(8) Părintele Arsenie Boca – nu numai învățături eretice ci și păgâne… (b) Despre împreunarea trupească – (B2, C, D))

(8)     Părintele Arsenie Boca a avut, însă, nu numai învățături eretice ci și păgâne, tot din neînțelegerea tainei persoanei.

(b)     Despre împreunarea trupească.

Dar să vedem ce spun despre Sfânta Cununie, mai amănunțit, Sfinții Părinți:

(CONTINUARE)

Mântuitorul ne arată că suferințele datorate plăcerii împreunării nu sunt numai trupești ci și sufletești, fiincă și mintea a părăsit pe Ziditorul și s-a scufundat în trup în ceasul acelei plăceri:

Ioan 16:21 Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume.

Vedem că vindecarea tristeții și a durerii nașterii este tocmai bucuria aflării în lume a unei persoane omenești, care este chipul lui Dumnezeu, deci o bucurie duhovnicească.

Așadar nașterea e o mare bucurie, dar nu pentru plăcerea care i-a premers, ci pentru rodul ei duhovnicesc. Este ceea ce vedem și mai jos, că dacă suferința nașterii este împreună lucrată cu Dumnezeu poate duce și la mântuire, vindecând plăcerea care a generat-o și ducând la o înțelepciune a înțelegerii atât a consecințelor plăcerii cât și a rostului durerii.

1Ti 2:13 Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. 14 Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă. 15 Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie.

Vedem că nașterea de fii nu aduce automat mântuirea, ci doar dacă este însoțită de stăruința cu discernământ în sfințenie, stăruința indicând răbdarea în ispitele fără voie și sfințenia arătând înfrânarea de ispitele cu voia care duce la asemănarea minții cu Domnul.

Dar nu numai fecioarele sunt protejate de suferințe dacă nu se împreunează, fiindcă ar avea vreo altă fire. Toate femeile sunt așa. De aceea chiar și văduvele sunt îndemnate, dacă nu ard de poftă, să rămână în curăție. Dacă s-ar fi îmbolnăvit din această cauză, a atârnării de bărbat, Sfântul Apostol Pavel nu le-ar fi îndemnat să se căsătorească pentru a se împreuna cu noul bărbat și să rămână sănătoase. Poate îndemna Sfânta Scriptură la ceva bolnăvicios și îmbolnăvitor? Și nu numai văduvele, care ar fi marcate de durerea morții soților lor, ci și celor divorțați:

1Co 7:8 Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.

1Co 7:9 Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.

[…] 1Co 7:27 Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie.

Nu numai atât, dar și celor căsătoriți le dă sfat să se înfrâneze de la împreunarea trupească:

1Co 7:29 Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.

Tinerii căsătoriți, însă, să aibă ca măsură pentru durata trăirii în curăție, pentru intervalul între unirile trupești, tot neputința arderii de către pofta împreunării, a celui mai slab dintre ei, ca să nu cadă în adulter sau în alte ispite:

1Co 7:1 Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. 2 Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. 3 Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. 4 Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. 5 Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.

Nicăieri nu vorbește de sănătate, ci doar de ispită și poftă. Vedeți, nu se spune niciunde că împreunarea trupească ar da sau ar conserva sănătatea. Dimpotrivă se spune clar:  1Co 7:28 Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi. Să nu fi știut Sfântul Duh care umplut de cunoștință și a dat mintea lui Hristos Sfântului Apostol Pavel, insuflând Sfânta Scriptură? Să fi mințit Duhul Adevărului pentru a ne îndemna la virtuți care îmbolnăvesc? Sau să îmbolnăvească înfrânarea? Să nu știe toate acestea tocmai Cel ce ne-a zidit și ne dă toate darurile, inclusiv pe cel al sănătății și să știe Părintele Arsenie Boca prin studiul științei? Astfel de hule să nu fie în mintea nici unui om, darămite la vreun Ortodox sau preot!!!

