimbe viaţa în bine, să păzească poruncile ‎lui Dumnezeu. Poate că atunci va fi ‎şi spovedit pe unii, nu ştiu sigur.‎

[149] Pr. Nicolae Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Ed. „Credinţa strămoşească”, 2009, pp. 258-259.

 

Iată ce ne învață Sfinții Apostoli despre aceasta:

CANONUL 45‎

‎ Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, numai să se ‎afurisească. Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească.

[Apostolic, can. ‎‎65; Sinod 3,can. 2, 4; Laodiceea, can. 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timotei, can. 9]

TÂLCUIRE

‎ Canonul acesta rânduiește, că oricare episcop, sau prezbiter, sau diacon numai împreună s-ar ‎ruga, dar nu și împreună ar liturghisi, cu ereticii, să se afurisească. Că cel ce împreună se roagă ‎cu afurisiții (precum acest fel sunt ereticii) trebuie împreună a se afurisi și el, după canonul 10 al ‎acestorași Apostoli. Iar de au iertat ereticilor acestora să lucreze vreo slujire, ca și clerici, să se ‎caterisească. Fiindcă oricare cleric va și liturghisi (împreună liturghisi) cu cel caterisit (precum ‎unii ca aceștia sunt și ereticii, după canonul 2 și 4 al soborului 3) împreună se caterisește și el, ‎după al 11-lea al Apostolilor. Că se cuvine pe eretici să-i urâm și să ne întoarcem fețele despre ‎ei, dar nu cândva și să ne rugăm împreună cu ei, sau să iertăm lor a lucra vreo slujire ‎bisericească, ori ca niște clerici, ori ca niște ierei‎

[150] Sfântul Nicodim Aghioritul, †Neofit, Patriarh al Constantinopolului, †Neofit Scriban, et alii, Pidalion…, Ed. cit., p. 61.

Apogeul, însă, l-a atins când a dat Sfintele Taine ereticilor.

‎•‎        Erau greco-catolici atunci, dar care simţeau ortodox. Foarte ‎multă ‎lume din sat de aici mergea acolo la mănăstire pentru că era ‎ortodoxă. La ‎început nu i-a primit la împărtăşanie pe greco-catolici, dar ‎le-a dat ‎binecuvântare ca să meargă să ceară aprobare de la vlădică, de ‎la episcop, ca ‎să fie împărtăşiţi. Şi a venit Mitropolitul Bălan şi a spus că ‎se pot spovedi şi ‎împărtăşi. (Greavu Tonta, 55 ani)‎

[151] Ioan Cişmileanu, Mărturii din Ţara Făgăraşului despre părintele Arsenie ‎Boca, Ed. Agaton, Făgăraş, 2004, p. 93.

‎ 35. -…”Fiindcă monahii (M-rii Sinai) întreabă dacă se cade a se da panaghia (pâinea ‎binecuvântată) la masă, închinătorilor armeni, noi zicem să le dați lor și anafora, căci sînt ‎creștini și pentru aceasta vin de se închină la locurile sfinte din îndepărtări. Pentru noi, deși sînt ‎schismatici și, din pricina unor învățături greșite, sînt eterodocși, dar sînt creștini cu credința și ‎cer cu evlavie sfințire de la noi, pe care trebuie să le-o dăm . “Căci „a nu da cele sfinte câinilor” ‎se înțelege despre cei fără credință, cum sînt iudeii, mahomedanii și maniheii și alții, care se ‎fățărnicesc a fi creștini, fără a fi cu adevărat creștini, de aceea și urmează: “ca nu cândva, ‎întorcându-se, să calce în picioare cele sfinte și să ne rupă și pe noi, căci sînt porci, iar cei ce ‎caută cele sfinte cu credință și le primesc cu evlavie, nu sînt de soiul porcilor”.‎

‎ Ascultați și pe Domnul, care zice: “Cel ce nu este împotriva noastră, cu noi este; și pre cel ce ‎vine la Mine, nu-l voi scoate afară”. Taina cea mare a împărtășirii să nu le-o dați; Iar, dacă ‎vreunul s-ar îmbolnăvi și ar voi să rămână în mânăstire și s-ar lepăda de învățătura lor, ‎mărturisind credința ortodoxă, să fie învrednicit și de Sfânta Împărtășanie. Aceasta este credința ‎Bisericii sobornicești… “Voi să nu luați sfințire de la ei, pentru că sînt eterodocși…”- Scris. ‎Patr. Ghenadie ‎ II, ( + 1456)

[152] Ierom. Nicodim Sachelarie, Pravila bisericească, Ed. Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 31999.

 

Decizia Sinodului BOR privind comportamentul sacramental si liturgic al clerului si credinciosilor ortodocsi

In sedinta de lucru, din zilele de 8-9 iulie 2008, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a luat in discutie impartasirea Inaltpreasfintitului Parinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o Liturghie greco-catolica si concelebrarea Preasfintitului Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfintire a Aghiazmei Mari.

Sfantul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare in Biserica. Apoi, Sfantul Sinod a luat act de regretul si pocainta acestora, pe care le-a primit ca prim semn de indreptare.

In legatura cu comportamentul sacramental si liturgic al ierarhilor, preotilor, diaconilor, monahilor, monahiilor si credinciosilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Romane in relatie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane si al invataturii de credinta ortodoxa, Sfantul Sinod a hotarat ca nu este ingaduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxa Romana sa se impartaseasca euharistic in alta Biserica crestina. De asemenea, nu este ingaduit niciunui cleric ortodox sa concelebreze Sfintele Taine si Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

Cei ce nu se supun acestei hotarari pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxa si, in consecinta, vor suporta sanctiuni canonice corespunzatoare starii pe care o ocupa in Biserica: depunerea din treapta sau caterisirea, in cazul clericilor, si oprirea de la impartasanie a credinciosilor mireni.

BIROUL DE PRESA AL PATRIARHIEI ROMANE
Sursa: basilica.ro

[153] <http://www.greco-catolica.org/a393-decizia-oficiala-a-sinodului-bor-ips-nicolae-corneanu-si-ps-sofronie-drincec-au-fost-iertati.aspx>,

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s