boca, Athosul si discernamantul: “langa noi era o faptura parca om, parca fiara, cu barba pana la pamant si un par ca o coama de leu. Impingea cu noi la bolovan. “

Sanctificarea lui bOCA … Sa-l ia ai lui…
Extrase din “Catisme ale Pr. Arsenie Boca pe Muntele Athos” – Editura Credinţa Strămoşească

12342336_1633769740223278_2447500284904186040_nIata in imagine si o marturie scrisa in aceeasi carte despre “profetiiile pe care le primise fie de la Maica Domnului,

fie de la SFANTUL  ca un rug de foc cu care se intalnise si despre care se vorbeste intre calugari de la Athos ca ar fi Sfantul Ilie    “

 

O poveste minunata petrecuta de tanarul ZIAN viitorul ARSENIE BOCA, celibatar ca diacon si trimis de mai marele sau ierarh NICOLAE BALAN ca sa invete monahismul Athonit.

Viata si minunile intamplate aici in Sf Munte Athos petrecute cu parintele nostru drag ARSENIE sunt foarte multe ce nu s-au scris. “

<< –Mama mea, Creştina avea ochii albaştri, (mama Parintelui Arsenie Boca n.n.) ea m-a harazit din pântecele ei să mă fac preot. Acum mi-am adus aminte de ea că nu i-am scris de peste un an de zile. I-am spus că vreau să mă călugăresc şi s-a supărat. Nu-i mai scriu pentru că vreau să o învăţ să uite de mine. Nu ştiu dacă e bine sau e rău, voi ce ziceţi? […]
-Zise Dometie: oamenii din ziua de astazi nu au harul lui Dumnezeu। Si daca uneori au putin har ei il indeparteaza prin gandurile rele. Atunci diavolii stau cu ei.
-Ptiuhh, ucigă-l Sfânta Cruce ! rosti Porfirie। Nu e bine să amintesti de necuratul, că uite m-am lovit la picior si mi-am spart si bocancul. […]
Dometie zise:
-Am ajunat toata ziua, mi-i sete cred că am vedenii, vad mereu o făptură acolo sus pe zid la chilia aceea si stiam ca e părăsită। Este curios sau este o minune. Acum parcă are figură de leu, acum parcă are de om, voi nu vedeti?
-Să te lămurească diaconul Zian că el e pictor, eu sunt un simplu călugăr fără scoală।
Da, am intrat si eu in discutie, cei 4 Sfinti evanghelisti au cate o fiintă lângă ei ca simbol si chintesenţă a mesajului din Sfanta Evanghelie pe care a scris-o fiecare। Sfăntul Matei, care a fost vameş inainte sa-L cunoască pe Mântuitorul are simbolul Ingerul. Marcul are viţelul, Luca are leul, Ioan are vulturul.
Se auzi o bubuitură ca atunci când s-a rostogolit un bolovan pe pietrele de jos. O voce tulburătoare rosti “Zian Boca, din România să-i scrii mamei tale scrisoare că, dacă nu, va muri si o ai pe suflet. Stiu ca esti fecior si că nu te-ai atins de femei dar eşti mândru ca eşti pictor şi că ai tăiat cadavre la facultatea de medicină din Bucureşti, va trebui să posteşti, să te rogi şi să tai 100 de beţe din castan ca şi canon de ispăsire.”

Noi tocmai ne opinteam toti trei să impingem un bolovan mare pe două beţe de castan puse ca role. Dar să impingi la deal este neasemanat de greu. Am simtit deodata ca se usureaza povara si bolovanul merge la deal ca tras cu o funie de sus de către cineva sau de o maşinărie cerească।
Dometie sesiza si el ce se intampla si exclama:

Nascatoare de Dumnezeu! A venit Sfantul.

Intr-adevar langa noi era o faptura parca om, para fiara, cu barba pana la pamant si un par ca o coama de leu. Impingea cu noi la bolovan. El era cel care facea ca bolovanul sa mearga parca tras de cineva de sus. Rosti:
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu
Avea o voce ingereasca, nici tipatoare, nici ragusita dar placuta. Mi-am adus aminte de un tenor care canta in corul catedralei mitropolitane din Bucuresti.

Toti cantam “Cuvine-se cu Adevarat” Vocea mea care nu era exersata la cantat a capatat inflexiuni melodice si scotea sunete placute pe care nici eu nu le cunoasteam pana atunci.

Canta si Porfirie cu vocea lui de bas iar Dometie ne intrecea pe toti. Eram ca in rai. Patru fapturi care pe buza unei prapastii o preacinsteam pe Maica Domnului.

Mintea insa imi zbura in satul meu natal la Vata de Sus. O vedeam pe mama ingenunchiata la icoana Preacuratei Fecioarei Maria cum se roaga si cum plange cu poza mea in mana.