Iată o sinteză din Sfinții Părinți despre această problemă:

B.‎      ASCEZA FAMILIALA

Desi parintii filocalici au dat prioritate vietii feciorelnice totusi ei nu a neglijat intru nimic si nu au pus mai prejos viata familiala. Atat monahii, cat si credinciosii laici sunt chemati, fara nici o deosebire, la acelasi ideal al desavarsirii in Hristos. Sunt vrednice de retinut in acest sens cuvintele Sfantul Ioan Gura de Aur, care arata clar ca

‎”Sfintele Scripturi nu stiu nimic de o astfel de impartire (intre monahi si laici); ele vor ca toti sa duca viata monahilor chiar daca sunt casatoriti”.

De aici rezulta interesul si importanta ascezei in viata familiala. Sfantul Ioan Gura de Aur a elaborat o adevarata spiritualitate conjugala si a descris frumusetea caminului crestin cu un entuziasm egal cu acela al elogiilor pe care le-a inchinat fecioriei. A defaima casatoria, spune acelasi Sfant Parinte, ar insemna in acelasi timp a micsora slava fecioriei, fiindca, fata de casatorie fecioria reprezinta desavarsirea ei ultima, eshatologica, spiritualizarea ei, implinea ei intr-o casatorie duhovniceasca.

Motivand importanta casatoriei, marele antiohian arata ca Dumnezeu a creat diviziunea dintre barbat si femeie .pentru a realiza o unitate superioara celei date prin natura: unitatea iubirii dintre persoane libere dupa chipul unitatii care exista in Treime si care e de acest fel.

Creatorul a instituit casatoria pe pamant ca unitate de iubire ce trebuie traita dupa chipul iubirii dumnezeiesti.

Castitatea familiala va reprezenta o noua mentalitate a vietii morale crestine, avand origine apostolica. Sfantul Apostol Pavel randuind viata spirituala a familiei crestine (I Corinteni 7, ‎‎17) da indemnul sotilor sa se abtina de la viata sexuala atunci cand se indeletnicesc cu postul si cu rugaciunea. (I Corinteni 7, 5).

In perioada postapostolica se stabilise regula ca sotul sa nu se atinga de sotia sa nici in timpul sarcinii, nici al alaptarii.

Atenagora Atenianul scria in secolul II ca de dragul nadejdii in viata vesnica noi suntem in stare sa dispretuim nu numai bunurile vietii pamantesti, ci chiar si unele placeri ingaduite ale sufletului, intrucat si cu femeia cu care ne-am insotit in casatorie, potrivit randuielilor casatoriei, noi nu ne ingaduim alte raporturi decat cele legate de gandul de a naste copii. ‎‎”Asa cum agricultorul asteapta cu rabdare recoltarea semintei aruncata in pamant, fara sa se grabeasca sa mai semene din nou, asa este si viata de familie cu sotiile noastre. Poti gasi la noi multi barbati si femei, care, de dragul nadejdii ca pentru o astfel de jertfa mai mare vor ajunge sa fie cu Dumnezeu, au imbatranit fara sa se casatoreasca”.

Daca starea de feciorie si de necasatorie ne apropie de Dumnezeu, in timp ce chiar si un singur gand sau macar pofta dupa o placere oarecare ne departeaza de El, atunci e usor de inteles de ce nu savarsim astfel de fapte, la care nici macar sa ne gandim nu vrem, caci, in definitiv viata noastra crestina se intemeiaza nu atat pe grija de a cuvanta frumos, cat mai ales pe puterea de convingere a faptelor bune. Aceasta insemneaza ori ca ramanem singuri, asa cum ne-am nascut, ori ca ne marginim numai la o singura casatorie, ca pe cea de-a doua o socotim adevarat adulter, dupa cum zice Scriptura: „Oricine va lasa pe femeia sa si se va insura cu alta, savarseste adulter” (Matei 19, 9; Marcu 10, 11).

Faptul ca aceasta noua mentalitate s-a statornicit ca o regula de viata crestina a familiei, o dovedesc scrierile lui Clement Alexandrinul din secolul urmator, devenite adevarate manuale de morala crestina.

In Stromatele, Clement arata ca „prin Fiul Sau, Dumnezeu este cu cei care, fiind casatoriti, traiesc cu cumpatare si fac copii, si, de asemeni, acelasi Dumnezeu este si cu cei care, in chip rational, traiesc in infranare” (III, XI, 4, p. 216). Referindu-se la Legea Veche, Clement arata in continuare ca aceasta „voia ca barbatii sa se foloseasca cu cumpatare de sotiile lor, numai pentru facerea de copii” (III, XI, 71, 4, p. 218) „nu se poate dovedi cu texte din Scriptura ca cineva din cei din vechime s-a apropiat de sotia lui cand era insarcinata, ci s-a apropiat mai tarziu, dupa ce a nascut si dupa ce a alaptat copilul” (III, XI, 72, 1, p. ‎‎218).

Dascalul din Alexandria motiveaza afirmatia aceasta printr-o referire concreta la „plugarul care seamana intr-un ogor insufletit nu trebuie sa-si risipeasca samanta pentru un lucru contra ratiunilor firii, deoarece in laboratorul firii mamei, samanta se transforma in embrion” ‎‎(III,XII, 83.2, p. 224).

In Pedagogul, Clement arata ca „a avea legaturi sexuale nu cu scopul de a avea copii, inseamna a batjocori natura. Casatoria inseamna dorinta de a face copii, nu secretarea fara randuiala a samantei, secretare nelegiuita si irationala” (II, X, 95, 3, p. 284). Marele alexandrin conchide ca „cel desfranat a murit pentru Dumnezeu, este parasit de Logosul- Hristos, ca si de Duhul. Ca sfintenia, precum e si firesc, are oroare de intinaciune, totdeauna a fost ingaduit ca numai cel curat sa se atinga de cel curat. Cand ne dezbracam de haina sa nu ne dezbracam in acelasi timp si de simtul rusinii, pentru ca nu-i ingaduit niciodata omului drept sa se dezbrace de castitate. Iata, trupul acesta stricacios se va imbraca in nestricaciune ‎‎(I Corinteni 15, 53), cand pofta cea nesatioasa, care duce la desfrau, fiind calauzita de infranare nu va mai dori stricaciunea; atunci va duce pe om spre castitate vesnica. „In veacul acesta se insoara si se marita” (Luca 20, 34); dar dupa ce am nimicit faptele trupului ‎‎(Galateni 5, 19) si am imbracat cu nestricaciune trupul nostru curat, atunci vom ajunge la masura ingerilor (Luca 20, 36). (II, XII, 100, 1-3, p. 287).

Prin urmare, numai prin castitatea familiala din viata de aici si de acum, se dobandeste castitatea vesnica a comuniunii de simtire cu Dumnezeu.

Entuziasmul pentru feciorie si pentru castitatea familiala creste tot mai mult in secolele urmatoare, incat Sfantul Ambrozie, acest „magister virginitatis”, echivala placerea voluptoasa din cadrul casatoriei cu adulterul. Tema adulterului in cadrul casatoriei a devenit in acele timpuri la ordinea zilei, incat Fericitul Augustin sustinea ca dorinta de a simti placerea in actul sexual era o confirmare a pacatului originar, la care a fost osandita umanitatea, si o dovada a incapacitatii fatale a vointei de a controla trupul. Unicul scop recunoscut al raportului sexual era procrearea, scop ce dispare odata cu atingerea numarului de copii dorit. Daca se vorbea totusi de „relatiile sexuale de urgenţă” acestea puteau fi doar tolerate atunci cand unul din soti era in situatia de a comite adulter. Pentru a intelege mai bine interesul crestinismului primar pentru virginitas in defavoarea placerii instinctive, e suficient sa ne gandim ca celibatul clerului a constituit una din problemele intrate pe ordinea de zi a Sinodului I ecumenic. Aceasta inseamna ca era o preocupare „de varf”, discutata in contradictoriu in lumea crestina de atunci.