Faptura de langa mine, cu barba lunga imi spuse:
Pe mama ta o cheama Cristina si e vaduva. Cand te-a adus pe lume, te-a afierosit Domnului si bisericii.
M-am cutremurat, ca aveam langa mine un Sfant, un Prooroc care-mi stie trecutul si numele.
-Parinte, cum te cheamă si cine esti? intreba Porfirie.
Strainul nu raspunse.
-“Nu va temeti de Parintele Staret Arsenie ca nu va pedepseste pentru ca nu v-ati dus la vecernie. Stiati ca cei noua stalpi ai Athosului vin anul acesta de Sfintele Pasti sa slujeasca Sfanta Liturghie in schitul Prodromul? Unul dintre ei este Parintele Matei din Karacalu, un om foarte smerit care slujeste Liturghia zilnic prin chili si prin colibe unde este un Sfant Antimis. Va sluji Liturghia pana la ultima lui suflare. Anul acesta de Pasti va ninge pe varful Athonului. O sa ne vedem de Inviere. Frate Zian, nu uita sa-i scrii mamei tale.”
Eu nu ma mai puteam minuna de cele ce se petreceau. Parintele sau fratele care vorbise s-a facut nevazut dintr-o data. Parca ma atragea ca un magnet sa ma uit dupa el. Era deja noapte. Nu mai puteam sa ma uit dupa el. Porfirie punea uneltele una langa alta, ca sa le avem maine dimineata in ordine. Dometie era cuprins de o placuta emotie si ca intotdeauna, canta un imn. Se auzi vocea fapturii care tocmai plecase, a preabunului Parinte; Nu stiam cum il chema, dar eram atras inspre in sus si am inceput sa urc repede. Poteca se lumina de o lumina albastruie ca de arc electric, lumina care venea de la faptura minunata ca de la un rug ce ardea pe munte deasupra noastra. Dupa mine urca Porfirie gafaind, si apoi Dometie cantand. Sfantul nostru ne lumina drumul spre varful Muntelui. Era un dar dumnezeiesc nesperat caci noaptea se lasase si fara lumina ne-am fi pravalit in abis si ne-am fi pierdut vietile. Porfirie zise:
-Sunt de zece ani pe Sfantul Munte si nu am trait nici o minune pana astazi, dar astazi mi s-a aratat mila lui Dumnezeu prin acest Sfant। Stai Preasfinte, si nu fugi, caci vedem lumina ta ca pe un far calauzitor si putem urca muntele fara sa cadem in prapastie.
-Minunat este Dumnezeu intru Sfintii sai, vorbi si Dometie in psalmi। Frate Ziane, azi ai primit botezul cu foc si cu proorocie, caci ti s-a vorbit tie de sus.
Eu nu vorbeam nimic, eram cuprins de o sfanta emotie si de o caldura nemaitraita. Imi facea bine, caci din pricina frigului care se lasase la malul marii, eram inghetat. Am ajuns pe buza Muntelui, la crucea din lemn de Dafin. Sfantul nostru se departa dar inca ne lumina cu faptura lui Indumnezeita. Vedeam poteca ce duce catre schitul Prodromul. Sfantul mergea inaintea noastra, dar parca sarea ca o roata de foc, ca o pasare inrosita. In spatele meu, Parintele Porfirie se inchina si recita ritmic, gafaind: “Iisuse, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma”. Dometie canta: “Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati”. Dâra de lumina intra inaintea noastra pe poarta manastirii, si noi dupa ea. Ajunsi in poarta care tocmai se inchidea, ne trezi din revelatie vocea barbateasca a Parintelui staret Arsenie Mandrea, venit el insusi sa
inchida portile manastirii.[…] M-am dus in camera mea si m-am intins pe patul tare, athonit, pe burta, ca ciobanii, caci si oasele ma dureau si muschii de efortul zilei.
Sufletul insa imi era luminat si fericit. Astazi pe Sfantul Munte al Athosului am trait prima minune, am intalnit un sfant. O para de foc.
Mi-am zis in gand “Tatal nostru” , si mi-am insemnat patul, facand cu mana dreapta semnul sfintei cruci। Apoi m-am cufundat intr-un somn adanc >>

Comentariul nostru: Ce mai mare dovada de discernamant decat aceasta – ” M-am cutremurat, ca aveam langa mine un Sfant, un Prooroc care-mi stie trecutul si numele “.

Speram sa nu fim considerati incorecti politic daca semnalam, totusi, in acest context, ca este vorba de << o faptura parca om, parca fiara >>.

Desigur, este libertatea fiecarei astfel de fapturi sa poarte << barba pana la pamant si un par ca o coama de leu.>>. Orice sfant al Ardealului iti va spune, desigur, ca este opera stilistului personal si reprezinta chiar o << chintesenţă a mesajului din Sfanta Evanghelie >>

Principalul este ca << impingea cu noi la bolovan. >>, si bonus “ne lumina cu faptura lui Indumnezeita“.

Indumnezeita, desigur

12936499_723807854401094_2701959178957900165_n

Advertisements

3 thoughts on “boca, Athosul si discernamantul: “langa noi era o faptura parca om, parca fiara, cu barba pana la pamant si un par ca o coama de leu. Impingea cu noi la bolovan. “

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s