[284]  <http://www.crestinortodox.ro/morala/casatoria-divortul-70897.html‎>, miercuri, 24 iunie 2015.

Sfinții arată că omul poate avea și relații trupești și să se sfințească, dar să nu fie plăcerea ca scop sau gândul (eretic) că acestea le-ar aduce sănătate:

SFÂNTUL MACARIE EGIPTEANUL

Odată, cuviosul rugîndu-se lui Dumnezeu, s-a auzit un glas, care îi zise: ‎‎”Macarie, încă n-ai venit la măsura celor două femei, care viețuiesc împreună în cetatea cea de aproape. Deci, auzind de aceasta bătrînul, și-a luat toiagul și a mers la cetatea zisă, și găsind casa lor, a bătut în ușă. Atunci, odată a ieșit una dintre ele și l-a primit cu mare bucurie.

Apoi, bătrînul pe amîndouă chemîndu-le, le-a zis astfel: „Pentru voi am suferit atîta osteneală, venind din pustia cea depărtată, ca să înțeleg lucrurile voastre, pe care să mi le spuneți, netăinuindu-le. Femeile i-au răspuns bătrînului: ‎‎”Crede-ne, sfinte părinte, că noi sîntem păcătoase și trăim cu bărbații noștri, deci ce fel de lucruri cauți de la noi?” Iar bătrînul stăruia rugîndu-le, să-i arate rînduiala vieții lor.

Ele fiind silite, au zis: „Noi nici un fel de rudenie nu avem între noi și s-a întîmplat de s-au însoțit cu noi doi frați, și cu dînșii petrecînd împreună 15 ani într-o casă, cuvînt rău sau necurat n-am zis una către alta, nici ne-am sfădit cîndva; ci în pace pînă acum viețuim și ne sfătuim cu un gînd, ca lăsînd pe soții cei trupești, să mergem în ceata sfinților feciori, care slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut să înduplecăm pe bărbații noștri să ne lase, deși i-am rugat cu foarte multe lacrimi. Drept aceea, necîștigîndu-ne dorirea, am pus așezămînt între Dumnezeu și între noi, ca nici un fel de cuvînt deșert să nu zicem deloc pînă la moartea noastră.

Acestea auzind Sfîntul Macarie, a zis: „Cu adevărat, nici fecioare, nici femei măritate, nici monah, nici mirean, ci hotărîrea cea bună o caută Dumnezeu, primind-o ca pe însăși fapta și după alegere, trimite fiecăruia pe Sfîntul Duh, care lucrează și îndreptează viața tuturor celor ce vor să se mîntuiască.

Viețile Sfinților, V, 19.01, (ed. cit., p. 363).

Dar și Sfinții contemporani, spun același lucru:

C).‎      PĂRINTELE PAISIE AGHIORITUL

4. – Părinte, citeam mai demult, că dragostea este un lucru bun și cu cât face cineva mai des, cu atât este mai bine; căci cei care nu fac, dobândesc probleme psihologice; căci atunci când cineva este tânăr trebuie să facă de două-trei ori pe zi, pentru ca apoi la bătrânețe să poată face o singură dată.

– Ce sunt acestea, bre fiule? Cine le spune? Măi, măi! A venit aici un medic străin, care merge la con­ferințe mondiale și spunea că înfrânarea este cea mai bună pentru organism. Sămânța este foarte întă­ritoare. «Tinerii care au multe legături, și pe unii ca aceștia îi cunoaștem ușor, îmi spuse, dacă își rup vreun os nu se vindecă ușor pentru că nu au măduvă, deoarece aceasta s-a făcut ca apa». Când vin tineri aici la mine, eu îi cunosc. Ochii lor devin ca… (și mi-a arătat cum), memoria le slăbește mult și ajung mai rău decât bătrânii. Vezi că li se strică și mintea? Este ca și brânza, să spunem, care se face ca iaurtul, apoi ca laptele acru, după aceea ca laptele, și dacă stăruiesc așa, ajunge ca apa.

– Această dorință trupească, Părinte, este o dorință firească, care izvorăște din trup, precum foamea, setea sau este patimă? Excesul ei este vătămător (precum de exemplu nu mâncarea ci lăcomia este rea)? Această dorință în sine este rea? Au avut-o și protopărinții noștri în rai?

– Este PATIMĂ! Ce altceva să fie? PATIMĂ… Izvorăște din cugetarea trupească a omului. Dacă cine­va este om duhovnicesc nu are astfel de dorințe. Nu din neputință, nu că nu ar putea pofti, ci prin starea lui duhovnicească biruiește pofta.

Toți oamenii au cugetare trupească. Iar aceasta se moștenește de la părinți. Vezi, dacă vreun copilaș s-a născut din părinți trupești, încă copil fiind, el are astfel de dorințe. Aceasta însă nu este nimic. Se vindecă. Pofta este fragedă ca și urzica, încă nu s-a „înăsprit ca să devină spin, și se vindecă repede cu un duhovnic bun, care să aibă însă discernământ și să înțeleagă ce se întâmplă, pentru că la început toate răsadurile au numai două frunzulițe.

Toți oamenii, unul mai mult, altul mai puțin, au cugetare trupească. Unul este 30%, să spunem, duhovnicesc, altul 40, altul 60, iar cel mai mult care l-am întâlnit era 75%. Numai Ioachim și Ana au fost cu desăvârșire oameni duhovnicești și după rugăciune s-a născut cea mai nepătimașă creatură, adică Maica Domnului. Aceasta am trăit-o, când eram la Sinai.‎

– în vedenie, Părinte?

– … (a tăcut).

– Adică Ioachim și Ana au devenit cu totul desă­vârșiți prin nevoință sau așa au fost de la început?

– Gândul îmi spune că așa au fost de la început… Omul fără mâncare sau fără apă moare. însă fără cele trupești nu pățește nimic, ci numai se chinuiește sufletește. Altfel este chinuit și de alte patimi: mânia, egoismul, slava deșartă, prefăcătoria. După cununie omului îi sunt iertate cele trupești numai pentru nașterea de fii, sau din iconomie.

[285]  <http://ortodoxia.md/articole-si-publicatii/5279-odihnirea-celuilalt-s-i-‎fie-prilej-de-bucurie-‎cuviosul-paisie-aghioritul-despre-familie-i-educaie>,.

D)‎     PĂRINTELE CLEOPA

CUM S-AR FI ÎNMULŢIT NEAMUL OMENESC ŞI CE SOARTĂ AR FI AVUT DACĂ NU GREŞEA ADAM ÎN RAI?

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că ” scopul de mai înainte al lui Dumnezeu a fost să nu ne naştem prin legătura nunţii, din stricăciune ” . Dar călcarea poruncii a făcut ca oamenii să se înmulţească prin nuntă, întrucât Adam a nesocotit legea dată de Dumnezeu. Deci, toţi cei ce se nasc din Adam ” se zămislesc întru fărădelegi ” , căzând sub osânda protopărintelui. Aceasta o spune proorocul David zicând: ” în păcate m-a nascut maica mea ” . Deci Eva, maica noastră, a tuturor, a născut în păcat, adică din plăcere. De aceea, şi noi cazând sub osânda maicii noastre Eva, zicem că ne naştem în pacate (Filocalia, vol. II, pag. 210 ) .

‎    Unii Sfinţi Părinţi afirmă că, dacă Adam nu ar fi greşit, neamul omenesc s-ar fi înmulţit prin cuvânt. În această privinţă spune Sfântul Vasile cel Mare: ” Ce zici, omule ? Este oare vreun lucru cu neputinţă la Dumnezeu ? Oare Dumnezeu, Care înmulţeşte neamul multor feluri de păsări fără împreunare, nu putea face acest lucru şi cu neamul omenesc ?… ” ( Exaimeron, Cuvântul 8 ) .‎   ‎

Părintele Ilie Cleopa.‎ ‎<http://episcopia-ungheni.md/index.php/main/article/7101/ro&gt;,.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s